comentarii

1enunt in care lexemul noapte sa aiba sens propriu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
zici: "eu cred ca distinctia - de Daniel Racovitan la: 13/10/2003 14:20:23
(la: Sensul vietii pe Terra)
zici: "eu cred ca distinctia dintre bine si rau vine din launtrul nostru si fiecare poate sa decida singur-singurel ce-i drept si ce nu e, fara "indrumari" din partea altcuiva."

Cand constiinta decide singura-singurea ca anume fapta e dreapta, fortuit se raporteaza la ceva anume, la o referinta, altfel notiiunile de drept/nedrept ar inceta sa mai aiba sens

De aici ajungem la necesitatea unui punct de referinta.

Dar deja cred ca ne-am abatut destul de mult de la subiectul initial; poate pornim unul nou?
#1185 (raspuns la: #1169) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iadul social - de Livia Lazar la: 09/07/2004 06:24:34
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Radu,


Voi fi sincera,asa cum stiu ca ma prinde in unele dimineti de primavara:
Nu inteleg sau nu ma pot abtine din uimit cand vad cu cat firesc imbraci oamenii in hainele pe care ai muncit atat de mult sa le obtii, explicandu-le lumea (deformatie profesioanala?), chiar daca stii ca treapta sistemului lor de valori la care apelezi, e de mult inlocuita cu o mica scara rulanta ce sare peste adanc ! Consider ca e curaj si nebunie sa faci naveta intre atatea tipologii umane, dar nu te judec, mi te uimesc si ma rog sa aiba sens intr-o zi tot ceea ce spui pentru unii care cultiva maneaua in rasadurile culturii generale sau visele la cea de-a paisprezecea masina ...
Mi-ai facut pofta de social,iti multumesc, dar nu pentru social in sine, ci pentru senzatia pe care o ai atunci cand acesta incearca sa te transforme ... Sper ca nu ti-am parut mai aberanta decat imi spun amicii, si nici mai naiva decat ma crede barbatul ce ma iubeste ...:)

Vie si intensa vietuire, sanatoasa si puternica ! Pe acestea nimeni nu ti le poate fura !


Be yourself no matter what they say ! (Sting in "Englishman in New York")
#17538 (raspuns la: #17455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
credinta - de Pisicutza la: 12/09/2004 22:58:13
(la: Ateu convins!)
Credinta nu se impune.Credinta se naste in suflet!Am prieteni care sunt atei din principiu,din faptul ca nu pot accepta intamplarea,minunea.Totul trebuie sa aiba sens!!!Prin faptul ca am incercat sa ii conving ca exista o forta mai mare decat a noastra,prin faptul ca am incercat sa le demonstrez ca ceea ce cred eu este adevarat nu am facut altceva decat sa le demonstrez ca ei au dreptate.Ca totul in lumea asta are o explicatie.Astazi am inteles ca trebuie sa ii las sa isi infrunte proprii demoni...sa descopere singuri calea catre credinta!Credinta inseamna libertate!
******************************************************
Putinta de a trai noi insine in sufletul altuia e singura adevarata valoare omeneasca,
Love Pisicutza
ionel - de carapiscum la: 02/10/2004 09:45:19
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am sa incerc sa raspund sistematic si sintetic mesajului tau. Ce anume ma face sa cred in Dumnezeu? Revelatia naturala si supranaturala!

"Nu crezi ca indoctrinarea din timpul formarii tale te-a programat prea mult?" Se prea poate, cam la fel cum pe tine te-a format ca si caracter si "credinta" indoctrinarea atee.

"Tu nu ai nici o indoiala despre credinta ta?" NU! Indoiala, ca sa facem un pic de istorie biblica, vine de la diavolul care a pus sub semnul indoielii cuvantul lui Dumnezeu.

"Ce te face sa ignori aceste ganduri negre? Frica de consecinte?" La ce anume te referi, care ganduri negre? Oricum, sa stii ca nu ignor nici un gand, pe toate le trec prin filtrul ratiunii, dar nu al ratiunii goale, ci al ratiunii purtate de credinta. Vorbesti de frica de consecinte... Oare cine se teme intr-adevar de consecinte aici?!

"Ce te face sa crezi ca Dumnezeu tine asa de tare sa fie ascuns de ochii nostri si in acelasi timp sa ne vrea sa-l "vedem"?" Tocmai ca Dumnezeu nu tine sa fie ascuns de ochii nostri, ci noi tinem sa nu-L vedem. Este optiunea noastra si El nu ne forteaza prin nimic sa admitem existenta Sa. Dar daca noi nu-L vedem asta nu inseamna ca nici El nu ne vede!

"Cine exact este acest Satan si de ce se pare ca el este mai puternic decat Facatorul nostru?" Cred ca stii despre cine/ce vorbesti, intrebarea mi se pare retorica. Si totusi, satan este un inger de lumina care a fost la mare cinste in cetele ingerilor, dar care din neascultare si mandrie a cazut din cinstea aceea si a fost sortit pe veci sa stea in iad. Ca o paranteza, iadul n-a existat dintotdeauna, ci el a fost creat pt. satan si ingerii din ceata lui care l-au urmat. Lui i s-a lasat puterea de a amagi sufletele oamenilor si de a le atrage la el, asta tocmai pt. ca fiecare dintre noi sa aiba libertatea de alegere proprie si pt. ca prin rezistarea in fata acestor ispite sa se mantuiasca. Aici se vede si dreptatea lui Dumnezeu care nu da mantuirea gratuit, fara nici un aport din partea noastra, ci pe merit. Si ca sa revin, puterea diavolului consta in lipsirea de buna voie de ajutorul lui Dumnezeu, cu alte cuvinte incalcarea voii divine aduce cu sine lasarea in voia diavolului- de aici vine puterea lui, nu din slabiciunea lui Dumnezeu.

"Ce te convinge ca Iisus n-a fost un impostor sau un profet fals?" Argumentele sunt multiple si pleaca de la cele mai mici amanunte pana la cele mai complicate. Exista tratate intregi de teologie (si nu numai) in care poti gasi argumente destule, daca chiar vrei sa gasesti asa ceva. Aici nu avem spatiul necesar pt. a dezbate asa o problema vasta.

"Cum impaci contradictia dintre imperfectiile Bibliei, ale celor ce au modificat-o de-a cursul anilor, si absolutismul incontestabil al existentei Lui?" N-am ce sa impac, Biblia nu se contrazice niciodata, oricate slabiciuni i-am cauta noi. Asta pt. ca in ea se gaseste cuvantul lui Dumnezeu care nu minte niciodata. Ceea ce insinuezi tu pleaca de la necunoasterea textelor pe care iti bazezi teoria. De fapt e vorba de ceea ce se cheama "antinomii", adica locuri aparent contradictorii dar care la o studiere mai atenta sunt in totala concordanta cu restul Scripturii. Dealtfel textele nu pot fi interpretate intotdeauna separat de restul scrierilor. In plus, unele scrieri au un caracter profund dogmatic, altele sunt mai degraba un fel de letopisete, asta ca sa nu mai pomenim despre faptul ca au fost scrise de diferiti autori si destinate unei f. variate categorii de oameni- in spatiile si timpurile acelea. Despre aceste probleme cred ca ai sa gasesti destul material chiar pe forum aici. Cine si ce a modificat in timp la textul Scripturii? Vino cu explicatii ca sa stim despre ce vorbim, nu arunca pastile.

"Ai avut vreodata revelatii?" Asta este o intrebare personala si nu consider normal sa raspund acesteia. Tu ce crezi, faptul ca te-ai nascut din nimic si printr-un complicat proces al evolutiei materiei ai ajuns om matur (nu mai pun la socoteala aspectul constiintei umane si al gandirii logice care, in mod cert, nu tin de materie) inseamna ca esti martorul unei revelatii, si inca una care se perpetueaza zi de zi? Acesta este doar un simplu ex.

"Cum explici tu diversitatea de religii de pe glob?" Simplu: oamenii n-au mai suportat invatatura cea buna si folositoare si si-au ingramadit invatatori dupa capul lor. Cunosti povestea celor doi frati, Cain si Abel. Aici avem marturia primei deosebiri de religie: in timp ce unul aducea jertfa cea buna, celalalt nici macar nu s-a sinchisit sa ia parte la ea ci a adus o altfel de jertfa care n-a placut lui Dumnezeu. Si mai in adanc, intelesul e urmatorul: din mandrie si invidie!

"Cum este posibil ca o minoritate (crestinii) sa cunoasca adevarul, iar restul sa fie chiar asa de rataciti (evreii, musulmanii, indusii, budistii, ateistii, indigenii, etc)?" N-am zis nicaieri ca ceilalti sunt rataciti. E posibil crestinii sa cunoasca adevarul fiindca isi au obarsia in fiinta adevarului, in Iisus Hristos- "Eu sunt calea, adevarul si viata". Dar nu toti cei din afara crestinatatii se vor pierde. Zice undeva in Scriptura ca "paganii care nu au lege, din fire fac ale legii" si ca "vor fi judecati dupa legea lor". Astea sunt taine greu de patruns de vreme ce judecata nu este a noastra, ci toata I s-a Fiului Omului.

"De ce nu le-a trimis D-zeu si lor un Moise sau un Iisus?" Pai daca a trimis unul si bun, de ce mai trebuie nu stiu cate clone ca sa creada? Oricum, aceasta intrebare poti sa I-o adresezi direct lui Dumnezeu, raspunsul cel mai concludent il afli acolo.

"Cine este Mohamed si cum este el diferit de Iisus?" Nu stiu cum este "Mohamed" diferit de Hristos, dar stiu ca unul a ramas in mormant cu trupul si celalalt a inviat a treia zi din morti; unul promite "tabacioc, guleai" (dupa vorba lui Creanga) si cadane goale dupa moarte, celalalt promite comuniune cu sfintii cei din veac si cu Dumnezeu Insusi.

"De ce preferi o cosmogonie neverificabila primitiva antropomorfica, antropocentrica si complet rupta de realitate, unei cosmogonii sau ipoteze de cosmogonie inradacinata in observatiile noastre directe, referitor la DNA, evolutie, univers, chiar daca aceasta din urma este incompleta?" Raspunsul la asa o intrebare care este mai degraba acuzatoare decat pornita din nestiinta, il afli studiind cu sufletul mai mult decat cu mintea ce inseamna hristologie. Zici ca e neverificabil? Spune-mi si mie, spre ex., in ce fel e verificabila teoria evolutionista? Insasi stiinta, in cautarile sale demonstrative ca nu exista creatie, a adus dovezi incontestabile cum ca a existat creatie si ca evolutionismul este o pura teorie bazata de f. multe ori pe hazard si "explozii" datatoare de viata in diversitatea si complexitatea cunoscute azi de noi. Observatiile directe despre care vorbesti sunt in fapt indirecte, fiindca tu crezi ce spun unii cercetatori fara a vedea totusi experimentele lor pe viu. Asa ca da-mi voie sa cred in Dumnezeu ca Cel care ma face sa experimentez pe viu viata alaturi de El.

"Oare pentru ca religia iti ofera o cosmogonie completa, usor de inteles in dualitatea ei simplista, si promitatoare a unei eternitati mult superioare experientei noastre limitate?" Prin urmare admiti ca suntem limitati. Cam care crezi ca ar fi limitele putintei noastre si ale cunoscibilitatii? Si in functie de ce sau de cine (luat ca etalon) putem sa ne masuram aceste limite?

"sufletul este nemuritor numai in sensul ca posteritatea ii creaza aceasta nemurire." Intr-un fel ai dreptate, inainte de judecata universala sufletele unor oameni vor putea fi scoase din iad cu ajutorul rugaciunilor celor ramasi in viata, adica ale posteritatii. Daca te referi (cum intrevad eu) la aspectul numelui si al amintirii acestuia, toate astea sunt desertaciuni omenesti. Nicaieri in lume n-a dainuit ceva mai mult decat Dumnezeu si ideea de divinitate. Statuile sunt sfaramate, numele intinate sau pur si simplu sterse din cartea istoriei, mormintele rascolite si...praful si pulberea se alege de toate.

"Ideea sufletului nemuritor (in sensul propriu) mi se pare o ipoteza putin plauzibila, mai degraba o urmare semi-automata a fricii de moarte si a miturilor create in stil tipic pescaresc de-a lungul mileniilor." E optiunea ta. Poate de aceea si-a ales Hristos ucenici din randurile pescarilor, ca sa inventeze povesti pescaresti si apoi sa moara, sa-si dea viata pt. acele povesti. F. veridic, n-am ce zice!

Iti doresc sa te vad in rai.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23986 (raspuns la: #23612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
popix - de SSDD la: 16/05/2005 18:00:25
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
da, imi amintesc de de Stefan, de un Vlad, de un Mircea, datorita lor musulmanii nu au ajuns prea departe, poporul nostru a aparat credinta crestina in Europa cu pretul sangelui...
- faptul ca Biserica Catolica nu a sanctionat sau , uneori, tacit a aprobat o politica de intoleranta este foarte adevarat, tot asha cum este adevata ca si celelalte biserici au auctionat in aceelasi fel, chiar si musulmanii au avut un minunat rol in acest razboi religios care a zdruncinat secolele.
- nu putem sa-i judecam prin prisma secolului 21, iar daca cineva isi cere scuze, asha cum a facut-o biserica Catolica, pentru greselile secolelor trecute...bunul simt ne cere sa acceptam scuzele. Numai pentru acel ce se hotaraste sa nu nu mai faca aceeleasi greseli, actul de a-si cere iertare incepe sa aiba sens....si cum atitudinea B.C. in ultimul secol a dovedit-o cu prisosinta, iar Papa Ioan Paul al II-a a fost cheia caderii comunismului ....nu inteleg de ce se repeta aceeasi fraza: "nu conteaza ce faci tu acum, bunicii tai au fost intoleranti"... hei...ce fel de logica este aceea?
#49378 (raspuns la: #49218) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de rac la: 01/10/2005 20:44:52
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
Polemica se poate face in mai multe feluri. Hai sa o alegem pe aceea eleganta, sa nu dam exemple negative.

Interventia ta vine si-mi da dreptate, de fapt. Ea demonstreaza cat de usor se pot interpreta vorbele, atunci cand sunt doar scrise, relevand astfel superioritatea comunicarii reale, in comparatie cu cea virtuala. De exemplu, cuvantul "Da" poate sa aiba sens de intrebare, de mirare, de plictisire, de uimire, de bucurie, de intristare... Insa asta vine din pronuntie, din ton, adica nicidecum din ceva virtual, surd. Sigur, noi aici suntem pe o pagina, noi am ales asta, dar... nu inseamna sa nu recunoastem ca tipul asta de comunicare de fapt nu reflecta 100% din intentiile reale, avute in vedere de catre cei care participa la aceste discutii virtuale. Este si ceea ce s-a intamplat cu Intruder, de exemplu, dar nu e singurul caz.
Revenind la Intruder, aici sunt doua aspecte: mai intai, ca au existat mai multe schimburi de mesaje private si mailuri intre mine si el, deci interventia mea nu e chiar grabita, ea vine dupa o perioada in care am obosit. O sa spui acum: de ce nu renunti, daca nu obtii ce vrei? Renunt, dar nu fara lupta, asta e raspunsul meu, mai ales cand mi se pare ca am dreptate, ca dupa ce dau dovada de buna-credinta, sunt tratat atat de distant.
Al doilea aspect legat de Intruder, pai, draga maan: de ce ii iei tu apararea? Oare el nu poate sa-si sustina punctul de vedere? Sau ai o afinitate pentru el? Ori, ma ai in target pe mine... Glumesc aici, desigur, dar, in general adevarurile se spun in gluma, nu?

Revenind la consideratiile tale pe tema utilitatii sau nu a intalnirii membrilor de pe site: esti libera sa crezi ce vrei tu despre asta, sa-ti imaginezi cum vrei tu tipul de discutie pe care l-ai avea cu Cassandra cand va veti intalni (asta tine de voi doua, nicidecum de un soi de... demitizare, pe care il sugerezi). Eu cred simplu ca asa cum este un om in scheletul lui psihic, asa va fi mereu, in orice situatie.
Daca inainte de revolutie cineva fura, si dupa aceea a continuat sa o faca, numai ca acum, in "capitalism". Daca cineva este harnic, sa zicem, este si acasa, in Romania, si in Canada, daca ajunge sa traiasca. Daca eu am niste valori, maan, le am si cand dorm, si cand merg la WC (scuze), si cand si ce scriu pe cafeneaua.com, si cand merg la serviciu, si cand merg pe strada.
Nu vad de ce doua persoane care au putut schimba discutii virtuale interesante, amuzante, spirituale, placute, atunci cand s-au intalnit face to face au devenit brusc gospodine blazate, plictisite, si ineteresate numai de vreo reteta de prajituri... Sincer, nu cred asta. Daca tu, sau altcineva aveti doua tipuri de comportament in sensul celor aratate de mine, atunci... n-are rost sa ne mai facem bataturi la degete pe tastatura...

In clipa cand porti o comunicare cu cineva (din nou vin la Intruder) pentru o vreme si descoperi niste puncte comune cu persoana, apoi, sunt altele care te atrag (chestiuni de cultura, educatie, si altele) - sigur, in masura in care le poti intui de departe, atunci, vii si-i spui, locuind in acelasi oras cu el: hei, you, hai sa ne vedem, sa ne intalnim, ca sa putem dezbate, ca sa facem "echipa", cum am zis eu. Sigur, nu poti forta, dar merita sa te intrebi si sa-l intrebi de ce. E normal, nu? Apoi, explicatia nu e explicatie, ci lungi texte in care se invarte in jurul cozii...Vii din nou si-i zici ca nu ai inteles, ca nu ai priceput, ca totusi..., dupa care din nou ascunzisuri, trageri de timp (nu stiu cum sa le zic). De aici vine pasajul cu “ai un talent deosebit in a scrie (…) mult si a spune (…) putin.” Aveam dreptate, in sensul ca asta e parerea mea, am dreptul sa cred asta, am si motive, despre care tocmai am vorbit.
Chestia cu frustrarile..., da, e o provocare voita sau facuta la nervi (recunosc ca ma aprind repede, dar ma si sting la fel), insa unde vezi tu aici agresivitate? Care este jignirea? Poate, pana la urma, nici nu sunt prea departe de adevar.
Insa, provocarea venea sa il faca sa ma faca sa inteleg si eu...
Vezi, maan, eu nu sunt omul care sa cedeze din prima. Daca la serviciu vine patronul si imi spune: "De maine esti concediat", ma duc si intreb de ce. Apoi, iar si iar de ce, pana inteleg. Nu ma pun de-a curmezisul, vreau sa fiu bine inteles, dar nu inghit nimic nemestecat, nu pierd nimic fara lupta, nu ma resemnez asa usor.
De aceea am avut acest schimb cu Intruder, pe care, daca l-as intalni, l-as lamuri eu... In fine.
Eu, cu oricine m-as intalni de pe acest site, ori de pe altul, as fi, si am fost la fel. As vorbi asa cum scriu... As dezbate ce si cum dezbat pe aici...
Crezi ca sunt nebun daca am propus intalnirea asta? N-are decat sa faca fiecare ce vrea, sa nu vina, dar intentia e fireasca, de bun simt, normala. Sau, cel putin asa o vad eu. Nu mai departe decat baiatul meu, care are 13 ani mi-a zis: Tata, uite, am primit un mail, prin care sunt invitat la o intalnire cu utilizatorii de pe site-ul... ma rog, nu mai stiu care. Pai, cand am auzit asa, am zis: de ce sa nu facem si noi? Adica, altii fac, se organizeaza, iar noi...
De aceea am deschis conferinta asta, si astea imi sunt crezurile despre comunicarea umana. Aaaa, ca unii cu altii nu se inghit: nu-i nimic, n-am nimic impotriva ca ne putem intalni pe "clase"... Ca si absolventii, cand se intalnesc dupa un numar de ani, nu se intalnesc tot anul, ci pe grupe...
Dar, eu am lansat ideea, nimic mai mult. Nu vreti? OK, nu-i bai.

In legatura cu DQ, am sa spun asa: totul depinde de partener. Uite, am fosti colegi cu care pe vremuri ma intalneam mereu, mergeam la petreceri, ne vizitam. Unii dintre ei, dupa ce s-au insurat, au disparut din cerc in timp ce altii au continuat sa se intalneasca, implicand si nevestele, bineinteles. Sigur, nu la aceeasi temperatura au mai fost contactele, dar ele nu au murit brusc.
Ceea ce vreau sa spun e ca e vorba de partener. daca este un sot/sotie incuiat(a), o persoana rea... si mai stiu eu cum, atunci se va simti in plus la genul asta de intalnire.
Daca, din contra, e o altfel de persoana, fii sigur ca se va adapta imediat, va intra in joc, daca nu cumva se va si inscrie in viitorul apropiat ca utilizator. Cam asta cred eu.

Am scris si eu un cearceaf..., dar nu asta e problema... Pot scrie si doua, si trei, daca as stii ca la capatul acestor demersuri ar putea rasarii macar un inceput.

Imi amintesc de Teodor Stolojan, cand era prim ministru, pe la inceputul anilor `90. Era o greva puternica (nu mai stiu unde, parca la CFR) si dadea la TV negocierile. Zicea atunci Stolo: Chiar daca ar trebui sa stau sa vorbesc 7 ore cu voi si sa va explic, si tot am sa o fac, ca sa rezolvam situatia...
Ma rog, citatul si contextul sunt aproximative, dar relevante, cred.

Asa si eu...
#76165 (raspuns la: #76124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
deci: - de maan la: 02/10/2005 12:51:36
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
… cat de usor se pot interpreta vorbele, atunci cand sunt doar scrise, relevand astfel superioritatea comunicarii reale, in comparatie cu cea virtuala. De exemplu, cuvantul "Da" poate sa aiba sens de intrebare, de mirare, de plictisire, de uimire, de bucurie, de intristare... Insa asta vine din pronuntie, din ton, adica nicidecum din ceva virtual, surd. Sigur, noi aici suntem pe o pagina, noi am ales asta, dar... nu inseamna sa nu recunoastem ca tipul asta de comunicare de fapt nu reflecta 100% din intentiile reale, avute in vedere de catre cei care participa la aceste discutii virtuale.

aici l-ai batut pe Intruder, iar pe mine m-ai facut praf: scurt si la obiect!
de ce nu renunti, daca nu obtii ce vrei?
io am obtinut, parol d’honneur, de-aia n-am renuntat!
legat de Intruder, pai, draga maan: de ce ii iei tu apararea? Oare el nu poate sa-si sustina punctul de vedere? Sau ai o afinitate pentru el?
1. nu iau nimanui apararea, imi spun punctul de vedere, intrucat discutia e publica.
2. din cate am resusit sa-mi dau seama, poate, dar e prea domn.
3. sare-n ochi, huh?
Ori, ma ai in target pe mine...
nefiind comunicare directa si omitand semnul de punctuatie, nu stiu sa interpretez: asta-i o-ntrebare sau o rugaminte?
Glumesc aici, desigur, dar, in general adevarurile se spun in gluma, nu?
nu!
Daca eu am niste valori, maan, le am si cand dorm …
eh, banuiesc ca ai si probe-n acest sens.
Io-n vis in cam pierd valorile, ca sa zic asa…

Aveam dreptate, in sensul ca asta e parerea mea
corect!

Chestia cu frustrarile..., da, e o provocare voita sau facuta la nervi (recunosc ca ma aprind repede, dar ma si sting la fel), insa unde vezi tu aici agresivitate?
in fraza urmatoare:
Poate, pana la urma, nici nu sunt prea departe de adevar.

provocarea venea sa il faca sa ma faca sa inteleg si eu...
ce zici de: “alo, auzi, vere, iote ce-am inteles io … tu ce-ai vrut sa spui?”
in loc de: “esti cam frustrat, habar n-ai ce vorbesti!” …?

Vezi, maan, eu nu sunt omul care sa cedeze din prima.
vad, vad …
Nu mai departe decat baiatul meu, care are 13 ani mi-a zis: Tata, uite, am primit un mail, prin care sunt invitat la o intalnire cu utilizatorii de pe site-ul... ma rog, nu mai stiu care. Pai, cand am auzit asa, am zis: de ce sa nu facem si noi?
fiindca noi n-avem 13 ani???
(sa-ti traiasca juniorul!)
Nu vreti?
vreau, ma, frate, nu te supara, da’ vorba lui Intruder, unii au nevoie de ceva timp de-acomodare, ca altfel striga “viol!”…
daca este un sot/sotie incuiat(a), o persoana rea... si mai stiu eu cum,
ma duc la o nunta unde toti se cunosc intre ei si discuta de-ntamplari comune despre care habar n-am, fac poante pe care doar ei le-nteleg … numai un incuiat nu s-ar distra!
Chiar daca ar trebui sa stau sa vorbesc 7 ore cu voi si sa va explic, si tot am sa o fac, ca sa rezolvam situatia..
pe mine m-ai pierdut aici.
Ma duc sa discut cu fetele despre “procesul” lui kafka.

Ps. Nu mi-a placut niciodata jimmy in mod deosebit (mentalitati diferite, I guess), da’ de data asta-mi vine s-o pup! Salutari Coraliei!
#76233 (raspuns la: #76221) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rac (mesajul #76165, adesat lui maan) - de irma la: 17/10/2005 14:45:11
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
"Interventia ta vine si-mi da dreptate, de fapt. Ea demonstreaza cat de usor se pot interpreta vorbele, atunci cand sunt doar scrise, relevand astfel superioritatea comunicarii reale, in comparatie cu cea virtuala. De exemplu, cuvantul "Da" poate sa aiba sens de intrebare, de mirare, de plictisire, de uimire, de bucurie, de intristare... Insa asta vine din pronuntie, din ton, adica nicidecum din ceva virtual, surd."

Uite ca nu-ti dau dreptate. Un scriitor (si, pe tine banuiesc ca te incearca astfel de ambitii) n-are nevoie sa fie auzit si vazut ca sa fie inteles. Pai ce, tu cand ai citit Fratii Karamazov (sa zicem), l-ai auzit si vazut pe Dostoievski?! Nu, un scriitor n-are nevoie de alte unelte decat cuvintele scrise si semnele de punctuatie. Nu stiu ce mai cautam pe forum (unde ne exprimam in scris!) daca ne plangem ca nu putem sa ne facem intelesi. Nu te intelege cineva? Bun! Atunci incearca sa explici cu alte cuvinte, fii atent la puctuatie...rescrie-ti gandurile. Tocmai asta e provocarea "cafenelei": sa inveti sa comunici prin scris.

Cuvantul "da" are o groaza de intelesuri. Da' te impiedica ceva sa-i redai sensul dorit? Nu poti oare sa pui un semn de punctuatie dupa el? Nu poti sa-l insotesti cu alte cuvinte? Nimic nu te obliga sa raspunzi la o intrebare cu un simplu "da".


(scuze pentru "trollare", dar am mai intalnit comentarii cu aceeasi tenta in conferinte mai vechi si am simtit nevoia sa-mi zic parerea :))


#79294 (raspuns la: #76165) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de irma la: 10/11/2005 15:05:23
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
asta era! diplomatic :)). acum am inteles...

pentru un moment (cand am citit prima ta postare) am confundat sensul lui liability cu reliable...si parea sa aiba sens...doar pentru un moment :))
#86467 (raspuns la: #86464) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
avocatii - de stefan dinu la: 14/11/2005 20:17:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dl. Ara,
1. Un site suit pe un server disponibil oricui este un loc public. Cel putin din punct de vedere juridic. In materie de spatiul virtual, diferenta dintre locul public/locul privat este diferenta dintre resurse locale si resurse disponibile publicului. Nu exista dubii in privinta asta. Discutia s-a purtat si in state si a fost transata in felul asta. Daca gasesc un link o sa il indic.
2. Alta ar fi fost situatia daca pozele ar fi fost puse pe un site comercial, de catre proprietarul respectivului site. Au fost puse pe un forum, unde un stelist, ca altfel nu pot sa-i spun :) vorbea despre steaua in Europa si punea niste imagini mici care sugerau frumosul anotimp. Prin urmare, nu pozele erau subiectul postului ci faptul ca steaua ajunge din nou in Europa. Sa fie la ei.
E o discutie interesanta intre diferenta punerii unei poze pe un site, sau a punerii acesteia ca link si thumb pe un forum. Eu cred ca transpunand comparatia in lumea senzoriala este ca diferenta intre unul care isi agata poza in vitrina unui magazin, si unul care merge cu poza pe strada si o arata celor de pe strada sa vada ce frumoasa e si le mai spune si cine a facut-o si de unde a luat-o.
Daca ar fi sa consideram ca oriunde ar aparea poza este un furt, atunci cred ca putem scoate bani grei de la google. Am dat o cautare pe image.google cu cheia: dinu lazar si mi-au aparut o sumedenie de fotografii in thumbnail. Eu zic ca daca ii dam in judecata oameni ne facem. De la stelist nu putem socate decat sapca si fularul, dar de la google ne capatuim. :) Cred ca este o comparatie pertinenta, daca intelegm scopul si esenta unui forum.
Dl. DL, sunt onorat ca lasati sa se inteleaga ca as fi un avocat bun. Ceea ce spuneti este perfect adevarat, insa asa cum subliniam in posturile anterioare, nu am nici o chitanta taiata pe tema asta, nu am fost implicat niciodata in alte dispute cu fotografi (cum stiu ca au fost multe) si nici nu sunt manat de antipati sau altceva. Mai mult, cum am mai spus, am o antipatie sincera pentru clubul Steaua si tot ce a simbolizat el in copilaria mea.
De ce am intervenit totusi? Pai mai intai pe softpedia am fost "invocat" stiindu-se ca am fost pe la o scoala. Mai apoi, pentru ca ma intereseaza lupta impotriva pirateriei in domeniul fotografiei si in primul rand pentru asta am avut o tentativa de initiativa de a forma un nucleu al asociatiei fotografilor, tentativa de altfel esuata. Si tocmai pentru ca ma intereseaza acest lucru, nu vreau ca initiativa sa cada in derizoriu si sa ne descarcam munitia pe o vanatoare de vrajitoare. In felul asta ne putem pierde din credibilitate si foarte multi din cei cu care am vorbit au interpretat gestul dvs. ca fiind cel putin exagerat.
Ca sa aiba sens si consistenta aceasta initiativa, eu cred ca trebuie sa ne concentram pe fenomenul de furt masiv de fotografie existent in piata presei scrise. Ma uit in Libertatea de exemplu si am curaj sa pun pariu ca pentru multe imagini nu s-a platit un leu. Nu ar trebui sa ne excitam numai atunci cand vine vorba de fotografiile noastre, ci mai ales sa stopam masiv furtul de afara. Asta poate ajuta cel mai mult comunitatea foto romaneasca.
Tocmai am sosit din Paris unde m-a impresionat placut faptul ca pe unele din fotografiile folosite pentru panotajul stradal era precizat numele fotografului. Cred ca obligativitatea publicatiilor de a indica numele fotografului sau agentia vanzatoare ar reduce drastic pirateria. Numai ca o asemenea initiativa nu va aparea din senin. In lipsa unei entitati care sa apere activ drepturile tuturor fotografiilor, din tara si de afara, nu o sa facem altceva decat sa ne lamentam si sa ne plangem de mila. Pacat!
- Domnule Stefan Dinu desi - de niculae la: 16/11/2005 10:57:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
- Domnule Stefan Dinu
desi uneori ciudat pentru mine,punctul dvs. de vedere e interesant si probabil bine argumentat juridic,cea ce in situatii serioase e foarte important.
"... ma intereseaza lupta impotriva pirateriei in domeniul fotografiei... am avut o tentativa de initiativa de a forma un nucleu al asociatiei fotografilor ..."
- si pe mine ma intereseaza faptul ca pe dumneavoastra va intereseaza si as fi curios cum ne-am putea vedea,intalni,vorbi, eventual impreuna si cu altii interesati de acest subiect ? Parca citeam nu demult despre o initiativa legata de un club,sindicat,asociatie,poate exista interes si pentru noi membrii,daca... (?) stie cineva o adresa ,un telefon...
"...Ca sa aiba sens si consistenta aceasta initiativa, eu cred ca trebuie sa ne concentram pe fenomenul de furt masiv de fotografie existent in piata presei scrise...Nu ar trebui sa ne excitam numai cand vine vorba de fotografiile noastre, ci mai ales sa stopam masiv furtul de afara. Asta poate ajuta cel mai mult comunitatea foto romaneasca..."
- Cred ca aveti mare dreptate si nu numai in cea ce priveste doar presa ci in general tot ce se tipareste in tara asta,brosuri, pliante, fluturasi,reclame si tot felul de alte tiparituri facute de agentii babane pentru clienti superbogati,agentii de turism superprocopsite, banci,case de asigurari,mari retele de distribuitie care folosesc as spune cu inconstienta imagini "imprumutate" de pe internet fara nici o durere de cap. Spun:inconstienta,fiindca asa este.Aceste firme nu ar face niciodata asta in tarile lor de origine,fiindca i-ar costa mult mai scump decat cateva sute sau chiar o mie doua,date unui fotograf care sa le execute comanda.Aici la noi,se adreseaza unei agentii sau unor "graficieni"care imprumuta cu dezinvoltura, recadreaza, cropuiesc, aplica doua,trei efecte pe deasupra,schimba cate ceva pe ici pe colo ca sa nu mai semene izbitor cu originalul si vand clientului supermultumit produsul.Nici o neliniste,nici un comentariu,nici o problema; liniste si beneficii pentru toata lumea.Cine mai are nevoie de fotografi in conditiile astea ?
... m-a impresionat placut faptul ca pe unele din fotografiile folosite pentru panotajul stradal era precizat numele fotografului. Cred ca obligativitatea publicatiilor de a indica numele fotografului sau agentia vanzatoare ar reduce drastic pirateria. Numai ca o asemenea initiativa nu va aparea din senin. In lipsa unei entitati care sa apere activ drepturile tuturor fotografiilor, din tara si de afara, nu o sa facem altceva decat sa ne lamentam si sa ne plangem de mila.

#87877 (raspuns la: #87553) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorin - de Cassandra la: 04/01/2006 23:30:51
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Daca stai sa analizezi Bibilia in mod rational, vei gasi mii de contradictii, sint unii care se ocupa cu asta si au scris pagini intregi daca te intereseaza subiectul. Pe mine nu ma intereseaza Biblia ca document stiintific, ea nu este pentru a fi "gindita" ci pentru a fi "simtita" de cei predispusi sa o faca. Cum spunea Mark Twain, daca este citita in mod adecvat, Biblia este sursa cea mai importanta de ateism existenta. Ca sa crezi si sa iei drept bune cele scrise acolo, trebuie sa fii dispus sa le crezi. Discutia cu cel ce crede textual tot ce este scris in Biblie, nu duce la nici un rezultat, el va avea intotdeauna dreptate (ai citeva exemple bune aici). Iar analiza "fara prejudecati" a creatiei lui Dzeu, va fi privita ca o insulta si blasfemie, niciodata ca un exercitiu de logica.
Filozofic, conceptul de Dzeu a fost dezbatut in toate modurile posibile, cu greu cineva ar mai putea aporta ceva nou. Diferenta principala este ca unii oameni (asa cum ai spus si tu), in proportie redusa dar crescatoare, pot trai fara nevoia de explicatii supranaturale. Nu au nevoie sa creada in zei, ingeri si diavoli nici in viata de apoi pentru ca viata lor sa aiba sens. Este ceva de neinteles pentru religiosi, desi cred ca ateii pot intelege nevoia de credinta a practic majoritatii oamenilor. Dar oamenii pot gasi semnificatie printre oameni, pe pamint, iar viata lor poate fi plina si bogata fara religie. Pur si simplu natura ne poate da toate explicatiile necesare, daca putem accepta ca inca sau poate niciodata nu vom avea raspunsuri la toate intrebarile.

Cum explici ca romanii se numara printre cei mai bigoti din Estul Europei, iata un subiect interesant ;)

Si acum revenind la conferinta noastra, tema nu este aparitia omului. In realitate, am deschis-o in urma constatarii ca este teoria stiintifica cea mai denigrata. Unul din motive este ignoranta, dar cel mai puternic este altul - nevoia omului de a crede in supranatural. Pentru multi, teoria evolutiei reprezinta o amenintare a credintei in Dzeu, pentru ei ori poti sa crezi una, ori alta. Dovada este clara, cei care interpreteaza Biblia in mod literal nu vor accepta niciodata teoria evolutiei si il vor privi pe Darwin ca pe diavolul insusi. Nici daca in fata ochilor lor s-ar transforma o maimuta in om (ceea ce de fapt ar contrazice teoria evolutiei intre noi fie vorba). Cei care au mai multa flexibilitate in gindire si care accepta Biblia in mod metaforic, cedeaza in fata dovezilor coplesitoare in favoarea acestei teorii, in fata stiintei la urma urmei, si accepta evolutia ca pe un fapt. S-a spus ca teoria evolutiei este ateista. Ceea ce am scris inainte, demonstreaza falsitatea afirmatiei. Mai corect, teoria evolutiei este acceptata de cei care au elemente de gindire rationala si nu sint dominati de gindirea magica, de nevoia de supranatural. De fapt, disputa este o "lupta" intre rational si irational.
____________
Long live the Great Spaghetti Monster! May his glorious noodle appendages bless those and keep those in his sauce.
#98538 (raspuns la: #98482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CLODY - de DIDINA la: 22/01/2006 21:14:07
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
'cu ce ramanem in urma unei rupturi de un om pe care il iubim sau l-am iubit si pt care am facut compromisuri? Ce invataminte putem trage dintr-o suferinta?'

Nu cred ca raminem cu nimic bun cel putin si asta pentru multa vreme ; nu stiu sigur daca a fost Liz Taylor care cind a trecut de 70 de ani a spus ca ar da orice si nu ar refuza sa aibe din nou o relatie cu oricare din partenerii de-a lungul vietii ei; poate ca de-a lungul vietii dupa ce ai acumulat mai multe experiente si ai fost martor la experienta altora si pierzi tineretea poate totul devine mult mai de pret pentru ca simti ca ti se scurge viata printre degete; nu am ajuns acolo dar pare sa aibe sens; dar eu cred ca foarte putini oameni invata cu adevarat din greseli si mai ales nu cei care actioneaza cu sinceritate si necalculat in viata, pentru ca esecurile vin in mare parte din alegeri gresite pe care le facem si daca stam in conformitate cu noi insine unii din noi parem sa fim predispusi alegerilor gresite, sa repetam greseli; crezi ca daca oamenii ar avea a doua sansa la aceasi viata ar proceda altfel decit au procedat la prima sansa? Multi spun ca da; dar eu personal cred ca cei mai multi ar face la fel pentru ca ne comportam ca ceea ce sintem de fapt si apoi cum a scris cineva, devenim suma evenimentelor care ni se intimpla si esecuri repetate o sa ne zdruncine increderea de sine decit daca sintem destul de ignoranti sa credem ca a fost doar vina celuilalt,' bineinteles ca daca au fost si alte circumstante invatam si cite ceva practic dar in nici in caz NU CRED CA INVATEM CUM SA NU SUFERIM IN VIITOR; Dar daca e vorba sa inveti din faptul ca ai facut un compromis si acum stii sigur ca a fost un compromis si stii care sint asteptarile tale lectia e evidenta nu fa compromisuri fii sincera cu tine insuti si urmeaza-ti instictul ;probabil ca nu asta ai vrut sa auzi si stiu ca suna cumva pesimist si oricum nu e decit o parere personala; si cumva am ajuns din nou cu gindul la un film care m-a impresionat foarte mult"The Hours" mai ales la un citat in care Virginia Wooolf spunea ca linistea de sine sau intelepciunea (nu retin exact)vine cind reusesti sa privesti viata sau lumea (ceea ce te inconjoara si ti se intimpla) in fata ca atare ca ce este ea cu adevarat si totusi sa o iubesti.
#101718 (raspuns la: #101697) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donquijote: evolutia nu se bazeaza pe stiinte matematice - de dorinteodor la: 02/04/2006 17:46:09
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
don, multza'fain ca ai recunoscut ca nu esti familiarizat cu stiintele (exacte daca vrei tu). Pai de ce nu spui asa? am inteles, discutam discutii.

lumea nu se comporta in conformitate cu modelele ; ar fi prea frumos. ce se intimpla este ca oamenii isi fac modele specializate ale realitatii externe. modelele fac predictii. daca predictiile sint bune, atunci o sa mai folosim modelul si alta data. daca nu, cautam altul. in 2300 de ani civilizatia umana a reusit sa faca doar 4 modele fundamentale conforme cu sectiuni din realitatea externa: geometria lui euclid, mecanica lui newton, mecanica cuantica a lui planck si teoria relativitatii a lui einstein. toate stiintele exacte (cu infinitatea lor de modele mai mult sau mai putin generale) se bazeaza doar pe aceste 4 modele simbolice fundamentale.

darwin a facut si el ce a putut. datorita lui avem o sistematizare a datelor primare. aparitia geneticii a adus ceva nou. evolutionismul a fost partial confirmat si partial infirmat de genetica (partea cu imposibilitatea de a trece de la o specie la alta prin evolutie).

probabil ca atunci cind genetica va evolua la nivelul unui model simbolic fundamental, o aplicatie specifica a geneticii va fi generarea unei teorii stiintifice evolutioniste (in limitele si conditiile impuse de model) si atunci se va putea vorbi de evolutionism intr-un cadru stiintific. pina atunci, ce avem este doar o ideologie, destul de utila in sistematizarea datelor si atit.

aritmetica este model simbolic. ca orice alt model simbolic din cadrul generos al matematicilor, el nu are legatura directa cu realitatea. matematica (cu multimea de modele specifice) genereaza doar numere. ca numerele sa aiba sens, trebuie sa fie asociate cu realitatea externa adica sa avem un model asociat realitatii externe unde se foloseste matematica pentru a-l descrie.

imi pare rau ca sint cam didactic in acest post dar m-ai provocat. eu inca astept comentarii la obiect de la ideile mele.
don, acest thread parea a fi facut pentru a consacra evolutionismul contra stupizeniilor din geneza. ce s-a intimplat este ca evolutionismul s-a dovedit a fi doar ideologie iar ID-ul fara legatura cu geneza biblica, nu poate fi inca eliminat. ar trebui sa te bucuri ca au aparut idei noi (nu chiar stupide din moment ce sint argumentate logic). dorinteodor
#114993 (raspuns la: #114936) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru manwhosoldtheworld - de casandra_radu la: 24/07/2006 20:39:19
(la: Amintirile, primul pas spre propia distrugere?)
Da...90% din memorie, subliniez "memorie". Noroc ca memoria este doar o particica a mintii noastre, altfel am fi destul de inconsistenti.
Si eu, ca si tine eram o persoana care se hranea cu amintiri. Gaseam prezentul atat de nesatisfacator...vroiam sa ma bucur si atunci imi aminteam momente fericite, vroiam sa fiu trista, imi aduceam aminte momente nefericite. Retraiam trecutul de ori cate ori vroiam sa simt ceva sau pur si simplu de ori cate ori vroiam sa am o problema sau vroiam sa fiu deprimata. Starile erau foarte actuale devi isi aveau sursa in trecut. Apoi am inceput sa realizez ce prostie este asta. Ca de fapt trecutul e trecut si e ireversibil, ca viitorul nu a venit inca. Si aceea ca retraind trecutul nu fac decat sa proiectez un viitorul asemenator, poate putin imbunatatit. Si observam succesiunea asta zi -noapte, cotidianul, lucrurile banale, succesiunea asta neintrerupta...care o fi sensul?! Poate ca insasi viata e sensul sau poate ca fiecare trebuie sa ii dea un sens propriu.
Traind in si din amintiri nu faceam altceva decat sa ratez clipa prezenta. Care este tot ceea ce are un om. Si e pacat. Cum ar putea fi frumos viitorul cand prezentul e urat fiindca sunt nemultumita si ma refugiez in trecut?!
Dupa asa o relatie speciala cu trecutul am ajuns sa chimb "placa". Daca inainte ma simteam ca o relicva, acum ma simt vie.
Eu contin tot ceea ce am trait, clipa prezenta contine tot eea ce a trecut. Daca trecutul era altfel si clipa prezenta ar fi avut un alt "gust". Asa ca am inteles stupiditatea "reintoarcerii". Daca eu traiesc pentru trecut...dar trecutul asta nu este doar succesiunea clipelor prezente..care au devenit trecut. Si trecutul se tot "umfla" si e tot mai mare...abia acum, cand trecutul rareori imi mai aduce vreo emotie, abia acum simt ca pot respira.
Jennifer - de zaraza sc la: 09/09/2006 17:31:46
(la: Are ortodoxia nevoie de o reforma???)
Daca o iei pe partea asta...iubim natura, dar nu vad rostul sa o omagiem, ca nu afla niciodata. Prefer sa imi omagiez parintii. Are vreun merit natura? Ea nu are vointa ca sa aiba sens sa-i multumesc ca exist.

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
#144420 (raspuns la: #143753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a-i iubi pe rusi - de oldrimsix la: 24/01/2007 20:06:42
(la: Rusii)
Radu-Ilarion Munteanu
intrebarea e ea insasi o capcana. subiectul e prera vast si prea general ca sa aiba sens problema daca-s de iubit sau nu. e de admirat arta lor, sunt geniali in literatura, chiar acum, intr-o faza mai mult decat problematica a existentei. oricat ar fi insa de admirat, exista, imo, cel putin doua motive fundamentale sa n-i poti iubi: 1. nici acum nu renunta la tendintele lor hegemoniste, indiferent sub ce eticheta. nu ca asta n-ar fi natural. dar reactia fireasca a intregului rst al lumii e sa le ingradeasca tendinta hegemonica. 2. pentru romani, rusii au fost, sunt si vor fi dusmani naturali, deoarece romanii se afla in vecinatatea apropiata. ca roman, ii pot admira pe unii rusi, cei care ne daruie arta, literatura inclusiv, nu-mi gasesc ca fire nici un fel de afinitate cu natura lor si nu-i pot iubi. clar si net ca un clarinet.
*** - de picky la: 05/05/2007 20:43:11
(la: Iubesc un pas)
Înţeleg că numai melodicitatea şi neologismele contează în literatura de acum?
Un cuvânt mai complicat ar scoate din banal textul?

Spui prostii.

Poate că ar trebui intrat un pic mai mult în sensurile anumitor versuri.Dar e complicat.Mai ales când o poezie e scrisă simplu.
Cu conditia sa existe un sens. Altul decat cel abscons si de unica folosinta. Nu poti "arunca" pe piatza o poezia care sa aiba sens doar pentru tine. Devine exhibitie.

#193873 (raspuns la: #193866) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Picky - de zaraza sc la: 05/05/2007 22:37:36
(la: Iubesc un pas)
Parerea mea e ca nu exista poezie-poezie sa aiba sens numai pentru o persoana.

Sintem noi diferiti, dar nu in halul asta...Si apoi, o poezie are mai multe sensuri.
#193909 (raspuns la: #193873) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dar copilul ala - de andante la: 19/09/2007 22:38:09
(la: Cafegiilor, unde sunteti? )
ce invata?
la mine trebuie sa aiba sens, cu a si b, si vectori
daca nu se cheama filosofeala si nu-i de mine
#235570 (raspuns la: #235568) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...