comentarii

ANALIZEAZA CUVANTmasa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Gabriel Liiceanu analizeaza s - de animis la: 02/10/2003 13:30:05
(la: Literatura postdecembrista?)
Gabriel Liiceanu analizeaza superb in cartea sa "Usa interzisa" lupta pentru refacerea sistemului de iluzii pierdut in epoca "postdecembrista". Este un "pai" de care, eventual, ne putem agata in valtoarea care ne ameteste de 13 ani incoace.
"Podul de piatra trebuie refacut" ne-a cantat, din nou, Mircea Florian la Sala Palatului.
#666 (raspuns la: #563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe scurt. - de ManCrowd la: 31/10/2003 22:35:51
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Prin anii 20-30 studentimea era o forta !
Analizeaza cauzele in particular. Compara de exemplu Bucurestiul interbelic cu cel de azi.
Ce este ea azi ?
Exact ce e muzica de azi, filmul romanesc de azi. Ce e azi?
De ce ?
Moftul hraneste egoul.
Ce sanse are sa devina ceva ?
Caldura mare, mon cher ... Caldura mare !
Are valori ? DA !!!
Ce inseamna valori?
Are leaderi ? VOM AFLA !
Cum?
virtute - de Catalina Bader la: 03/11/2003 16:35:12
(la: Virtutea si intelegerea!)
mai intai trebuie sa traiesti experienta viciului. A ta personala, sau mai sigur analizeaz-o pe a altora.
Sa nu cazi cumva in capcana.
#3067 (raspuns la: #2839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ati dat-o pe nebunii...Cioran - de (anonim) la: 08/11/2003 14:35:49
(la: Romani in strainatate)
ati dat-o pe nebunii...Cioran Tepes etc.
Pur si simplu, raspundeti la intrebare !
Am citit toate comentariile voastre si foarte putini raspund la intrebare direct. Cei mai multi analizeaza intrebarea, judeca raspunsurile altora sau comenteaza la ce se raspunde.
In primul rand o parere personala despre romani: romanii sunt lasi. Au fost, sunt, si vor fii(din pacate) (si eu ma consider un las) (va rog nu ma puneti sa va dau exemple ca va trebui sa scriu vreo 3 zile).
Si de aici pornind motivul plecarii din Romania. Sunt un las (ca si voi toti de fapt{daca sunteti in negatie vizitati un pshiholog} si unii din voi poate recunoasteti undeva in adancul creierului)
Ahhaaa! Lume socata, oripilata, jignita, aud chiar si cateva injuraturi printre dinti.
Revin.
se practica mult? - de sanjuro la: 12/11/2003 08:02:54
(la: Sexul la serviciu)
Jimmy, eu lucrez intr-o companie americana de prestigiu, ce are o importanta uzina in Romania, (una de succes). Exista un regulament de ordine interioara atat de strict, incat n-ai curaj sa faci macar glumitze deochiate, ce sa mai vorbim de "sex la serviciu". Cat despre hartuire sexuala, exista o comisie de etica, (formata din 3 femei!) care analizeaza orice abatere de la un comportament decent, (evident, sesizat de catre cineva). Se raporteaza direct catre MRU central din SUA, care la randu-i analizeaza si face recomandarile necesare Directorului General. Adica penalizare sau concediere pentru cel vinovat. Firesc ca sunt flirturi, aventuri, etc. Dar toate se consuma...in afara.


sanjuro
homosexualitate - de pr Iulian Nistea la: 20/11/2003 13:32:16
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, Jimmy-Cecilia.
(iertati apelativul, dar daca semnatura, macar cu prenume, nu e, atunci ma adresez cum pot)

  1. Ca principiu general, ori de câte ori în Biserica se iau decizii importante în probleme ne-definitiv elucidate înca, exista riscul sa apara separari si schisme. Asa s-a întâmplat în Bisericile Ortodoxe când cu trecerea la "noul calendar", adica la calendarul îndreptat. Pentru ca lucrurile nu au fost destul de bine explicate si nu s-au ales momentele potrivite, au aparut separari, chiar daca schimbarea era buna ca idee.
  2. Desi se spune ca Biserica Ortodoxa nu accepta homosexualitatea (ca pe ceva "normal" - ghilimelele sunt datorate ambiguitatii notiunii de "normal"), eu cred totusi ca problema homosexualitatii nu e deplin eluciata. Si pot sa spun aceasta pentru ca exista marturii (din experienta pastorala) ale multor preoti care au cunoscut (la spovedanie) si indrumat homosexuali si care nu sunt atât de categorici precum discursurile oficiale. E drept ca discursul oficial vrea sa previna o deviere; dar practica arata ca lucrurile sunt mai dificile si se analizeaza si trateaza în particular în fiecare caz în parte.
  3. Fundamentul teologic al celor care spun ca exista (intr-un foarte mic procent) o homosexualitate "normala" se bazeaza pe o redefinire, daca pot spune asa, a întelesului sexualitatii, pe niste baze influientate de antropologia orientala, în care sexualitatea nu e ceva exterior (dat de organele sexuale si alte realitati materialistice si grosiere), ci e interioara si un pic misterioasa, si se incadreaza un pic intr-o lista de genul:
    • M-F
    • soare-luna
    • lumina-întuneric
    • convex-concav
    • actiune-receptare
    • etc.etc.etc. (am facut o enumerare ca idee, un pic amestecata, poate)

