comentarii

:sa ai legaturi cu aceia care te pot face mai bun primestei pe acei care ii poti face mai buni


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
Despre Ortodoxie - de Hypatia la: 15/03/2004 10:57:05
(la: Dificultăţile democratizării, premisele procesului in Romania)
Iata si comentariul meu: ceea ce ai scris despre Ortodoxie e ceea ce ai aflat de la cercetatori care nu cunosc valorile Ortodoxiei si nici macar istoria Bizantului, asa cum ar trebui. Nici macar d-na Pippidi. Bizantul a avut epoca lui de gratii, cand avea Universitate in Constantinopol, mai inaintea universitatilor din Occident, iar imparatul Constantin al VIII-lea Porfirogenetul, scria lucrari enciclopedice. Daca lucrurile ar fi stat asa cum le descrii, atunci ar fi terebuit sa numim Bizantul un stat teocratic, ceea ce cu siguranta n-a fost! Carol cel Mare este cel dintai imparat incoronat de un episcop, in cazul lui de papa, or in Bizant pana atunci nu a fost nici un imparat care sa fie incoronat de episcop.
Da, sunt de acord, crestinismul cunoaste forme diferite, parca asortate pentru cate un tip sau altul de societate. Totusi, Ortodoxia isi pastreaza valorile ei din sclavagism, cand apare in istorie, pana in capitalism si comunism. Ortodoxia supravietuieste ca Biserica a lui Hristos, nu ca institutie pur umana, asa cum o intelege Tertulian.
Iar despre caracterul comunitar al Ortodoxiei, ce sa spun decat ca asta ar trebui sa fie la modul ideal? Singura legatura comunitara pe care o pot remarca in mod clar, este comuniunea cu stramosii.
Hypatia
#14281, de AlexM - de anita47 la: 22/04/2004 06:50:26
(la: Evreii si o manie curioasa..)

"A propos.. remarcai cate carti de istorie a poporului Evreu au aparut, cate cursuri sint oferite pentru a invata limba Ebraica, ce lobby in fond se face intr-o tsara ca România. Sa fie numa asa, o moda? Sau sa fie o legatura mai intensa"


1)Iti pot oferi niste site-uri in care Romania este perceputa ca "tara de schimb a Sionismului Mondial in cazul infrangerii Israelului".
2)Te obliga cineva sa citesti acele carti?Sau sa le cumperi?
3)Cine a cerut sa-ti ceri scuze?
Franta si Ungaria au recunoscut existenta Holocaustului pe teritoriul lor si nu si-au cerut nici scuze si nici nu au platit despagubiri(daca ai de gand sa continui sa dezvolti subiectul pe acesta linie).

Numai bine

Anita47
#14310 (raspuns la: #14281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mpic de concluzie si mai mult de peisaje ... * - de Mihai Marincean la: 30/11/2004 22:02:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Hai sa adug si eu cei doi centi (devalorizati) ai mei:

Desi experienta mea provine din alt domeniu si nu din fotografie, cred ca e o chestie general valabila si se poate aplica cross-domain. Acu' ceva vreme am fi acceptat orice proiect si daca clientului nu i-ar fi convenit pretul cerut, am fi lasat din el, pe principiul "e mica da-i a noastra". In felul asta, am ajuns la un nivel la care lucram foarte mult, cistigurile stagnau (cu o tenta descendenta) si calitatea muncii era tot mai slaba. Deh, nu iti permiti sa faci opere de arta cind esti platit cu doi nasturi si o maslina. Nu mai vorbesc de clientii care, pe linga ca erau zgiriie brinza, mai aveau si pretentzii si nemultumiri. In fine, am hotarit sa ridicam preturile la un nivel care sa ne permita sa lucram mai putin dar mai bine. Eh, chestia e ca au crescut de citeva ori comenzile, banii sint mai multi, toti clientii sint multumiti si recomandarile curg intr-una.

Morala: nu ai decit doua variante: ori accepti pretul pe care ti-l ofera, ori iti stabilesti un pret cu care esti multumit si care iti permite sa faci treaba de calitate. E chiar atit de simplu. Bineinteles, in primul caz iti va fi foarte greu sa cresti preturile la un moment dat, asta ca sa nu mai vorbim de recuperarea investitiei, cost of doing business sau licente (subiect sfint btw, chiar sint curios citi dintre cei care citesc aici au licente). In al doilea caz, exista posibilitatea ca lumea sa te ia in serios si sa incepi o cariera frumoasa, cu satisfactii pe toate planurile.

Dupa cum a spus si domnul Lazar, cere bani pe timpul tau, nu pe produs. Eu unul as trage toate cele 12 poze pentru calendar intr-o ora-doua. Ca incepator, 25-50 euroi pe ora nu e rau :)

Iar in legatura cu imaginile domnului Dipse, pot doar sa spun: cine se trezeste de dimineata, fotografii frumoase face. Felicitarile mele.
O rugaminte - de (anonim) la: 20/12/2004 21:21:59
(la: Prima Facultate de Jazz din Romania si unica in Europa)
Cu stupoare aflu de la Dvs cum ca se deschide aceasta facultate de Jaz si Muzica Pop in Timisoara,loc unde traiesc de 40 ani.Eu sant fratele celebrului R. Oschanitzky si ma numesc Gheorghe Oschanitzky.Ma bucur ca macar de la straini sa aud ca fratele meu este atat de apreciat,pentru ca eu personal nu am fost anuntat de nimeni din familia noastra si nici de altcineva dintre cunostinte de aceste demersuri.
Daca santeti in cunostinta de cauza poate ca ma ajutati sa aflu numarul de telefon al D-lui Johnny Bota,pentru a avea o dicutie mai la concret cu privire la demersurile facute de Domnia sa in legatura cu aceasta situatie.
Eu pot fi gasit la adresa de mail: oschanitzky@hotmail.com sau la telef. 0040-722.177947
Cu stima si deosebita consideratie,Oschanitzky Geo
dr evil si anonimitatea :) - de zaraza la: 17/04/2005 19:21:25
(la: Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?)
te ajuta cu ceva daca-ti spun numele meu si adresa? din moment ce scriu aici, o fac cu un scop. discut cu oameni ale caror pareri ma intereseaza, chiar daca nu-i voi intalni niciodata. dar n-am nici o problema sa-i intalnesc. este evident ca nu strig in gura mare pe strada ca "am fost infidela", si nici nu-mi atarn o pancarda de gat. as fi cel putin masochista daca as face asta. de asemeni n-am instiintat pe toata lumea cunoscuta despre "infidelitatea mea", nu e problema lor.

in legatura cu intrebarile ridicate, nu pot sa-ti dau un raspuns net.

1. sunt oameni care nu se indragostesc niciodata. nu oricui ii e data o mare iubire. asta inseamna ca trebuie sa traiasca singuri? poate ca isi doresc o familie, chiar daca sentimenul care ii leaga e doar de prietenie/camaraderie.

2. nu te indragostesti la cerere. ti se intampla.

3. depinde. cunosc oameni care pun sexul pe acelasi plan cu o masa buna (sau rea). e o aiureala sa le ceri sa fie "fideli". e ca si cum le-ai imputa ca au mancat o data la restaurant, si nu acasa.

de asemenea cunosc oameni pentru care sexul este intimitatea suprema.

problemele apar cand o persoana din prima categorie se cupleaza cu o persoana din a doua categorie. orice ar face, si oricat s-ar stradui cei doi sa se armonizeze, pentru fiecare infidelitatea va insemna altceva.

personal, eu nu mai judec lucrurile in termeni de fidel/infidel, ci in termeni de ce anume pot sau nu pot accepta de la celalat. asta e si in functie de cat si ce anume dau eu intr-o relatie. si lucrurile nu sunt niciodata batute in cuie. ceea ce poate n-as accepta acum, e posibil sa accept in viitor, pentru ca si viziunea mea asupra relatiei respective s-a schimbat.

zaraza


#44084 (raspuns la: #43946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rien2loin homosexualitatea la animale - de rodi la: 21/05/2005 15:52:35
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
de ce exista homosexualitatea la animale? In primul rand nu exista in aceeasi forma pe care o intalnim la om. Animale exclusiv homosexuale fiind extrem de rare, singurul caz documentat fiind acela a doi pinguini dintr-o gradina zoologica din Europa. Doi masculi pinguini au fost pusi in aceeasi cusca iar dupa o perioada de vreme s-a observat ca au format un cuplu, iar orice incercare ulterioara de a introduce o femela in relatia lor a esuat. Unii au tras concluzia ca cei doi masculi sunt homosexuali, nascuti asa care va sa zica, desi specialistii atrag atentia asupra faptului ca in perioada lor de imperechere nu era nici o femela in jur, precum si asupra faptului ca pinguinii sunt o specie monogama, care se imperecheaza pe viata. Odata imperecheati, asa raman.
Alt caz e cel al primatelor de exemplu. In societatea lor, masculul dominant obisnuieste sa penetreze anal ceilalti masculi "subordonati", acesta fiind un mod de a-si marca teritoriul, si a lasa de inteles celorlalti cine e seful. Femelele din grup vor fi mai putin atrase de masculii care au fost penetrati. In grupurile de primate homosexualitatea, ca si canibalismul de exemplu, fac parte din lupta pentru supravietuire, pentru dominare, homosexualitatea fiind o demonstratie de putere si nimic altceva. Nici unul din acesti masculi nu e homosexual, in sensul pe care-l intelegem noi, adica nu are relatii exclusiv cu partener de acelasi sex.
La animalul numit om, actul homosexual anal tine exclusiv de placerea sexuala. Vreau sa amintesc aici ca singurul mod de a stimula mecanic prostata barbatilor e prin interiorul rectului. Punctul "G" de la femeie are corespondent la barbat partea din interiorul rectului care se afla in imediata vecinatate a prostatei. De aceea placerile resimtite de barbati in timpul sexului anal pot fi cu mult superioare celor resimtite in timpul penetrarii vaginale. Dar sigur ca nu e valabil pentru toti barbatii. Asa cum nu toate femeile au orgasm vaginal, unii barbatii nu resimt nimic. Plus exista riscuri mari de lezare a prostatei, care e un organ foarte sensibil mai ales la abuzuri mecanice.

In legatura cu vindecarea, rien2loin, te poti vindeca si de scobitul in nas, desi nu e o boala. Multe consilii psihiatrice din lume au scos homosexualitatea de pe lista bolilor mintale acum vreo 20 de ani, motivul fiind ca nici un comportament care nu dauneaza celor din jur si care nu afecteaza comportamentul social normal al persoanelor afectate n-ar trebui sa fie asociat cu o boala mintala. Exista insa controverse in legatura cu acest punct de vedere. Unii homosexuali, mai ales cei care au fost abuzati in copilarie si care si-au pierdut identitatea masculina, considera homosexualitatea o boala si cauta cu disperare sa scape de ea. Nu exista prea mult sprijin pentru ei in societate.
Si ca sa-ti dau exemplu de oameni care s-au vindecat, unul care pe mine personal m-a impresionat, asculta conferinta preotului Mario Bergner din America, un individ foarte inteligent si cu simtul umorului , asa cum iti vei putea da seama si din discursul lui, care a petrecut ani multi in stilul de viata homosexual, dar care s-a vindecat in final.
Discursul il poti gasi aici:

http://www.christchurchhw.org/ , in partea din dreapta jos la Homosexuality and the Body of Christ: The Way of Healing.

Si exista multe multe astfel de exemple. Exista homosexuali care VOR, si chiar reusesc, sa se vindece. Cred insa ca e extrem de greu, si marog, unii pe de alta parte, s-ar putea ca nici nu vor... good for them.
nu toate fetele au rasul la f - de nistor mamuita la: 06/01/2006 20:25:59
(la: Femeile si barbatii gândesc diferit ?)
nu toate fetele au rasul la fel, unele au rasul mai barbatesc altele mai feminin totul depinde de gena.In legatura cu sentimentalismul uni baieti pot fi mai sentimentali iar altii mai putin decat pers de sex opus
pentru paracelsus - de casandra_radu la: 01/08/2006 20:18:29
(la: ATEISM)
Uitandu-ne in DEX, observam definitia ateismului - negarea lui Dumnezeu si a oricarei divinitati, conceptia care se bazeaza pe aceasta negare.
Ateismul nu se deosebeste de vreo alta religie asa cum ateul nu se deosebeste de cel care crede in existenta lui Dumnezeu.
Crediniocul a ales sa creada ca exista Dumnezeu. Ateul a ales sa creada ca nu exista Dumnezeu. Numai ca lui Dumnezeu nu ii pasa de ce cred unii sau altii, el isi continua tihnit existenta.
Similar, Cand Galileo Galilei a postulat ca pamantul e rotund si se invarte in jurul Soarelui, iar preotii au negat acest lucru, cerandu-i sa-mi modifice teza. Sigur ca Pamantului nu-i pasa de ce credeau preotii, a continuat sa fie rotund si sa se invarta in jurul Soarelui. In nici un caz nu a devenit plat.
Ateismul este, ca si toate religiile un fel de dogma, cu singura deosebire ca in loc sa afirme, el neaga. Ateul este un nihilist si nimic mai mult.
Atat cel care crede cat si cel care nu cred de fapt nu cunosc nimic. Ei doar cred, in sensuri diferite. Ambii salasuiesc in minte, iar mintea poate gasi argumente si pro si contra existentei lui Dumnezeu. Mintea este irelevanta in cunoasterea sacrului, mintea este buna doar ca instrument de memorare a scripturilor, de analizare a unor concepte si asa mai departe.
Numai ca nu cu mintea simti. Dumnezeu nu poate fi cunoscut rational. Toti cei care il cauta cu mintea il vor rata, negresit.
Si apoi cati atei, pe patul de moarte nu au inceput sa-l cheme pe Dumnezeu? :)
Eu nu cred in Dumnezeu. Asta nu inseamna ca-i neg existenta. Doar ca nu cred. Nici nu afirm, dar nici nu neg.
Intre minte si inima, nu pot sa nu observ ca doar inima poate avea o sansa de a-l simti pe Dumnezeu, de a simti divinul, sacrul, de a-l trai. Si prin aceasta a-l cunoaste sau macar a-l gusta pentru o clipa.
Toti cei care cred ceva, fie intr-un sens sau altul sunt departe de...tot. Toti cei care cred isi fac o anumita ideea despre acel "obiect", care este ideea lor si numai a lor si nu are nici o legatura cu realitatea.
Ateii nu sunt nici mai buni nici mai rai decat cei care cred. Sunt la fel. Asa ca este irelevant cati oameni cred si cati nu cred in existenta lui Dumnezeu. Singurul aspect relevant ar fi cati oameni au simtit vreodata macar pentru o clipa in viata lor, ca exista ceva dincolo de noi, acel ceva sacru, dincolo de cuvinte, idei, minte...cati?
Guine - de alex andra la: 20/05/2007 20:08:27
(la: Despre ură)
Pai dupa mine mila si regretul n-au nicio legatura cu ura, ele nu pot coexista, dimpotriva, se exclud. Asa ca las-o balta:))
#199003 (raspuns la: #198999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
succesiunea trenul si marea - de om la: 18/06/2008 16:19:41
(la: timpul-memoria)
pare un exemplu abordat/analizat de mai multi :)
Intrebarea mea: de ce este important sa se retina ca mai intai ai vazut trenul si apoi marea?
De ce TREBUIE sa ORDONAM temporal?
De ce nu putem avea un "repertoire" ceva pavlov-like? De ex. zgomot puternic si...hop apare memoria trenului. Racoare/briza si ... hop apare memoria marii? In fct-ie de diversele intensitati ale zgomotului sau brizei, pot aparea magini de avion, sirena lui Roaita sau lac, putz, etc :))

protagoras:
-Eu nu cred ca ar fi posibila gandirea, constiinta, ca sa nu mai vorbim de memorie, fara perceptia timpului, adica fara a diferentia intre miscarile fenomenelor. = mai ca as spune ca maan ca viteza o percep altfel decat timpul. Ma exemplific: m-am uitat la 2 pietoni si zau daca mi-a trecut prin cap cate secunde ii desparte (timp si apoi implicit viteza). Am vazut numai DISTANTA (mai putin abstract decat viteza) care se micsora intre ei ;).

De aceea cred ca afirmatia ta cu gandirea este un pic fortata. Nu cred ca animalele calculeaza timpul (implicit viteza), sau isi dau semana ca n-au vazut acum 1 luna. Dar sunt sigur ca ele gandesc si analizeaza situatii:))

Interesanta legatura dintre constiinta si timp. Poti sa o dezvolti?
#318914 (raspuns la: #318902) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 15/09/2008 17:42:19 Modificat la: 15/09/2008 17:42:55
(la: Învăţământul - foaie matricolă )
interesul Statului. - 100%.

asta regleaza si salariile, si incompetenta/ dezinteresul profilor, si scolile dotate si materialu' didactic corespunzator si programele eficiente.
pana si interesul copiilor deriva de-aici!

o salarizare decenta a profesorilor, inca de la debut, justifica si o triere a acestora pe baza competentelor profesionale.
ceri om competent, platesti om competent!
omu' da chix, cauti altul mai bun!

nu inteleg de ce dupa ce obtin gradul al doilea, profesorii nu mai sunt controlati de nimeni...mor in invatamant si pot sa stea cu dejtu-n nas ca nu mai verifica nimeni cat si cum muncesc.
in schimb, is foiti astia tineri si evaluati in functie de niste criterii care de multe ori n-au nicio legatura cu performantele lor ca profesori.


ceri manuale bune, alegi profesori cu-adevarat buni care se le faca, nu acreditezi 5 tipuri de manuale proaste din care sarmanii profesori nu au ce alege, fiindca fie is facute de handicapati, fie de universitari care habar n-au ce se-ntampla in preuniversitar.

dai bani pentru scoli? te-asiguri ca n-ajung in alta parte, verifici ce sa face cu ei, nu te uiti aiurea cand fura ai tai de la partid, sau cand manaresc licitatiile astfel incat sa plateasca pe o banca de 20 de ori pretul!

interesul copilului?
profesori care stiu cum sa predea, manuale atractive, sali de clasa curate si luminoase...

interesul parintelui?
oferta educationala pe masura cerintelor societatii actuale.
de ce pana mea scoti 200 de locuri la mate-fizica? ca sa aiba dinozaurii catedra, sa nu se faca reduceri de personal?
de ce nu scoti si fodoua posturi de zugrav, una de ospatar, alta de bucatar, cu tot cu baza materiala serioasa?
tara asta n-are nevoie doar de licentiati!


sa mai zic?
da di ce?
vorba lui stefan iordache: nu mai bine ma uit eu la salcia asta?
bright - de Giordano Bruno la: 31/10/2008 19:27:41 Modificat la: 31/10/2008 19:29:00
(la: conformismul la romani)
initiatoru nu a fost suficient de clar in legatura cu conformismul etnic. Nu poti spune ca x popor este conform si x popor nu! eventual poti jongla cu trasaturile caracteristice ale unui popor. Dar conformismul acesta e mult mai diversificat. Conformism in materie de ce, domnisoara bright? de batut in cap, de facut dacia, b.m.w, suzuki sau e vorba de conformismul la balariile din parlament etc etc?
conformism in materie de facut filme porno?
#357774 (raspuns la: #357772) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aha, bine - de thebrightside la: 13/03/2009 09:00:41
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - repriza a patra)
dorul a fost legitimat. acu poti sa ma pupi. :))))
bai din conversatia asta imi dau seama, fara legatura cu tine, ce uneori pot fi a dracului de greu de iubit. ce naspa.
ma duc la o pipa pana nu ma deprim de tot.
#416486 (raspuns la: #416473) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adina, tocmai de aceea am si - de Bucu la: 14/07/2009 20:55:54
(la: O întrebare pentru psihologii de pe Cafenea )
întrebat asa.

daca nu-i musai asa, cum zici, ce relevanta are complexul de inferioritate in raport cu simtul ridicolului? poate ca n-au legatura prea mare între ele. poti, asadar, sa fii echilibrat cât o armata, dar sa stai prost la capitolul ridicol.

Sigur, varianta ideala ar fi ca oamenii echilibrati psihic sunt si echilibrati comportamental, insa rareori se gaseste o asemenea simetrie.

varianta asta ideala seamana mai mult a masina decât a om, daca echilibrat comportamental înseamna a sta cuminte-n banca ta toata viata, de unde si raritatea, probabil...nenea nelu asculta manele la maxim sâmbata seara, cu rachiu, da' în rest e maistru muncitor, creste si nepoti, o plantat si pomi, are si gaini-pisici ...:))
#462657 (raspuns la: #462644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Baby Mititelu la: 04/08/2009 17:38:28
(la: Feminitatea)
Feminitatea e o stare de spirit,continua sau discontinua. Nu are legatura cu a fi gospodina, cu a fi desteapta, nu are legatura nici cu frumusetea. E un secret, e enigma, e de nepovestit si de multe ori de nesesizat de ochiul banal. Iti trebuie har ca sa o observi, noroc sa te observe. Nu are legatura cu mamele si nu pot fi organizate concursuri. Feminitate exista si in unii barbati.
in 2010 - de juli la: 26/12/2010 10:41:00
(la: 2010)
am ras, am plans... am nadajduit si deznadajduit, am cunoscut cativa oameni noi, unii-mi sunt de-a dreptu' dragi. Am cunoscut pe cineva special ce-mi va ramane-n suflet indiferent ce va aduce timpul care vine, dar am si rupt legaturi ce se cereau rupte.
Pot spune ca anul 2010 pentru mine a fost nici mai bun, da' nici mai rau decat alti ani.

as vrea sa stiu ce ai de spus in legatura cu filosofia filmului. unde pot citi?
BM - de Daniel Racovitan la: 14/12/2011 14:10:18
(la: Zaraza e la origine un tango argentinian)
confa asta prefer sa ramana in legatura cu titlul

daca vrei poti deschide o confa noua
#626082 (raspuns la: #626077) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de fiatlux la: 12/03/2012 08:10:32
(la: Oamenii de)
poate ca nu a fost pusa problema ..aristocratic, dar nu inseamna ca nu are importantza;este vorba de o atitudine si de trasaturi morale si de caracter care nu mai au legatura cu originea, dar care pot folosi ca repere de care sa ne agatzam in aceste timpuri in care valoarea o da superficialitatea, kitschul,lipsa de respect,lipsa educatiei si a culturii ,etc
#630554 (raspuns la: #630525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...