comentarii

A fost prea frumos sa se termine asa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Da Alexule,ai dreptate si prezinti frumos ...dinisor, - de DESTIN la: 18/09/2004 02:28:01
(la: sentimente!)
Da Alexule, ai dreptate si prezinti frumos punctul de vedere.

Nu comentez,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22769 (raspuns la: #22695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
< Ce frumos suna! * - de AndreiS la: 18/09/2004 16:02:45
(la: Scandal medical in RO)
< Ce frumos suna!
#22511, de RSI la Thu, 16/09/2004 - 19:19

"un accident vascular cerebral ischemic tranzitoriu". Deci cine e raspunator de accidentul asta? Daca e un accident...?:

Cata vreme doctorii o sa se ascunda dupa un limbaj savant ca sa nu-si asume raspunderea pentru greselile lor? >

suna chiar foarte frumos, dar pacat ca nu se prea intelege

la intrebarea cine e raspunzator de accident? ce sa poti spun, poate avea pitici pe creier, care ii incercau cu niste tarnacoape venele si arterele

dupa limbajul savant se ascunde toata lumea. fiecare meserie are limbajul ei, dortori, avocati, ingineri, muncitori pe santier si altii, toti au un vocabular pe care alte ale persoane nu l-ar intelege deloc. tu ce doreai sa auzi ca ia pocnit lu ciomu o vena sau o artera in cap?

ciomu a facut analizele sa vada ce s-a intamplat aproape imediat dupa operatie si a mai facut o serie de analize la IML, si culmea au iesit identice, atac vascular; ca se vezi ce bine merge mafia asta a medicilor


Denysa yo ma bucur pentru tine ca ai ajuns in state, dar de ce nu crezi ca e atac vascular? poate ne impartasesti din experieta ta de medic ce sa intamplat, ca eu ca student nu prea ma descurc.
si dezordinea si haosul din tarisoara noastra draga nu prea au nici o legarura cu ce se intampla intr-o operatie, ca sa il influenteze prea mult pe medic cand are in maine viata cuiva.

c ya

ps Denysa cand te intoci sa speram ca o sa faci ceva ca sa schimbi situatia actuala in tara, in special in medicina
#22790 (raspuns la: #22562) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle, nu'i frumos. - de AlexM la: 23/09/2004 20:44:11
(la: Faceti sport? Ce si cat?)
nu e frumos sa stii. Poza aia care ai bagat-o rãpide la tine in profile e poza mea:-( O sa te dau in judecata pentru rapire de drepturi, ca pe la voi prin state se poarta asa ceva. Ai asigurare buna? Macar sa stiu daca se merita sau nu ca daca nu ai asigurare, nu te mai dau in judecata.

AlexM
#23214 (raspuns la: #23212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ptr. cafegii........ - de Narcis Virgiliu la: 25/09/2004 14:10:57
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu am timp shi energie sa combat mai ales ca discutia se abate ft. mult domnule Buzoianu.....
Apoi imi pare ca s-a facut puztin cam frig in cafenea, cei care au ramas deja se uita urat la mine iar patronu' deja mi-a spus pe alta lista ca e timpu' sa plec sau sa tac "Mai bine taci...si aici si dincolo......"
shi a inceput sa stinga si luminile in local iar cafeaua oricum am terminat-o, multumesc frumos. ptr. ospitalitate....!!! Asha ca va rog sa scrietzi in continuare, eu am promis unor prieteni sa trec pe la ei shi ca voi inceta sa aduc contra argumente legate de realizarea colectziei "A Sisif Life"......
Oricum o rezerva de cerneala nu va strica s-o avetzi pe unul din rafturile debaralei ptr. ca vor urma shi alte lansari, sunt sigur ca vetzi scrie....eu imi vad de drum cu sau fara voia dvs., indiferent ca va place sau nu, drumul mi-l trasez singur shi fara parerile dvs.....!!!!

Multumesc ptr. invitatie domnule Dinu si ptr. primire sthimati cafegii, promit sa dau io cafeaua intr-un viitor apropiat si desigur sa aduc zaharu' de acasa ptr. ca aici vad ca e pe terminate........

Cu aceeasi stima ptr. intreaga lista,
Narcis Virgiliu
#23358 (raspuns la: #23356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cred ca ceea ce ne tine in vi - de (anonim) la: 12/10/2004 19:58:48
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
cred ca ceea ce ne tine in viata este dragostea sau ura. Numai niste sentimente foarte puternice ne pot da destula energie ca sa putem merge mai departe. Dragostea este un sentiment pe care il purtam cu noi in permanenta chiar daca obiectul sau mai bine spus subiectul inca nu a fost determinat. Dragostea, din fericire, este un sentiment pe care il pastram si cultivam chiar daca persoana pe care am iubit-o nu mai face parte din viata noastra. Fiindca acest sentiment exista in noi independent de noi si o data stirnita, aceasta pasiune ramine cu noi. Cu sau fara acel "el " original. Cel mai complicat este sa analizam, sa folosim rationalul pentru a accepta ca acel "el " este cel pe cere l-ai crezut sau visat, daca merita sau nu sa-ti bati capul cind nu mai este linga tine, daca nu cumva imaginatia si dorinta de a iubi sau fi iubita nu te face sa devii o victima. De multe ori incercam sa acoperim o deceptie evidenta prin suferinta, preferam sa ne "batem "singure decit sa admitem ca nea-m inselat si ca el nu este "cel frumos si cel bun". Dragostea este un sentiment pe care il putem transfera de la o persoana la alta. Ramina aceeasi dar pentru altcineva. Asa ca nu-ti fa griji, ai sa gasesti barbatul perfect pentru tine dar poate ca intre timp ai sa mai saruti multe broaste !!! Marea dragoste este singura dragoste, celelalte sunt flirturi, intilniri, doar jocuri pe care le jucam incercind sa-l gasim pe "EL" sau "EA" ...in fine. Daca l-ai cunoscut intr-o tabara inseamna ca esti tinara, nu vreau sa te dezamagesc dar de obicei povestile noastre din tinerete se termina prost, lumea se plictiseste inainte de casatorie sau si mai grav, dupa. Asa ca inca o data, rabdare, marea iubire o ai deja in suflet dar inca nu l-ai gasit pe cal care o merita!
Una la mana, var rog frumos, - de Daniel Racovitan la: 19/10/2004 11:28:49
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
Una la mana, var rog frumos, nu imi veniti cu exemple ale justitiei americanesti. Aceeasi justitie a condamnat pentru incest infantil un baietel de 5 ani pentru ca i-a dat chilotii jos sora-sii de doi ani ca s-o duca la olita. In State inca mai exista pedeapsa cu moartea, incusuv petnru minori, asa in cat dati-mi va rog exemple de justitii mai putin barbare.

Doi la mana, cazul pe care il aminiti este un exemplu prost, fiindca este vorba despre o parodie, adica se subintelege ca faptele prezentate sunt inventate.
Daca Hustler ar fi pretins ca faptele sunt reale, si n-ar fi putut aduce dovezi, atunci in mod normal o justitie corecta va constata prejudiciul moral adus persoanei pastorului, si Hustler ar fi condamnat petnru calomnie.

___________________________________________________
I'm 100% Windows-free. And I fell fine.
#25526 (raspuns la: #25508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Diaspora romaneasca / De ce ai decis sa nu emigrezi? - de bobocalexandru la: 31/10/2004 08:16:28
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Intr-o viziune perfecta si absolut irealizabila, ar trebui ca 23 de milioane de oameni sa plece din tara pt. a fi fericiti? Parca ar fi frumos sa te gandesti ca peste 50 de ani copiii din tara asta se vor putea duce la o piscina publica asa cum se duc acum sa joace fotbal pe maidan. Si ar fi si mai frumos sa stii ca ai avut si tu o contributie, oricat de mica, la acest lucru. Sunt de acord cu cei care pleaca pt. cativa ani si se intorc cu bani pt. a realiza ceva.
Sa dau un exemplu: am fost in vara asta in state cu un program pt. studenti "work&travel". Si in timp ce lucram la restaurant (spalam vase) a venit managerul si mi-a spus ca in restaurant sunt 2 romani care ar vrea sa ma vada. M-am dus si am stat de vb. 10min. cu ei. Plecasera inainte de revolutie. Si imi dadeau zeci de motive si exemple pt. cat de bine este sa ramai. Dupa care m-au intrebat daca eu vreau sa raman. Le-am spus ca nu, pt. ca vreau sa fac ceva pt. tara mea. Cand le-am spus asta s-au simtit ofensati. De ce???? Dupa acest raspuns s-a terminat discutia noastra in 10 secunde. Concluziile sa le traga cine vrea.
frumos citatul...Axel ins - de DONNA la: 06/11/2004 17:01:06
(la: repetatele mele crize existentiale..)
frumos citatul...Axel

insa preocuparea mea este veche..
si nu stiu daka si cand se va rezolva...
si nici daca timpul e cel care are ceva de spus, sau eu...
mai vorbim
#27940 (raspuns la: #24674) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Destin - de (anonim) la: 07/11/2004 13:57:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela.

“Ce afirmi tu te defineste nu numai ca ateu convins insa si ca o persoana contradictorie, toate acestea sunt usor de observat la o simpla privire asupra a ce tu ai scris.”
Faptul, că ,sunt un ateu convins l-am declarat chiar eu, într-unul din mesajele anterioare. “Faptul” că aş fi o persoană contradictorie, cere argumentare – demonstrează acest lucru. Unde şi când am afirmat lucruri contradictorii? Poate, sunt “contradictorie”, pentru că am găsit contradicţii în propriile tale afirmaţii?
“Fireste este dreptul tau de a fi asa...insa cand iti doresti cu ardoare sa combati un seaman de-al tau pentru faptul ca spiritualitatea sa se difera de a ta...denota o gandire rigida,indreptata intr-o singura directie.”
Eu n-am de gând să-mi combat semenii, eu combat o concepţie, pe care o consider greşită şi îmi îndemn semenii să cugete mai adânc la unele lucruri, lăsând emoţiile de o parte. Cred că o viziune justă nu ne încurcă, ci ne ajută să trăim, urmând nişte reguli morale adecvate traiului în societate, când, conform dictonului cunoscut, “libertatea unui individ se termină acolo, unde începe libertatea altui individ. Un asemenea cod moral cu siguranţă conţine şi “nu ucide”, “nu râvni la bunurile altuia”, şi alte reguli morale, care sunt nu neapărat creştine. Omuciderea, furtul, adulterul şi alte acţiuni antisociale au fost privite cu dezaprobare şi pedepsite, uneori cu o cruzime nejustificată, pe tot parcursul istoriei şi la toate popoarele, cu unele excepţii. De exemplu, omuciderea nu era considerata crimă, dacă era săvârşită în război (ca şi acum), în legitimă apărare (ca şi acum, dar faptul trebuie demonstrat riguros), sau era o acţiune de pedepsire, săvârşită de partea păgubaşă (sţul înşelat, capul familiei sau al comunităţii). După cum vedem, lumea a devenit totuşi mai tolerantă, mai bună, iar judecarea şi pedepsirea crimelor nu mai este o treabă particulară, ci o sarcină a sistemului justiţiar. Acuma, chiar în război, nimeni nu mai îndeamnă soldaţii să ucidă femei şi copii, să spintece pântecul femeilor gravide etc., după cum se întâmpla cu 2000 de ani în urmă.
Iar gândirea mea, privită cu mai multă obiectivitate şi mai puţină antipatie, poate fi calificată mai curând ca fiind consecventă.
"mituri crestine!!!???"
Da, şi te asigur, că nu eu am inventat termenul, şi nici comuniştii, este unul mai vechi şi se utilizează frecvent în studiile de istorie a religiilor. Dacă se vorbeşte despre “miturile Greciei Antice”, “miturile buddismului”, ale sintoismului” sau ale hinduismului, nu văd de ce nu se poate spune “miturile creştinismului”. În plus, acest termen este în deplină concordanţă cu convingerile mele de ateu. Asta fiind spus, consider că tu faci o confuzie enormă, luând drept reale nişte mituri.

Stii sa definesti Religia?
Stii sa definesti Crestinismul?
Stii sa definesti Biserica?

Definiţiile sunt specialitatea mea, fiind matematician. :-) Pentru mine, am definit demult aceste noţiuni. Dar voi face trimitere la dicţionarul de filosofie Larousse, editat la Bucureţti, 1998, de către editura “Univers Enciclopedic”. În acelaşi dicţionar poţi găsi şi noţiunea de credinţă: “1). O simplă opinie probabilă, 2). O certitudine sentimentală. Tot acolo se spune:”Problema filosofică este aceea a raporturilor ştiinţei cu credinţa: poate reflecţia filosofică şă rezolve toate problemele, pe care şi le pune omul (cum consideră Decartes, Spinoza, Fihte, Hegel), sau, dimpotrivă, ea este în mod necesar limitată şi inaptă să rezolve problemele fundamentale, cum sunt imortalitatea sufletului, originea lumii şi existenţa lui Dumnezeu (cum gândesc Kant şi Auguste Comte)? Doctrinele, careconcep că ştiinţa este limitată, ţin de fideism sau agnosticism. Feuerbach este acela care, înaintea lui Marx, a făcut critica creştinismului în “Esenţa creştinismului”, 1841.”
Nu am adus întreg textul, dar sper că cei care se interesează, vor căuta această carte şi vor citi singuri.
Conform aceluiaşi dicţionar, religia este un “… sistem de credinţe (dogme)şi de practici (rituri şi interdicţii) referitoate la SENTIMENTUL DIVINITĂŢII (subl.de mine) şi careîi uneşte într-o aceeaşi comunitate … pe toţi adepţii acestui sistem.
Tot de acolo: “Creştinism – lege şi doctrină a lui Isus Histos… o religie a inimii, o religie populară, care se opune religiei (iudaice), în principiu savate“, care se bazează pe textul dificil al Vechiului Testament. Nietzshe, după Marx, a văzut în el religia sclavilor şi a umiliţilor care, neputându-se afirma în lumea fizică, se refugiazăîntr-o atitudine spirituală de supunere…”
Şi în sfârşit, biserica. Din păcate, nu am găsit termenul în acel dicţionar, de aceea vă propun definiţia mea, care poate fi, evident, discutată. Conform opiniei mele, biserica este o instituţie, menirea căreia este de a propaga un anume sistem religios (doctrina, morala şi atitudinea faţă de realitate) şi de a oferi adepţilor religiei respective un loc (locaşele de cult), în care ei se pot reuni şi pot participa la titualurile religioase.

“Nu stii si nu ma surprinde,nici nu te condamn pentru aceste lipsuri...insa este placut si cuminte,frumos si intelept sa abordezi tematici cunoscute tie.”
Mă învinuieşti de ignoranţă? Te asigur, că am citit foarte mult la acest subiect, şi nu numai ceea ce îmi convine, ca “ateu convins”, cum m-ai calificat pe bună dreptate. Această convingere este rodul unor reflecţii îndelungate asupra celor citite (inclusiv biblia, “Noul testament” şi altele)
Insa nu convingi nici cu acele cunostiinte stiintifice!!!

“Nici nu este necesara o {“teorie” creaţionistă ştiinşifică,"}cum tu o numesti!!!???BIBLIA este mai mult decat aceea denumire rautacioasa pe care tu ai dat-o.”

Termenul de “teorie creaţionistă” sau “creaţionism” nu l-am inventat eu. Este o ipoteză speculativă, care încearcă să substituie ipotezele ştiinţifice, care explică existenţa şi evoluţia Universului material, în special a omului. Bănuiesc, că “cercetările ştiinţifice” în această direcţie au fost comandate de una din sectele creştine, rezultatul cercetărilor fiind preconizat dinnainte.

Aşadar, la calificativul de “ignorantă”, îl mai adaogi pe cel de “răutăcioasă”. Nu sunt nici una, nici alta, deşi mai am multe de învăţat, ca şi de perfecţionat în atitudinea mea faţă de oameni. Personal, n-am nimic cu tine, nici cu Souris, căreia i-am răspuns mai înainte.

"Teorie" ...stiintifica"expusa stiintific" ce expresie ai folosit!!!
Nu rupe cuvintele din context, aceasta este egal cu o lovitură sub centură, în sport. Afară de aceasta, admit că mă pot exprima uneori stângaci. Şi ce-i cu asta?

“Contrar celor sustinute o vreme de catre evolutionisti, in prezent se afirma din ce în ce mai mult ca aparitia si dezvoltarea stiintelor nu este in conflict cu BIBLIA.
Acest lucru a fost argumentat de Stanley L. Jaki în lucrarile sale, de H. Butterfield si altii care au aratat ca stiinta moderna a fost nascuta in cultura iudeo-crestina din punctul de vedere al conceptiei despre lume, pe cand stiinta despre lume a fost nascuta moarta in celelalte culturi antice.”

Nici nu poate fi. Procesul de cunoaştere are rădăcini străvechi în specia umană, mult mai vechi ca creştinismul şi biblia. În antichitate, clasificarea în acest domeniu era rudimentară, dar se făcea, totuşi, deosebire între matematică, care se ocupa de calcule şi astrologie (azi astronomie), care se ocupa de studierea corpurilor cereşti. Şi nu arareori persoanele care se ocupau de ştiinţe erau în acelaşi timp preoţi sau ai diverselor religii. Dar, dată fiind rigiditatea dogmelor religioase,
aceşti preoţi savanţi veneau în conflict cu religia, deoarece cercetările şi observaţiile lor asupra lumii reale descopereau contradicţii flagrante între realitate şi dogme. În alte cazuri, de ştiinţă, ca de o pasiune practicată pentru a satura pofta omului de a cunoaşte, se ocupau mai marii acestei lumi, sau pur şi simplu persoane înstărite, care puteau să-şi permită o activitate de acest gen. Ulterior, din cauza conflictelor tot mai dese şi mai acute, ştiinţele au părăsit locaşele sfinte. Teoriile ştiinţifice demult nu se mai înscriu în contextul religiei creştine, sau a oricărei alte religii. Dacă voi găsi lucrările menţionate de tine, le voi citi, pentru că m-ar interesa o argumentare cât de cât reuşită în această problemă. Dar nu înţeleg, ce distincţie faci între “ştiinţa modernă” şi “ştiinţa despre lume”, care, zici tu, “a fost născută moartă”? Matematicile şi astronomia îşi iau începuturile în India, China, Babilon, Egipt , Grecia etc., etc, cu ceva mii de ani înaintea creştinismului. Sunt moarte, astăzi?

"...dacă biserica ar fi fost mai maleabilă."

Nu este expresia mea, ci a persoanei căreia i-am răspuns. Fii mai atent, te rog!

“Biserica este sfanta, insa nu prin sfintenia celor ce o reprezinta,a membrilor sai,este prin faptul ca sfant este intemeietorul si Capul ei, Domnul Isus Cristos.“
Sfintenia Bisericii nu este atinsa de pacatele noastre, caci nimeni nu este fara de pacat dintre semeni.

Aici mi-am amintit un proverb (înţelepciune populară!) : Nu fă ce face popa, fă ce spune el. Sfinţenia este o invenţie comodă, un semn de avertizare, afişat pe tot ce dorim să scoatem din discuţie. Ca să evităm, natural, critica. Cine se teme de critică, îşi cunoaste şubrezimea poziţiilor.

“Suntem liberi,avem aceasta libertate in spiritualitate, in gandire...sa nu fim patimasi cu noi , cu semenii nostri. “

Asta să fie libertate de gândire, când stai cu biblia la îndemână, verificând mereu, dacă nu o luaşi razna?

“Cat de "stiintific" ai explicat...toti trebuie sa te credem...!!!???”

Eu explic nu pentru ca să crezi, ci pentru ca să gândesc şi să decizi singur, După cum ai observat, nu pun mare preţ pe o credinţă oarbă, nefondată pe nimic.

"organismul uman se uzeaza,inclusiv creierul..."fireste "inclusiv" organism este si creierul.”

Iar te axezi pe modul meu de exprimare? Nu văd nimic “criminal” din punct de vedere stilistic. Se utilizează adesea astfel de expresii, pentru a sublinia ceva, a evidenţia dintr-un întreg. Nu-ţi place, nu folosi.

“Viata ca o capodopera!!!???original imbold.”
Ei, şi? Nu a spus Nicolae Titulescu “Soarta este opera celor puternici şi scuza celor slabi”? Ei, eu am numit-o capodoperă, de ce nu aş face-o?

“Iti recomand ca intre colegi de cafenea sa citesti:
Stanley L. Jaki;
H. Butterfield. “
Mulţumesc, este a doua oară în acest mesaj, cand ma sfatui sa citesc.

P.S. De ce nu ai publicat răspunsul meu pentru Mary, în care îi mulţumesc pentru cuvintele bune, puţinele care mi-au fost adresate de pe acest site? Te deranjează că cineva şi-a format o altă părere despre mine, şi nu doreşti să faci public acest lucru?

PS Se intelege "colaborarea",/i> anonim-Adela-ueit...numai la o simpla postare...simultaneitatea, stilul folosit ,"sustinerea reciproca neintemeiata". Imi amintesc de acelasi procedeu folosit de comunisti...pentru a iesii in fatase foloseau de doi tovarasi...unul sa-l propuna,un altul sa-l sustina.

P.P.S. Dragă destinule, nu mă face să râd. Similitudinea stilurilor este un produs al imaginaţiei tale, iar procedeele folosite de comunişti nu-mi sunt chiar atât de familiare. Datorită tatălui meu, care şi-a făcut studiile în România prin 1942-44, urăsc comuniştii nu mai puţin decât tine. Nu am fost comunistă, nu sunt şi nu voi fi niciodată. Cine o fi Ueit, habar nu am. Văd, că sprijinul meu îl compromite. I-am f[cut un deserviciu. Îi cer scuze.


#27980 (raspuns la: #27968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru LMC si Monica Draga L - de (anonim) la: 09/11/2004 00:55:31
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Pentru LMC si Monica
Draga LMC!
Se pare, ca ai avut noroc sa intalneasti o exceptie. Norocul tau, draga! Viata ta de familie e o idila! Dar nu generaliza, caci tu, se pare, cunosti doar o mica parte din realitate - cea care ti-a revenit tie personal. Fericirea este egoista si incapabila sa inteleaga nefericirea. Crezi tu, ca din orice barbat poti face ceea ce ai facut tu din Fat Frumos al tau? Te inseli, draga mea. Tu doar l-ai ales de barbat, precum zici, datorita calitatilor lui, iar acum te lauzi, ca ai putea face din orice barbat acelasi lucru? Daca e totuna, puteai sa-ti iei altul, la intamplare. Dar n-ai facut-o. De ce oare? Orice barbat, draga mea este o personalitate formata, cu defectele si calitatile lui. Mare lucru nui se poate de schimbat, asta o afirma psihologii. Unicul lucru, pe care poti sa-l faci, este sa te adaptezi si sa-l determini si pe el sa se adapteze. Ai ales o tactica corecta, poate, dar sa stii ca nu se potriveste tuturor femeilor. Unele femei sunt mai sirete, altele nu sunt, unele - mai "papusele", altele - mai serioase. Si barbatii nu sunt la fel. De aia las-o mai moale. Fericirea nu se invata, din pacate. E nevoie si de un pic noroc, si de o "configuratie" anumita a celor doi si de multe altele.
Cele bune! Adela
P.S. Imi cer scuze, ca ii rasund si Monicai in acelasi mesaj, dar nu ii puteam gasi mesajul la care vreau sa-i raspund. Sper ca nu te superi

Dragă Monica! Sunt tot o moldoveancă, dar din cealaltă parte de Prut. Pe la noi ăn Basarabia mentalitatea bărbaţilor e cam tot aceeaşi, ca în zona Satu Mare, dar totuşi ceva mai “europeană” – asemenea scene, când toţi bărbaţii stau la masă, iar femeile îi servesc doar, nu cred să întâlneşti. Se mai aşează şi ele, din când în când. Dar mulţi bărbaţi, chiar dacă nu o spun, tot una consideră, că femeia nu-i om, ci muiere.
Tu eşti o femeie cu caracter puternic şi ai avut noroc să întâlneşti un bărbat cu un caracter un pic mai puţin “al dracului”, decât tine. Dar dacă era el puţin mai “al dracului”? Cine ar fi câştigat această luptă inegală? Şi cât ar fi durat? Cu ce se putea termina?
Vreau să te întreb: ai stat vreodată faţă în faţă cu un bărbat înfuriat, cu faţa crispată, cu ochii injectaţi de sânge, cu pumnii încleştaţi şi dinţii scrâşnind, urlând ca o fiară, fără să-i pese de copiii, vecini şi oricine altcineva? Şi aceasta doar pentru că n-ai dovedit să-i pregăteşti cina, sau nu i-a plăcut borşul, sau ai avut altă opinie într-o problemă. Nu te-ai gândit, că e în stare să te lovească, să te sugrume, să te ucidă? Nu crede, că exagerez. Nu pot să numesc nici măcar aproximativ procentul familiilor, în care au loc asemenea scene, dar ştiu că e suficient de mare, ca să ne îngrijoreze. În SUA şi alte ţări există statistici, care vorbesc despre gravitatea situaţiei, la noi nu s-au făcut încă asemenea cercetări.
Deoarece nu am statistici pentru Basarabia, voi aduci unele cifre despre Rusia, doar ceea ce ţin minte exact, fiindcă nu am materialul respectiv sub mână. În Rusia, în anul 2003 au murit, ucise de soţii lor, 14 mii de femei, tot atâtea, câţi soldaţi ruşi au fost ucişi în războiul din Afganistan pe parcursul a 3 ani de zile.
Acuma te rog să-mi spui, cum ar putea lupta acele femei, singure în faţa unei brute cu asemenea apucături, şi care e vina lor? Povestea asta cu “noi singure suntem vinovate” am mai auzit-o, dar nu toate femeile sunt la fel de curajoase, şi aproape toate sunt mai slabe şi mai mici decât soţii lor. Cred că toate femeile trebuie să lupte pentru schmbarea mentalităţii bărbaţilor, dar şi a mentalităţii femeilor, care s-au format sub influenţa tradiţiilor şi cutumelor patriarhale, dar trebuie să ne susţinem între noi şi să solicităm susţinerea legii şi a instituţiilor statului, care trebuie să vegheze la respectarea drepturilor omului în egală măsură pentru femei şi bărbaţi.
Sunt de acord, femeia dispune de multe resurse, pentru a se ajuta singură, dar nu întotdeauna ele sunt suficiente. Şi nu întotdeauna, într-o familie, şansele sunt egale, mai des ele sunt în favoarea bărbatului, pentru care forţa fizică, ca regulă, este cea mai sigură cale pentru a obţine ce doreşte şi argumentul forte în orice dispută.
Adevărat, există şi excepţii, poate chiar destul de multe, dar situaţia e destul de gravă.


Cu urări de bine, Adela
#28134 (raspuns la: #26559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A se face diferenţa între r - de Simeon Dascalul la: 11/11/2004 16:19:07
(la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
A se face diferenţa între risc care implică o oarecare şansă de a câştiga şi curajul gratuit pe care îl văd aducând o groază de necazuri pe capul propriu în numele unei dreptăţi abstracte.
Dacă iau de bună definiţia asta înseamnă că n-am fost niciodată curajos. Dacă mă gândesc bine nici măcar n-am cunoscut vreun om curajos.
Iar pentru antonim, laşitatea, nu-mi vine în minte o definiţie clară, dar cred că pur şi simplu ştii când eşti laş. Majoritatea oamenilor nu sunt puşi în situaţia de a înfrunta „represiuni de teroare sau gandul la o tortura fizica”. Dar există şi o laşitate mai măruntă, domestică, care se manifestă frecvent şi care e logică şi firească.
Aduc cel puţin două exemple în care am fost fără îndoială laş, dar curajul ar fi fost o alegere foarte proastă.

Primul: anul întâi, semestrul întâi. Materii digerabile sau mai puţin, dar una ne aducea complet la disperare. Proful preda foarte dezlânat, de fapt nimeni nu reuşea să înţeleagă nimic din cursuri, în plus le mai şi sărea, iar din seminarii nu-l ţinuse decât pe primul şi nici pe ăla întreg. Acum că suntem studenţi versaţi sperietura de-atunci ni se pare amuzantă, dar pe vremea aia eram boboci uşor de îngrozit. Unii s-au dus să-şi ia câte două, trei cărţi de la bibliotecă, încercând să priceapă despre ce-i vorba. Am vorbit cu nişte tipi ce-i ştiam din anii mai mari şi mi-au spus aproximativ: „aşa-i ăsta, bolund; oricum nu citeşte niciodată lucrările, se uită numai la scheme, principalul îi să nu-i greşeşti schemele, să i le scrii mari şi cu detalii”. Cum materia era grea şi cu şanse minime de a-mi folosi vreodată, m-am bazat pe sfaturile lor, zicând că în cel mai rău caz mă duc în toamnă.
Seminarul profului incriminat venea după un curs important şi înainte de un seminar ţinut de un asistent conştiincios şi dur, aşa că, mai ales de când începuse vremea urâtă, o bună parte din cele două grupe stătea în sală. Fie învăţam pentru seminarul ce urma, fie discutam chestii mai puţin ştiinţifice. Bineînţeles nimeni nu mai aştepta să-l vadă. Într-o zi de decembrie se deschide uşa şi intră individul capsat rău. Poate îi făcuse şeful de catedră morală, sau poate avea alte probleme, niciodată n-am avut curiozitatea să aflu. I se opresc ochii pe mine: stăteam comod pe prima masă şi am făcut o mutră tare buimacă. După primul şoc vârâm în mape foi de la celaltă materie, Hustlere şi ziare şi ne facem rost de câte un scaun. Se instalează şi el la catedră şi mă invită la tablă sub pretextul să rezolv o problemă. Ar fi avut şanse sensibil mai mari de succes dacă mă punea să comentez Rig-Veda în sanscrită. Am scris datele problemei cât am putut de încet, după care n-am mai avut ce face. Restul orei am ascultat un speech în care el se întreba retoric cum de-am intrat la facultate şi-mi promitea călduros că o să se implice personal să nu fac prea mulţi purici în instituţie. În fine, variaţiuni pe tema asta.
Ora a doua se găseşte să ridice mâna o colegă, tocilară patentată, care reuşise să înveţe materia de una singură şi rezolvase problema în timpul discursului şi al pauzei. Dar pe ăla nu-l interesa problema, voia să-şi verse nervii. N-o lasă să rezolve cum voia, strigă, o ia la mişto, îi ţine şi ei o cuvântare asemănătoare şi ajunge viteaza în bancă cu ochii-n lacrimi.
Dacă aş fi fost vreun chevalier sans peur et sans reproche trebuia să mă ridic şi să-l acuz că ne-a predat a m'pixu’, să zic că Laura ar fi trebuit felicitată şi să ameninţ că mă duc la decan să-l spun că nu-şi ţine seminariile. Ce-aş fi realizat? Probabil aş fi trezit în colegi o admiraţie îngrozită. Dar ăla n-ar fi păţit nimic, profii sunt solidari şi el categoric m-ar fi ţinut minte la examen. Am stat aşadar foarte cuminte, ca şi restul colegilor dealtfel, pe la seminar şi curs nu m-am mai înfiinţat, iar în ajun de examen am copiat pe fiţuici artistice toate schemele ce le-am putut găsi în cărţi. Şi am luat notă mare, spre deosebire de cei ce învăţaseră disperaţi.

Ăsta-i un exemplu în care curajul era o opţiune tâmpită, iar laşitatea s-a dovedit înţeleaptă în sens absolut nebăşcălios.

În al doilea exemplu şi-a pierdut un client patronul ce mă ţine cu juma’ de normă. Juma’ de normă în sens foarte larg, cred că ăsta consideră numărul de ore din contract un simplu accesoriu grafic şi de muncit trebuie să se muncească atâta cât binevoieşte să ne dea de lucru. Dacă am vorbi de plata orelor suplimentare sau de alte ciudăţenii ar râde tătă ziua şi de-ar fi murit mă-sa.
Aveam mult de lucru, dar găsise un client promiţător şi ne alesesem cu o cantitate ţapănă de muncă suplimentară. Vineri dimineaţa şeful de birou i-a zis cinstit că mai trebuiesc cel puţin două zile ca să gătăm proiectul. Nici n-a vrut s-audă, că doar îi promisese omului că luni dimineaţă i-l dă. N-avem decât să venim sâmbătă şi dacă nu gătăm sâmbătă şi duminică, doar n-o să-şi piardă clientul.
Mai beneficiasem de două sâmbete pline şi conflictul de muncă se rezolvase amiabil, adică el ne explicase politicos că nu se-ncurcă cu oameni ce nu au chef de lucru, dă anunţ în ziar şi-i vin treizeci care vor să muncească.
Numai că duminică aveam examen şi îmi programasem sâmbăta să învăţ, voiam să iau mai mult de cinci, cine ştie poate cândva voi avea nevoie de medie mare pentru Canada, etc. Ca să ne stimuleze ne anunţă că va veni şi el sâmbătă la lucru, să nu mai facem atâtea mutre pentru o amărâtă de sâmbătă. Numai că el îşi înălţa vilă, iar noi trăgeam pe dracu’ de coadă.
Am stat vineri până târziu noaptea şi am introdus în părţile de proiect terminate şi considerate bune cele mai neobservabile şi dăunătoare greşeli pe care le-am putut găsi.
Sâmbătă m-am înfiinţat la lucru ca un salariat serios, s-au înfiinţat şi ceilalţi, a venit şi patronul care ne-a numărat, ne-a aruncat un „Băgaţi tare, să terminăm şi să puteţi sta duminică acasă” şi a plecat.
M-am apucat să-mi citesc cursul pe care-l aveam prin bunăvoinţa unui coleg ce-l piratase. Când oboseam mai scriam câte un mail, restul lumii îşi vedea de treabă şi timpul trecea. Două greşeli s-au găsit repede şi m-am alarmat, dar n-au mai urmat şi altele. Seara, ca să-mi justific timpul petrecut la calculator, am găsit şi eu una. Îmi zice şeful nervos: „aicea-i bine, unde vezi tu greşeală?”. După un anumit timp, creierul nu mai funcţionează şi mai stricaseră şi ei pe lângă ce stricasem eu.. Mă ridic, zic: „Faceţi ce vreţi, io nu mai pot sta, îi deja opt şi mâine am examen”. Şi ne-am cărat cu toţii. Proiectul n-a fost gata nici luni, nici marţi, nici miercuri, apoi clientul s-a adresat altcuiva.
Atitudine curajoasă ar fi fost să spun că nu vin sâmbătă şi dacă nu-i convine să-mi facă lichidarea. Cu ce m-aş fi ales? Pierdeam nişte bani de care aveam nevoie, deşi puţini. Iar el lua pe altul „care voia să muncească”. Aşa am reuşit să-mi învăţ pentru examen şi el şi-a pierdut clientul.
Bine, lucrurile nu stau întotdeauna de frumos, de multe ori n-ai ce altceva să faci decât să taci şi să înjuri în gând. Dar ceea ce e înfierat de obicei ca laşitate e cel mai puţin rău modus vivendi posibil.


frumos si inteligent gindit B - de (anonim) la: 11/11/2004 21:41:38
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
frumos si inteligent gindit Bravo si numai succese Le vei avea !
#28508 (raspuns la: #15450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns sau întrebare? - de bluearisto la: 13/11/2004 17:00:10
(la: Fulgere-n noapte (fragment de roman))
sînt ceea ce este dincolo de fereastra ta,Distanta!

Dupa ceea ce am citit am impresia ca astepti un raspuns de undeva,probabil o poveste care se termina prin,,alpha'',vreau sa spun ca nu are într-adevar un sfîrsit,si probabil nici chiar un adevarat început.Dar ce este mai frumos,mai confortabil decît iluzia si povestea pe care o putem crea fiecare fara a întîlni nici un obstacol.Un minunat miraj!
Vazînd ca esti din Bucuresti,m-a mirat faptul ca descrii atît de frumos un orasel de munte cu linistea si zapada care îl împodobesc pe timp de decembrie.Pacat ca nu ai publicat!Ai fi avut ,în mod sigur,succes!
#28670 (raspuns la: #28267) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru destinderea atmosferei, un banc de sezon si la tema:))) - de Hypatia la: 16/11/2004 18:13:13
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Un episod din jurnalul unui emigrant roman in Canada.

12. Aug.
-Ne-am cumparat o casa noua in Canada. Sunt foarte emotionat.
Aici e atat de frumos. Muntii sunt de o splendoare nedescrisa. Abia
astept sa ii vad acoperiti de zapada.

14. Oct.
-Canada. E cea mai frumoasa tara de pe Pamant. Frunzele au primit toate
acele minunate nuante de culoare galbena si portocalie. M-am plimbat cu
masina prin natura si am vazut cativa cerbi. Sunt atat de gratiosi.
Cerbii sunt cele mai frumoase animale. Cred ca am ajuns in paradis. Iubesc
Canada.

11. Nov.
-Ziua sarbatorii nationale. In curand incepe vanatoarea cerbilor. Nu
imi vine sa cred ca cineva poate sa ucida un animal atat de frumos. Sper
ca va ninge in curand. E atat de frumos aici.

2. Dec.
-Azi noapte a nins pentru prima oara. M-am sculat si am vazut ca este
alb peste tot ca in cele mai frumoase vederi. Am iesit afara, am curatat
in fata casei si apoi ne-am batut cu bulgari de zapada (eu am
castigat). Cand a trecut masina de curatat zapada am curatat din nou in fata
curtii. Tara deosebita! Iubesc Canada!

12. Dec.
-Azi noapte a nins iarasi. Masina a curatat zapada din nou. Ne-a blocat
intrarea in curte. Aici e splendid.

19. Dec.
-Azi noapte a nins iarasi. N-am putut sa scot masina sa merg la lucru.
Aici e intr-adevar foarte frumos numai ca sunt obosit de curatat zapada
(lopatarie). Din nou masina aia blestemata.

22.Dec.
-Cacatul asta alb nu s-a oprit toata noaptea. Am bataturi la maini de
la lopata si ma doare spatele. Aceasta maimuta cu masina parca se
ascunde dupa colt si numai asteapta sa termin de curatat in fata curtii. La
naiba.

25. Dec.
-Craciun Fericit pe naiba. A nins din nou zapada asta nenorocita. Daca
il prind pe obsedatul ala cu masina il omor. Fu.. le ...... ca nu
arunca mai multa sare (pt. topit zapada) pe sosele.

27. Dec.
-Azi noapte iarasi zapada. Nu ies de trei zile din casa doar ca dau cu
lopata intr-una dupa ce trece masina. Nu pot pleca nicaieri, auto este
blocat sub un deal de zapada si mai e si foarte frig pe deasupra. Au
spus ca la noapte va mai cadea inca 30 cm de cacatul asta de zapada.

28. Dec.
-Prognoza a fost proasta. S-au mai depus 50 cm nu 30 cm. Daca se
continua asa nu se va topi pana la vara. Masina de curatat a ramas blocata si
maimutoiul a venit la mine sa imi ceara lopata. I-am spus ca am rupt
deja 6 curatand rahatul ce mi l-a aruncat in fata curtii. Era cat pe ce
sa ii dau in cap cu lopata.

4. Jan.
-Am iesit din casa in sfarsit. M-am dus pana la alimentara sa cumpar de
mancare si la intoarcere am lovit un cerb. Auto avariat in valoare de
$3000. Bestiile de cerbi trebuie omorate. Sunt peste tot. De ce oare nu
i-au omorat vanatorii toamna trecuta?

3. Mai
-Am dus masina la mecanic. Incredibil cat de mult a ruginit de la sarea
aia nenorocita care se arunca peste tot, tot timpul iernii ca sa
topeasca zapada si tot degeaba.

10. Mai
-Ma mut inapoi in Romania. Nu imi pot imagina cum cineva normal poate
trai in Canada asta!!!!!!!

de la bancuri @federal.ro
Hypatia
zau? - de (anonim) la: 18/11/2004 23:55:10
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Imi pare bine ca tu ai putut sa te realizezi. Ei vezi, noi nu am avut nici bani si nici pile in Ro si am fost cam amar si vai dupa ca am terminat facultatea. am muncit pe bune acolo pt un salar mizerabil. Ne-am saturat la un moment dat, "ne-am luat lumea in cap" si am plecat in Canada. Normal ca am imprumutat bani ca sa completam suma care ni s-a cerut.
Si pot spune ca o duc de cel putin 10 ori mai bine decat in Ro. Si daca tu consideri ca sunt sluga cuiva, asta e o conceptie total gresita care se practica in Ro. Eu sunt foarte multumita de pozitia pe care o am aici si care nu mi s-a oferit in Ro. Am omis sa spun ca singura slujba care am gasit in Ro a fost de agent comercial. Frumos nu? In canada lucrez ca Inginer mecanic.
Nu suna bine, dar asta e realitaea. As putea scrie multe dar pentru ce?
Numai bine,
coco

#29189 (raspuns la: #26118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frumos...Frumos..... Iti dor - de Mary la: 19/11/2004 13:51:37
(la: Inimă cu fereastra deschisă)
Frumos...Frumos.....
Iti doresc multe succese cu scrisul...

we all have a role to play
Autor Octavian Mihaescu-Goc - de Octavian Mihaescu la: 24/11/2004 05:08:55
(la: www.alegeri2004.go.ro)
Autor Octavian Mihaescu-Gochsheim









Minune în Alegerile din 2oo4, TVR opreste timpul în loc!





În U.E, exista temporar un milion de muncitorii români, sutinatori ai bugetul cu peste trei miliarde euro. Adaugând dispora/exilul, segment ce bate la peste un million de români, optinem o cifra impresionanta. Banuim ca 50% dintr-e cei cu drept de vot se vor prezenta la urne în sediile consulatelor, ambasadelor, centrelor culturale. Dând crezare TVR-i, care se lauda cu audienta a 90% dintr-e români din afara granitelor Tari, vrem sa vedem cum îsi informeaza electoratul, dar nu înainte a face un scurt istoric al acestui post TV!

Dupa debarcarea violenta a lui Vartan Archelian, TVR-i, o tine într-o continua reforma a grilei de program. S-a început prin-a se da citire unor as zise scrisorii venite pe adresa Redactiei de la telespectatori ai diasporei, care cereau vehement excluderea dezbaterilor politice, chiar eliminarea unor emisiuni autentic culturale. Azi se continua în exces, da citire mesajelor care lauda exceptionala a grila de program adoptata. Într-un cuvânt cei ce dorim emisiuni decente, cultura de calitate, informare politica, suntem bagati virtual la spitalul de nebuni. În perioada CDR, TVR transmitea extrem de promt relele socio-politice, abundând emisiuni despre saracia lucie si dezastru ce cuprinsese Tara si, nu uita a reaminti ce bine era pe vremea lui Ceuasescu, când n-e lefaiam în restaurante. Campania Electorala din 2000, a suferit de numeorase lacune tipice TVR, dar a existat informatie din tot spectru politic existent si, atunci nu exista un milion de muncitori români temporar în U.E. Subit atât TVR cât si comisari U.E, incepând din decembrie 2000, au început sa nu mai vada dezastru ci progrese fara precedent?! Practic observam acelasi procedeu ceausist, cu decorul schimbat-vulgarizat, în program non-stop al show-urilor ce da un plus de suces manipulatorilor, în fapt excluderea alternativei este problema. Acum sa revenim la scopul articolului, Campania Electorala 2004, via TVR-i!

Se “da” patru zile saptamânal, a 60 min/zi, în miez de noapate (1,10,ora Ro), când muncitori dorm neântorsi si, o alta emisiune electorala, cu durata a 25 min, la ora 11,30, când aceiasi muncitori trag de fiare. Din 60 min, 20 revin clipului PSD/Nastase, care pâna în 2007, garanteaza pe card, explozia de prosperitate si progres. Acest clip n-e reaminteste de al –XIV-le Congres PCR, unde cârmaciu se bâlbâia în delir, paranoic, asigurând minunea socialismului, care ca un voinic din basme, intr-un an s-a dezvoltat cât în 100, devenind un minunat Fat-Frumos! Batjocora la care suntem suspusi de peste 15 ani, face ca tot într-un Noiembrie, (2004), se se urle ca în urmatori patru ani, vom creste-dezvolta cât în 50, de-o frumuteste si minunatie ca în povesti! Pe lânga aceste abile analogi ceusist-cdr-iste existente în memorie, acest videoclip, reaminteste si limba de lemn, daca nu chiar otel, ca de dezbatere directa, cum este normal nici vorba. Cu o incredibila nerusinare în septembrie, douo saptamâni în cap, TVR-Jurnal, ne-a bombardat cu vizitele înopinante ale lui A.N în satele românesti. Aceste imagini folosite acum în videoclip, releva permanenta grija pentru agricultura, tarani, oameni ai munci, copii, tineri de la orase si sate, calapod-ceausescu. Agresivitatea si aroganta clipului, releva superioritatea sacralizata a acestui Nastase. Acum când scriu, acest articol, TVR, anunta ca Ion Iliescu, a primit o mie de metri patrati de pamânt, daruit de urgenta, într-un minut, sarmanilor din Mangalia, pe motiv ca D-sa detesta propietatea(?!) Pe acest fond paranoico-schrizofrenic nici un alt partid nu beneficiaza de reflectare, fie si sumar, a faptului ca a organizat o întrunire electorala.

În aceasta de campanie electorala, Jurnalul începe si sfârseste cu Mutu “printisorul afemeiat, drogat al fotbalului românesc”, zilnic aceasta stire a ocupat 20 de min din 30, a Jurnalului TVR, restul 10 min, Guvern, Iliescu si accidente de masina! Absolut nici un cuvânt despre existenta luptei electorale! Fiecare candidat la Presedintie, are alocat 25 de min, inclus clip electoral! Partidele parlamentare se bucura de darnicie, clipurile lor ce nu depasesc un minut, cu eceptia Aliantei D.A (2-4 minute), nu sunt încluse în cele 25 de min alocate expuneri programelor. Aceste clipuri sunt tramsmise la final împreuna cu cel al asociatilor etnice, sârbe, elene, evreiesti si romilor. » cine se poate plânge ca TVR, nu a fost echidistant si darnic cu timpi de antena » Bomboana pe coliva dezbaterilor, este pusa de moderator, a carei fiecare lungire-scurtare de vorbarie, rea-buna intentie, scade/creste timpi candidatului, reflectat electratului in/coerent. Astfel la uni candidati zboara secundele, la PSD, abia se misca din loc. Nu stim cu se face ca la patru candidati, a 25 min alocate fiecaruia, ce nu se contreaza într-e ei pentru a se consuma minutele concomitent, fiecare îsi expune lozincar minciunile, într-o splendita limba de lemn. Dezbaterea începe la ora 1,10, si termina la 1,35-1,40! Este în adevar o performanta a TVR, aceasta oprire a timpului.

În ultimi 4 ani, si-a facut aparitia PRR, sutinut de Victor Rebenciuc, Gabriel Liiceanu si de catre multi alti intelctuali, nu stim nimic despre ei. Ca si despre PNT-cd, care datorita Primarului Timisoarei, Gh Ciuhandu, da semne clare de revigorare sanatoasa, creascând în sondaje. Pe vremuri stiam, ca de nu suntem cuminti vin rusi, acum se repeta; “parteneri doresc continuitate numai cu PSD, altfel nu ne integram în U.E!” Nu avem crestin-democratie, liberalism, ecologisti nimic din toate aceste culori politice nu exista la TVR-i. Sfidarea sa fie complecta, PSD-Nastase, a adoptat culoarea albastra, pe care o exploateaza exagerat! Adica vezi idiotule din tara si în afara (mai ales), ca de fapt ei sunt si crestin-democrati, prin urmare exista si centru-dreapta în Romania, te crucesti nu alta! Daca analizam la rece situatia, observam si alte analogi, Noiembrie-Ceuasecu-Nastase. PCR a disturs partidele traditionale, instaurându-se la putere dictatorial. FSN-PSD- PD, a savârsit opera de exterminare totala, certificata legal, inclusiv de lumea civilizata . Au creat o minge ce si-o vor pasa uni la alti, precum voleiul jucat cu genialul Ceausescu, rol preluat de Iliestii-Nastasestii-Geoniti-Basestii-Romanesti. Anul acesta lipseste inflatia de sondajele de opinie, de ce au amutit si acestea? Sa se datoreze faptului caNastase si Geoana nu au reusit apropia de masele largi precum Iliescu, Basescu si Vadim? Sa fie teama ca Aliana D.A este posibil sa bata PSD! S-au procentul insemnat fidel crestin-democratiei, absenteisti de pâna acum, fosti sutinatori CDR-AC, reactivati electoral, pot incurca planu Nastase-Basescu a erija si crestin-democrati. Cert este ca miza si teama este mare, avem un indiciu si în presa scrisa, unde nu exista reflectare a altor partide în afara PSD, Alianta DA! Presiunile recente, în toiul bataliei electorale facute Redactiei R.L de catre WAZ, tot în aceasta directie bat. Curioasa insistenta patronatului occidental, cu ramificati solide la Brussel, precum Bodo Hombac la WAZ&RL, de-a impune divertisment gen TVR, marilor cotidiene R.L si EVZ!

Candidati pentru Parlament, s-au straduit ca pe vremea lui Ceausescu sa nu depaseasca în inteligenta si vocabular seful, limitându-se la lozinci, limba de lemn. Nu putem spune absolut nimic despre candidati PNT-cd, AP, PRR, care pentru TVR, nu a existat! Acum când scriu acest material, 22.11.04 ora 1,40 din noapte, pentru prima data sunt invitati 5 candidati, a unor necunoscute partide, ce au alocate 7 min fiecare, mai sunt trei zile si camapania se inchide!? Nu am sa insir cele cinci partide, pentru ca sunt umplutura PSD-TVR, ca sa se dea o fata, legalizeze, acepte corectitudinea democratica existenta în acest an!? Pâna la aceasta data când scriu materialul, cert este ca partidele autentic C.D, care au un potential electoral, absenteisti, fosti alegatori CDR/PAC, nu au avut aces la TVR-i. Este putin probabil ca în trei zile, deja TVR, ne anunta ca se încheie campania, ca acestea sa mai reuseasca face ceva, expune diasporei si muncitorilor temporari programele si ai sai candidati! Dintr-e candidati la Presedintia României, doar trei s-au remarcat. Gheorghe Ciuhandu, cel mai promitator, Marian Milut, interesant ca ideie si, Traian Basescu, care pare mai bun ca Prim-ministru, sub presedintia lui Ciuhandu. Vadim concureza pe Basescu eficient în segmentului electoratului care doresc un tatic ocrotitor, un presedinte justitiar, dictator. O moda care a ajuns si în România, sunt candidati cu Biblia la subsoara. O astfel de aparitie a fost RAJ (Kapur) Tunaru, care din iubire crestina doreste goli inchisorile. Se putea oare la acest circ sa nu existe si un preot (SUA), pe care Nostradamus la profetit salvator al României, exact as zicea el!. Gigi Becali, crede ca presedentia Tari, este a marca Gol în poarta goala, precum capul sau sec! Daca tot suntem vaduviti prin TVR de umor calitatativ, de care noi românii nu ducem lipsa, am mai râs si noi cu pofta de acesti bufoni, din pacate cu amaraciune. Dar ce putem face? Asta este moda zilei, atât ne “da” TVR, atât va dam si noi, cu fotbal&Mutu începuram, cu Becali&Gol sfârsiram povstea noastra!



Octavian Mihaescu

Gochsheim
ptr. mya - de samadhi la: 24/11/2004 12:41:01
(la: Destin)
un an pentru o astrograma! De ce n-ai continuat sa inveti si ce inseamna tot ce ai facut, daca tot ai facut? Sau ai facut numai degeaba ca altii sa-ti spuna ce ai facut... Ai vrut ca altii sa te controleze sa-ti satisfaca egoul!... Ai inceput ceva frumos si ai lasat sa termine altii... actionezi la fel si in viata? Pacat, daca acesta e ritmul tau de miscare...ritmul de a trai :)
#29666 (raspuns la: #29636) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?










Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...