comentarii

ADAOSUL


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Spui ca "te fura". Ti-a luat - de Daniel Racovitan la: 09/10/2003 07:28:12
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
Spui ca "te fura". Ti-a luat cineva din buzunar? Te-a obligat cineva sa cumperi?

Ai idee cat este adaosul la haine in vest? Un pulover este produs in Thailanda cu 4 euro si revandut in Paris cu 50.

De ce nu te duci atunci sa furi din magazinele La Redoute, Celio, Gap sau stiu eu care?

Fura-le asadar puloverul fiindca si ei "te fura" la randul lor. Corect? A, si in plus mai ai o motivatie: nu traiesti in manastire... ;) Furati-i dragi romani, furati-i de tot ce au pe capitalistii aia imputiti care va fura la randul lor...

Ma intreb finalmente daca nu or judeca in acelasi mod si manglitorii romani pe care ii vad la furat prin supermarketurile pariziene....
#952 (raspuns la: #907) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poezie... - de sorin1975 la: 22/11/2003 03:17:04
(la: Cele mai frumoase poezii)
mie mi se pare una dintre cele mai frumoase poezii...
RUGÃCIUNEA UNUI DAC



Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Cãci unul erau toate si totul era una;
Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã,
Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mã-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi?



El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dã suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
El este moartea mortii si învierea vietii!



Si el îmi dete ochii sã vãd lumina zilei,
Si inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe lângã-acestea cersesc îmc-un adaos:
Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaos!



Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã,
Sã binecuvinteze pe cel ce mã împilã,
S-asculte orice gurã ce-ar vrea ca sã mã râdã,
Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucidã,
S-acela între oameni devinã cel întâi
Ce mi-a rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi.



Gonit de toatã lumea prin anii mei sã trec,
Pân’ ce-oi simti cã ochiu-mi de lacrime e sec,
Cã-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine însumi a nu mã mai cunoaste,
Cãci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Cã pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
Când ura cea mai crudã mi s-ar pãrea amor...
Poate-oi uita durerea si voi putea sã mor.



Strãin si fãr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce,
S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã
Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã,
Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã,
Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã!



Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-ti multumesc,
Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc.
Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec,
Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã
Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã!

(1879, 1 septembrie)

Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alin - de Radu Herjeu la: 15/01/2004 06:33:21
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Problema subventiilor este ca au parte de ele si cei care au nevoie si cei care n-au. Ideea subventiilor a fost de a scoate opere literare de mare valoare al caror cost de productie este atat de ridicat incat, chiar si cu un adaos comercial minim, ar determina un pret de vanzare prohibitiv.
Iar in problema politicii culturale ar trebui implicati toti cei care creeaza sau disemineaza creatii culturale, nu doar guvernul sau parlamentul. Problema e ca o editura castiga la o carte mai mult decat castiga un srl din vanzarea unui alt produs. La un adaos comercial de 200-300%, nu mai vorbim de afacere.
Eu as limita adaosul comercial pe care o editura il poate pune. Dar asta nu se poate in democratie. Si-uite asa, o sa avem o democratie facuta de inculti.
#8076 (raspuns la: #8037) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'afaceri cu carti' - de alin la: 16/01/2004 10:28:42
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Stiu ca pe la inceputurile democratiei romanesti existau niste limite pentru adaosul comercial. probabil ca intre timp democratia la noi a mai avansat.

In alte democratii mai vechi si mai rodate, una din formele de interventie a statului, echivalenta cu o subventie, este scutirea (in totalitate sau partial) de taxele de vanzare (ie TVA) pe care le suporta cumparatorul.

Totusi, intr-o economie democratizata (free market), o marja de profit atat de atractiva (200%) ar trebui sa impanzeasca Romania cu edituri. Inteleg ca in parte, s-a si intamplat. Chestiunea este ca odata cu cresterea competiei ar trebui sa avem o ajustare in jos a preturilor si a ofertei in general in avantajul consumatorului.

Impresia mea este ca productia si comercializarea de carte si alte produse culturale in Romania duce o lipsa acuta de oameni de afaceri adevarati.
#8137 (raspuns la: #8076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adaos raspunsului meu pt. Florin si atat - de Muresh la: 06/05/2004 20:25:02
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)
Muresh

"Ti-as pune o intrebare la care mi-ar place sa-mi raspunzi: Chiar ai crezut istoria despre Romania invatata la scoala? "

Am omis , din gresala , raspunsul :

La vista scolii elementare poti crede multe lucruri . (Germanii au crezut in balivernele lui Hitler cum ca ar fi o rasa superioara si s-au pornit sa cucereasca lumea) .
Personal , nefiind nici roman si nici daco/get , la vremea respectiva , chestiunea era irelevanta .
Dealtfel , cele stiute de acasa era mai intotdeauna in contradictie cu cele invatate la scoala . Ma intereseaza , insa , sa aflu ce crede generatia de azi despre originea poporului roman .
#15070 (raspuns la: #15062) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Florin si atat - de Muresh la: 20/06/2004 18:11:12
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)
Muresh

Scrii :
"Ma consider cetatean al lumii ".

Eu nu ma pot considera un cetatean al lumii , din pacate .
Daca tu esti un cetatean al lumii , good for you .

"P.S. Nu am inteles ce ai vrut sa scrii la inceput "Muresh, ca sa fiu mai clar..."."
Ti-am scris de doua ori : o scrisoare si un adaos (raspuns la "Patima istoriei).
Numai bine ,
Muresh
#16464 (raspuns la: #15109) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adaos pt. Paianjenul - de Muresh la: 23/08/2004 14:47:20
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Cred ca n-am atins , totusi , miezul problemei in postarea mea trimisa acum cateva minute .
Intrebi : De ce Isaia a scris "domnisoara" si nu "femeie ".
Femeie in ebraica este "Isha" . Oamenii religiosi spun ca acest cuvint vine de la "Eshet Ish" - femeia barbatului = sotie (suna cam ciudat in traducere).
Ish = om = barbat .
Adica femeie = Isha se numeste o reprezentanta MARITATA a sexului frumos . Asta ar fi fost definitia stricta a cuvintului "femeie " pe timpurile biblice .
Prima mea postare se refera mai curand la felul de a folosi aceste cuvinte in ziua de azi . Si totusi ambele intelesuri ale cuvintelor conduc la aceeasi concluzie : domnisoara si nu femeie .
#20160 (raspuns la: #20158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adaos de miez - de Jay la: 23/08/2004 15:57:07
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Draga Muresh,permite-mi sa ma ating si eu de miez. Pe vremea aia,dupa cum stii, omul nu traia
prea mult.O femeie,la 25 de ani atunci,ar arata azi ca....Lia Roberts nefardata.Cand a vazut Isaia asa ceva ,
prima data,tulburat a bolborosit in vechea ebraica" Phiiii..ishma adonai eize mechoeret ve zkena" ..daca iei ce a zis el
si comprimi iese : ISHA( nici decum maritata,never) .Problema e ca multe din astea or fi fost Alma,cum zici dumneata,si urate si nici nu stiau sa gateasca .Cine sa le ia de nevasta?
Acum , ce spui dumneata ca e Eshet Ish s-ar traduce Lia Roberts al lui Ish. Ish asta, in vechea ebraica vine de la
vechiul PatIsh ,adica un barbat "ciocan" care era considerat in vechea ebraica "gheverghever" adica un barbat la patrat.(adevarat)
Paradoxul e ca Ish umbla numai cu bucati tinere,domnisoare si le oferea tot felul de placeri.
Imi pare rau sa te contrazic dar Alma nu era neaparat domnisoara.Uneori unii razboinici care beau multa votca
ruseasca ieftina ( se va produce peste multi ani,pe aceleasi meleaguri) se uitau la Alma si nu li se mai parea ca e
Isha.Ci mai degraba ca Lia Roberts arata ca Julia Roberts.
Acum ,va intreb.Cat timp o sa mai frecati chestia cu fecioara? Pacatosilor !!! :-)
#20164 (raspuns la: #20160) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin, - de Denysa la: 15/09/2004 23:07:40
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Acest minunat subiect ma fascineaza,credinta in Dumnezeu si dragoste face ca viata noastra a oamenilor sa fie un dar minunat de la Creator.
Am venit cu aceasta poezie a marelui poet national Eminescu.


Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi învierea vieţii!

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Şi inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Şi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers,
Şi tot pe lângă-acestea cerşesc înc-un adaos:
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,
Ş-acela între oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân' ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,
Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor...
Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea să mor.

Străin şi făr' de lege de voi muri - atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce,
Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să asmuţe câinii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,
Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,
Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă
Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă!

#22434 (raspuns la: #22333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adaos la salariu? - de ampop la: 13/10/2004 14:26:59
(la: legat de masterat)
Draga Andrei, legislatia muncii nu prevede sporuri salariale in caz de masterat. Doar pentru doctorat sporul este de 15% si asta in cazul in care lucrezi intr-o institutie de stat, bugetara, caci patronul poate sa-ti acorde/sa nu-ti acorde nici un spor, chestiune de negociere a salariului. Asa ca, singurul motiv pentru masterat este desavarsirea profesionala (daca asa vrei) si mai apoi inscrierea la un doctorat (care este uneori foarte folositor si peste hotare).
Mario
sau... - de Belle la: 13/10/2004 19:35:34
(la: legat de masterat)
ca sa completez ce spuse Mario ... poti capata "adaos la salariu" daca pe baza masteratului iti gasesti un job mai banos :)
#24980 (raspuns la: #24947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Informatie noua - de Adrian Marchidann la: 08/01/2005 17:30:43
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
adrianq, intrebi daca "Exista vreun proces natural observabil prin care mutatiile genetice urmate de selectia naturala duc la aparitia de informatie noua? Eu n-am auzit de asa ceva."

Sigur ca da. Orice nastere a unei fiinte se face prin adaos de informatie genetica iar orice mutatie se face doar prin adaos de informatie noua, care nu exista inainte. Selectia naturala apare ca urmare a acestei informatii noi, nu invers. Daca informatia noua este benefica, organismul supravietuieste si se inmulteste. Daca nu, atunci nu.

Dar pentru a intelege acest proces trebuie sa intelegi putin cum se transmite informatia genetica, ceea ce nu este la indemana tuturor.

Cei ce au probleme in intelegerea evolutionismului si se multumesc cu creationismul biblic si cred ca viata a aparut in cateva zile.
#32985 (raspuns la: #32808) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Adrian Marchidann - de Paianjenul la: 10/01/2005 09:55:20
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
"Orice nastere a unei fiinte se face prin adaos de informatie genetica..."

- Ai vrut cumva sa zici combinatie de informatie genetica?... (...noua fiinta preluind doar de la fiecare parinte cite o parte din zestrea lui genetica care exista deja "acolo"... noua combinatie pastrindu-se si ea tot intre limitele codului genetic uman...)...


"...orice mutatie se face doar prin adaos de informatie noua, care nu exista inainte."

- Si-atunci cum ramine treaba cu microbii care devin rezistenti la antibiotice in urma pierderii de informatie genetica?!...
#33071 (raspuns la: #32985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adrian Marchidann ai scris ca - de adriang la: 10/01/2005 11:54:32
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
Adrian Marchidann ai scris ca
"Orice nastere a unei fiinte se face prin adaos de informatie genetica iar orice mutatie se face doar prin adaos de informatie noua, care nu exista inainte. Selectia naturala apare ca urmare a acestei informatii noi, nu invers. Daca informatia noua este benefica, organismul supravietuieste si se inmulteste. Daca nu, atunci nu."

Mai intai vreau sa lamuresc faptul ca o noua fiinta este rezultatul combinarii informatiei biologice existente deja la parinti. Nu este nimic nou, totul este mostenit (cu exceptia eventualelor mutatii genetice care de multe ori se fac responsabile de defecte si boli).

Multi sustinatori ai evolutionismului fac confuzia de a crede ca mutatia genetica este informatie. Mutatia genetica este doar o eroare aparuta in procesul de copiere a informatiei. O astfel de eroare NU este o informatie noua, ci doar un produs al intamplarii, o "degradare" a informatiei existente (create mai dinainte). Dupa cum am mai spus, in toate cazurile observate pana acum rezultatul acestei erori de copiere a informatiei duce la SCADEREA informatiei utile totale existente in ADN.

Atunci cand eroarea apare in structura unei gene, proteina a carei structura este descrisa de gena respectiva fie nu va putea fi construita, fie va contie un "defect" care in multe cazuri o va face inoperabila sau ii va perturba activitatea.

Evolutionistii isi agata speranta si credinta lor de posibilitatea, oricat de infima, ca o asemenea eroare de reproducere a informatiei sa aiba ca rezultat aparitia unei variante modificate a genei originale, modificare care sa fie si utila in acelasi timp. Aceasta noua gena ar contine specificatiile de constructie pentru o noua proteina, care sa aiba o structura valida si care sa poata indeplini o activitate noua. Asupra individului care contine aceasta noua gena (varianta) ar trebui sa actioneze ulterior procesul de selectie naturala, individul ramanand in viata pentru a se reproduce, doar daca efectul mutatiei nu ii ridica probleme serioase de supravietuire.

Un lant de asemenea (im)posibilitati, facute posibile de timpul berechet (miliarde de ani), sunt argumentele cu care evolutionistii forteaza acceptarea variantei lor pentru dezvoltarea vietii pe pamant (si inca n-am spus nimic despre imposibilitatea aparitiei vietii). Desi nici o mutatie care sa indeplineasca aceste conditii nu a fost observata pana acum, ei sustin cu fervoare aceasta varianta si se simt jigniti de oamenii "needucati" care indraznesc sa contrazica teoria lor "stiintifica" si atat de "evident" valabila pentru cunoscatori.

Ceea ce impinge de la spate teoria evolutionista ca alternativa la creationism nu sunt dovezile in favoarea evolutionismului (multe dintre ele au fost infirmate, unele chiar falsificate trecandu-se, cu mare discretie, mai departe). Evolutionistii sunt manati insa de credinta imperturbabila ca originea vietii se poate explica doar materialist, si considera asta o intelegere superioara asupra lucrurilor. Evolutia are la origini un mod subiectiv de a gandi, premiza care aduce prejudicii serioase adevarului stiintific.

Creationistii nu au crezut niciodata ca viata "a aparut" in cateva zile. Daca se spune asa ceva despre ei, inseamna ca au fost gresit intelesi. Ceeea ce ei cred este ca viata pe Pamant a fost creata in cateva zile si este produsul unei inteligente superioare, este rezultatul creatiei lui Dumnezeu.
#33080 (raspuns la: #32985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rezistenta la antibiotice - de Adrian Marchidann la: 10/01/2005 15:05:02
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
Paianjenul intreaba: "Si-atunci cum ramine treaba cu microbii care devin rezistenti la antibiotice in urma pierderii de informatie genetica?!..."

Buna intrebare. Poate ca nu am fost prea clar cand am spus ca mutatiile se fac doar prin adaos.

Codul genetic este format ca si alfabetul din litere. Iata un exemplu usor:
cuvantul "carte", prin pierderea unei litere devine "care". Noul cuvant se creeaza prin pierderea unei litere, dar sensul pe care il transmite este nou.

La fel se intampla si cu codul genetic. Pierderea uneia sau mai multor litere nu inseamna pierdere de informatie, ci aparitia unei informatii noi. Caci ADN-ul mutat produce alte proteine cu structura si conformatie diferita de cele vechi care au alte roluri.

Mutatiile pot fi doar la nivelul unei baze, sau litere din codul genetic ori la nivelul unui cromozom, sau capitol ori volum de carte, daca vrei sa continuam analogia cu alfabetul.

Catarul nu este decat un cal ori un magar care in loc sa primeasca jumate din codul genetic corespunzator, a primit altceva in loc. Putem spune ca este o specie noua.

Pe de alta parte, conservarea informatiei genetice nu este intotdeauna sanatoasa. Multe boli fatale se transmit prin cosangvinitate, cand mutatia genetica este conservata iar doi parinti purtatori au copii afectati. Boala Tay-Sachs, intalnita la evreii ashkenazi este un exemplu clasic.
#33086 (raspuns la: #33071) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Adrian Marchidann - de Paianjenul la: 15/01/2005 17:51:06
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
"...cuvantul 'carte', prin pierderea unei litere devine 'care'. Noul cuvant se creeaza prin pierderea unei litere, dar sensul pe care il transmite este nou.

La fel se intampla si cu codul genetic. Pierderea uneia sau mai multor litere nu inseamna pierdere de informatie, ci aparitia unei informatii noi."



- Dictionarele ofera doua definitii pentru cuvintul EVOLUTIE:

E1 - desfasurare (a unui proces oarecare, fara mentionarea de fluctuatii calitative).

E2 - transformare (de la simplu/inferior la complex/superior!).


Sa revizuim versiunea ta recurgind la ilustratia sugerata de tine: "carte".


Conform definitiei E1, din specia "carte" pot evolua alte specii,

a. prin combinatie de informatie:

"creta",
"creat",
"certa"...

b. prin pierdere de informatie:

"cert"
"car",
"ac"...

Desi unele din speciile aparute mai sus pot fi calitativ superioare speciei originare - "carte" - nici una nu prezinta in codul lor genetic vre-un adaos de informatie genetica, inafara de baza data: "carte". (Faptul ca toate aceste specii noi aparute constituie ele insele un adaos la indexul speciilor nu e tot una cu "adaos de informatie genetica", asa cum interpretezi tu in comentariile tale precedente! Adaos de informatie ar fi eventual

"cartel",
"clarinet",
"articole").


Conform definitiei E2 (simplu>complex), "carte" reprezinta deja o forma de materie vie complexa, mult evoluata fata de cea mai simpla forma de viata... cu o cantitate de informatie din care e posibil sa se piarda ceva, pentru ca are din ce sa se piarda. Intrebarea este, cum a aparut specia "c" (stramosul "primitiv" al lui "carte")?... Prin pierdere de informatie genetica?... Din ce?!"... Cum a aparut dupa aceea "a"... "r"... si asa mai departe?... (Vezi obiectia lui adriang, #33383,on Fri, 14/01/2005 - 23:13...)...








masterat?... adaos la salariu... - de PRIBEAGUL la: 03/02/2005 21:10:49
(la: legat de masterat)
Dragii mei,

Complexitatea crescinda in domeniul tehnologiilor cit si a managementului cere personal din ce in ce mai calificat. Daca ne aducem aminte, in Romania in anii pre-70, era destul sa fii bacalaureat si puteai sa obtii un post destul de bun in administratie. Dupa anii '80 cu bacalaureatul abia daca puteai sa fii o secretara (pentru femei), sau puteai sa faci o calificare la locul de munca - pentru toti. Dupa '90 nici nu se mai punea problema sa obtii un post bun daca nu aveai studii unversitare si cei purtati de vreme mai erau tinuti pina ce ies la pensie, dar incet incet marginalizati. Si asta nu numai pentru a face loc de munce celor cu diplome universitare ci pentru ca "batrinii" nu mai erau in pas cu cerintele noi.
Cind am plecat din tara, si am ajuns in Australia, era destul sa stii limba engleza ca sa obtii un post bun - nu mai contau calificarile. Asta din cauza ca era o cerinta foarte mare de forta de munca. Odata cu introducerea de tehnologii noi au disparut acei numiti "dinozauri" si este imposibil sa obtii un post fara studii superioare, specifice domeniului respectiv.
Masteratul a devenit o necesitate. In jurul anilor '90 era greu sa gasesti pe cineva cu masterat. Acum 80% din senior management (directori generali, directori tehnici, manageri de divizii) au MBA si sefii de departamente toti au un masterat fie tehnic fie MBA.
Si asta nu pentru a avea un titul pe cartea de vizita ci pentru ca afacerile devin din ce in ce mai complexe si trebuie sa ai cunostintele necesare sa poti intelege fenomenele economice si sociale.

Nu merita sa faci efortul de a obtine un masterat daca nu ai ambitii profesionale si intentia de a folosi cunostintele acumulate. In acelasi timp, masteratul nu-ti asigura in mod automat un post bun. Trebuie sa dovedesti ca pe linga cunostintele teoretice ai si celelalte calitati ca sa poti obtine postul mult visat.

Deci trebuie sa stii exact unde esti, ce doresti sa devii si care este cel mai bun drum de a-ti realiza idealurile. Pentru asta sint asa numitii "career management consultants" care sa te ajute.

Deci, daca scopul este numai sa obtii bani mai multi?!... mai bine fa o afacere.
Pentru a obtine bani multi prin cariera profesionala trebuie sa fii dispus sa faci efortul pina la capat si sa fii sigur ca ai calitatile necesare sa poti obtine rezultate dorite.
In ziua de azi nimeni nu te plateste numai pentru calificari tale. Trebuie sa produci un anumit beneficiu.
#35328 (raspuns la: #24980) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
horica - de anisia la: 11/02/2005 16:12:20
(la: Trancaneala Aristocrata)
multam' fain, si marturisesc ca mai tare ma bucur de adaos :))
#35989 (raspuns la: #35986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...