  4. Intr-o astfel de viziune, ce nu poate fi respinsa dintr-o data (mai ales ca ea vine odata cu niste realitati pâna acum ingorate de occidentali, dar cunoscute de orientali), ci va trebui discutata de teologi, filosofi, antropologi etc., cred ca se va duce discutia în viitor.
  5. Una peste alta, cred ca, în calitate de crestini, ni se cuvine sa iesim dintr-o tendinta de pune stampila pe oameni si grupuri, sa iesim din ispita de a trata oamenii la gramada (homosexualii). Sa analizam homosexualitatea în mod general si homosexualii în mod personal.

    Toate cele bune.
      pr.Iulian
#4811 (raspuns la: #4773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SB,6616 - de anita47 la: 15/12/2003 14:45:38
(la: Irak)
Draga SB.
Chiar sa incepem sa prezentam ca "marturii si adevaruri istorice" pe cei care stau in fruntea miscarilor cele mai extremiste si rasiste e putin exagerat!
Nu vreau sa cad in acelasi pacat si sa pun pe "ecran ce scrie ADL(liga contra defaimarii) despre acest Duke.Ba mai apare acolo si o fotografie a sa(la o varsta frageda,15-16 anisori,defiland cu banderola cu zvastica pe ea!!Si cu steagul adecvat,bineinteles!).
Dar si acolo si pe propriul sau site,exista data biografica cum ca a facut parte din KLU-KLUX-KLAN(poate el e si mandru de acest lucru,nu stiu!).
In concluzie,nu cred ca orice "zboara pe internet" este si comestibil.
Draga Leon,daca ce am citat eu este "opus" parerii tale,inseamna ca ziarul respectiv(din care am citat) analizeaza altfel situatia!
Citand acel articol am vrut numai sa arat ca exista pareri diferite in acest conflict(Chiar si ale diferitilor analisti,considerati oameni de specialitate!!In orice caz,mai mult decat mine!!)
Numai bine,anita47.
#6619 (raspuns la: #6616) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paul Coelho - de ratusca la: 23/12/2003 03:49:32
(la: Paulo Coelho?)
Am inceput sa citesc cartile acestui autor cu cateva saptamani in urma. Este genul de carte pe care, o data ce ai inceput sa o citesti, nu adormi,pana nu o termini... . Autorul mi-a fost recomandat de seful meu...un autor extrem de interesant. "Alchimistul" merita citit, recomandat chiar....simbolisitica, unde ar trebui sa ne cautam comoara vietii noastre, si de fapt ce de ce anume este reprezentata aceasta comoara, "11 min" analizeaza viata intima extrem de detaliat.....viata unei tinere prostituate si de ce anume este ea motivata.......
Celelalte carti sunt mai "usoare" as spune eu.
Dar cititi-l.....merita.
Cum a invins o taranca Securitatea - de zabriski la: 15/01/2004 12:46:59
(la: Pentru monumentul unei femei monumentale)
Imi cer scuze, nu mi-am dat seama ca n-am dat detalii. Se stie ca in puscariile comuniste au murit cu miile. Elisabeta Rizea n-a murit sub tortura, dar pentru mine e unul dintre simbolurile rezistentei anti-comuniste din Romania.

O taranca de la munte care a invins, singura, Securitatea - asta a fost Elisabeta Rizea. Satul ei, Nucsoara, nu a putut fi colectivizat niciodata. “Imi faceam cruce cu limba in cerul gurii si ma rugam la Dumnezeu sa ma ajute sa nu spun nimic”, spunea intr-un interviu. Au torturat-o, au condamnat-o, au supravegheat-o 30 de ani si n-a spus nimic. Nu a scos o vorba despre rezistenta in munti, organizata la sfarsitul anilor ’40 de “partizanii” (cum le spunea ea) Arsenescu si Arnautoiu, desi a fost un om-cheie al miscarii anti-comuniste. Dupa cum spune si anuntul “Academiei Catavencu”, pentru un singur sat, Nucsoara, “Securitatea a mobilizat timp de zece ani cel mai mare numar de securisti pe cap de locuitor din intreaga istorie a represiunii”.

Interviurile cu Elisabeta Rizea pe care posturile de televiziune le-au difuzat dupa ’90 au tulburat multi oameni din Romania - printre ei, si pe mine. Am vazut atunci o femeie batrana si plina de verva, care povestea cu o seninatate coplesitoare cum au chinuit-o comunistii si cum i-a invins pana la urma. I-au smuls si parul din cap, dar n-au reusit s-o clinteasca.

