comentarii

5 enunturi referitoare la problematica sensului vietii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Desi nu are legatura aici discutia cu subiectul, si cei ce sint credinciosi (crestini sa zicem) traiesc la fel cu ce ai spus. Ma refeream doar la sensul vietii din punct de vedere ateu, acestea sint cele mai importante pentru om doar daca nu ar muri niciodata. Din moment ce toti mor, pentru cel mort nu mai are importanta daca a trait bine sau nu.
Legat de partea a doua cu predestinarea, tu nu stii dar la crestini nu exista predestinare (s-ar putea la unele culte neoprotestante), ci doar in alte religii. Asadar si eu, ca si tine, nu cred in predestinare. Daca as crede ai gasi un punct de contradictie pe care nu l-ai gasit pina acum: daca am totul predestinat atunci nu mai exista pacat si religia crestina ar fi ilogica.
Numai bine

cattallin2002@yahoo.com
#129185 (raspuns la: #129145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Strainul - Camus - de dorrina la: 26/03/2004 15:57:18
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
sunt o gramada cartile care m-au pus sa reflexionez zile si saptamani in sir.
Una dintre acestea este "Strainul" de Camus. V-o recomand, este scurta asa incat se poate citi in doua zile. Daca la inceput cartea pare plictisitoare iar personajul indiferent, pe parcurs totul capata o alta logica.
Titulul "Strainul" se refera la faptul ca personajul principal este lipsit de sentimente, ca nu e capabil sa-si inteleaga sensul vietii si ca traieste ca un strain pentru toti ceilalti. In niste circumstante ciudate viata sa rutinara si plictisitoare se schimba radical. Ajunge in inchisoare, este judecat tendentios, ajunge pe primele pagini ale ziarelor doar pentru ca era un sezon fara prea multe stiri incitante, este condamnat la moarte. Personajul ne apare acum intr-o alta lumina, aceea de victima a prejudecatilor si a lipsei de compresivitate a semenilor, insa ceea ce e surprinzator este ca celelalte personaje necunocandu-l il judeca la fel cum il judecam noi, ca cititori la inceputul lecturii.
O carte exceptional de bine argumentata.
Pt. Souris - de ueit la: 18/11/2004 21:29:38
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Souris, inainte de toate nu e cazul sa mi te adresezi la plural, nu am o varsta inaintata (nu am iesit prea bine in poza, probabil din cauza fondului de ten) si oricum pe forumuri cam asa se obisnuieste.

"nu mi-ati raspuns daca intr-adevar v-ati dori pt copiii d-voastra o lume in care "informatia stocata in creier sa poata fi pastrata si 'reincarcata'...." sau daca d-voastra insiva ati dori sa apucati astfel de vremuri...."

Cred ca nu este nici o bucurie sa fii mort asa ca, desi o prelungire a vietii in acelasi corp e de preferat nu as da inapoi nici de la alte posibilitati. In mod cert imi doresc pentru copilul meu sa poata apuca o lume in care moartea sa devina optionala.

Scuza-ma ca nu am vazut comentariul tau din 10/11, dar o sa incerc sa-ti raspund acum.

"-din cate vad d-voastra credeti in acel scenariu ca fiind posibil :o lume in care nu doar maladii precum sida si cancerul sa fie eradicate ,ci moarte insasi sa fie "fentata" prin controlarea procesului de imbatranire astfel incat urmasii nostri ar putea trai vesnic ,exceptand desigur situatia in care ar sfarsi intr-un stupid accident auto...nu?Nu credeti ca o astfel de lume ar lasa cu mult in urma imaginatia regizorilor holliwoodieni,ca acele filme americane despre lumea anilor 3000 si ceva ar fi un basm cu zane pe langa tot ce ar insemna o viata lipsita de "amenintarea" sfarsitului?"

De fiecare data realitatea a intrecut orice imaginatie. Cine s-ar fi gandit inainte de a fi descoperit telescopul ca fiecare luminita de pe cer este o stea precum soarele nostru, in jurul careia s-ar putea sa orbiteze un alt Pamant, sau chiar o galaxie cu sute de miliarde de stele? Cine s-ar fi asteptat la gauri negre sau la ciudata teorie a relativitatii? Mecanica cuantica este atat de stranie incat putini sunt cei care pot spune ca inteleg ceva, si cu toate acestea a fost verificata cu o precizie uluitoare. uita-te la un film facut prin anii 60-70 in care sa apara calculatoare din viitor (2000 de pilda) si o sa te bufneasca rasul. Controlul imbatranirii este cred posibil, desi mai este mult de munca. Cum am mai spus, mecanismul imbatranirii a inceput sa fie inteles, si mai mult, se cunosc animale care il aplica (unele specii de broaste testoase). Nu vreau sa spun ca acest vis al omenirii este usor de realizat insa exista o baza stiintifica de la care sa plecam, nu doar o imaginatie bogata.

"-despre alte culte care blocheaza cercetarea in domenii de mare interes pt omenire nu ma pot pronunta,fiind in necunostinta de cauza."

Presedintele Bush, care este crestin nascut a doua oara se lupta sa interzica cercetarea in domeniul celulelor embrionare stem pe motive religioase. Cercetarea in acest domeniu ar putea avea rezultate spectaculoase, de pilda crearea in laborator a unor organe, refacerea muschiului cardiac, vindecarea unor maladii precum Altzheimer-ul, etc.
Un alt exemplu evident il constituie lumea musulmana in care procentul de analfabetism este undeva pe la 50%, femeile nu au drept la educatie, ce sa mai vorbim de cercetare.

"Totusi pt a "bloca "ceva e nevoie de niste instrumente ,de niste parghii decizionale,de un drept de veto macar.Are biserica in vreun stat al lumii asa ceva?Adica puterea de a obstructiona cercetare stiintifica.Eu am auzit cel mult de asa-numitele "luari de pozitie"."

In statele democratice biserica are putere prin faptul ca ii controleaza pe credinciosi, care apoi voteaza in conformitate cu acest fapt si nu comform logicii. Nici "luarile de pozitie" nu sunt de neglijat, ele putand intimida pe politicieni sa respecte pozitia bisericii. Un drept de veto nu e necesar.

"un om "credul" este un om vulnerabil-vulnerabil fata de cine? fata de cei care nu impartasesc aceleasi precepte?"

Credulul este vulnerabil tocmai in fata celor care ii impartasesc sau se prefac a-i impartasi preceptele. Este usor atras in secte de tipul Bivolaru sau chiar sataniste, poate ajunge pana la sinucidere ca in cazul teroristilor. Este usor de manipulat prin intermediul bisericii.

"-un om "credul" poate deveni periculos(prin manipulare)-de acord.cred ca aici ati vizat fanatismul religios,condamnabil fara drept de apel.aceasta nu este decat o forma de exprimare a mandriei exacerbate."

Faptul ca teroristii sunt mandrii sau nu (e discutabil) nu ma incalzeste cu nimic. Cert este ca ei au sprijin in textele lor sfinte asa cum si inchizitia avea sprijin in Biblie (uciderea vrajitoarelor este inca acolo).

"Din ceea ce mi-a ramas mie in urma citirii Bibliei pot sa vin doar cu o precizare:toate acele acte de barbarie,cum le numiti,nu ar trebui puse in carca lui D-zeu care,continui eu sa sustin,ramane un D-zeu al iubirii."

Iata cateva citate:

Gen.7:

"20. Si a acoperit apa toti muntii cei inalti, ridicandu-se cu cincisprezece coti mai sus de ei.
21. Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamant si toti oamenii.
22. Toate cele de pe uscat, cate aveau suflare de viata in narile lor, au murit."

Ex. 12:

"29. Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul lui Faraon, care sedea pe tron, pana la intai-nascutul robului, care sta in inchisoare, si pe toti intai-nascutii dobitoacelor. "

Num.15:

"32. Cand se aflau fiii lui Israel in pustiu, au gasit un om adunand lemne in ziua odihnei;
33. Si cei ce l-au gasit adunand lemne in ziua odihnei l-au adus la Moise si Aaron si la toata obstea fiilor lui Israel;
34. Si l-au pus sub paza, pentru ca nu era inca hotarat ce sa faca cu el.
35. Atunci a zis Domnul catre Moise: "Omul acesta sa moara; sa fie ucis cu pietre de catre toata obstea fiilor lui Israel, afara din tabara!"
"

Num. 31:

"14. Atunci s-a maniat Moise pe capeteniile ostirii, pe capeteniile miilor si pe sutasii care se intorsesera de la razboi, si le-a zis Moise:
15. "Pentru ce ati lasat vii toate femeile?
16. Caci ele, dupa sfatul lui Valaam, au facut pe fiii lui Israel sa se abata de la cuvantul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsa asupra obstii Domnului.
17. Ucideti dar toti copiii de parte barbateasca si toate femeile ce-au cunoscut barbat, ucideti-le.
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut barbat, lasati-le pe toate vii pentru voi.
"
Regi I 15:

"3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin". "

Nu stiu cum acest Dumnezeu poate fi numit "al iubirii". Nu vad cum uciderea femeilor si copiilor ar putea fi "in concordanta cu stadiul de civilizatie a poporului evreu". Tocmai faptul ca tu poti citi despre aceste crime comandate in mod direct de catre Dumnezeu si sa le gasesti explicatii ma intristeaza. Eu nu cred ca genocidul poate fi altfel decat rau, si cred ca este mult mai probabil ca aceste fapte sa fie rodul imaginatiei unui trib frustrat si sangeros decat expresia "planului" unui Dumnezeu infinit de bun si pe deasupra si atotputernic.

Te referi la problematica existentei raului. Cred ca ai o parere cam prea pesimista in legatura cu umanitatea. Cred ca oamenii au trait mai bine, mai in siguranta si mai fericiti de pe urma stiintei si nu mai prost. Cred ca in mare parte raul se datoreaza lipsei de educatie si de simt critic. Nu cred ca solutia o reprezinta credinta cat mai ales deprinderea gandirii critice si a respectului pentru lege. Din pacate la noi, cel putin cand am fost eu la scoala, stiinta se preda ca un morman de informatii si nu ca o metoda de gandire, de a lua decizii, de a recunoaste un rationament gresit. Sa nu uitam si ca regimul comunist, prin selectionarea lichelelor, a contribuit din plin la deficitul de moralitate de astazi.

"-in sfarsit.Eu am ales sa cred chiar daca D-zeu nu este ceva "cert"/"demonstrabil""

Cred ca nu exista om care sa creada numai in lucruri demonstrabile. Nu se poate demonstra ca D-zeu nu exista, deci exista o sansa, chiar daca mica in opinia mea ca sa ai dreptate.

In final vreau sa-ti spun ca nu sunt nici pe departe un expert in Biblie, doar am incercat sa ma informez, sa verific tot ceea ce majoritatea oamenilor considera a fi evident. De altfel am si spus ca argumentele aduse de mine in discutia cu parintele Nistea au fost ridicate de mai bine de 200 de ani de Thomas Paine in "The Age of Reason":

http://www.infidels.org/library/historical/thomas_paine/age_of_reason/index.shtml

Este o carte excelent argumentata, nu trebuie sa fii teolog pentru a intelege si exista avantajul ca poti verifica afirmatiile de acolo cu Biblia in mana.

P.S.

Vad ca esti din Iasi, cum mai arata orasul, gradina botanica? Am fost de cateva ori si m-a impresionat foarte placut. Abia astept sa mai dau o raita pe acolo.

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#29183 (raspuns la: #28228) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de carapiscum la: 11/01/2005 04:39:10
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Asa am si interpretat, nu-ti fa griji. Referitor la felul meu de-a fi, nu stiu ce sa zic. Nu ma cunosti indeajuns. Uneori sunt puternic (sau ma prefac a fi asa), alteori sunt ca un mielusel, dar acum nici nu mai stiu cum sunt. Atata dezorientare si lipsa poftei de viata n-am avut de cand ma stiu. E drept ca am mai avut experiente asemanatoare, dar alea au fost la varsta la care treceam mai usor peste ele si nu eram casatorit, bineinteles. Acum e cu mult mai greu de acceptat, si te asigur ca nu e din cauza orgoliului meu masculin ranit in mandria proprie, ci din pricina faptului ca eu CHIAR IMI IUBESC TOTAL SI DEZINTERESAT SOTIA!!! Intotdeauna am iubit-o si cred ca ea stie lucrul asta. Numai ca n-a mai putut suporta tratamentul meu. Asa ca s-a lasat lipsita de iubirea mea. Tu poti sa crezi ce vrei despre cele scrise de mine aici, insa atat tin sa-ti spun ca am ajuns sa cred ca sunt facut pt. suferinta si nu pt. fericire pe pamantul asta. De felul meu sunt un om care pune mult suflet si poate tocmai de aia sufera mai mult. Nu stiu daca poti intelege si nici nu este asta scopul mesajelor mele. Probabil ca n-am sa stau sa plang toata viata de acum inainte, insa precum am spus anterior (cel putin deocamdata) nu am gasit un nou sens vietii mele, SOTIA MEA IMI DADEA ACEST SENS!!!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33118 (raspuns la: #33114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
REGASIRE I [am revenit] - de oliver la: 06/04/2005 18:44:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Va propun spre dezbatere un subiect care porneste de la o dilema personala – REGASIREA, INTRE MISTIC SI SUBLIM. Va trebui sa explic inca de acum diferenta intre mistic si sublim. Este o deferentiere pe care Alain Besancon o epuizeaza in « Dilemele mantuirii » (Humanitas, 2001), teza cartii fiind aceea ca misticul degenereaza in sublim. El urmareste acolo un proces istoric, pe care-l scruteaza cu armele unui specialist in istorie si filosofie politica, ceea ce, desigur, n-am intentia sa fac aici. Eu ma rezum la o retorica destul de patetica, in care va invit sa-mi comentati ideile despre prietenie si iubirea erotica, subiecte pe care le vad introductive pentru problema de fond, care este o obsesie a mea – distanta fizica fata de o persoana iubita, pe care trebuie sa o consideri « prietena ». In acelasi timp, consacrarea sociala a unor pattern-uri relationale din care simt acut nevoia sa evadez. Bunaoara, atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie...

Ma voi rezuma, deocamdata, la o comparatie intre prietenie si iubirea de cuplu, urmand ca, intr-o interventie ulterioara, sa-mi exprim convingerile profunde in privinta intentiei pe care am avut-o atunci cand am fost gay. Sunteti pregatiti pentru o confesiune ?

PRIETENIA. Despre ce cred ca este vorba ? Porneste dintr-o necesitate elementara pe care o numesc regasire; de aici pleaca dorinta de a da vietii un sens, de a ne-o apropria. Cand am gasit in sfarsit oamenii cu care putem stabili aceasta corespondenta, descoperim sacrul si, prin aceasta, ne impartasim din ceea ce se numeste fericire, desi nu ne putem simti pe deplin fericiti in viata aceasta, fiindca exista starea aceea de latenta a raului, care face imposibila instalarea deplina a fericirii absolute. Regretul ne sfasie si suntem nevoiti sa credem ca suntem parasiti de Dumnezeu, dar aceasta sub aspect emotional, fiindca dintr-un unghi rational, lucrurile trebuie sa fie vazute altfel, sau cel putin asta cred, anume ca noi l-am parasit pe Dumnezeul care ne-a dat, din iubire, se pare, posibilitatea de a-l parasi. Incepand de atunci, noua ni se pare ca viata, daca are vreun sens, acesta il exclude pe Dumnezeu, care nu mai ocupa locul de creator si de restaurator al lumii. Dar mi se pare nejustificata ignoranta noastra, cata vreme nu gasesc centralizare doctrinara mai deplina in afara acestui mesaj al lui Christos catre apostoli : « Porunca noua va dau, sa va iubiti unul pe altul asa cum v-am iubit eu pe voi »...

Iubirea dintr-o relatie de prietenie este, deci, sensul vietii, fapt pentru care prezinta, pentru mine, interesul sublim intre toate subiectele care m-ar putea preocupa. Construirea unei relatii de prietenie autentica este periclitata de excluderea acestui Dumnezeu, care spune ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Sau, El se afla in mijlocul lor. Asta pentru ca aici vorbim despre un subiect pentru discutia caruia ai nevoie de curaj – sacrul. Nu cred ca puteti spune ca prietenia - care te face sa simti ca apartii acelui om care este atent la trairile tale, la nevoile tale cele mai profunde, carora le raspunde, atat cat poate, asa cum nimeni altcineva n-o mai face – este profana. Profan este tot ceea ce este anost, rutina, banalitatea cotidiana ; exponential profana este senzatia de spleen. Dar am dorit cu orice pret sa parasim acest teren al groazei existentiale, fiindca il cunoastem foarte bine cu totii, sau poate ca unii il cunoastem mai bine decat ceilalti... Oricum ar fi, problema mi se pare ca exista dintotdeauna, dar solutiile, desi existente, au fost, sunt si vor mai fi ignorate. Va propun, deci, sa ne intoarcem la solutii.

IUBIREA DE CUPLU. Despre aceasta forma, consacrata si ea, de apropiere umana interpersonala (autentica), consider ca este inferioara – N.B., ca forma ! – prieteniei, asa cum a fost ea descrisa mai sus. Asta pentru ca aici apare un element nou, iubirea trupurilor. Si care este problema, de ce cred eu ca nu ne-am simti mult mai bine, mai fericiti, in bratele iubitei, dacat coplesiti de iubirea (non-fizica) a unui prieten ? Ce fel de problema mai e si asta ? Pentru mine, aceasta problema exista si ea dintotdeauna, si a fost si ea evitata, si exact din acelasi motiv, adica fiindca aici este vorba de sacru, un munte pe care nu oricine poate urca. Iubirea fizica, spre deosebire de iubirea sufletelor, este posesiva, obiectualizeaza, chiar daca aceasta obiectualizare poate fi foarte transparenta in raport cu consistenta spirituala a celor implicati in aceasta relatie. Este nevoie de multa precautie, in relatia erotica de cuplu, pentru a nu leza partenerul, pentru a nu-i destrama iluziile posesiei sale, a achizitiei sale, care este partenerul de viata, asupra caruia se spune, tocmai de aceea, ca are drept de viata si de moarte, sau, varianta mai soft, « pana cand moartea ne va desparti ». Iubirea de cuplu, in principiu, este o institutie sociala (casatoria). Putem, desigur, evita pericolul aruncarii unei relatii erotice, profunde pe plan spiritual, in profan, in social, fie casatorindu-ne si mentinandu-ne la trairea aspectului sacramental, mistic, al casatoriei, fie evitand casatoria si sublimand relatia de cuplu intr-o prietenie desavarsita. Orice am face, problema este sa nu cadem in capcana de a ne imagina ca procrearea speciei ar fi un scop in sine, caci progenitura trebuie sa fie efectul iubirii, care consfinteste – ma rog, desavarseste – aceasta iubire, o stabilizeaza, o fixeaza cat mai bine cu putinta in concret. In fine, eu chiar cred ca este posibila evitarea banalizarii relatiei de cuplu, aruncarea ei in profan, dar aceasta nu o vad posibila decat daca relatia este construita pe premise spirituale profunde.

Imi amintesc de filosofia de viata a batranilor, care cred ca sensul vietii este inteles cam asa : privind in urma, asupra realizarilor din aceasta viata, trebuie sa avem satisfactia de a fi construit o casa, de a fi facut un copil, etc. Imi amintesc, in acelasi sens, cum contrazice Christos conceptia asta bolnava, propunand « acumularea » comorilor « in cer », deci o elevare spirituala sustinuta de asistenta divina, pe care o invocam la liturghie. Oamenii care cred in prima teorie, a achizitiei cat mai concrete, vor cere, desigur, la liturghie, sanatate, confort material si psihic, lucruri care ne instaleaza in profan, care ne coboara sub demnitatea de « chip al lui Dumnezeu ». Dar aceasta nu e decat o paranteza menita sa reliefeze importanta refuzului de a arunca o relatie sacra in profan, a efortului (ascezei, in fond) de a mentine in viata relatia care mi-a dat, cu adevarat, viata, care m-a facut in sfarsit sa inteleg de ce viata trebuie traita...

Va trebui sa ma intorc asupra aspectului fizic al unei iubiri, al unei prietenii erotice, intre un barbat si o femeie, si sa amintesc opinia lui Nikolai Berdiaev, conform careia subiectivizarea, individualizarea, concentrarea asupra elementului mistic, inepuizabil, al persoanei iubite, reduce sexualizarea relatiei, are tendinta sa o sublimeze [si aici va invit sa-mi vorbiti din experienta]. Asa incat, in cele din urma, descoperim ca sufletul, trupul, persoana noastra, nu poate face obiectul nici unui fel de posesie, al nici unui fel de iubire geloasa, exclusivista, depersonalizanta. Descoperim libertatea, acea stare care face posibila potentarea intru adevar a individualitatii fiecaruia dintre noi ; descoperim, de ce nu, fericirea.

REGASIRE II - de oliver la: 06/04/2005 18:52:11
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
« Atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie... »

Promiteam, in interventia anterioara, sa aprofundez PROBLEMA... Dar cred ca nu reusesc sa ma sustrag unui patetism rebarbativ daca incerc sa fac asta, mai ales ca sunt convins ca nu sunt foarte multi aceia care ar dori sa inteleaga ce anume ii face pe unii sa devina gay (si uite cum, dintr-o data, am raspuns si nelinistii care a initiat acest forum de discutii, anume ca devenim, nu ne nastem asa) ; sunt insa multi aceia care prefera sa eticheteze negativ, sa blameze lumea celor care nu se conformeaza canoanelor sociale.

Am renuntat, deci, la tonul intim pe care mi l-am asumat inca de la inceput, refuzand, acum, sa mai insist asupra unui aspect sacru al vietii, aspect de care oricum lumea nu e interesata, si nu fiindca n-ar duce lipsa de el, ci fiindca este monumental de proasta. O ultima explicatie se refera la ideea ca nimeni nu se naste heterosexual sau homosexual, nimeni nu se naste prost sau genial, nimeni nu este predestinat vreunui stil de viata mai mult sau mai putin conform cu asteptarile sociale si cu morala conventionala. Devenim intr-un fel sau altul, in incercarea noastra suprema, disperata, de a ne regasi. Din momentul in care viata a inceput sa ni se infatiseze ca o problema, ei bine, fiecare dintre noi apuca un drum diferit si in functie de cat de diferit e drumul pe care am apucat-o eu de directia in care merge restul lumii, sunt condamnat sau aprobat, sunt erou social sau nebun. Problema de fond la mine se pune in termenii acceptarii sau neaceptarii unei viziuni profane, care nu-ti lasa psibilitatea de a-ti trai viata conform cerintelor tale interioare, cerinte care pot depasi media asteptarilor, a exigentelor existentiale ale celorlalti. Pot spune ca m-am nascut, ca toti ceilalti, ignorant si neajutorat in fata unei vieti dure, care ne provoaca pe unii impotriva celorlalti prin faptul ca da nastere in noi impulsului de autoconservare care, in forma lui neprelucrata, este exclusivist. Se pune, mai devreme sau mai tarziu, problema alegerii exclusiviste intre mine si tine, intre noi si voi, pentru ca suntem diferiti, pentru ca existenta mea pune in pericol existenta ta... Eu am avut noroc in privinta aceasta fiindca nu am fost niciodata o finta foarte sociala, nu am socializat niciodata prea mult cu oamenii care mi se pareau neintresanti. E un dezinteres si un dezgust kafkian… Am fost liber si am facut ceea ce am simtit nevoia sa fac, si pentru asta vreau sa va recomand nonconformismul ca atitudine pozitiva. Privind in urma, regret mult mai putin decat as fi facut-o daca nu imi experimentam cele mai profunde fantezii, necesitati afectiv-erotico-estetice. Am fost determinat inconstient sa fac asta, fiindca am detestat de moarte prototipul tatalui care nu se simtea barbat decat atunci cand isi batea sotia si copiii; el era, nu-i asa, pater familias, si victima unei feroce libido dominandi. M-am indragostit, de aceea, de prototipul barbatului care-si sublimeaza puterea, care este puternic, dar isi foloseste puterea constructiv, deci constientizeaza calitatea de dar al puterii, de donum, de lucru care, la origine si in principiu, nu-i apartine. Am inceput sa ma simt coplesit de imaginea efebului, capabil sa realizeze simultaneitatea puternic-sensibil. Adolescentul care incepe sa problematizeze existenta si care, in acelasi timp, este asaltat hormonal, care cunoaste viata respirand-o si visand-o, dezlegandu-i tainele si imbratisandu-le, SIMULTAN... Aceasta imagine ma elibera de trauma suferita pana atunci, de paradigma barbatului monstru. Acum ma simt eliberat, ma simt capabil sa accept viata in termeni heterosexuali, sa-mi doresc o relatie implicit sexuala cu o femeie. In acelasi timp, nu simt ca as apartine lumii acesteia, fiindca nu ma pot obisnui cu « masculinismele » si nici cu « feminismele ». Ma situez in lumea celor care aspira catre transcenderea apartenentei uneia din aceste lumi, masculine sau feminine. O depasire in sfera nobila a spiritului, care confera sens si fericire, care elibereaza si face posibila iubirea adevarata...

Diferenta pe care a anuntat-o subiectul dezbatut aici se referea la conceptele de mistic si sublim, intre care s-a facut o confuzie a carei remediere mi se pare urgenta. Asta pentru ca altminteri ma voi chinui teribil in continuare, in cautarea unui raspuns rational-afectiv acolo unde nu-i de gasit, adica in aceasta lume. Desi nu am dat pana aici termenilor acceptiunea cuvenita, a venit timpul sa spunem ce inseamna, de fapt, fiecare din aceste concepte. Sublimul se refera la ideea de nedepasit din punct de vedere estetic, iar misticul la cea de nedepasit din punct de vedere existential, deplin. Viata, cand spui ca e sublima, referindu-te la acceptiunea stricta a termenului, este trunchiata in semnificatia ei profunda, fiindca sensul vietii se afla in adevar, nu in frumos (sublim). Insa, trebuie sa spun ca nu e o simpla coincidenta descoperirea sensului (adevarului) vietii atunci cand incepi sa-l cauti plecand la drum puternic impresionat de calitatea de sublim (frumos) a vietii. Cu mine asta s-a si intamplat, si asta am avrut, de fapt, sa spun. Numai ca mi-a trebuit mai mult decat m-as fi asteptat.

Va multumesc si va astept comentariile ! Va promit ca de acum putem incepe o conversatie virtuala personalizata si, sincer, mi-as dori foarte tare sa CUNOSC oameni care simt si gandesc apropiat felului meu de a o face. Poate ma lamuriti cum am putea face asta...
scuze! - de oliver la: 13/04/2005 23:17:54
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Va dator scuze petru ca am tratat acest forum de discutii cu gravitate, mai mult decat nejustificata. Pentru unii dintre noi, exprimarea se realizeaza pe o cale mai "dezabuzata". Intr-o incercare de sinteza, as reproduce urmatoarele:

"Sublimul se refera la ideea de nedepasit din punct de vedere estetic, iar misticul la cea de nedepasit din punct de vedere existential, deplin. Viata, cand spui ca e sublima, referindu-te la acceptiunea stricta a termenului, este trunchiata in semnificatia ei profunda, fiindca sensul vietii se afla in adevar, nu in frumos (sublim). Insa, trebuie sa spun ca nu e o simpla coincidenta descoperirea sensului (adevarului) vietii atunci cand incepi sa-l cauti plecand la drum puternic impresionat de calitatea de sublim (frumos) a vietii. Cu mine asta s-a si intamplat, si asta am avrut, de fapt, sa spun. Numai ca mi-a trebuit mai mult decat m-as fi asteptat."

Recunosteam, deci, inca de atunci ca am avut nevoie de mult spatiu pentru a-mi exprima convingerile. As vrea sa stiu ce parere au ceilalti despre ideea mea ca as putea ajunge sa inteleg viata lasandu-ma "vrajit" de fenomenul frumos, deci de latura sublima a ei. Sunt foarte sincer cu mine si recunosc fata de voi ca eu nu consider ca homosexualitatea ar fi un fenomen normal, dezirabil, etc. Eu incerc sa nu ma resemnez, dar cred ca asta fac, fiindca, desi va spuneam intr-un comentariu precedent, ca sunt dispus sa am o relatie cu o fata, va spun acum ca nu sunt atat de sigur ca baietii nu ar mai constitui un obiect al fascinatiei pentru mine... Va rog, deci, sa-mi spuneti parerea voastra. Ce ar trebui sa fac, sa-mi urmez instinctul, sa-i cad iarasi victima, sau sa fiu rational pana la capat si sa-mi ignor fantezia, ceea ce a nascut, pana acum, in mine, pasiune, obsesie...
#43447 (raspuns la: #42754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sens unic! - de sarsilovici la: 21/04/2006 19:28:38
(la: Ganduri)
cam asa e! Incepe si se indreapta serpuind intocmai ca un rau si se varsa intr-un final in marea sufletelor calatoare! cate vieti s-or fi scurs in marea asta! Si rauletu asta vine de undeva de sus.. de undeva dintr-o stanca cocotata.. de vrfem sa urcam tot timpul? pentru ca venim de undeva de sus si vrem din cand in cand sa ne aducem aminte de inceput vrem sa ne aducem aminte de cum e sa privesti totul sa cuprinzi cu privirea culmi si dealuri si furnicile umane care de-abia se zaresc..Si cautam cu privirea si cautam ceva pe cineva... Umblam prin viata neobositi dupa ceva..material sau imaterial, o senzatie sau un lucru..Da cautam zi de zi ..Inca de cand ne trezim ne cautam papucii si apoi restul.. cand avem timp si de noi ne cautam sa ne facem bine.. si cautam si cum avem noi ceva de pret gandul, il timitem sa zboare ca u vultur, uneori ca un fluture si sa colinde lumea sa colinde suflete sa lanseze rugaminti, sa vada sa ne povestesca cum e la soare cum e la munte cum e sa fii iubit cum e sa iubesti cum e sa mananci caviar cu e sa te plimbi cu o masina luxoasa c um e sa mergi cu trenul, sa navigi cu un submarin sa fii bucuros sa fii puternic sa ai putere sa fii sef sa fii acuzator ne trimitem gandurile sa zboare numai dupa ce ne place si dupa ce simtim ca ne-ar place....&Uneori nu vor sa zboare si raman inchise intr-un punct fix si plang .... Sensul vietii! Pai de sus spre vale! Spre mare ocean sau ...da daca nu ar fii viata un rau ar fi un lac...Plictiseala aceleasi haine valuri mici aceiasi pestisori..Mai vin unii mai naviga pe noi mai scuipa in apa mai arunca cate o piatra da nu-i inghitim sau ii inghitim si le dam din viata noastra adica apa pana se umfla pana se plictiusesc de noi Si atunci nu-i mai bine rau? Colinzi locuri mereu in schimbare te infurii in unele locuri te linistesti si tot timpul ai un scop sa curgi la vale sa cresti si sa alimentezi marea cea mare si albastra si primitoare si totusi tacuta... cate voci a inghitit ea si nu vorbeste te asteapta sa te inghita..Da nu cred ca e lacoma asa e ea..Albastra si adanca si plina de povesti...si din apa se ridica ganduri si zboara in alte parti si noi, noi ramanem pe fundul apei da bine, bine ca ne-am trimis gandurile la plimbare...!
om - de Cri Cri la: 23/05/2006 10:38:12
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Ah, delecteaza-te in voie... ce-i "munca" fara distractie? Daca simti ca devin prea inversunata, da-mi una, sa-mi revin! :))))

Deduc din ce mi-ai scris ca suntem pe aceeasi frecventa :))
Deci. Suntem pe aceeasi frecventza dar parca "circulam" in paralel:))). Si (tot deci), nu eu nu pricep ce zici tu... ci invers. Am inteles, crede-ma, logica "inventarilor" si "denumirilor". Dar sustin in continuare ca ideea poate sa fi venit din afara universului nostru, pe care l-a alcatuit (ori l-a lasat sa se alcatuiasca singur) dintr-o suma de substante alese (culese) dintre multe altele.
Nu ma omor cu gatitul, dar ma intorc iar la asta. Pentru a face o placinta de exemplu, n-ai sa pui in ea tot ce ai prin casa... legume, fructe, carne, branza, etc., de-a valma, ci vei alege ingredientele potrivite. Odata coapta, "produsul finit" va fi ceva total diferit de ingredientele separate, pe de o parte, dar si total diferit de o ciorba, clar!:)))
So.. nici nu a rezultat din nimic, nici nu contine tot ce exista, nici nu s-a creat singura, are si o finalitate (scop).
Extrapoland... concluziile ar fi ca acest univers:
1.-nu e deloc obligatoriu sa fie unic
2.-are o origine (din afara lui)
3.-are o componentza (finita)
4.-are o lege (specifica)
5.-are o directie (in sens evolutiv, sa zicem)
6.-are o finalitate (ne papa cineva la urma) :))))
Acuma: cand spun "idee", nu e neaparat notiunea general acceptata (emanatie a unui creier)... poate fi doar o afinitate a substantelor ori un fel de convulsie energetica, ori... ceva. Un verb primordial, un determinant.
CUM-ul meu se referea la punctul 2 (nu de alta, dar punctul 1 ma lasa rece:))))), iar DE CE-ul, la punctul 6. Fiindca, mai mult sau mai putin, despre celelalte avem idee. :)

Excelent gandit "amuzamentul"... :)
Dar, na, eu sunt "Gica contra" (trebuie sa recunosti, e plictisitor sa nu te contrazica nimeni! :)))) asa ca am sa spun ca arta simbolistica si cea abstracta nu apeleaza perceptia extrasenzoriala ci imaginatia noastra. Am nevoie de "asociere in imagine" (activitate inteligenta, constienta) ca s-o inteleg, sau macar s-o "plasez" intr-o "plaja" de teme.
Insa, cu puterile mele extrasenzoriale as putea sa captez ideea direct de la Brancusi, Magnelli sau Russel; sa-mi spuna ei insisi, exact ce au vrut sa sculpteze/picteze (si de ce:)! ). Sau, sa-mi spuna chiar sculptura/tabloul (acceptand ca tot ce exista poarta amprenta creatorului si "memoria" substantzelor) ce stie ea/el ca ar reprezenta (poate chiar s-o/sa-l aud "autocriticandu-se").
Imi si imaginez o astfel de "conversatie subliminala" cu un tablou: "Mey, stii... intai s-a gandit sa mazgaleasca ceva, aiurea, si a stors culori din tuburile mai pline... apoi a vrut sa faca un peisaj, dar a inceput ceva interesant la tv si, neatent, a dat aiurea cu penelul de-a iesit o varza... drept care, a mai stors niste culori, a aplicat cateva picatzele si a tras cu linia un dreptunghi (pentru maximum de efect), s-a gandit bine si i-a dat numele "Beg 4 me". Acuma... nu zic ca nu ma plac, imi par chiar dragutz, da' uite, aici mai mergea un pic de rosu. Parerea mea!" :)))


--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#123734 (raspuns la: #123706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Guinevere la: 31/08/2007 01:28:50
(la: embriogeneza)
"Uneori sensul vietii e un copac"

Asta-i o banalitate. Nu ma refer la experienta in sine ci la comoditatea cu care ai transpus-o - mult batatoritul copac.

"Cumva, lemnul, impotriva parerilor contrare, are o caldura a sa."

De ce impotriva parerilor contrare?

"credem ca pustiirea e ceva rau, in fapt, ea este singura care ofera posibilitate"

Cam asa se spune in crestinism despre suferinta.
Desi copacul ala ma duce cu gandul la printul Siddartha iar volitia la sankhara, asa cum e pomenita cu recomandarea renuntarii. Dar "pustiirea" mie-mi inspira suferinta ca rezultat al unui proces de distrugere, nicicum "nibbana".
Deci, care a fost intentia?

PS - Mi-a placut "Un copac iti sprijina ghemuirea" si alte cateva.

foarte stangace textul, rosu - de andante la: 29/05/2008 08:37:12
(la: FARA TITLU (CAP 4))
Ma asteptam la ceva mai bun dupa ce ti-am citit seria cafeneaua.com. Insa textul e de-a dreptul prost, cliseistic, cu extrabatai unde nu e cazul, personajele-s de carton, nu traiesc, nu mi le pot imagina si n-am nici cea mai vaga curiozitate sa citesc nici mai departe, nici de dinainte ca sa aflu despre ele. L-am citit pana la capat pentru ca stiu ca iti doresti feedback, altfel renuntam dupa primul paragraf. Nu e bun nici de citit in tren. Nu te descuraja, insa daca-ti doresti sa scrii bine, ai mult de muncit.

Iti dau cateva exemple de...stangacii, ca sa intelegi la ce ma refer:
"Nu-mi răspunde, şi-aşa mi-e greu...Trei luni ?Şase ? Voi muri.../Mîine îţi vei lua zborul spre meleagurile tale si nu voi şti niciodată când şi dacă , vei reveni..."
- exprimare neveridica, din start simt teatralitatea chiriteasca a Miei care din pacate are un partener pe masura, cu replici la fel de sparte si fanfaroane (esti sensul vietii mele/nivelul asteptarilor ei/traiam drama vietii mele)

Indicatiile de regie date de personajul masculin sunt deranjante si inutile, ideea trebuie expusa altfel, nu ca o explicatie primara dintr-o compunere de scolar (Am simţit privirile comesenilor în ceafă.Asemenea scene nu se vad prea des..../Gemetele noastre dădeau impresia unui dialog purtat pe alte sfere , poate extraterestre./În clipele cele mai visate ale imaginaţiei mele febrile, eşuam.../Lunile de abstinenţă forţată de împrejurari îşi spuneau cuvântul./Dramatismul întrebarii se împraştia ca un torent în toate direcţiile împietrindu-mi trupul./Oare simţea ceva? Intuiţia acea inexplicabila.../")

Scena erotica e cliseu pur, parca ma uitam la papusi impaiate cu vorbe care se maimutaresc urmand indicatii dintr-un manual elementar.

Atentie la logica (Sună aproape neverosimil , puţin strident...), atentie la gramatica (Intuiţia acea inexplicabila...), renunta la punctele de suspensie fara noima, ridiculizeaza involuntar textul.
Sensul vietii - de Areal la: 19/09/2008 16:29:25
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Un profesor îşi termină cursul şi apoi rosti cuvintele obişnuite:
- Aveţi nelămuriri?
Un student zise:
- Domnule profesor, care este sensul vieţii?
Unul dintre cei din sală, care era pe punctul de a pleca, începu să râdă. Profesorul îl privi îndelung pe student, cercetând parcă dacă era o întrebare serioasă. Înţelese că da.
- Am să vă răspund.
Scoase din buzunarul de la pantaloni portofelul şi din el o oglinjoară rotundă, nu mai mare decât o monedă. Zise apoi:
- Eram copil pe timpul războiului. Într-o zi am găsit pe stradă o oglindă făcută ţăndări. Am păstrat ciobul cel mai mare. Acesta este. Am început să mă joc cu el şi am fost încântat să văd cum puteam cu ajutorul lui să îndrept reflexul luminii în cele mai întunecoase unghere, unde soarele nu ajunge niciodată: găuri adânci, crăpături, ascunzişuri. Am păstrat oglinjoara. Devenind bărbat, am înţeles că acesta nu era un simplu joc de copil, ci o prefigurare a ceea ce aş fi putut face în întreaga mea viaţă.

Eu însumi sunt o frântură dintr-o oglindă pe care încă nu am văzut-o întreagă. Prin ceea ce am însă, pot aduce lumină, adevăr, înţelegere, cunoaştere, bunătate, bândeţe în ascunzătorile din inimile oamenilor şi să schimb ceva în unii. Poate că alţii vor face la fel dacă mă vor vedea pe mine. Cred că în acesta constă sensul vieţii.
#343683 (raspuns la: #343523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cosma - de latu la: 23/06/2010 13:02:01
(la: Cineva e putred in danemarca)
Intrebarea ta mi se pare Pan-cotidiana si de aceea aproape universala, asta si pentru ca multi oameni si-au pus dintotdeauna intrebari referitoare la sensul vietii, rostul existentei si alea-alea...
Chiar si intrebarea "Sunt eu nebun, sau altii" e una din asta si nu stiu pe nimeni care sa aibe dreptul, caderea si cat de cat competentza de a raspunde la toate intrebarile astea altfel decat in ce-l priveste pe el insusi. Si nici asta nu-i pana la urma decat o parere subiectiva, fiind influentata de capacitatea de a reflecta si manipulata de caracter, interese, tzeluri.

Ceea ce te-ar face pe tine fericit nu corespunde neaparat cu imaginea fericirii mele si amandoi am fi poate mirati sa vedem/auzim ce si-ar dori altii in numele fericirii.

La fel cum pentru mine nebunia are poate alte intelesuri decat pentru tine si cum pe amandoi altii ne pot considera nebuni de legat din cine stie ce motive, care in ochii nostri tin de fapt de normalitate.

*** - de adina.petre la: 19/12/2010 01:28:24
(la: Iubire interzisa)
eu nu prea inteleg oamenii care cauta sensul vietii cand mie mi se pare ca viata are sens prin ea insasi.

deci asta cu viata fara iubire n-are sens, pe mine ma omoara! mai ales ca stiu ca se refera la dragostea romantica, de cuplu.

fata mea, te asigur ca dupa varsta de 16 ani, exista viata si dincolo de iubirea aia. ;)
Radha - de GloriaVictis la: 06/01/2011 08:40:37
(la: Augustin Cupsa / In deriva)
ma refer la metoda terapeutica (verisoara mai tanara a psihanalizei traditionale).

Am citit fictiunea lui Yalom ('calaul dragostei & alte povestiri de psihoterapie', 'plansul lui nietzsche', 'minciuni pe canapea', 'solutia schopenhauer', 'cu fiecare zi mai aproape' si 'mama si sensul vietii'). Mi s-au parut interesante.
#590247 (raspuns la: #590142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza sc - de Paianjenul la: 28/03/2013 22:49:29 Modificat la: 29/03/2013 16:33:21
(la: Ciclul vietii)

"In concluzie nu ne intreaba nimeni daca vrem sa venim pe pamant, pur si simplu noi alegem, adica spiritul, care uita aproape tot cand vine pe pamant, inafara de anumite lucruri aranjate anume. Pe parcursul vietii incepem sa constientizam anumite lucruri, in functie de ceea ce a acumulat spiritul pana in acel moment si ma refer mai ales la vietile anterioare. Spiritul alege sa vina pe pamant cu detasare, el stie ca moartea e de fapt intoarcere in lumea de unde el vine, ca ceea ce e pe pamant e un joc cu reguli facute de oameni.


- WOW!... Filozofie New Age!...

...Eu zic ca spiritul unui individ nu e mai mult decit suma emotiilor, sentimentelor, ideilor, intentiilor, etc. acelui individ si toate nu sint mai mult decit forme de manifestare a activitatii creierului acelui individ – un creier material care se formeaza, se dezvolta/evolueaza doar dupa ce individul a devenit (dupa momentul conceptiei) fiinta umana independenta.

Daca nu e asa, atunci ce definitie dai tu spiritului?... De unde apare acesta?... Sub ce forma exista si cum se manifesta daca poate exista si independent de trupul fizic al individului?...

Vieti anterioare?... Cind, unde si cum incepe aceasta serie de vieti anterioare, si care-i noima periplului unui spirit prin toata seria aceasta de vieti anterioare si posterioare?...

Dupa ce si-a facut stagiul intr-o viata de om/animal, cind acesta moare, pe unde hoinareste spiritul dupa moartea acestuia, si cu ce se ocupa pina se instaleaza iar in trupul altui om/animal?... Cine si dupa ce criterii il repartizeaza in urmatorul trup care-l va gazdui, dupa ce a parasit trupul care a murit?...

Oricine poate face orice fel de afirmatie, dar pt. ca acea afirmatie sa poata fi luata in serios, ea trebuie sa se bazeze cit de cit pe ceva evidenţe.

Tu pe ce-ti intemeiezi afirmatiile?... Le-ai auzit de la cineva si ti s-a parut ca fac sens?...

Explica-mi-le si mie te rog, raspunzind la intrebarile pe care le-am pus mai sus.

#644254 (raspuns la: #644228) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Azi a aparut si un editorial - de (anonim) la: 17/09/2003 06:42:17
(la: Jandarmul criminal, fan Marilyn Manson...)
Azi a aparut si un editorial jalnic in Adevarul.
Un anume Val Valcu se chinuie in prima jumatate a editorialului sa demonstreze ca stagiul militar obligatoriu nu e bun de nimic iar in cealalta jumatate incearca sa ne vire in cap cit de necesar este el.
Argumente? Le stim : armata e in topul preferintelor romanilor alaturi de biserica, armata te face om invatindu-te sa te scoli devreme, armata iti da un sens vietii.
Jalnic...
Se pare ca si "visarea" a devenit ceva "molipsitor"! - de luckystar la: 20/02/2004 05:44:29
(la: Balada in numele oricarei iubiri pierdute)
Tu, inger sau demon, nu rade de-a mea clipa,

Nu vreau ca tineretea sa-mi fie o risipa.

Opreste-te si spune-mi ce sunt, de unde vin

Si... ce sa fac in viata: sa blestem, sa ma-nchin?...

Tu spune-mi sensul vietii; eu am sa rad de el.

Da, nu pricep povestea, dar spune-o-ncetinel,

Ca sa-ti aud parerea si sa m-amuz de ea.

Stai! Nu pleca, o clipa! Dar clipa-as vrea sa stea...

De ce? Sa iti vad ochii, o demon zurbagiu,

Sau inger, poate?... Mai stii - sunt ageamiu,

Cand stau sa fac in pripa asa clasificare,

E lucru greu - se vede - si nu e de mirare

Ca nici nu stiu sa-l fac.

Dar, dupa rima, sigur, ajungem tot la drac.

Deci drac ai fost amice si greu ti-a fost sa spui.

Vorbesti de lucruri sfinte? Mai pune-ti pofta-n cui.

Ca vine Doamne-Doamne s-arunce-n tine fulger.

(Ce rima pacatoasa: ajungem iar la "inger"!)

Deci, iarasi de la capat: a fi sau a nu fi

Sau, azi, in forma noua: iubi sau nu iubi!...

"De ce"-ul lasa-l, maine, caci avem timp de el,

Desigur, pentru tine a devenit un tel.

Eu fac ce-mi spune mama, ca sunt ascultator.

Nu fii asa ironic, ca esti ingrozitor!

Dar drept sa-ti spun, amice, m-ai intristat un pic,

Mai bine spune clar ca habar n-ai nimic

Stii - cum sa-ti spun? - mi-e teama ca totusi e ceva

Si se trezeste-n mine instictul de-a urla.

Oh, nu la luna, fii sigur, ci la mine

Cand esti aici totul se preschimba, dar in bine

Insa, cum pleci... ADIO si iar se schimba toate

Si-apar atatia oameni sa-mi puna bete-n roate,

Incat uit si de tine, si de povestea ta

Si iarasi de la capat si zile-ntregi asa...

Esti demon sau esti inger ce vii din infinit,

Orice ai fi ADIO! Cu asta s-a sfarsit.

Caci, ca sa cugeti bine la extrapamantesti

Tu trebuie ca viata din plin sa o traiesti!...



Deci, ai plecat cu mine, in lumea mea de-o clipa

Si-n urma-ne uitarea, vartejuri se ridica.

Dar ingeras sau demon, ce esti, eu te previn:

INCEPE PENTRU OAMENI SA FII DOAR UN STRAIN!

Sentimente de-astea de neputi - de alexbrie la: 03/08/2004 13:37:04
(la: Pisicutza in dilema...)
Sentimente de-astea de neputinta, plictis, "spleen", samd, avem cu totii din cand in cand; fac poate parte din natura omului modern; solutii universale nu exista, desi "sistemul" incearca sa ne convinga de asa ceva: bagi tv in tine pana la uitare, asculti muzica doar-doar nu mai apuci sa iti auzi gandurile, faci shopping pana golesti mall-ul sau te alaturi unor distractii ceva mai "extreme", croite pentru segmentul tau de varsta (boungee, roller, surf, samd).
Pe tema asta, a insuficientei vietii moderne, am citit foarte recent eseul anarhist "the Unabomber manifesto" (disponibil pe net, desigur); daca ai rabdare sa sari peste pasajele extremiste, ai sansa sa dai si peste o analiza destul de completa, desi nu originala, a conditiei generatiilor noastre; de fapt exista un intreg curent de gandire, analizand problemele, insatisfactiile si visele omului modern: Generatia X (iti recomand wikipedia pentru m multe detalii).
Ce vreau de fapt sa zic este ca nu exista multe scapari; nu exista retete ale sensului vietii, nu exista retete pentru fericire sau macar implinire. Tot ce poti spera este sa "iti treaca" (pentru a scapa de apatie, am descoperit ca un somn lung si odihnitor face minuni), sau mai ales, sa iti afli poate menirea; pana atunci insa, trebuie sa te impaci cu chinul.


Fara rautate iti mai zic ca in prezent mult prea multi oameni se cred "unici", "deosebiti", "ciudati"; isi plang de mila datorita propriei "bizarerii", iar asta ii face cu atat mai comuni; parerea mea e ca oamenii cu adevarat "deosebiti" sau "ciudati" sunt din ce in ce mai rari; este o lege statistica :)
Sfaturi...fara pretentii - de mya la: 20/08/2004 11:50:01
(la: Ce fac cu viata mea)
Fiecare dintre noi isi pune mai devreme sau mai tarziu intrebarile la care vrei tu raspunsuri (unii in viata asta, altii in alte vieti, etc....cand le vine sorocul ca sa zic asa). Unii ajung sa-si rezolve mare parte din dileme si sa gaseasca raspunsuri mai devreme, altii mai tarziu. Nu exista formula magica aici, totul tine de fiecare om in parte.

Chiar si faptul ca incepi sa te intrebi despre "nemurirea sufletului" sau despre "sensul vietii si al mortii" si tot e o chestie pozitiva, un pas inainte.

Ideea in sine e ca fiecare om trebuie sa-si descopere raspunsurile singur (da' nu e singur niciodata - e cu Dumnezeu sau mama natura...ma rog, doar ca nu stie asta ...inca). Ca sa ma exprim mai clar - cu ajutorul intuitiei simti ce trebuie sa faci in viata, faci diferenta intre bine si rau si alegi ceea ce tu consideri ca e bine pentru tine. Se poate ca alegerea sa nu fie cea ideala, da - se poate, insa daca intuitia iti face feste (se mai intampla uneori) - te prinzi in ultima instanta si repari greseala facuta.

Pe de alta parte, si greselile isi au rostul lor, fara ele...cum am putea sa avansam? Din greseli invatam, nu? Eu personal zic ca nimic nu e intamplator (in viata) si ca fiecare greseala facuta e un test pe care daca-l treci cu bine (adica inveti din ea ceva si te luminezi pe mai departe) nu poate decat sa te ajute in evolutia personala (spirituala in ultima instanta).

Fa in felul urmator: incearca sa te gandesti mereu ca absolut orice gand care iti vine in minte/fapta pe care o faci - transmite niste unde energetice (pozitive/bune sau negative/rele) care mai devreme sau mai tarziu intra in contact cu alte unde energetice si din interactiune se reintorc spre tine (fa o incercare!)...E putin ca abstracta ideea, trebuie sa recunosc insa daca tu transmiti unde negative - primesti unde negative (perpetuum mobile)...ca le primesti acum sau mai tarziu (cand nici nu te astepti) nu are importanta. Da' le primesti candva. Fiecare actiune isi are reactiunea ei - asta e legea fizicii si se aplica fara dubii mereu.

Sa zicem ca simti ca te dezamageste societatea, nu-ti place ce vezi in jur, ti-e lehamite de una sau de alta. Ce te opreste sa fii fericit/ implinit urmandu-ti pornirea din suflet (sa zicem...) incercand sa iti cauti fericirea in tine, sa fii tu un exemplu viu pentru cei din jur, sa te pui in slujba binelui (sa lucrezi sa zicem la un camin de batrani, din vocatie - sau sa te faci sora medicala - din vocatie sau sa ajuti benevol dupa orele de munca la un orfelinat tot din vocatie)?

Din cele ce-am "prins" citind mesajul tau...spre asta m-as uita...sa fiu in locul tau. Banii si satisfactiile materiale sunt nesemnificative in ultima instanta, in fond tot atata mananci, tot cu o haina te imbraci (nu porti mai multe in acelasi timp), tot in groapa ajungi la final (fara nimic) ... Omenia din om si faptele bune se intorc intotdeauna asupra oamenilor, o sa vezi ca Dumnezeu/ mama natura/ iti umple golurile (stomacului, buzunarului si sufletului) pana la urma.

Ce zici, te-ai mai inviorat un pic? ;-)




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: