comentarii

A se închega


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Intai si-ntai, trebuie sa se- - de Intruder la: 24/10/2005 20:05:17
(la: iaca! premiile Cafeneaua)
Intai si-ntai, trebuie sa se-nchege un juriu...fiecare membru in parte, dar si cine mai vrea, din cafenea, sa propuna un numar de ''x'' teste...astea-s nominalizarile...apoi, nu stiu, se voteaza...

haideti, nu se misca nimic prin culise???






























#81143 (raspuns la: #81123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 23/07/2007 10:57:29
(la: Am visat )
Io crez că-i descântec de lună nouă pentru închegarea şi combaterea, totodată, a desfrâului juvenilo-elucubristic.
Un fel de săpun pentru funie.
*** - de oroles la: 25/07/2007 19:58:33
(la: Am visat )

anisia
unde anume
unde-le este un loc afara din obisnuit, afara din cunoastere, afara din perceptie...
multumesc

din final? acolo sa fie inafara cerului?
hm... ma mai gandesc :D
acolo si totusi in noi, unde-s toate...

Guinevere
... mi-a placut.Doar ca prea multi "si", doi. M-am gandit si la oriole, poate din cauza nickului.
nu inteleg - spune-mi mai multe

maan
multumesc
total in plus.
din cauza lui "unde-mi" ...zbura in mine, era parte din mine si-n ultima instanta eu...asta imi pare o eroare de debutant.
totul este in mine, si totusi ceva scapa ratiunii... eroarea suntem noi... care traim :)

Cri Cri
ironic-melancolica? hmm... Afara din cer, inauntrul tau... doar pentru a ascunde curbura gatului?
Retorice.
Presupun ca aceasta curbura inseamna ceva mai mult pentru tine decat pentru mine, si-atunci n-ar minimaliza ideea, asa cum imi pare mie. In fine, eu in asta am gasit cheia de bolta, poate gresesc
Asa este, acolo este cheia de bolta... acea curbura, acel eu, acel mai mult pentru tine decat pentru mine...

mazariche
Asa este... eu-l de final...

Inteleg mai bine acum:)
chiar aveam senzatia c-ar fi prea mult, fara sa fiu sigura.
multumesc

ioana2006
Afara din cer? O sa pateasca, saracuta, ca si Challenger-ul.
:)

picky
Io crez ca-i descântec de luna noua pentru închegarea si combaterea, totodata, a desfrâului juvenilo-elucubristic.
Un fel de sapun pentru funie.
:)



*** - de picky la: 19/12/2007 13:22:06
(la: Mos Vali)
Povestea, adică fondul în discuţie nu-i grozav. Dar e scrisă de o manieră absolut excelentă. Cursivitatea şi închegarea sunt fără cusur. Tehnica scrierii este, după mine, de tip profesionist. Ai comis deci un text extrem de bine scris.
Am zis!
*** - de maan la: 21/04/2009 10:25:31
(la: .)
primele trei versuri par rupte de restul poeziei.

poezia asta ii ca un sarpe care-si inghite coada.

"A venit vremea să-mi aleg şi eu o umbră "
....
"ele cu umbrele lor"

se rupe, ca sa se lege.
sa se-nchege, mai degraba.

mi-o placut.
#428369 (raspuns la: #428179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dacă... - de Stefan Doru Dancus la: 14/11/2009 13:17:35
(la: PMD)
...ai putea închega o carte astfel, aş fi primul cumpărător.
#499878 (raspuns la: #499856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 8/6 ) - de Tot Areal la: 13/03/2010 15:11:26
(la: Pensia de moarte ( 8 ))
Şi dacă ar fi voit, nu putea face altfel. Necazuri şi suferinţe mai grele ar fi luat locul celor prezente. Şi pote s-ar răsfrânge pe copil. Oricum fericirea e doar o zbatere de aripă ce lasă un gust amar. O nălucă după care nu merită să alergi. Oamenii au uitat să se mai iubească.
Au mai trecut câteva luni. Pe o vreme toridă se întâlni din nou cu miliardarul în centrul oraşului. Nu erau alţi oameni în afară de ei doi în piaţa cea mai mare. I se păru schimbat, îmbătrânit.
- Am fost la spital. M-am operat la un picior. Am mai avut şi alte necazuri. Fiarele mi-au mâncat în pădure două capre şi un viţel...
Era slăbit, mergea greu, şchiopătând. Părea că a îmbătrânit foarte tare deodată. Îi era milă de el. Plătea promisiunea făcută şi neonorată. Pe oameni îi poţi înşela, pe Dumnezeu nu. În sat, oamenilor nu le-a scăpat cele întâmplate şi vorbeau cu năduf la adresa rudelor. Şi acestea aveau necazuri. Operaţii, cancere şi-au făcut loc dintr-o dată printre ei.
Încerca iar să o cucerească. Mona îi dădu un timp de gândire şi zise într-o doară gazdei:
- Văd totuşi că Ghiţă mă vrea şi e bine intenţionat. Am să pun blestem pe neam şi avere pe cei ce vor să-l vadă în groapă!...
Bătrâna începu să tremure şi nu putea să mai închege o vorbă. Săgeata nimerise în plin! Îşi trimise bărbatul să ceară lămuriri:
- Ce i-ai zis lui nevastă-mea? I s-a făcut rău...
Erau îngroziţi de blesteme. În sat se ştiau familiile blestemate pline de nenorociri pe capul urmaşilor. Bărbaţii nu treceau de cincizeci de ani. Ar fi putut să-l câştige. Neamurile înspăimântate băteau în retragere.
- Nu! Încheiaţi capitolul! I-aţi oferit destule şanse...E prea târziu, îi zise preotul. Nu a primit ce i s-a dat.
Şirul peţitorilor era neîntrerupt. „De ce sunt aşa mulţi bărbaţi singuri?”.... Începea să se plângă că e bolnavă, are datorii, trebuie să-şi pună dinţii. Pretendenţii se făceau nevăzuţi.
Un vecin obsedat de acest lucru voia să însoare şi să mărite pe toată lumea. Se ţinea mereu de capul ei să-i aducă câte unul. Până la urmă primi pe unul din candidaţi. Avea 45 de ani şi nu a mai fost însurat.
- Stau singur cu bătrânii. Tata are 92 de ani şi mama 86.
Mona îi prezentă situaţia şi bărbatul nu-şi mai făcu apariţia. Cu toate că aveau mare nevoie de o femeie, situaţia ei nu i-a fost pe plac. Sigur, ar fi fost mai bună o slugă. Dacă era frumoasă, şcolită şi cu un serviciu bun, era şi mai bine. Pentru ea, bărbaţii erau de-acum mai mult obiect de studiu decât posibili parteneri de pat sau de viaţă.
Îl întâlni într-o zi pe grădinar, un fost inginer agronom care o admira pentru articole. Oltean de origine avea un simţ al umorului înnăscut. S-au cunoscut la grădina lui de la marginea oraşului. A mers să lucreze la o cunoştinţă şi apăru şi acolo un candidat. Se lăuda că are casă, apartament, bani, ea răspunzând cu obligaţiile care o aşteaptă. Auzind cum se desfăşoară discuţia, grădinarul se amuza copios şi la un moment prielnic au început conversaţia. Se întâlneau din când în când. Mona îl luă de braţ prieteneşte şi lui îi plăcu. Se întâlniră cu o doamnă şi se salutară prieteneşte.
- Îţi merge bine, zise ea zâmbind, plecând în treaba ei.
Olteanul pufni în râs:
- Nevastă-mea!
Mona făcu o grimasă, apoi se amuzară în continuare:
#530793 (raspuns la: #530792) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fragment(e) - de spaceBoy la: 11/08/2010 13:26:25
(la: Visul unui tanar)
Multumesc pentru incurajari!
Scrisul, pentru mine este un lucru pe care mereu l-am facut si il voi face cu placere si daruire.

Aici este un fragment din primul capitol al ultimei mele creatii:


Capitolul I

Opriți-vă! Opriți-vă și ascultați câteva clipe zumzetul continuu al lumii ce vă înconjoară. Cât de normale vi se par toate luminile nopții, zgomotele mașinilor și aromele înecăcioase ale orașului! Cum se poate ca lucrurile care pentru voi sunt banale îmi pot distruge mie minunata viziune?
De ele am dat în prima mea zi aici, iar nici până acum nu le-am descoperit fascinația. Care e scopul lor? Ce le conferă frumusețea care le face atât de fermecătoare pentro voi?
Secunde, zile, ani m-am chinuit să înțeleg…
De 20 de ani trăiesc în lumea oamenilor și nu-mi pare să fi trecut mai mult de câteva clipe. Niciun semn de la ceilalți… nicio veste. Doar jalnica omenire îmi astâmpără într-o oarecare masură pofta de cunoaștere! De 20 de ani sunt viu și nu a trecut nicio clipă în care să nu regret…
Iată-mă aici, pe Pământul oamenilor, călător neobosit, fără casă, fără familie, fără să pot pleca. Singur, mort pentru toți ceilalți, viu pentru umanitatea care, încet dar sigur, își continuă drumul către uitare.
Ah… Cât îmi doresc să plâng!
Am colindat această lume pentru atâta timp și n-am văzut nicio schimbare, nicio încercare a vreunui om de a-și împlini destinul… Trăiesc viețile lor nenorocite de societate și-și neagă adevărata valoare! Sunt morți demult… Cu toții au murit în clipa în care și-au dedicat timpul plăcerilor mărunte. Vii pentru toți oamenii, morți pentru noi! Singurele creaturi care pot atinge adevărata nemurire renunță atât de ușor la acest mare dar pentru o existență fericită aici…
Numai de-ar putea morții să vorbească! Să le spună adevărul…
Oamenii! Ce creaturi jalnice, fără scop, fără noroc! Își trăiesc mizerabila viață căutând bucurii îndoielnice și plăceri minuscule. Orbi la ceea ce contează cu adevărat, surzi la minunatele sunete ale Pământului. Zi după zi se îndepărtează tot mai mult de lumina eternității…

E ceva destul de vag, dar intrg capitolul continua in aceeasi maniera, lucurile trecand in planul uman in cel de-al doilea:


Andreea nu era ca toți ceilalți adolescenți în prag de maturitate. Nu-i plăceau petrecerile, nu se ducea la concerte și nu-și pierdea nopțile în cluburi. După școală se plimba prin parcuri câteva ore, ascultând muzică la căști. Nu se gândea la absolut nimic, doar se bucura de singurătatea care o înconjura. În timpul acestor plimbări nimeni nu-i vorbea, iar ea nu asculta nimic înafară de melodiile din telefon. Când se oprea pe bănci, nu se uita după copiii care, bucurându-se de o zi frumoasă afară, se jucau în nisip și se dădeau în leagăne. Stătea cu capul plecat, părând că doarme. Îi plăceau oamenii, cu bune, cu rele, oricum, dar îi plăcea mai mult să stea singură, să își lase mintea să se odihnească. Spunea că va avea destul timp toată viața să își facă probleme, așa că profita de fiecare clipă pe care o mai avea până să împlineacă 18 ani eliberându-și complet mintea de toate problemele inutile care ocupă gândurile adolescenților.
Defapt, nici nu asculta muzica. Căștile reprezentau numai bariera care îi împiedica pe ceeilalți oameni să intre în vorbă cu ea. La școală se comporta asemănător. Pauzele și le petrecea în bancă, ascultând aceeași muzică, singurele momente în care interacționa cu ceilalți colegi erau orele. În ciuda faptului că era mult mai retrasă decât toți ceilalți, nu se putea abține ca atunci când trebuia să răspundă la întrebările profesorilor sau când avea de dat un test să nu caute în stânga și-n dreapta răspunsul corect. Această atitudine îi atrăsese după sine porecla de ”Vulpea”, care, bineînțeles, nu o auzise vreodată, deoarece colegii aveau bunul simț de a nu o folosi cu ea de față.
Dintre toți cei de vârsta ei, numai Corina se bucura de mai multă atenție din partea Andreei. Nu erau prietene decât de doi ani încoace, dar între ele se închegase o prietenie mai specială. Deși Corina nu era foarte diferită de toți ceilalți, nu o ridiculiza pe ”Vulpe”, ba chiar încerca să schimbe subiectul atunci când, în toiul discuților dintre ei, se ajunge la momentul inevitabil în care cineva zicea: ”Avem test ora viitoare. Iar dechide Vulpea gura!”
Nu ar fi fost atât de diferită, dar Andreea o ajutase la un moment dat la începutu liceului. Singură, speriată de atâtea chipuri noi, Corina se închisese în sine, ”Vulpea fiind singura care o ajutase să iasă din cochilie.

Multumesc inca o data pentru incurajari si astept cu nerabdate comentariile ulterioare.
#562842 (raspuns la: #562820) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tu nu vrei sa-ntelegi ca ei scriu carti pentru o anumita categorie de cititori.
dialogul artist-consumator de arta nu se poate-nchega decat la nivelul ala, si nu spun ca e un nivel inferior sau superior...e un nivel si-atat, foarte etans (sic!) pentru "ceilalti".
pe mine ma mira doar alegerea cafeneului ca spatiu pentru lobby si atitudinea refractara la niste commuri pertinente, la obiect.
bun, sunt rebeli, dar ceva nu functioneaza.
adica io rebelul - caruia mi se rupe de fleojcaitii cu Balzac pe noptiera - vin sa-mi promovez arta TOCMAI in spatiul acelorasi "fleojcaiti"?
...si daca tot am facut-o si am primit moka niste idei pentru cartile viitoare - tot io cu coada-n sus?
cam asta-i...
#614036 (raspuns la: #614008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anadaria, - de proud la: 13/01/2014 20:29:01
(la: Munca voluntara!)
pun eu fragmentul indicat de tine:
• "principiul morfologic.
Regulile ortografice reliefează anumite trǎsǎturi ale structurii
morfematice a cuvintelor (radical, sufix, desinenţǎ) şi ale modificării
lor în cursul flexiunii.

Exemple: Scriem cu ea şi nu cu ia după ch, gh atunci când
există forme alternante cu e:
cheamă / chem, încheagă / încheg;
gheară / gheruţă, gheată / ghete/, gheaţă / gheţuri.
Principiul fonetic este în mod fericit împletit cu cel morfologic:
aceeaşi - fem. sing. şi aceiaşi - masc. pl.;
aceea - fem. sg. şi aceia - masc. pl."

ca sa nu existe dubii ca l-am gasit si citit.


iti spun si tie ca stiam despre aceasta argumentatie mai demult. Poti sa-mi spui de ce sa-i acord mai mult credit decat celei care-mi demonstreaza ca 'ghiara' este mai aproape de limba latina? Plus ca in linkul (nr. cinci, cum zice monte) chiar se specifica, ca 'gheara' este o varianta.
Scriem cu "ea" nu cu "ia" dupa ch,gh ... nu inlocuim cu "e" pe "i existent din latina". te rog sa-mi zici unde gresesc ...
#649181 (raspuns la: #649179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de parola.uitata la: 30/01/2014 11:06:48 Modificat la: 30/01/2014 11:09:40
(la: I-auziti ce spun oamenii astia...)
"Daca te intreaba un ateu"


Pe timp de secetă, obligaţia mea este să-i ofer apă însetatului şi să mă feresc de cel care caută să răstoarne căldările şi să dea plosca de pământ.

Dacă cineva vine să-mi spună că tatăl meu e altul şi că-s din flori făcută, îl privesc ca pe unul cu mintea rătăcită, nu încheg vreun dialog cu el. Aşa şi aici, Dumnezeu nu-i de bârfit cu bârfitorii şi de batjocorit cu batjocoritorii, fiecare să-şi vadă de drumul său.
#649811 (raspuns la: #649795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doar incursiuni in Transilvania... - de zaraza sc la: 26/09/2014 11:33:29
(la: O plimbare prin Dej)
http://www.medievistica.ro/texte/istorie/cercetarea/stefan_trans_Rusu.htm

"[...]Cel mai grav, dintre toate cadrele generale, este accentuarea unei bipolarităţi echivalente, în realitate inexistente, în care, chipurile, Transilvania[2] ar trebui privită ca un partener egal Moldovei. S-a indus persuasiv şi eronat faptul că Ungaria este responsabila tuturor „relelor” venite dinspre vest, în timp ce, dimpotrivă, Transilvania era o aliată prietenoasă şi constantă. Probabil că o asemenea manieră ar trebui corijată cel mai rapid. În adevăr, exista un singur partener politic la vest de Moldova. Mai mult decât atât, cel mai des, în filozofia politică contemporană ambilor parteneri de pe versantele Carpaţilor Estici se repeta stăruitor apartenenţa la acelaşi regat, mai concret subordonarea domnitorului la rege. În „marea politică”, Ştefan cel Mare a fost iniţial regionis illius tyrano, hostis acerrimus, care îi adăpostea pe duşmanii de etnie maghiară ai regatului[3], era autorul mai multor incursiuni[4], care numai plimbări turistice nu au fost, iar mai apoi spectabilis et magnificus, supus credincios, aliat constant şi procurator de glorie europeană şi bani papali pentru regalitate. La fel de „uitate” sunt şi subsidiile pe care Ungaria le acorda anual lui Ştefan[5]. Asemenea mărturii colorează substanţial termenii, până la detaliul unor decenii. Mai pot formula o observaţie generală: în timp ce anii din urmă au nuanţat mult raporturile moldo-osmane, cele moldo-maghiare nu au progresat aproape de loc prin noutăţi informative, ci numai prin interpretări, cel mai adesea speculative.

Acelaşi Ştefan cel Mare a avut raporturi certe cu grupuri şi entităţi particulare ale Transilvaniei, niciodată însă cu o „ţară” întreagă. Au fost legături cu oraşele săseşti (separat fiecare, Braşov, Bistriţa, Sibiu, dar nu cu „Universitatea” care se închega tocmai în vremurile lui Matia Corvin), în variante nebuloase, cu secuii, cu unii voievozi locali, cu locuri de adeverire catolice, poate, în unele limite, cu structurile bisericeşti ortodoxe. Din perspectivă românească ardeleană, avem doar idei despre folosiri de tălmaci[6] şi implicări de oşteni în luptele din Moldova, fie ca duşmani[7], fie ca aliaţi[8], în funcţie de comanda împrejurărilor dictate de regele Ungariei şi curtea sa.[...]"




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...