S-a scris mult despre ea - Humanitas a publicat cateva carti, Alina Mungiu a scris in colaborare cu Althabe Gerard un volum, “Secera si Buldozerul: Scornicesti si Nucsoara. Mecanisme de aservire a taranului roman” in care analizeaza, comparativ, comportamentul oamenilor din satul Elisabetei Rizea si din cel al lui Nicolae Ceausescu.

Cand a murit, si “The New York Times” a dat o stire. Pe Internet n-am gasit, la o prima cautare, mare lucru. Aveti mai jos cateva link-uri. O sa va mai dau detalii, sper eu lamuritoare. Initiativa “Academiei Catavencu” mi se pare de exceptie. As crapa de satisfactie sa vad pe soclul lui Lenin statuia unei taranci incapatanate, care a dat de furca politiei politice un deceniu incheiat. Si tare as vrea ca istoria noastra sa fi fost plina de Elisabete Rizea. Daca avem numai una, s-o stie atunci toata lumea.

http://www.romanianleader.com/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=284
http://www.romfest.org/rost/rizea.shtml
http://www.romfest.org/rost/oct2003/erizea.shtml
http://www.ziaruldeazi.ro/faptdivers.asp
http://www.nytimes.com/2003/10/10/obituaries/10RIZE.html?ex=1074315600&en=0b20088e538ce4f5&ei=5070


#8110 (raspuns la: #8082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E vorba de mit in istorie in - de gabriel.serbescu la: 29/02/2004 16:46:45
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
E vorba de mit in istorie in general, iar de aici la mitologie. Principiile sunt la toate popoarele aceleasi. Boia d altfel e profesor pe undeva pe la Paris.
Nu demoleaza miturile romanesti, ci le analizeaza. E comparabil, jobul unui hacker, sa zicem :), arata gaurile din sistem, intra peste tot, dar nu comite absolut nici o infractiune. E ceea ce ilustreaza expresia care o aveai tu: ¨Uitati-va, regele e gol¨.
Acum reactile fiecaruia sunt in functie de cat e de capabil a afronta adevarul.
#10968 (raspuns la: #10858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
Pentru adcartianu - de Florin si atat la: 21/03/2004 05:07:25
(la: America, o tara comunista?)
Cu tot respectul ti-as trage atentia ca erai foarte mica cind comunismul sau socialismul se practica pe unele meleaguri. Daca cineva a incercat la scoala sa te invete, fii atenta!...invatatii au vrut sa se picteze la fel ca si americanii...:)

Si care ar fii aspectele pozitive ale doctrinei lui Marx si (?) Lenin?
Mai sa fie "Dictatura comunista este un lucru, doctrina comunista altul". Fii atenta, miine, poimiine am sa citesc pe undeva ca Stalin, Lenin, G.G. Dej si N.Ceausescu au fost oameni buni, cu inima...doar popoarele lor nu i-a inteles...:). Dar este libertate de opinie...:)

Imi pare foarte bine ca ai ajuns in America si te felicit. Iti doresc sa-ti indeplinesti visul de artist, acolo sau in alta parte.

Nu-ti imagina nimic pe unde te duci, analizeaza si incearca sa intelegi...citeodata nu e bine nici sa compari.

Ginduri de bine din UK
Florin si atat
Sa ne bucuram, atunci: Romania tiganeasca - de SB_one la: 24/03/2004 13:43:08
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Romania tiganeasca

In timp ce oficiali romani incearca refacerea imaginii Romaniei in
exterior, tara noastra, printr-un studiu realizat de trei
cercetatori americani, este terfelita la cele mai inalte niveluri.
Studiul nu face altceva decit sa inoculeze ideea ca romanii sint
tiganii lumii.

Studiu de mintuiala sau la comanda ?

Centrul pentru Dezvoltare Internationala si Gestionare a
Conflictelor, din cadrul Universitatii Maryland - SUA, a elaborat si
publicat un studiu, "Minorities at Risk", care ar trebui sa dea de
gindit chiar si serviciilor secrete romanesti. Asa-zisul studiu este
definit de catre autori ca fiind "un proiect de cercetare, care
monitorizeaza si analizeaza starea si conflictele de natura politica
privind minoritatile care au mai mult de 500.000 de membri.
Proiectul este conceput pentru a se dispune de informatii
standardizate, care sa ajute la intelegerea si aplanarea pasnica a
conflictelor in care sint implicate minoritatile. Studiul a fost
facut selectiv, pe 275 de comunitati, si este destinat
cercetatorilor, studentilor, oficialitatilor publice,
jurnalistilor". Evident, Romania, integrata in capitolul "Tari post-
comuniste", este prezentata prin prisma minoritatilor maghiare si
rrome. Studiul a fost prezentat atit unor importante institutii
europene, dar chiar si Colegiului de Informatii si Aparare-
Washington DC, principala scoala de formare a ofiterilor de
informatii americani. Ceea ce frapeaza este faptul ca datele despre
Romania sint voit tendentioase, tara noastra fiind prezentata, prin
diferite tehnici de manipulare, ca o tara tiganeasca. In urma unui e-
mail trimis de un cetatean roman, care acuza studiul ca fiind
tendentios si elaborat cu scopul de manipula, cercetatorii
americani, vazindu-se depistati, au eliminat imediat din lucrare 10
pagini de text, adica exact paginile incriminate. Poate ca nu ar fi
rau de aflat daca sta cineva (si daca da, cine) in spatele acestui
nou atac la imaginea Romaniei. Spunem asta pentru ca este destul de
greu de crezut ca niste cercetatori ai unei universitati de
prestigiu, cum este Maryland, sa nu fie capabili sa elaboreze un
studiu obiectiv, bazat pe date reale. Autorii studiului sint: Monty
G. Marshall, Anne Pitsch si Ted Robert Gurr.

