comentarii

3ani ten iubesc mama


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Maria si Mihai.. - de Sibipot la: 11/12/2005 22:44:01
(la: sa facem un film!)
Pe Maria o cuprinse o neliniste, sau poate chiar o teama. Era in pat cu un barbat, pe care il asteptase atata amar de ani dar nu-si explica ce resort o impunse se la acest gest. Prea usor a venit in camaruta lui si acest gand o facu sa tremure, cu toate ca era constienta ca nici un pericol nu o paste. Deodata se ridica in cot apasand cu degetul pieptul lui Mihai in dreptul inimi il intreba energic:
-Asculta, Mihai ce te-a facut sa dispari, atunci, asa fara nici un avertisment? Vreau mai multe lamuriri. Sunt convinsa ca imi ascunzi ceva. Nu stiu ce dar am acest sentiment.
Mihai privi spre Maria nevenindu-i sa creada ce auzise. Era convins ca Maria il iubea fara nici un fel de retinere, dovada asteptarea ei. Iar acum deodata sare ca o leoaica pe el si-i cere socotala. Oare e bine sa ii spuna toate povestea vietii lui? Sa-i spuna adevarul crud?..
-Maria, oare nu ai incredere in mine? Toti acesti ani sa stii ca numai la tine m-am gandit. Am intalnit o multime de femei, dar eu numai pe tine te vedeam si numai cu tine imi vedeam viitorul. Nici nu-ti inchipui cat de dureros este cand vezi cum ti se naruie visele, cum vrei sa faci ceva si nu poti. La un moment dat imi pierdusem orice speranta sa te mai intalnesc si simteam ca imi pierd mintile, iar tu acum... Dar imi faceam singur curaj si-mi reveneam
-Nu te supara Mihai dar este important pentru mine sa lamuresc aceasta. Nu inteleg cum ai putut sa nu ai incredere in mine si sa fugi pur si simplu.
-Nu de neincredere era vorba ci mai mult de teama sa nu ti se intample ceva rau. Eu trecusem deja prin multe nenorociri si nu vroiam sa-ti pricinuiesc si tie. Chiar Maria vrei sa stii viata mea? Te avertizez ca nu-i chiar ...
-N-are importanta, eu oricum te iubesc si te voi iubi mereu...
Mihai s-a ridicat, si-a pus un pahar de apa si asezandu-se pe marginea patului, privi lung la Maria si mangaind-o pe par spuse aproape soptit:
-Daca asa vrei tu, atunci fii pregatita sa auzi ceea ce s-ar putea sa nu-ti placa. In seara in care te-am intalnit la Cafenea eram tare necajit, ba chiar disperat. Aflasem in aceiasi zi doua nenoriociri. Stii ca o nenorocire nu vine niciodata singura. Dar sa incep cu inceputul.
Mama mea a murit dupa ce a fost intepata de o viespe cand eu aveam cateva luni. Am fost crescut de bunicii dinspre mama, caci tatal meu nu avea familie. Toate au mers bine pana cand tatalui mei i-au luat comunistii cafeneaua. Da cafeneaua aceia , ca si asta de acum unde eu sunt barman, deocamdata, a fost a bunicilor apoi a tatalui meu. Dupa ce a fost expropiat tatal a plecat in lume si nu s-a mai auzit de el. Bunicii m-au crescut, m-au educat si fiind in anul doi la facultate intr-o sedinta UTM un coleg, care mai tarziu am aflat ca fiind fiu de legionar, ca sa se puna bine cu partidul m-a demascat ca sunt fiu de capitalist si am fost dat afara. Toate incercarile mele de a fi reprimit s-au lovit de un zid. Acasa, cand au aflat bunicii ce am patit au incercat pe toate caile si cu toate mijloacele sa fiu reprimit, numai ca din aceasta alergatura ei au descoperit cine a fost in realitate tatal meu; un cersator care ca sa se razbune ca nu a fost primit intr-o zi in cafenea si-a jurat sa puna mana pe ea. A facut tot posibilul sa intre in gratiile mamei mele, care de ce sa nu recunosc nu era o frumusete si prin casatorie a devenit proprietarul cafenelei. Intr-un moment de desnadejde, bunica si-a pierdut cumpatul si mi-a spus, spre groaza bunicului intreaga grozavie. Pe langa faptul ca eram dat afara din facultate am aflat cu stupoare ca nu sunt nici de vita nobila asa cu aveam convingerea. Iti inchipui ce era in sufletul meu. Atunci ai aparut tu ca o raza de soare, dar aparitia ta a fost dupa ce eu ma hotarasem sa o sterg peste... imi aranjasem deja ploile. In noaptea cand ti-am propus sa ne intalnim peste ani indiferent de ce se intampla cu noi, eram convins ca te-am pierdut, cu toate ca de multe ori imi facusem planul cum sa mi te recapat.
Am ajuns dupa multe peripetii si pericole in Franta. Aranjasem sa fiu asteptat si ajutat sa pornesc pe un nou drum. Dar vezi oamenii nu se tin de cuvant. M-am trezit intr-o lume singur, fara nici un pic de sprijin decat ca vorbeam bine limba. Am incercat toate variantele. Marea mea greseala ca de aici am plecat fara acte si acolo a fost greu sa procur. Am vrut sa continui studiile dar fost aproape imposibil. Intr-o zi am intalnit intr-un bristou un tip care facea recrutari pentru legiunea straina. M-a incantat si cum eram disperat am acceptat. Vai de mine ce viata de caine am dus... dar cel putin m-am ales cu ceva banet.
Dar Maria sa stii ca tot timpul numai la tine m-am gandit. De multe ori mi-a incoltit gandul sinuciderii, dar icoana ta ma urmarea peste tot si imi dadea sperante.
De cum am aflat ca ma pot intoarece, ca dictatura a fost inlaturata, am venit imediat. Am cautat cafeneaua noastra si nici nu-ti inchipui cat de fericit am fost sa o gasesc aproappe ca atunci cand ne-am intalnit aici ultima oara. Am facut tot posibilul sa ma angajez si cu mare greutate am reusit. Acum ma lupt pe toate caile sa mi-o recuperez, mai ales ca te-am reintalnit. Acesta este cuibusorul nostru si acum il doresc si mai mult.
Maria ramase tacuta si ii parea rau ca il provocase pe Mihai sa spuna scurta dar dureroasa istorioara. Acum in fata ei era iubitul pe care de atatea ori il visase alaturi. Il cuprinse in brate si buzele ei se alipi de ale lui intr-o patimasa sarutare. Da, il dorea, asa cum l-a dorit in lunga ei asteptare...
Si maine este o zi... poate mai buna!
#94476 (raspuns la: #94263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sigur...ne jucam de-a mama si - de Intruder la: 21/12/2005 00:40:10
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
sigur...ne jucam de-a mama si de-a tata...a trecut constiinta pe la mine si am intrebat-o:
- tu cine esti???
- constiinta!
- a cui?
- a lu' intrusu'!
- asa si?...eu sunt intrusu'!
- incantata, ma bucur si dau din coada!
- la fel...si ce vrei?
- pai am venit!
- vad!
- si?
- si nimic...ia-ma si du-ma!
- unde si cum?
- pai io de unde sa stiu?
- aha...nu stii!...pai atunci orvoar si sa-mi trimiti poza cu familia!
- color?
- vezi tu...pa si pu!
- ...la gara!
___________________________________
semper idem...
#96282 (raspuns la: #96278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bucuresti-orasul meu - de Nanina la: 26/12/2005 11:37:04
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Imi place sa zic despre Bucuresti ca este orasul meu, desi eu sunt a lui cu trup si suflet.Il iubesc.Aici ma simt acasa.
Iubesc muntele, dealurile, padurile....dar nu si campia.
Cand plec din Bucuresti si incepe zona deluroasa, simt ca ca mi se umple sufletul de bine,trag aer in piept cu nesat si imi umplu ochii cu cat mai multa frumusete si primesc liniste.Cand ajung in zona montana deja sunt in extaz.
La intoarcere admir peisajul si cum trec de Ploiesti ma intristez; mi se pare totul nesfarsit de ,,urat''.Ma apropiez de podul Basarab si emotiile cresc. Gara de Nord- modernizata atat cat au considerat.
I-au un taxi si ma indrept spre casa;revad locuri atat de cunoscute si atat de dragi mie si sunt fericita.Parca imi revad copilul. Insa eu sunt copilul orasului meu.
Am crescut si copilarit in ,,buricul targului'', aproape de Sala Palatului, intr-o casa de pe str. Brezoianu aflata langa Informatia Bucurestiului.
Cismigiul era locul nostru de joaca;dispaream cu orele indiferent de anotimp. Nu exista loc din parc pe care sa nu-l cunosc si fiecare a avut un rol important in functie de varsta.
Cand veneam de la scoala coboram prin Stirbei Voda la Izvorul lui Eminescu.Beam apa, radeam, alergam... .
Intr-o dimineata, eu si prietena mea Mioara, cu ghiozdanele in spate, am pornit vitejeste spre scoala;in drumul nostru-un catel flocos si frumos.Dilema: mergem la scoala sau il prindem? Il prindem.L-am fugarit fara a avea vreo bucurie; nu am reusit nici sa-l atingem. Amaratul de el, speriat de insistenta noastra, s-a ascuns intr-o scorbura.Am incercat sa-l ademenim cu vorbe frumoase, am pus la bataie si pachetele cu mancare puse cu grija in ghiozdane de mamele noastre si ...nimic. Copacul era gros si inalt si isi radea in sine de tenacitatea noastra. Obosite, am luat loc pe iarba,am luat gustarea, dupa care am inceput sa cotrobaim in pantecele copacului.A fost imposibil gasim catelul.Plictisite, am propus sa ne alergam in jurul copacului si spre ciuda noastra am descoperit ca scorbura avea iesire.Catelul plecase demult si noi am fost trezite la realitate- intarziasem la ore.Cand am ajuns la scoala,ora incepuse, am cerut voie sa intram ,dar invatatoarea ne-a spus sa iesim si apoi sa intram cand ne v-a chema dansa.Eram infricosate si curioase. Cand am fost chemate,intreaga clasa a IIa B era ridicata in picioare si ni se dadea binete ca si cum am fi fost tov. directoare si tov. inspectoare. Am aflat ca intarziasem numai doua ore si a trebuit sa dam raportul pe unde am umblat, atat in fata clasei cat si in fata mamelor noastre.S-a hotarat ca eram un element rau si ca nu mai aveam voie sa ma apropii de Mioara. Mi-a parut rau ca nu mai puteam sa fim prietene, dar cand eram acuzata de tribunalul oamenilor mari nu obisnuiam sa raspund, sa ma apar.Nu puneau bine problema in discutie si nu ma oboseam sa intru in ,,jocul''oamenilor mari.
Imi plac cainii si acum.
Aceasta este o amintire despre un copac din Cismigiu,copac care avea si intrare si iesire, dar diferit amplasate.
Am amintiri despre scari, despre poduri,despre colonade unde se afla si statuia Elenei Ferikide-nasa de botez a bunicului meu; despre
pelicani, leagane,porumbei, alei, Buturuga, vata de zahar, debarcader, despre serile de vara petrecute in parc, despre primul baiat cu care m-am plimbat in Cismogiu, despre restaurantul Monte Carlo unde mergeam la o friptura si o bere.
Bucurestiul-orasul drag inimii mele, dar si orasul in care mi-au murit cei apropiati- fie la cutremurul din 1977 ,fie mai tarziu din diferite motive.











____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
YZman - Completare a scenariului... - de reincarnat la: 29/12/2005 13:06:20
(la: Lupta generatiilor.....la o alta categorie)
YZman,

Pentru ca locul meu de bastina nu-i departe de al tau, Prutul le desparte simetric... si pentru ca sint la virsta cind am si eu copii adolescenti as putea sa inteleg toate partzile povestii tale si mai ales sa intzeleg atitudinea personajelor.

Motivul pentru care "baba de 70 de ani" (care de fapt ar trebui sa fie deja la pensie) este impotriva fetei si nu a baiatului este ca in general femeile, si mai ales mamele de baietzi, considera ca nu exista fete destul de bune, destepte si frumoase pentru "odorul" lor. Mai exista mentalitatea ca fetele sinte cele rele si le ademenesc baietzii. Ca intotdeauna "capra este cea care ridica coada in sus"...
Itzi amintesti de povestea lui Creanga: "Soacra cu trei nurori"?!...
Deci asta nu-i de azi de ieri!

Acasa, eram mezinul si singurul baiat intr-o familie cu sase surori. Prietenele mele trebuiau sa fie analizate si cintarite de toata familia.
Nu ca as fi dat atentzie la parerile lor... dar trebuia sa suport presiunea de la toate cele "sapte pacate" din familie (mama si cele sase surori).
Singurul care m-a intzeles a fost tata.

Well, toate bune si frumoase. M-am casatorit, dupa o prietenie de cinci ani, cu o colega de liceu si de facultate, care avea si inca mai are 1000 000 de defecte si cu care traiesc fericit de 25 de ani.
Cind sotzia mea a ramas insarcinata cu primul copil, toate surorile au inceput sa calculeze cite luni au trecut de la nunta... si de geaba le-am spus ca ne-am grabit cu copilul ca sa avem prioritate la repartzie. Tocmai se daduse legea "legarii de glie" a stagiarilor.

Anyway, cut the long story short. Daca eroii tai se iubesc trebuie sa-si vada inainte de dragostea lor. Nici un sacrificiu nu este destul de mare pentru a fericit in long term. Dar daca unul dintre ei nu este destul de serios ar fi bine sa fie macar onest si sa curmeze suferintza ceiluilat. Cind faci sacrificii in dragoste te legi si mai tare de cel pentru care te sacrifici si durerea unei rupturii devine si mai mare.

Toate cele bune.


#97593 (raspuns la: #97180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Cassandra - de Nanina la: 30/12/2005 15:43:51
(la: Minoritati)
ai pus un mare punct pe I....,,cand minoritatile nu vor sa se amestece cu majoritatea si tin la credinta lor de minoritate, atunci pot sa apara probleme.''
Eu provin din impreunarea a doua nationalitati. Mama, apartinea ,,majoritarilor''(romanca)iar tata, minoritarilor.
Bunica din partea tatalui, s-a recasatorit cu un roman pe cand tata avea doi ani.I-a interzis bunicii sa vorbeasca in lb. materna cu tata si cu copilul care a aparut in urma celei de a doua casatorii.
In familie s-a vorbit numai romaneste,s-au tinut toate sarbatorile crestin-ortodoxe fara sa primim de la minoritari decat cateva retete de mancare.Legatura cu rudele de peste granita s-a mentinut destul de greu intr-o anumita perioada;parintii si fratii bunicii au trecut prin clipe grele in lagarul de la Tg. Jiu pe la 1900 si un pic.
In concluzie cei care au pus piciorul pe pamantul romanesc au avut probleme datorita nationalitatii lor si a obiceiurilor care ieseau din tipar;tata care s-a nascut in Romania a fost sicanat.A trebuit sa renunte la cetatenia pe care o avea din nastere ca sa se poata casatorii cu mama, apoi a fost un om cu ,,probleme''datorita faptului ca era de alta ,,origine''.Eu nu am avut de suferit.Deja numele tatalui se schimbase la obtinerea cetateniei romane,obiceiurile le-am dobandit de la mama.Am iubit si iubesc tara in care m-am nascut si sunt indragostita- lulea de orasul de bastina-Bucurestiul.Tre'sa marturisesc cu mana pe inima, ca mi se urca sangele in teasta cand aud vorbindu-se despre cea de-a doua jumatate, 'a minoritara, in termeni peiorativi,de genul:broscari, macaronari, mafioti sau alte cuvinte de ,,duh''.
Ce am invatat din aceasta combinatie de nationalitati, este sa respect oamenii, indiferent de grupul din care fac parte.
Mai am un pic de lucrat la capitolul- minoritate sexuala.Nu pot sa fiu senina cand vad la tv.carnavalurile tematice si expunerile cam ,,brutale''.Imi spun mereu ca asta se intampla deoarece vor sa fie respectati si perceputi altfel de cum sunt acum.
M-am intrebat cum as fi reactionat daca unul din membrii familiei mele, sau unul dintre prieteni, ar fi avut o astfel de orientare sexuala si nu am putut sa raspund. Am folosit cuvantul-reactionat in sensul de gandit si nu de actionat. Nu pot sa dau un raspuns sincer la intrebarea pe care mi-am pus-o.Nu am o opinie formata si consider ca este bine pentru mine; mai am o sansa.
Draga mea,am si eu defectele mele. Nu toate mintile sunt ,,destupate''complet.
Am uitat sa mentionez ca cea mai mare confruntare dintre partea romana si partea italiana din mine, a avut loc, cand o echipa de fotbal romaneasca a jucat cu o echipa italieneasca. Sa vezi gazon porti si alte goluri in sufletul meu.Pana la urma greutatea mai mare a avut-o partea romana din mine.Sunt romanca!Paaaaaaaaaaaaa1






____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
#97716 (raspuns la: #97475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cei ce iubesc si sunt iubiti... - de DESTIN la: 30/12/2005 04:53:30
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)

Acesti oameni putini din pacate (cei ce iubesc si sunt iubiti) care ne fac pe fiecare sa nu regretam ca existam reprezinta, stratul protector care ne ajuta sa trecem prin viata,sa existam nu?

Fiecare dintre noi ca semeni facem fata la ceea ce viata ne"ofera", se intampla pentru ca suntem protejati in felul acesta. Fara acest scut de fiinte iubite care ne inconjoara (indiferent ca ele sunt sau nu in viata), noi nu am fi buni de nimic.

Ne-am "dezintegra" sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata care nu ar mai fi viata...

Exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat...eterna iubire a sufletului nemuritor.

Cu bine,



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#97781 (raspuns la: #59032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sant mama ...si am fost copil - de MOGECRI la: 31/12/2005 11:37:12
(la: Cu lacrima dorului de mama...)
sant mama ...si am fost copil. cel mai important lucru care o mama poate lasa copiilor ei este...o imagine\amintire buna despre ea insasi.
o mama nu se naste mama, invata meseria asta zi dupa zi, dar daca reuseste sa lase o buna amintire inseamna ca si-a indeplinit misiunea.
mama ta cred ca a facut-o!
Oamenii devin homosexuali? - de a399 la: 01/01/2006 14:15:35
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Intrucat eu sunt homosexual si in plus lucrez in domeniul stiintific (ce-i drept nu in tara ci in San Francisco si nu in psihologie ci in stiinte exacte), as vrea sa-mi spun si eu parerea. Daca ar fi sa judec dupa propria mea experienta, as crede ca orientarea sexuala este 100% predeterminata de la nastere. Nu imi amintesc nici macar de un minut in viata mea cand sa nu fi fost atras de baieti sau barbati, chiar si atunci cand aveam 6 ani! Parerea ca totul e la alegerea fiecaruia mi se pare nu numai neadevarata, dar chiar ciudata si ilogica. Cand cineva este heterosexual, o simpla experienta l-ar putea aduce cu picioarele pe pamant. Sa presupunem ca un barbat heterosexual decide: gata, de maine imi vor placea numai persoanele de sex masculin; cine oare ar reusi sa puna in aplicare asta? As vrea ca barbatul care sustine ca "e la alegere" sa-mi permita sa-i rasucesc gatul daca intoarce capul dupa femei, dupa ce "a decis" sa fie homosexual:))) De aceea raman uluit cand aud pe cineva spunand ca orientarea sexuala este "la alegere". Va rog sa faceti macar pentru o zi experienta asta inainte de a avea o opinie. Nici eu nu pot hotari: gata, de maine imi plac numai femeile, pentru ca stiu ca orice as face, nu-mi plac. Nu e vorba sa-ti placa sau nu un fel de mancare, ci e vorba de ceva fundamental in viata fiecaruia. Nu inteleg de ce atat de multi gandesc atat de eronat, cand e la latitudinea lor sa se convinga de contrariu.

Vreau sa adaug aici ca una dintre confuziile cele mai frecvente in evaluarea orientarii sexuale este confuzia dintre actul sexual si identitatea sexuala. Multi homosexuali au sex si cu femei, dar sunt definiti ca homosexuali prin natura afectiunii pe care o au fata de persoana iubita, si nu de natura sexului pe care il practica. La fel, destui heterosexuali pot avea erectii si sex chiar cu alti barbati; ceea ce ii defineste ca heterosexuali este natura relatiilor erotice (pe cine iubesc: un barbat sau o femeie). In inchisori multi heterosexuali au relatii homosexuale fara ca asta sa-i schimbe; la iesirea din puscarie iar alearga dupa femei.


In privinta studiilor actuale privind orientarea sexuala pot spune urmatoarele: sunt indicatii foarte puternice ca exista o baza genetica, desi baza genetica nu e totul. Gemenii univitelini chiar cand sunt crescuti in conditii total diferite, au o concordanta de 52% in privinta orientarii sexuale. In schimb gemenii bivitelini au o concordanta de numai 25%! Iar pe linie simpla fraterna, concordantza este si mai mica, de 15%. Trebuie spus ca la speciile inferioare lucrurile sunt mult mai simple decat la om. Cercetarile facute pe mustele de otet au aratat ca prin simpla modificare a unei gene, ele devin total neselective la sex; "bisexuale"! De altfel una din directiile de cercetare in combaterea daunatorileor merge pe aceasta linie, desi inca nu s-a reusit sa se obtina homosexualitate absoluta la insecte. La animalele mai complicate, cum ar fi cainii sau oile, homosexualitatea in mediul natural este prezenta la nivelul a 10-15% din animale. La maimutele cu genomul cel mai apropiat de cel uman (cimpanzeii bonobo din Africa Centrala), care au 98.5% din genom identic cu cel uman(!), relatiile sexuale dintre adulti si relatiile adulti-adolescenti de acelasi sex sunt la fel de raspandite ca si relatiile sexuale dintre masculi si femele! Asta s-a constatat si la specia umana, inainte ca religiile abrahamice sa preia puterea politica. In antichitate majoritatea absoluta a civilizatiilor era favorabila si chiar incuraja relatiile homoerotice, care de multe ori erau chiar impuse oficial de stat pentru diverse motive; de exemplu legile din Creta, dar si legile lui Solon din Atena care aveau in vedere rolul educativ al pederastiei si limitarea cresterii populatiei. Dar chiar la alte popoare, ca de exemplu la gali, celti, sciti, fenicieni, japonezi etc relatiile homoerotice erau parte componenta din viata sociala si chiar reglementate prin legi. Dupa ce imperiul roman a adoptat crestinismul ca religie de stat au inceput persecutiile legate de identitatea sexuala si chiar persecutii contra tuturor celor care asociau sexul cu placerea. In codul lui Justinian, novela 102 (paragraf) stabilea ca toti cei care au relatii "de sodomie" sa fie ucisi, arsi de vii si pana si cenusa lor sa fie calcata in picioare si aruncata in latrine! O, "bunatate" crestina! Nu degeaba Justinian a fost facut sfant in religia crestin-ortodoxa! La fel ca si sf Constantin care si-a ucis prin fierbere nevasta cand a prins-o cu un sclav si care si-a omorat propriul baiat de frica sa nu-i ia tronul! Aprigi crestinii astia!

Idealul iudeo-crestin pana in secolul 20 a fost o relatie dintre barbati si femei acceptata numai in cadrul conjugal si destinata exlusiv procreierii. De altfel dupa inventia termenilor de homosexualitate si heterosexualitate (cuvant inventat la 10 ani dupa cuvantul homosexualitate!), ambele notiuni erau descrise in dictionarele epocii (inceputul secolului 20) ca fiind "morbide, nenaturale". Heterosexualitatea de exemplu era descrisa ca fiind "o atractie exagerata si morbida fata de sexul opus"! Abia odata cu dezvoltarea cinematografiei, mai ales a celei americane, si-a dobandit heterosexualitatea un statut verbal privilegiat, iar cum vedeti homosexualitatea nici acum nu are vreun statut.

Ca sa raspund autorului primului mesaj in mod direct: cand eram foarte tanar am alergat la toti medicii si psihiatrii din Bucuresti cu rugamintea de a ma schimba; credeam ca imi vor da niste pastile si gata, de maine alerg dupa femei. Bineinteles ca nu a fost posibil, iar tratamentele lor merita sa fie expuse aici (cu alta ocazie) pentru ca unele au fost imbecile iar altele comice. Sigur ca as fi preferat sa fiu ca majoritatea si sa nu fiu umilit si batut de atatea ori; credeam ca si eu am dreptul de a cauta fericirea, ca altii. Dar nu era nimic de ales. Asa cum nu poti sa-ti alegi parintii sau epoca in care te nasti. Nimeni nu isi alege sa fie minoritar, mai ales intr-o societate devenita pe parcurs intoleranta cum este societatea romaneasca, chiar cea de azi, daca e sa judec dupa statisticile care spun ca 85% dintre romani nu ar accepta nici macar sa aiba vreun vecin homosexual.

In privinta rolului mediului: este foarte complex. De exemplu gradul de impregnare cu testosteron a sarcinii in perioada prenatala este foarte important. Femeile foarte stresate in perioada graviditatii au sanse mult mai mari sa aiba baieti homosexuali; s-au facut studii in aceasta privinta. Pe maimute s-a aratat ca daca fatul este de sex masculin si maimuta mama este injectata cu estrogeni, baiatul-maimuta va fi in majoritatea cazurilor homosexual. Dar la oameni lucrurile sunt mult mai complicate. Subiectul e mult mai vast si nu poate fi discutat in cinci minute. Sunt cazuri cand homosexualitatea este mascata de educatia strict heterosexista si adevarul iese la lumina in imprejurari neasteptate.

Psihiatria si Psihologia moderna considera ca nu este de fapt posibila schimbarea orientarii sexuale, iar ideia de schimbare este ea insasi nociva pentru ca da impresia ca homosexualii trebuie sa se schimbe, ceea ce nu se poate si nici nu e de dorit sa se incerce-din motive etice. In SUA medicii care isi fac reclama ca pot face "conversii" sunt chiar dati afara din asociatia psihologilor sau psihiatrilor americani, pe motiv de incompetenta sau reclama mincinoasa.
Si aici se fac bani buni de catre cei care exploateaza incultura sau ignoranta (mai ales a celor care fac parte din extrema dreapta religioasa), dar autoritatile stiintifice sunt intransigente.

Cand cineva intreaba: dar in definitiv care sunt cauzele homosexualitatii?- raspunsul cel mai frecvent care i se da de catre cei care cerceteaza problema este: "cand vom stii care sunt cauzele heterosexualitatii, pe care pana acum nu le cunoastem deloc, cu siguranta vom afla si care sunt cauzele homosexualitatii!"


Ar trebui sa mai adaug ceva: din punct de vedere politic, Romania a fost printre primele 5 tari din lume care au exclus din codul penal relatiile intre persoane de acelasi sex, pe vremea lui A.I Cuza. Constitutia lui Cuza a fost dintre cele mai bune din lume, alaturi de cea belgiana. Pot sa citez bibiografie americana pe aceasta tema. Totusi la interventia "Preasfintei" Biserici Ortodoxe in perioada interbelica legile respective au fost schimbate in rau. Ele au fost preluate si inrautatite de comunisti, dar in ultimii ani ai lui Ceausescu legile erau aplicate numai celor care erau pe fatza contra regimului, dar dupa impuscarea lui, in 1996 cand a venit la putere "democratia", ele au fost reinvigorate poate din prostia partidului national taranesc crestin si democrat, sub presedentia lui Emil Constantinescu. Lucrul nu a ramas fara ecouri in lume: ambasadele si consulatele Romaniei au fost practic blocate de demonstanti. A trebuit sa intram in secolul 21 pentra ca legile nedrepte din codul penal sa fie abrogate, si asta petrecandu-se numai la presiunea Uniunii Europene. Romania este printre ultimele tari din Europa care au facut schimbarea, alaturi de Cipru. Suntem cu adevarat "protocronisti", cum spunea raposatul Edgar Papu!

In concluzie: la multi ani! :)
dj25mai - de maan la: 07/01/2006 16:20:52
(la: Un adolescent)
Mi se schimba foarte usor prioritatile , sau imi scapa din vedere.


cand eram de varsta ta, eu nici macar nu eram constienta de asta.: )))
17 ani e varsta cautarilor (stereotip, dar asta-i adevarul), e normal sa se schimbe prioritatile, e firesc sa experimentezi.

Eu ma pregatesc sa urmez Automatica , si deci la scoala ar trebui sa bag la greu mate si fizica. Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata daca m-as duce la o asemenea facultate.

mereu e loc de mai bine cand e vorba de munca.
te-ai gandit cat de mult iti plac mate si fizica?
stii exact cu ce te vei ocupa dupa ce vei termina Automatica?

daca da, atunci deja ai pierdut timpul cu noi pe net. : )
daca ai cu cine sa te intelegi (ma refer la profa), ridica mana la fizica si spune clar ca nu ai inteles.
determina colegii care nu pricep sa fie si ei sinceri la ore.
e posibil sa nu pricepi pentru ca nu ai invatat lectiile la timp, adica din pricina 'golurilor' - vina profesoarei dar si a ta!
iti trebuie deci meditatii, ca sa recuperezi.

iti sugerez sa-ti faci un program zilnic de la care sa te abati cat mai putin.

Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine
de ce?
cum ar trai un idealist intr-o cazarma?

Insist asupra partilor rele ; sunt o persoana foarte vicioasa , folosesc cuvantul asta fiindca in anumite momente nu-mi pot invinge pornirile

..si eu la fel.

Partea buna este ca sunt un idealist.

...si eu!
dar n-as zice ca asta-i chiar parte buna.:)

Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios...
SI EU!

Am incercat si incerc inca sa le corectez

eu nu mai incerc de multa vreme.
izbuteam sa le tin in frau, dar mi-am dat seama ca-i mai bine sa-mi 'perfectionez' calitatile in loc sa pierd timpul incercand a corecta defecte genetice.

Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei.

mda, asta-i nu doar foarte rau, ci si foarte urat.
uneori poate nu stiu s-o arate sau nu o fac asa cum ti-ai dori, dar crede-ma ca nu vei gasi alti oameni carora sa le pese mai mult de tine.

sa nu-ti fie niciodata rusine cu ai tai, fiindca in felul acesta toata viata iti va fi rusine cu tine.
a face parte dintr-o familie unita, e una dintre cele mai frumoase aspecte ale vietii unui om.
asta necesita multa daruire si iubire neconditionata.
asa te iubeste mama ta, asa o iubesti si tu, chiar daca acum nu-ti dai bine seama.
sa nu mai vorbesti asa niciodata.

As fi vrut poate parinti care sa-mi cultive dragostea pentru matematica

daca ar fi facut-o ai fi spus ca te-au obligat sa faci ce nu-ti place.
ii respect enorm pe parintii care le permit copiilor sa-si aleaga drumul in viata si nu le impun sa urmeze un vis pe care ei n-au fost in stare sa-l implineasca.

sa ma incurajeze si sa ma sprijine neconditionat sa ma iubeasca mai mult

tocmai ai spus ca esti dezamagit.
sunt convinsa ca mama ta nu spune nimanui cat de mult ai dezamagit-o tu.
iubirea neconditionata inseamna sa iubesti un om oricat de mult te-ar dezamagi, sa-l iubesti fiindca exista, cu tot cu imperfectiunile lui.
asa esti iubit.

"Cum nu te iubesc? Nu vezi cate fac pentru tine? Ca am dureri de spate dupa cata treaba fac!" Da , dar eu vreau sa ma iubesti si sa ma lauzi , stimulezi mai mult mama!!!

da, mai, omule, ai dreptate, asa ar trebui sa faca.
uneori grija zilei de maine e mai mare, atat de mare incat ca sa-ti asigure o haina buna, mama trebuie sa munceasca si nu le poate face pe toate perfect.
vorbesti atat de frumos, esti atat de coerent la varsta ta incat nu pot sa nu observ ce treaba buna a facut si sa fiu chiar un pic invidioasa.
i-ai luat azi o floare mamei?
ai intrat in bucatarie s-o ajuti, fara sa-ti ceara?
la cate dintre micile bucurii de femeie (nu de mama) o fi renuntat doar sa te vada multumit, te-ai gandit?

Nu poti schimba persoanele din jurul tau , poti schimba ceea ce faci tu , sa am eu o atitudine ireprosabila , sa fiu eu un exemplu pentru mine insumi si sa nu astept sa vina cineva si sa aiba grija de mine , sa faca din mine ceea ce vreau eu sa devin. Dar mi se pare asa greu , am asa putina incredere in mine , vreau intotdeauna cele mai bune rezultate , dar cand vine vorba de munca , dau inapoi , ma plictisesc

intr-o zi vei sti bine ce ai de facut.
va fi ca si cand s-ar ridica ceata.
toti am trecut prin asta si ne gandim cu nostalgie la acele vremuri.
esti deja un om deosebit.
si cred ca esti pe drumul cel bun: nu pot sti ce vrei daca nu te cunosti suficient.

Mama mea este invatatoare. Are impresia ca le stie pe toate

ioi, io-s profesoara si 'a le sti pe toate' e un fel de defect profesional.
dar nu numai.
e un modul de-a te feri de necazuri.
parintilor le e greu sa admita ca au gresit, asa-i de cand lumea.

Mamei i-a fost greu sa ne creasca...Dar s-a descurcat de minune , si nu am dus lipsa de nimic.

ei, vezi???
asta am zis si eu mai sus.

Eu nu stiu daca exista un plan al succesului

1. afla cine esti: ce-ti place, ce nu, ce n-ai face, ce-ti doresti ...etc
2. nu fa niciodata compromisuri pentru care stii ca nu te vei ierta niciodata
3. asculta-ti inima
4. nu-i condamna pe cei care nu te inteleg si nu obliga pe nimeni sa-ti impartaseasca visurile
5. nu impune, castiga
6. nu te minti
7. daca banii-s mai importanti ca sufletul, nu pune niciodata inima pe primul plan
8. incearca sa inveti din greseli: nu-ti pierde timpul condamnandu-te pentru greseli vechi, ci cauta sa le eviti pe urmatoarele.
9. fii convins ca incercarile dureroase ne sunt date la timp, pentru a invata din ele, asfel incat intr-o zi sa putem zice: ce bine, daca nu mi se intampla atunci, azi as fi fost flenduri.

Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.

"bun" e relativ in literatura.
stii vorba aia? "nu-i frumos ce-i frumos, ii frumos ce-mi place mie".:)

referinte nu-ti dau, ca mi-i cam teama.
am sa-l trimit pe Intruder pe conferinta asta, in cazul in care n-a gasit-o inca.
el e baiet, stie mai bine.
in plus, detectez ceva semne ca tare i-o placea de tine.
si nu doar lui...: )))

ps. mamei tale i-ar fi greu sa te tina la facultate, de-aceea Academia ar fi o solutie.
din fericire nu e singura, intrucat azi multi studenti au o slujba si se pot intretine singuri.

iti doresc ce sunt convinsa ca vei obtine: succes!
#98985 (raspuns la: #98876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
''Timshel" - de Intruder la: 08/01/2006 01:48:15
(la: Un adolescent)
Sunt un adolescent (17 ani). Sunt deseori foarte confuz.

multi inainte...daca n-ai fi confuz, n-ai fi om ci un robot sau o marioneta...

Mi se schimba foarte usor prioritatile , sau imi scapa din vedere.
Prioritati: sa lucrez si sa invat cat mai mult la mate si fizica
la mate e (relativ!) mai usor de invatat fiindca mi-a placut din clasa a 5 a (sunt a 11 a) , dar la fizica e mai greu , fiindca nu stiu ( am lucrat numai inainte de meditatzii , in a 11 a m-am apucat de meditatzii si la orele de clasa , la care am o profesoara care nu stiu sa explice cum se fac problemele si face varza teoria cand ne-o preda)


e normal sa-ti schimbi prioritatile la 17 ani si sa oscilezi...si totusi, esti constient ca trebuie sa pui mana pe carte!
sa-ti spun ceva: cat am fost in scoala gimnaziala si-n liceu i-am invidiat pe cei care stiau bine matematica...mie nu mi-a placut matematica, la liceu am fost intr-o clasa de uman...am impresia ca matematica nu trebuie s-o inveti ci s-o ''simti''...
spui ca profa de fizica nu stie sa explice...nu-i nici o rusine sa recunosti ca n-ai inteles, nu-i nici o rusine sa-ntrebi ci, sa te prefaci c-ai inteles!
daca profa de fizica face meditatii (gratuite, pentru care NU e platita!!!), inseamna ca-si da interesul...habar n-ai ce satisfactie are un profesor cand un elev il intreaba si cere lamuriri!

Eu ma pregatesc sa urmez Automatica , si deci la scoala ar trebui sa bag la greu mate si fizica. Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata daca m-as duce la o asemenea facultate. Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine , dar nu cred ca ma suficient de hotarat pentru asa ceva , ar trebui sa ma pregatesc mai mult si sa fiu mai constiincios cu invatatul.

eu zic sa consulti site-urile unor facultati, sa gandesti singur si fara sa te influenteze cineva...nimeni, nici familia, nici prietenii nu stiu mai bine ce poti si ce vrei tu...cum ti-a scris si maan, cred c-ai sa te descurci; poti munci cu o jumatate de norma undeva, poti munci la ''negru'', nu conteaza!...am avut colegi si colege de facultate care spalau vase si prajeau cartofi pe la Mc Donald's, lucrau in vreun service-auto sau pentru vreo firma...eu n-am fost un copil de bani gata, numai ca locuiam in Bucuresti (locuiesc si-acum) si facultatea am facut-o tot in Bucuresti...crede-ma, cateodata eram invidios pe colegii care locuiau la camin si povesteau de-ale lor...ne-mprumutam bani unii altora, imparteam o pizza in doua, in trei sau in patru si dintr-o sticla de bere beam si cate 6-7 insi...cateodata ne scotoceam prin buzunare pan' la ultimul maruntis sa cumparam o carte sau un buchet de flori la o fata...sunt amintiri frumoase chiar daca-mpuscam leul...tu invata si intra!
daca n-ai sa intri, nu-i bai, lucrezi un an undeva si dai iarasi examen!!!

Cred ca am si parti bune si parti rele. Insist asupra partilor rele ; sunt o persoana foarte vicioasa , folosesc cuvantul asta fiindca in anumite momente nu-mi pot invinge pornirile si ajung sa ma cert cu mama sau s-o dau in bara in anumite situatii diverse.
Partea buna este ca sunt un idealist


''foarte vicioasa''...am impresia ca esti prea nemilos cu tine!
cine crezi ca-si poate infrange pornirile la 17 ani?!...trebuie sa ai rabdare cu tine si cu ceilalti din anturajul tau...pune-te macar un minut in locul ''celuilalt'', gandeste putin si de cealalta parte a baricadei...apoi, incearca sa te cunosti asa ''rau'' cum zici ca esti!...nu trebuie sa te amagesti si sa te-mbeti cu apa rece, nici sa-ti gasesti ''pacate'' cu lumanarea...invata sa nu-ti fie niciodata rusine de sentimentele tale, de pornirile tale, de gandurile tale cele mai intime, de dorintele tale...la cat de perversa e lumea in care traim, un ''viciu'' trecator e floare la ureche.
idealist sunt si eu, chiar daca m-am lovit cateodata de pragul de sus sau am dat cu capul in usa...;)

Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele. Multa vreme nu am observat aceste defecte ale mele , ma credeam perfect. Dar pana la urma am reusit sa aflu ca aceste caracteristici sau dominante ale personlitatii mele sunt DEFECTE.Am incercat si incerc inca sa le corectez , rezultate , nu stiu... oarecum bune.

cine n-are defecte, sa arunce primul piatra...esti constient de defectele astea?...ok, inseamna ca ai castigat o bila alba de la viata!
ca sa invingi un ''dusman'' trebuie intai sa-l cunosti...

Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei. As fi vrut poate parinti care sa-mi cultive dragostea pentru matematica , sa ma incurajeze si sa ma sprijine neconditionat sa ma iubeasca mai mult. Nu sa-mi spuna sau sa se preocupe cel mai mult de cum sa faci un ban sau cum sa ai grija de casa si sa spuna dup-aia "Cum nu te iubesc? Nu vezi cate fac pentru tine? Ca am dureri de spate dupa cata treaba fac!" Da , dar eu vreau sa ma iubesti si sa ma lauzi , stimulezi mai mult mama!!!

aici, da-mi voie sa-ti spun ca esti putin nedrept!
inca nu stii cum se castiga un ban, habar n-ai ce-nseamna sa-l imparti si s-ajunga pentru casa, pentru masa, pentru scoala ta, pentru facturi, pentru transport, pentru cheltuieli neprevazute, pentru meditatiile tale, pentru imbracaminte, pentru incaltaminte, pentru impozite, pentru medicamente, pentru distractie (daca mai ajunge...)!
pai am impresia ca mama ta este o femeie exceptionala!...incearca sa COMUNICI cu ea, sa-i povestesti banalitati, sa-i spui un banc (nu deocheat!), sa-i povestesti un film, sa barfesti un coleg, s.a...fiecare cu firea pe care-o are, nu toti pot spune ''te iubesc'' sau ''bravo'' la comanda...la 17 ani nici nu ti-ar sta bine sa fii asa ''mamos''...:))

Off!!! Poate gresesc... Nu poti schimba persoanele din jurul tau , poti schimba ceea ce faci tu , sa am eu o atitudine ireprosabila , sa fiu eu un exemplu pentru mine insumi si sa nu astept sa vina cineva si sa aiba grija de mine , sa faca din mine ceea ce vreau eu sa devin. Dar mi se pare asa greu , am asa putina incredere in mine , vreau intotdeauna cele mai bune rezultate , dar cand vine vorba de munca , dau inapoi , ma plictisesc.

nu, nu poti schimba pe nimeni si asa-i bine!
nu trebuie sa ai o atitudine ireprosabila, nu esti nici sfant, nici inger, nu te mai crampona de chestia asta...ti-am zis: pune-te uneori in locul ''celuilalt'', incearca sa-i justifici purtarea si acorda-i o sansa, cat de infima!
si eu ma plictisesc de munca, las' ca lenea n-a omorat pe nimeni...axeaza-te pe examenul de bacalaureat si apoi pe intrarea la facultate!

Mama mea este invatatoare. Are impresia ca le stie pe toate , nu vreau niciodata sa lase de la ea si spuna ca eu am dreptate.Cateodata ma cert cu ea doar fiindca ma enerveaza faptul asta ca ea vrea sa fie in fata mea fara greseala si eu sa nu-i pun niciodata la indoiala sfaturile.
Cand eram mic deseori mi se spunea : "Comentezi?!" ,"Fa ce ti s-a spus si nu mai comenta!"
Vroiam argumente pentru orice lucru care mi spunea sa-l fac. Si deseori mi se parea ca nu trebuie sa fac ce zice mama , fiindca nu are dreptate. Acum parca sunt mai flexibil.


eh, toate mamele au impresia ca le stiu pe toate...si maica-mea este invatatoare (inca); uneori si-acum ma ia la refec si uita ca nu mai sunt in clasa IV-a...
nu mai cauta argumente, unii parinti au impresia ca nu-i nevoie sa dea explicatii copiilor...ca sa te descarci, cateodata zi ca ea si fa ca tine fara ca ea sa-si dea seama...e doar un compromis mic si nu cred sa se iveasca repercusiuni majore...(vezi, nu-i spune ca te-a invatat Intruder).

Fratele meu este cu 10 ani mai mare decat mine si este un taciturn. Ii place mai mult sa stea plecat de acasa decat cu mine si cu mama , sau sa stea acasa si sa nu comunice deloc. Mie mi-e indiferent , mi se pare ca e o piedica pentru mine si mama mea , desi e angajat. Vorbeste foarte rar si are cam aceleasi defecte ca si mine , doar ca poate este mult mai egoist decat mine.

fratele tau este un om matur, poate are alte probleme si alte preocupari...incearca sa faci tu primul pas, incearca sa te imprietenesti cu el, intreaba-l una si alta...primul prieten din viata mea a fost sora-mea...e-adevarat ca este doar cu 3 ani mai mare ca mine, dar gandeste-te ca in copilarie a fost o fata plina de fitze si cateodata era insuportabila...

Tatal meu a murit cand aveam 12 ani. Mamei i-a fost greu sa ne creasca...Dar s-a descurcat de minune , si nu am dus lipsa de nimic.

de aia am zis ca mama ta este o femeie exceptionala...

Eu nu stiu daca exista un plan al succesului , dar daca e cineva care are asa ceva sa-l spuna , desigur nu vb. de ceva cu rezultate , poate sa vorba de ceva teoretic , dar care poate da rezultate.

nici eu nu stiu daca exista un plan al succesului...nici nu-mi place sa fac planuri, m-arunc in apa, direct...ai mei aveau planurile lor cu mine, tata ma voia la Medicina, mama la Drept si eu m-am bagat la Filologie...:)
nu-ti face planuri pe termen lung, deocamdata sa treci de Bac si-apoi sa intri la facultatea la care vrei...ia-o pas cu pas si nu te ambala...arunca-te-n apa care-ti place dar ai grija la ''valuri''...

Eu fiind axat pe mate nu citesc asa mult , si nici nu mi-a facut o placere nebuna sa citesc.
Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.
E chestia la fel cum e cu filmele. Poti sa stai la televizor o zi intreaga (acum spun ce fac eu) si vezi 20 de filme si emisiuni dar din total doar 10 % meritau atentia. Ei! Eu nu am rabdare sa vad 20 de filme sau sa citesc 20 de carti.
Chiar caut carti din care sa invat ceva sau care sa aiba un subiect aplicabil in viata.Sau sa raspunda la niste intrebari care framanta un adolescent.
As fi mai mult decat bucuros daca ar da careva niste referinte.


nu-mi place sa recomand cuiva ce carti sa citeasca, ce sa manance, ce sa bea, pe cine sa iubeasca sau ce filme sa vada...am facut cateva exceptii, fac si-acum...
iti recomand o singura carte...ai sa gasesti in ea niste adolescenti care-si poarta niste pacate inchipuite ca un balast, ai sa gasesti acolo ''viciul'' redus la uman, ai sa gasesti intelepciunea omului de rand...
nu este o carte plictisitoare, nu-i scrisa pretentios, nici patetic...ai sa-nveti ca si ce-i rau e tot omenesc...dupa ce ai s-o citesti (daca n-ai citit-o deja) ai sa-ntelegi si ''timshel'' din titlul postarii mele...ecranizarea filmului nu e nici pe departe la inaltimea cartii, te asigur...
deci: "La rasarit de eden" de John Steinbeck...:)

nici nu stiu daca am scris vreodata un comentariu asa lung...:)))))

___________________________________
semper idem...
Diferite mame - de gabrielles la: 12/01/2006 20:36:46
(la: Diferite mame)
Eu nu invinovatesc mama. Ea a plecat pentru un trai mai bun nu numai pentru ea ci pentru toata familia. Si sigur a plecat cu acordul sotului si a copilului. Probabil ca situatia lor financiara a fost precara ca a multor romani care pleaca, poate ca aveau datorii acumulate, nimeni nu poate sti ce este intr-o alta familie. Ca Dumnezeu da copii cui nu trebuie, nu e treaba noastra. El face ce vrea cu noi.
Eu iubesc frumusetea din oame - de bloom la: 20/01/2006 12:32:43
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
Eu iubesc frumusetea din oameni (cam banal si cine nu ar face-o), privesc omul ca tot unitar, cu toate ideeile lui, imaginatia lui, cunostiintele lui, cu frumusetea lui. Ma dau gata super fotomodelele.
Concluzia e ca ma atrage omul (tot ce are ). Ideea de iubire e frumoasa, ne intretine, dar iubim pana la urma oamenii.

"V-ati dorit vreodata atat de mult sa iubiti incat vi s-a pus pata pe o persoana care nu merita nici macar sa mergi pe strada cu ea? "

Nu. Nu ar fi corect din partea mea. Mai bine ai sta singur si ai medita. Daca se spune "persoana care nu merita nici macar sa mergi pe strada cu ea", atunci aproape ca ofensezi aceea persoana.

for you.. parca ai vorbi des - de I AM la: 21/01/2006 21:43:59
(la: PARINTII)
for you..
parca ai vorbi despre mine
si eu am trecut prin aceleasi lucruri. parintii mei au divortat cand eu aveam 2 ani, de atunci amcrescut numai cu mama mea. despre tatal meu nu pot spune decat ca-l recunosc ca tata biologic si atat. pe el nu l-a interesat nici macar cum arat(a trecut de f multe ori pe strada pe langa mine si nimik...).Oricum nu vad de ce vb despre el, cand despre mama mea este vb.Este fiinta pe care o iubesc cel mai mult pe lume, cu toate ca nu-i arat des lucrul asta.Atat timp cat stiu ca ei ii este bine si mie imi este bine..
cat despre prietena cea mai buna..si eu am patit la fel acu vreo trei ani
dar stii tu cum este-prietenii vin si pleaca!
#101586 (raspuns la: #76875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Cuget" - de a399 la: 24/01/2006 20:01:17
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
OK. Nu te-am convins ca atunci cand vrei sa te informezi corect trebuie sa mergi la specialistii in domeniu si nu la toti cei care posteaza orice pe net. Nu inteleg de ce nu esti convinsa de asta, mai ales cand spui ca ai un "caz" apropiat; deci ai nevoie de informatiile cele mai corecte cu putintza! Daca reusesc sa te conving, cauta totusi pe net ce spun "American Psychological Association" si "American Psychiatric Association".

Schimbarea? Eu am fost in situatia asta, de a prefera sa fiu altul. Ai fost la vreun medic psihiatru competent? Iti va spune clar, daca e cinstit, ca dupa datele stiintifice actuale "schimbarea " e iluzorie.Sa zicem ca e vorba de fiul tau (sunt convins ca e vorba de un baiat, dupa accentul pe care il pui pe "sex" In cazul lesbienelor lumea nu prea se gandeste la "prea mult sex"!).

Du-te la un psihiatru sarlatan: iti va lua tone de bani ca sa-l "converteasca" si rezultatul e acelasi.Nu poti converti un negru sa devina alb (cu exceptia lui Maical Geacson:).Dar va face o serie de sedinte in care sa-ti ia banii. Din cauza asta asemenea medici sunt dati afara din bransa in America.

Miscarea "ex-gay" e de rasul lumii; au aparut atatea marturii interne despre ce se intampla cu adevarat acolo. Este finantata de biserici, dar face mult rau.

In ceea ce scrii faci mai multe greseli care arata ca nu stii ce inseamna orientarea sexuala. A fi homosexual nu inseamna a avea tot timpul sex si a nu iubi pe nimeni. Multi oameni au "multumiri de natura sufleteasca" indiferent de orientarea sexuala, iar altii nu le au-chiar in casniciile heterosexuale cele mai stabile.
Despre dorinta de schimbare: multi avem dorinta de a nu ne fi nascut romani, dar daca tot suntem, trebuie sa ne bucuram de ceea ce ne ofera faptul ca suntem romani. La fel si cu homosexualii.

Nu natura si cantitatea relatiilor sexuale determina daca cineva este homosexual sau nu, ci natura afectiunii fata de alte persoane! Multi heterosexuali au in inchisori sex cu alti barbati, dar odata iesiti alearga dupa femei! Nu pari sa-ti dai seama de asta!

Ce as face eu daca as avea un fiu despre care am aflat ca are relatii homosexuale (hai sa zicem ca sunt mama lui:):

1. (L-as lua deoparte si i-as spune ca vreau sa discut cu el ceva serios. El se va supune, ca nu are de ales.
2. I-as spune: stii ca atat eu cat si tatal tau iti vrem numai binele si asta nu se va schimba niciodata. Te iubim neconditionat! Vrem ca tu sa fi fericit!
3. L-as intreba apoi: ceea ce stim despre tine (ca ai relatii cu baietii) este ceva natural pentru tine, sau o faci ca sa fii "cool"? Ai avut relatii si cu fete? Ce crezi tu despre tine insuti: ca esti homosexual, bisexual sau heterosexual? Ce stii tu despre tine insuti?
4. Daca va spune ca el se considera homosexual, sa fii sigura ca o face nu pentru ca a avut sex cu baieti ci pentru ca exista ceva mai adanc in el care ii arata orientarea sexuala, ca in fiecare dintre noi.
5. Apoi ii spui: uite, in lumea in care traim exista atata ignorantza si atatea prejudecati, incat noi credem ca nu vei fi fericit ca homosexual. Poti incerca sa te schimbi? Macar pentru saptamana viitoare?
La care probabil ca el iti va raspunde: bine mama, voi incerca sa iubesc saptamana viitoare numai fete. Dar ca sa intelegi cat de adanca e iubirea mea pentru baieti iti cer si tie sa faci un mic sacrificiu pentru mine: iti gasesc o lesbiana si timp de o saptamana iti cer si eu tie sa te schimbi, sa o iubesti numai pe ea. Dupa care poti sa revii la tata!

Bineinteles ca vei accepta daca il iubesti!

Bineinteles ca am glumit in ultima fraza, dar numai pe jumatate: cum crezi (cum poti crede) ca orientarea sexuala este ceva ca o pereche de ciorapi, sa o schimbi cand vrei? Dar asta vei afla numai pe parcurs, cand incerci sa faci ce iti va cere baiatul.

In final ii vei spune: daca crezi ca esti homosexual, te acceptam cum esti , desi nu suntem incantati. mamei mele i-au trebuit 6 luni ca sa se obisnuiasca cu gandul, dar in majoritatea cazurilor romanii nu comunica cu parintii din cauza lipsei de deschidere sociala. Deschiderea sociala evolueaza mult mai greu decat nivelul de trai, asa ca cel putin generatia actuala de homosexuali tineri din tara va trai ascunsa, cu toate riscurile aferente.
Pentru ca un parinte care se respecta va spune copilului sau: daca esti homosexual trebuie sa fii constient si de riscurile sexului intamplator, etc, etc si sa fii responsabil cu viata ta!
#102039 (raspuns la: #101970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Chapeau bas pentru a399, rabd - de sjofn la: 26/01/2006 19:42:32
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Chapeau bas pentru a399, rabdarea dumisale ma surprinde de fiece data, bunavointa de a da raspunsuri justificate si cu suport stiintific ori de bun simt unor interventii care mai de care mai baltate sau agramate (nu dau exemple...). Sindromul mustei care se arunca in lapte, eu cred ca*, parerea mea este ca urmate de o idee beteaga si sluta, o adaug ca boala de neam, alaturi de sindromul "caprei" si cel al "drobului". Nu stim, habar nu avem, nu simtim o nevoie presanta de a umple golurile, de a asculta persoanele carora nu le ajungem poate nici la glezne dpdv intelectual sau educational, dar avem o placere incomensurabila de a ne afla in treaba cu un comentariu pseudointelectual cu aere erudite în scopuri didactice. Fireste, suntem aici ca sa discutam, sa învatam unii de la altii, avem dreptul sa fim sau nu de acord cu ce se spune, dar macar sa facem un mic efort sa vedem lucrurile si din perspectiva interlocutorului. Uneori vom fi surprinsi sa descoperim lucruri de care n-am fi avut habar.



Sexul este motorul secolului în care traim, este axus mundi în jurul caruia se învârt angrenajele societatii contemporane. Insa oare sentimentele nu mai au nici un cuvânt de zis ? Sunt sigur ca de fiecare data când auziti cuvântul "homosexual", primul lucru la care va gânditi este sex, sex si iarasi sex. Acest termen cu origini grecesti, folosit pentru prima oara in seculul al XIX-lea pentru a desemna atractia persoanelor de acelasi sex (gen), a lipsit putin de inspiratie, dându-i un iz carnal care n-ar fi fost indispensabil. Grecii n-au simtit nevoia sa defineasca atât de exact acest tip de sentimente, insa înclin sa cred ca ar fi ales mai degraba homogenos - "acelasi gen".



*Cuget*, imi aduci aminte de mama. I-a fost greu sa auda, iar acum sa digere ceea ce trebuia spus. Aproape de fiecare data când vorbim la telefon ma întreaba daca mai exista vreo speranta sa ma schimb, sa-mi gasesc o fata, sa-mi fondez o familie si sa am copii. Ii inteleg durerea, câteodata aproape ca ma urasc ca o fac sa sufere. Altfel eu nu am conflicte cu mine însumi, pentru mine nu exista nici un fel de dubiu. Mie unul imi inspira mila cei care-si ascund sau reprima sentimentele, doar pentru a fi in acelasi sens cu restul lumii. Isi amputeaza un picior pentru a putea place societatii, desi toata viata vor merge schiopatând. Biete suflete strivite....


Ceea ce descrii tu ca poveste, Cuget, este un fel de surogat de erzatz pentru mine, pentru altii poate fi o solutie la un anumit tip de nefericire. Unii simt nevoia unui umar pe care sa plânga, sau granitele dintre iubirea platonica si cea sentimentala nu sunt foarte clare. Orice e posibil. Ce e important e sa fie fericiti si nu doar sa capete un substitut de fericire.








_________________________________________

Iubesc tradarea, dar îi urasc pe tradatori !
"Mama, mama, ce de "causeure" - de Daniel Racovitan la: 04/02/2006 11:07:28
(la: De ce te urasc)
"Mama, mama, ce de "causeure"."

"causeuses" plutôt?

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#103869 (raspuns la: #103867) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Barbatii nu ne iubesc pentru - de rayro la: 05/02/2006 15:52:37
(la: De ce nu ne iubesc barbatii)
Barbatii nu ne iubesc pentru ca nu ne iubim noi insine. Cum oare ne-ar putea iubi altcineva daca noi insine nu ne vedem decat niste "masini" bune de spalat rufe si facut copii.
Femei sau barbati pretindem celorlalti ceea ce noi insine nu putem darui. Avem senzatia ca sacrificandu-ne, altul ne va recompensa jertfa. Ne place sa fim uneori putin ipocriti si daca nu putem "lega" un om prin iubire, poate reusim creandu-i sentimentul culpabilitatii.
Invatati sa nu mai muriti pe altarul dragostei si sa iubiti pur si simplu. Fara a cere sentimente la schimb.
Si in primul rand invatati sa va iubiti pe voi insiva.
De ce nu ne iubesc barbatii - de alex andra la: 10/02/2006 21:32:14
(la: De ce nu ne iubesc barbatii)
"Lost without music in a world of noises"

Ba eu stiu ca ne iubesc. Punct.
Cand eram foarte mica si mama - de a_lex_is la: 12/02/2006 17:26:17
(la: Nu fiti victime ale modei!)
Cand eram foarte mica si mama mea vroia neaparat sa-mi cumpere ceva ce nu-mi placea, incerca sa ma convinga spunandu-mi ca e la moda. Raspunsul meu intotdeauna era :"moda o facem noi, si o sa port numai ce-mi place"
A dat la un moment dat cineva pe acest forum un citat, dar nu mi-l mai aduc bine aminte, oricum ideea era ca atunci cand hainele ies in evidenta, nu se mai vede persoana care le poarta.

Focul face apa sa zboare
mama-i dusa-n sat cu dorul t - de cosmacpan la: 12/02/2006 23:36:21
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
mama-i dusa-n sat cu dorul
tatiku cu somn-usorul
fetele-s in luminis
iar eu, vai, taras-grapis.
chiar si marea-a-nghetat
cand m-am prins la depanat.
toata ziua-incerc logon
dar nu am gasit ton
ca fu unul sastisit
si din cablu m-a smucit.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...