Manipulare si dezinformare

La prima rasfoire a studiului, frapeaza datele prezentate cronologic
despre Romania, in raport cu situatia minoritatilor din tara
noastra. Un exemplu elocvent in acest sens este faptul ca opinia
publica internationala a aflat despre Romania ca, in martie
1990, "Demonstratiile etnicilor maghiari, care cereau autonomie
culturala si lingvistica, au fost atacate de nationalistii romani
din Tirgu Mures, oras din centrul Transilvaniei. Tancuri si trupe au
fost trimise sa inabuse demonstratiile, citeva persoane fiind
omorite (?! - n.n.)". Nu are rost sa mai spunem ca in martie 1990,
la Tirgu Mures nu a fost omorita nici o persoana, doar romanul Mihai
Cofariu fiind batut cu bestialitate, si nu de catre reprezentantii
autoritatilor. Este doar unul dintre numeroasele exemple de
dezinformare care se regasesc in paginile studiului.

In fine, partea cea mai interesanta a studiului este cea in care
este prezentata situatia rromilor din Ungaria si situatia
maghiarilor din Romania. Astfel, in timp ce rromii din Ungaria sint
numiti "Roma", la capitolul dedicat situatiei maghiarilor din tara
noastra, peste tot cuvintul "roman" sau "Romania" este scris de asa
natura incit sa se subinteleaga ca ar fi vorba despre tigani
("Romanian") sau despre tara tiganilor ("Romania"). Cercetatorii au
aplicat aceeasi tehnica chiar si atunci cind scriau nume de partide
("Social Democracy Party of Romania") sau numele unor legi
("Romanian Education Law"). Asadar, iata ce afla despre Romania toti
cei carora le este adresat studiul - "cercetatori, studenti,
oficialitati publice, jurnalisti", din lumea intreaga. Or, daca
cineva ar fi interesat, desi nu se stie daca mai este nevoie, sa
promoveze acest studiu prin toate bibliotecile lumii sau numai in
cele "strategice", nu stim cum va mai reusi vreun Guvern al Romaniei
sa mai refaca imaginea "Romaniei tiganesti". Mai ales ca
autoritatile noastre au excelat intotdeauna la acest capitol prin...
indiferenta. (Eugen Ciufu)

(Source: BBC Summary of World Broadcasts, 6/18/99)

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#12755 (raspuns la: #12304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Gabi: Mii de Multumiri! - de LMC la: 05/05/2004 17:12:42
(la: Neocrestinii)
Gabi,

Am citit articolul tau la fel si toate celalalte comentarii, am stat apoi citeva ore pe ginduri, si nu stiam daca ar trebui sa-ti fac o predica sau sa tac din gura. Binenteles ca am fost intr-un fel ofensata de unele prejudecati care le-ai adus la iveala, dar mai apoi mi-am dat seama de un lucru foarte adevarat. Undeva in Biblie scrie despre o magarita care i-a vorbit unui proroc care nu a ascultat de vocea lui Dumnezeu atunci cind l-a trimis sa faca o lucrare, probabil ca si tu ai fost folosit la fel. Nu te fac magar si nu am sa-ti aduc nici o ocara asupra numelui tau, din contra, eu vreau sa-ti multumesc (sincer, fara nici un pic de sarcasm) pentru ca mi-ai dat o lectie, si m-ai indrumat sa fiu si mai "pocaita".

Sint cu adevarat una dintre acei "pocaiti" fiind crescuta de mica intr-o familie de "sectanti" dupa cum ne spuneau comunistii ca sintem, si din bunici si strabunici, majoritatea familiei mele am fost "pocaiti". Am ajuns si in America, asa cum au ajuns si altii, in '85. Am crescut si am continuat mersul la biserica, si si la momentul de fata merg la biserica. Am terminat si eu 6 ani de facultate. M-am casatorit tot cu un "pocait" care este inginer structural care si el din bunici au fost "pocaiti". Avem prieteni in tot felul de cercuri, si totusi sintem si continuam sa fim pocaiti. La masa servim bere si vin, si nu ma ascund cind fac lucru acesta, din contra mi se pare ceva normal. Ne place sa ne distram cu prietenii si sa mergem la tot felul de concerte si alte programe culturale. Putem sa stam de vorba cu oricine in orice domeniu, nicidecum nu sintem "prosti" sau "inculti".

De ce iti multumesc? Iti multumesc pentru ca mi-am dat seama ca in viata nu poti sa convingi pe nimeni prin cuvinte despre ce inseamna a fi sau a nu fi pocait, ci doar prin simpla ta viata si atitudine. Sper ca pina in momentul de fata nu am dat nimanui o impresie urita despre viata crestineasca, dar am sa incerc si mai mult de acuma sa-mi rinduiesc viata, vorbele, gindurile, privirile, atitudinea, tot ce sint eu, intr-o singura directie, inspre Dumnezeu; in asa fel incit atunci cind ma vei intilni sa fii impresionat pentru prima data de un "pocait". Dar dorinta mea nu este sa ma intilnesti pe mine, dorinta mea este ca toti acei care se numesc crestini sa inteleaga care este impresia si imaginea care o au unii oameni ca tine despre "pocaiti", iar apoi sa incerce sa-si schimbe viata lor insasi intr-una care sa oglindeasca dragostea lui Dumnezeu si-a mintuirii care El ne-a dat-o. Cum am spus mai sus, vorbele noastre spuse sau scrise nu v-or putea sa schimbe pe nimeni, dar comportarea noastra de zi cu zi poate. Exista un pasaj in Biblie care mi-a venit in minte in timp ce-ti analizam articolul, care suna c-am asa: Daca oamenii ramin tacuti, atunci pietrelele vor vorbi. Si acuma ma adresez celor care se considera credinciosi: au ajuns pietrele sa vorbeasca in locul nostru, oameni care nu au avut si nu au nimic in comun cu Dumnezeu, stau si se uita la noi crestinii, ne analizeaza fiecare miscare si ne condamna pentru ca viata noastra a ajuns sa fie mai rea decit a celor care nu se considera crestini. TREZITI-VA!! Pietrele vorbesc, caci noi am amutit si-am uitat sa-i aducem onoare lui Dumnezeu.

Deci Gabi, iti multumesc, pentru ca mi-ai adus aminte de slujba si menirea care o am si care trebuie sa o mentin ferma in fiecare minut din viata mea.
Ce Este Un Vis? - de Pavel Campeanu la: 05/07/2004 21:09:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Preotul Iulian Nistea a abordat problema Visului dintr-un punct de vedere nestiintific. Nu spun ca interpretarea dansului este complect eronata, dar spun ca pe langa interpretarea Bisericii, mai exista si o interpretare stiintifica. Ambele pozitii ar putea fi puse in acord.
De exemplu, parintele Nistea ne spune ca "visele trag sufletul omului in jos, spre pamant," si ca "visele fac parte dintr-o sfera nebuloasa in care noi nu mai suntem in stare sa facem discernamantul intre BINE si RAU." Cu tot respectul pe care i-l datorez parintelui, eu sunt in total dizagrement cu interpretarea sa.
In mintea mea eu cred ca Dumnezeu, cand a creiat Omul, a creiat si Visul (posibiltiatea omului de a visa vise). Probabil ca Visul a fost pus in om nu ca sa-l confuzeze, ci ca sa-l ajute cumva.

Asa dar, ce este un vis?

Visul este nimic altceva decat o forma simbolica de comunicare a omului inteligent. Subiectul este foarte complex, dar daca aveti putina rabdare si vreti sincer sa stiti pozitia stiintelor, dati-mi voie sa va explic mai "pe romaneste":

Creierul este intr-o activitate constanta, fara pauza, manifestate electric prin asa numitele unde cerebrale, care se pot examina direct pe hartie. Diferitele stari de constiinta, cum sunt starea de veghe, somnul, starea de alerta, somnolenta, agitatia, plictiseala, visarea cu ochii deschisi, concetratia mentala, toate astea cauzeaza diferite unde cerebrale. Activitatea noastra constienta foloseste numai circa 10% din activitatea cerebrala. Alte activitati (respiratia, bataile inimii, simtul vederii si al auzului, echilibrul mersului etc.) reprezinta si ele un mic procentaj. Exista in creier o arie speciala care controleaza IMAGINATIA. Stiinta abia acum descopera cum functioneaza. IMAGINATIA este ceva mai mult decat atunci cand visam ca suntem la volanul unei masini noi sau cand "vedem" pe cineva in pielea goala care ne atrage sexual! Este la fel ca atunci cand privim norii si vedem diferite forme ciudate. Este tendinta noastra naturala de a desparti "ordinea de haos." Mintea noastra nu prea agreaza haosul, de fapt i se opune si alteori incearca sa faca ordine din haos. Asta este foarte important in procesul de visare. Procesul acesta ia si el un procentaj destul de mic din activitatea cerebrala. Dar mai exista si MEMORIA. Memoria este vasta! Memoria ocupa un mare procentaj din activitatea creierului! Mai mult decat va imaginati dumneavoastra.

Si apoi, avem VISUL. Eu personal cred ca -- intr-un grad mai mare sau mai mic -- toti visam, zi si noapte. Visam chiar cand suntem la serviciu, sau cand conducem masina pe freeway, sau cand ne bem cafeaua, sau cand facem dragoste. Procesul are loc in subconstient, nu in realitate. Poate ca din punct de vedere technic nici nu putem sa spunem ca visam, dar activitatea este foarte apropiata de vis.
Cand dormim, dupa un numar oarecare de cicluri de activitate cerebrala, incepem sa "vedem" aceste vise cu mintea noastra constienta si sa "inregistram" cu ajutorul memoriei (asa se intampla ca ne aducem aminte de ele uneori).

Bine, bine, nene Pavele, dar...ce sunt visele? ma veti intreba.

Pai, din cele ce v-am explicat mai sus (in special chestia cu despartirea ordinei de haos), incercati sa va imaginati urmatoarele:
Creierul vostru, constiinta voastra si spiritul vostru, in timp ce se odihnesc, "revizuiesc" si "analizeaza" (in felul lor special) datele inregistrate in memorie. Undeva in culisele memoriei, se gasesc toate tendintele naturale ale vietii voastre, ale credintei voastre, fie ca le-ai violat sau nu, toate informatiile pe care le-ai castigat prin intuitie psichica (NOI TOTI avem asta in noi) si bineinteles, toate formele de comunicare cu Dumnezeul nostru.
TOATE ACESTEA, la fel ca si "citirea subconstienta printre randuri" a ceiace stim dela alti oameni ca si noi, sunt procesate, prelucrate de catre noi. Toate datele vin ca un HAOS, iar mintea noastra (la fel ca atunci cand privim norii si vedem forme) pune totul la un loc si restabileste o oarecare ORDINE sub forma unor scenarii vizuale, ca intr-un spectacol de sunet si lumina. emotie si activitate imaginara.
Rezultatul este...Ati ghicit, este VISUL!

Dar vai, ce bine ar fi fost daca ar fi fost atat de simplu!

Visele noastre sunt influentate de factori din viata noastra si din spiritul nostru, si toate aceste influente creiaza "categorii" infinite ca variatate. Uneori avem tendinta sa "categorisim" visele noastre ca "profetii" sau ca "vise obisnuite" sau "fizice" sau "cosmare" (ca sa amintim numai cateva). Si incepem sa le studiem pe fiecare in parte cu speranta ca vom gasi ceva in ele care sa ne fie de folos.
Iata cum vad eu problema: Mintea si spiritul nostru, impreuna cu creierul fizic, constituie de fapt cel mai mare computer care a fost creiat vreodata. Ca sa-i intelegi "bucataria" trebuie mai intai sa inveti despre tine insuti, despre Dumnezeu, despre viitorul nostru, si despre ceilalti oameni. Avem multe de castigat din vise, de exemplu o sanatate mai buna (fizica si mentala), o calitate de viata superioara, sau chiar cum sa castigam mai multi bani (de exemplu cand visezi o inventie sau o ideie mare).
Acum, pentruca aveti o ideie de baza despre vise si visare, stiti acum ce este un vis din punct de vedere teoretic, puteti acum sa intelegeti mai bine si sa decideti cum sa folositi visele voastra spre folosul vostru propriu.
#17342 (raspuns la: #17075) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cunosc o situatie similara - de korny la: 06/08/2004 11:36:28
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Nu este cazul meu, insa s-a intamplat in familie.Noua ani de zile am suferit atat eu, cat si parintii mei.Crede-ma pe cuvant este crunt sa stii ca ai un frate care nu-ti vorbeste si care se cearta mereu cu parintii din cauza unei tipe, care la inceput imi parea a fi foarte deschisa si potrivita in relatia cu fratele meu.Asta a fost numai inceputul. Ce a urmat nu mai conteaza.
Ideea pe care vreau sa o subliniez este sa nu ii excluzi in totalitate pe cei care ti-au fost alaturi toata viata.Incearca sa pui in balanta ceea ce simti tu si ceea ce iti spun parintii sau prietenii tai si vezi ce cantareste mai mult. Analizeaza foarte bine situatia inainte de a face o greseala pe care ai putea sa o regreti tot restul vietii....nu merita.Incearca sa gandesti la rece si sa vizualizezi viitorul alaturi de cel pe care l-ai ales sa fie langa tine.
P.S.: Parintii au intotdeauna dreptate...ti-o spun din proprie experienta.
Good luck!





it's just me

Pentru cei care au deschis te - de pegassus la: 04/10/2004 08:49:30
(la: Auto-reglementarea la romani...)
Pentru cei care au deschis televizoarele mai tirziu, sa recapitulam putin la ce se refera, [b]in aceasta etapa[/b], aceasta chestionare a functionalitatii RAC:

RAC a fost infiintat in 1999, propunindu-si, inca din statut (art.9) sa urmareasca "dezvoltarea activitatii publicitare in Romania, crearea si dezvoltarea - in cadrul oferit de legislatia in domeniu - a unui sistem etic de autocontrol in domeniul publicitatii, in spiritul concurentei loiale, care sa asigure protectia consumatorilor si interesul public general impotriva consecintelor negative ale publicitatii"; la data de 15 octombrie 2003 RAC semneaza un protocol de colaborare cu CNA, ceea ce ii face sa anunte ca "a fost recunoscut de catre CNA ca singurul corp de autoreglementare din Romania, prin protocolul de colaborare" semnat cu acesta; deabia la 24 octombrie 2004, RAC devine membru EASA - Alianta Europeana pentru Standarde in Publicitate.
Pina aici, sa zicem ca lucrurile sint oarecum ok: CNA a citit codul, i-a placut si a decis sa valideze RAC ca "unic organism de autoreglementare in domeniul publicitatii din Romania" (de ce 'unic' - asta ramine sa va intrebati dumneavoastra) si sa recunoasca "Codul de Practica in Publicitate elaborat de Uniunea Consiliului Roman pentru Publicitate drept documentul de autoreglementare aplicat in Romania in domeniul publicitatii" (desi codul, conform statutului RAC, nu putea fi aplicabil decit membrilor), care pune la dispozitie experti capabili sa interpreteze conformitatea unei publicitati cu reglementari de profil.
In continuare, insa, apar niste probleme 'tehnice':

Validarea de catre CNA pare sa fi 'fortat mina' EASA; recomandarile EASA spun ca "auto-reglementarea este, deci, un sistem prin care industria publicitatii se auto-administreaza. Cele trei componente ale acesteia (clientii care platesc pentru publicitate, agentiile de publicitate responsabile pentru forma si continutul publicitatii si media care difuzeaza publicitatea) colaboreaza in vederea elaborarii de standarde in publicitate si pentru a pune la punct un sistem care sa garanteze faptul ca publicitatea care nu respecta aceste standarde este modificata de indata sau inlaturata." La data precedentului meu mesaj RAC avea 19 membri: 3 (trei) agentii de publicitate - Lowe & Partners), Scala Thompson Communications si TBWA; o organizatie identificata ca International Advertising Association (sic!) - fara web site propriu si care nu apare nici ca filiala, nici ca asociata IAA pe site-ul acestei organizatii; 15 companii, in calitate de clienti de publicitate; NICI O institutie sau organizatie media.
Intre timp (deci in ultima saptamina!) a mai aparut, ca membru, Romanian Advertising Agencies Association, afiliata la EACA - ceea nu rezolva decit partial o problemuta de reprezentativitate. Fara a lua, deocamdata, in discutie activitatea RAAA (urmariti pagina lor de events pentru detalii - sau, eventual, forumul - www.raaa.ro), RAC nu include, inca, nici un reprezentant al media...
RAC are o problema de terminologie pentru 'organismul care aplica acest cod, responsabil pentru interpretarea codului, aplicarea acestuia la diferite cazuri specifice si care decide cu privire la masurile care trebuie luate' - el apare, in contexte diferite, ba ca un "Comitet al Consiliului Roman pentru Publicitate" (care, conform Codului, "decide ca o reclama nu corespunde regulilor Codului"; ba ca un "Comitet Etic" care, conform art.48 din statutul RAC "primeste si cerceteaza sesizari in legatura cu practicile de publicitate si incalcarea codurilor de buna practica stabilite de Consiliul Roman pentru Publicitate transmise de orice persoana ori grup avand un interes legitim sau analizeaza din proprie initiativa astfel de aspecte si emite decizii"; ba ca un Comitet de Arbitraj care apare in procolul cu CNA - dar in statut apare doar la art. 47, care enumera atributiile directorului executiv (art. 48-51 ocupindu-se de, reamintesc, "Comitetul etic"), iar in Cod doar in introducere, la sectiunea 'definitii' (Codul folosind, in sectiunea relevanta, termenul de "Comitet al Consiliului Roman pentru Publicitate" sau doar "Comitetul")
in fine, Codul afirma ca "decizia Comitetului este definitiva" (evident, pentru membrii RAC) - fara a prevedea vreo cale de atac a unei decizii, fie pentru membri, fie pentru ne-membri.

Deocamdata atit.
Discutam alta data despre modul in care a fost adoptat Codul ("cu larga consultare a componentelor industriei publicitatii", asa cum recomanda EASA, au ba). Si alta data despre modalitati concrete de aplicare a art. 37 din Cod... Fireste, daca va intereseaza - inclusiv din perspectiva integrarii intr-o Uniune Europeana care, cu aportul Romaniei, devine, si ea, 'un loc al tuturor posibilitatilor'...:)

______________
EuroAtlantic Club
monitoring Romania's efforts to join the EU
http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/
mail to: P.O.Box 13-166, Bucharest 70700
e-mail to: lucian.branea@gmail.com

Sa exemplificam! - de Hypatia la: 11/10/2004 16:20:21
(la: Cine conduce lumea?)
1. "a crede ca respectivul grup se poate erija in acel guvern mondial "din umbra"...care "umbra", din moment ce se stie de existenta lui?
Probabil ca ceva exista, altfel n-ar fi rasuflat in presa informatii, fie ele si trunchiate."
Ce inteleg eu de aici este ca grupul actioneaza la umbra, adica la intuneric, pentru ca nu declara cu sinceritate de ce s-au intalnit, cum si ce fac in interesul/in dauna populatiei la nivel planetar. Ce se stie este insignifiant, deci nici nu se ia in calcul ca s-ar sti ceva, ceea ce spui si tu in ultima propozitie si ceea ce este in acord cu teoria conspirationista.
2. "daca admitem ca acest guvern exista, cooptarea in cadrul sau a unor tipi care conduc o tara timp de 4 ani mi se pare o prostie." Si cine te-a contrazis? Dupa umila mea parere, ai dreptate. Am scris si ma repet, cei ce sunt la conducerea unor tari la acest moment, sunt executantii. Creierele sunt in "spatele" lor, coordonandu-i mai mult sau mai putin eficient. Sansa noastra e ca executantii nu sunt suficient de "buni" pe cat ar trebui, altfel ar fi jale de lumea asta. Este si asa, dar se poate si mai rau. Vezi cazul "Hitler".
3. Riscul desconspirarii nu exista! Suntem in lumea in care moarte e solutia cea mai la indemana pentru a fi stapan pe celalalt. Si cand stii ca ce e deasupra capului tau, nu-ti dai drumul la gura, cel mult te lichidezi singur, daca ai mustrari de constiinta bruste...
4.La iesirea din ring, ti se asigura cadru de manifestare special. Vezi cazul Iliescu- ca acus se intampla, dar si cel al lui Clinton! Ca sa nu merg mai departe.
5. " Cine ar fi capabil sa mentina coeziunea de idei a unui asemenea guvern compus, totusi, din oameni ca noi, cu aceleasi slabiciuni, dorinte, vicii...si asta, fara ca respectivul "mentinator" ( sau respectivii ) sa se lase influentati de modificarile la nivel global sau de propria conditie umana...?"
Asa ceva nu exista! Fa un experiment: uita-te bine la Geoana, de exemplu, sau la Nastase. Analizeaza-i indelung. Chiar crezi ca sunt oameni ca noi? Doar in fata lui Dumnezeu si a mortii ne mai seamana. In rest, ei sunt undeva deasupra maselor, noi nu mai suntem pentru ei decat niste indivizi carora le e foame, pe cand ei sunt cei care au ceva de oferit. Le este firesc sa traiasca in timpul pe care si-l construiesc, departe de transformarile care au loc la nivel de natiune. Ei au alte standarde! Cum nu traiesc printre noi, nu pot fi influentati de propria lor conditie umana! Noi suntem oameni, ei sunt cinicii care ne conduc.
Hypatia





Hypatia
#24701 (raspuns la: #24457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Apoi vine Destin care,poc,pune un text...plin de antisemitism," - de DESTIN la: 15/10/2004 00:09:03
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Dear Florin si atat,

Cand te "avanti"a face calificari de orice natura este necesar a te informa,documenta si mai apoi a acuza.

Ce am publicat eu nu poti a-l numi antisemitism!!!

Nu imi doresc a intra in polemica cu nimeni ,cu tine special ...in acest caz NU.

Numai atata iti amintesc:
-comunismul este scos in afara legii in tarile democratice:
-nazismul este scos in afara legii in tarile democratice( nemtii,nu isi "fac" probleme cand cineva le aminteste despre nazism,despre istorie).
-istoria analizeaza fapte petrecute ...nu omul de azi!!!(evreul de azi ca si noi, toti semenii, avem nevoie de istoria adevarata...

Aici ma opresc,nu inainte sa-ti amintesc :
-caracterizarile pe care te-ai "lansat" a le face diferitilor utilizatori de pe forum se pare ca te va depuncta vizibil...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#25118 (raspuns la: #25106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Florin si atat, - de DESTIN la: 15/10/2004 01:20:16
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
-istoria analizeaza fapte petrecute ...nu omul de azi!!!(evreul de azi ca si noi, toti semenii, avem nevoie de istoria adevarata...

am afisat din nou ce am afirmat anterior.

"te rog nu uita insa sa treci intotdeauna si numele autorilor si locul de unde iei informatia...:)"

Multumesc de sfat,daca este ironic !!!???las pe alti sa-l judece...(poate ai si exemple...cand si unde nu am dat bibliography?)

"Ma deranjeaza insa cind conferinte sint inchise. Pe tine nu?"

Eu inaintea ta mi-am precizat pozitia...(citeste la Reorganizare...)

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#25126 (raspuns la: #25125) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: