comentarii

Alege comparatia potrivita: TARCUL este pentru LUCRAT asa cum 39257 este pentru


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
picky - de limpede la: 04/04/2007 09:47:26
(la: examen)
Imi pare o opinteala epuizanta prin care in mod ultrastangaci incerci sa spui o felie din tine. Abstractie facand de modul de exprimare si de felul in care pui in portativ, incercarea fragmentului, nici nu incape vorba de imbunatatire cata vreme fondul e deplorabil.

Deci tu crezi ca textul reprezinta o felie din mine.
Frumos.
Eu nici macar nu am pretentia ca e poezie (nu am la tag poezie cum caf unii).



Imi pare rau, dar dupa vehementa cu care militai pentru protectia conopidelor, ma asteptam macar la o metafora mai de Doamne-ajuta sau la o tema subtila. N-a fost sa fie ...
Intregul text e o avalansa de sentimente contradictorii, anost serpuite. E pur si simplu o scriere care nu merita nici citita, nici disecata. Efectiv nu spune nimic si nu degaja emotii sau sensibilitati. In urma citirii nu ramai cu nici o idee.
Seamana cu pacatul maistrului cofetar care se apuca sa sculpteze. Dupa ureche, folosind din abundenta praf de copt si zahar si frisca si bombonele decorative. Si crede ca-i maestru in arta plastica. In plus o mai si pune de-o asociatie a plasticienilor convertiti. Posibil sa-ntelegi comparatia, posibil sa nu.


Singura remarca remarcabila ( ;) )e ca iti pare rau.
Restul platitudini.
Asteptam ca tocmai seful sa faca terci textul cu argumente literare nu cu vorbe fara continut.

Nu cred ca ai la-ndemana nici argumentul ca ai postat la plezneala. De ce ? Pentru ca atat postarea asta cat si participarile anterioare transpira un mare orgoliu exacerbat, specific autorilir mici.

Nu am postat textul asta la plezneala, a fost chiat foarte greu sa ma hotatasc si mai cu seama sa aleg fragmentul potrivit. Ce ma faceam daca postam tot textul?
Recunosc insa faptul ca acele comentarii ale mele sunt pornite din nedreptatea cu care tratati orice scriere pe care nu o intelegeti.

Daca nu iscai in prealabil tevatura razboinica, prin care ti-ai facut cu surle si trambite intrarea-n scena, ti-as fi spus doar atat : nici urma de muguri, darmite de seva ! Asa insa ti-ai "cumparat" un comentariu mai amplu care insa nu cred sa-ti fie de folos.

Dezamagire totala. Dar din partea mea.
Tocmai de unde asteptam o adevarata disectie a textului am primit... nimic.
Adica doar cat poti in materie de critica literara.
Erai asa virulent in unele situatii ca eu chiar banuiam un ceva ascuns in cunostintele tale dar
se dovedeste ca e doar rautate si talentul de a face jocuri de cuvinte.
Presupun ca ai citit mult dar asta nu arata ca si ai inteles mult.
Multumesc pentru ca nu ai folosit celebrele epitete (poezie de cacat, etc).
#184044 (raspuns la: #184033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Cri Cri la: 23/05/2006 10:38:12
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Ah, delecteaza-te in voie... ce-i "munca" fara distractie? Daca simti ca devin prea inversunata, da-mi una, sa-mi revin! :))))

Deduc din ce mi-ai scris ca suntem pe aceeasi frecventa :))
Deci. Suntem pe aceeasi frecventza dar parca "circulam" in paralel:))). Si (tot deci), nu eu nu pricep ce zici tu... ci invers. Am inteles, crede-ma, logica "inventarilor" si "denumirilor". Dar sustin in continuare ca ideea poate sa fi venit din afara universului nostru, pe care l-a alcatuit (ori l-a lasat sa se alcatuiasca singur) dintr-o suma de substante alese (culese) dintre multe altele.
Nu ma omor cu gatitul, dar ma intorc iar la asta. Pentru a face o placinta de exemplu, n-ai sa pui in ea tot ce ai prin casa... legume, fructe, carne, branza, etc., de-a valma, ci vei alege ingredientele potrivite. Odata coapta, "produsul finit" va fi ceva total diferit de ingredientele separate, pe de o parte, dar si total diferit de o ciorba, clar!:)))
So.. nici nu a rezultat din nimic, nici nu contine tot ce exista, nici nu s-a creat singura, are si o finalitate (scop).
Extrapoland... concluziile ar fi ca acest univers:
1.-nu e deloc obligatoriu sa fie unic
2.-are o origine (din afara lui)
3.-are o componentza (finita)
4.-are o lege (specifica)
5.-are o directie (in sens evolutiv, sa zicem)
6.-are o finalitate (ne papa cineva la urma) :))))
Acuma: cand spun "idee", nu e neaparat notiunea general acceptata (emanatie a unui creier)... poate fi doar o afinitate a substantelor ori un fel de convulsie energetica, ori... ceva. Un verb primordial, un determinant.
CUM-ul meu se referea la punctul 2 (nu de alta, dar punctul 1 ma lasa rece:))))), iar DE CE-ul, la punctul 6. Fiindca, mai mult sau mai putin, despre celelalte avem idee. :)

Excelent gandit "amuzamentul"... :)
Dar, na, eu sunt "Gica contra" (trebuie sa recunosti, e plictisitor sa nu te contrazica nimeni! :)))) asa ca am sa spun ca arta simbolistica si cea abstracta nu apeleaza perceptia extrasenzoriala ci imaginatia noastra. Am nevoie de "asociere in imagine" (activitate inteligenta, constienta) ca s-o inteleg, sau macar s-o "plasez" intr-o "plaja" de teme.
Insa, cu puterile mele extrasenzoriale as putea sa captez ideea direct de la Brancusi, Magnelli sau Russel; sa-mi spuna ei insisi, exact ce au vrut sa sculpteze/picteze (si de ce:)! ). Sau, sa-mi spuna chiar sculptura/tabloul (acceptand ca tot ce exista poarta amprenta creatorului si "memoria" substantzelor) ce stie ea/el ca ar reprezenta (poate chiar s-o/sa-l aud "autocriticandu-se").
Imi si imaginez o astfel de "conversatie subliminala" cu un tablou: "Mey, stii... intai s-a gandit sa mazgaleasca ceva, aiurea, si a stors culori din tuburile mai pline... apoi a vrut sa faca un peisaj, dar a inceput ceva interesant la tv si, neatent, a dat aiurea cu penelul de-a iesit o varza... drept care, a mai stors niste culori, a aplicat cateva picatzele si a tras cu linia un dreptunghi (pentru maximum de efect), s-a gandit bine si i-a dat numele "Beg 4 me". Acuma... nu zic ca nu ma plac, imi par chiar dragutz, da' uite, aici mai mergea un pic de rosu. Parerea mea!" :)))


--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#123734 (raspuns la: #123706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#132011, de Cri Cri - de Baloo_ la: 10/07/2006 21:00:07
(la: Povara frumusetii)
"Gandeste-te la cineva care sustine tot timpul ca e "badaran" in exprimare, si totusi nu face asta decat cu anumite persoane. Cu celelalte, de ce nu? De frica, oare? Teama de a nu fi judecat? Sau... ai putea spune ca e nesincer? Ca vrea sa-si "fabrice" o imagine?"

Pe langa "frica" pe care am pomenit-o, care este inteleasa si ca masura de precautie, de autoconservare, si ca tinere de cont de sentimentele sau personalitatea celui de vis à vis, mai sunt o gramada de factori care influenteaza atitudinea aleasa, ma refer in mod neconstientizat, cum ar fi reflexul de a incerca de a cataloga o persoana noua (se pare ca memoria lucreaza dupa principiul baza de date si incearca sa atribuie unei persoane noi un minim de atribute => prima impresie). In final este o incercare de adaptare a psihicului la persoana noua (tot o masura de autoconservare - psihicul isi pregateste cele mai potrivite "arme", specifice persoanei), iar atitudinea rezultata este dependenta bineinteles de felul persoanei. Clar ca si capacitatea de adaptare sau de cantarire a subiectului in cauza este dependenta de starea de spirit din acel moment a omului (nervos, sau bine dispus, cu experiente negative si deci prevazator, cu experiente pozitive si deci mai degraba naiv, trist deci superficial sau indragostit - si mai superficial :)))), banuitor - cauta pana in detalii, etc.). Rezultatul este deci diferit in final la impactul cu persoane straine.
Despre cele cunoscute, psihicul, in momentul cand alege atitudinea potrivita (strategia de actiune si "armele" corespunzatoare), tine bineinteles cont din ce urna a scos persoana, gata catalogata. Si atunci exista sigur probabilitatea ca aceasta persoana sa fie catalogata asemanator si de altii, iar acesti altii, mai departe, sa aleaga o atitudine asemanatoare, lasand in final impresia ca "o cere".
Si cum omul se inseala uneori, e posibil sa fie asezat cineva in "urna" gresita, iar cand "adevarul" iese la iveala sa se faca o corectie si sa i-i se spuna : "scuze, am crezut ca esti deosebit...". In momentul acesta, cel lovit mai poate spune doar : "shit!".
Modul "badaran" de exprimare a acelui cineva de mai sus este un exemplu bun. De ce? Pentru ca de aici se vede ca fata de persoanele noi este prudent si-si alege cuvintele. Dar in timp persoanele se resorteaza in functie de datele noi acumulate. Acum inchipuie-ti ca o persoana anume este "impinsa" tot mai mult, odata cu convingerea, spre sectoarele de cei indragiti, fata de care se simte tot mai lejer, si deci vorbele vor fi tot mai putin filtrate, si deci pare mai "badaran". Hai sa recunoastem ca fiecare vorbim diferit fata de prieteni si fata de parinti. Si in amandoaua cazurile putem fi sinceri, chiar folosind limbaje diferite. Si nici nu frica, sau teama de a fi judecat nu este. Ideea de a-si "fabrica" o imagine este interesanta, dar in cazul acestui cineva de care spui este splendida tocmai prin absenta. Pana acum a trait bine fara sa aibe nevoie sa-si prezinte o imagine. Cum el prefera sa descopere un om, si nu sa i se impuna o imagine, tot asa se lasa descoperit, fara de a pregati el o imagine dorita de el. La inceput imaginea lui este "goala". Inchipuie-ti un "ignorant" caruia i-i se falfaie ce gandesc strainii despre el. Dar de asta sincer este. Daca cineva vrea sa-l cunoasca, are usile deschise.

______________________________

Tu deschizi aici un subiect despre care eu n-am idee, ce-i drept. Fac doar speculatii. Intotdeauna m-a inhibat ideea de a ma comporta "cum trebuie".

Nu era vorba de comportament in sensul dat de educatie, de cei 7 ani de acasa, ci in sensul de modul de actiune, neconstientizat, liber, dupa dorinte si necesitati si nu dupa regullamente ("cum trebuie"). Comportamentul este rezultatul educatiei data de parinti, de sine, de societate, de cei ce ne inconjoara, in ce masura fiecare, e diferit de la om la om, in functie de tipul si taria personalitatii. Dar comportamentul este influentat si de parerea noastra despre cel de vis à vis si invers, intr-o masura mai mica sau mai mare, dar si de starea psihica, sentimentala, fizica, etc. Deci sunt o gramada de parametri care ne duc la crearea unei imagini, care poate fi oricand gresita, si in cazul asta cel in cauza, daca i-i se spune : "am crezut ca esti deosebit...", are totusi dreptul sa spuna : "shit!" :))))))

_____________________________
Si cum majoritatea determina normalul (obisnuitul), omul descris de tine e "omul deosebit". QED.

QED. Si cum totul e relativ, asa si definitiile sunt. Ok. Deci definim omul obisnuit ca fiind deosebit si invers. Sa verific : majoritatea oamenilor sunt obisnuiti. Corect?

Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
#132484 (raspuns la: #132011) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
! - de maan la: 26/12/2006 10:45:24
(la: Gânduri de Crăciun ...)
Perechile perfecte sunt o iluzie. In continua noastra curgere, ne potrivim din cand in cand, cu alte jumatati de mar...
daca nu stim s-alegem jumatatea potrivita, daca n-avem noroc, daca nu stim sa asteptam si ne irosim in cautari superficiale, daca ne tragem adanc basca pe ochi, asta meritam.!
#165218 (raspuns la: #165153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:( - de Bitterdream la: 26/12/2006 15:59:33
(la: Gânduri de Crăciun ...)
daca nu stim s-alegem jumatatea potrivita, daca n-avem noroc, daca nu stim sa asteptam si ne irosim in cautari superficiale, daca ne tragem adanc basca pe ochi, asta meritam.!

ma bucur pentru tine. si iti doresc sa nu te schimbe viata. si nici pe el. pentru ca astfel, jumatatile vor fi perfect complementare, fara compromisuri, iar marul intreg. oricat.....:)

_________________________________________________________
The greatest weakness of most humans is their hesitancy to tell others how much they love them while they're still alive.
#165273 (raspuns la: #165218) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alta legenda (pensionarii cu fatza la perete!) - de Intruder la: 25/10/2007 18:42:02 Modificat la: 25/10/2007 18:43:25
(la: legendele urbane sub lupa)
"Existã câteva caracteristici fizice care oferã indicii privind lungimea şi forma penisului. Neavând un caracter absolut, aceste indicii prezintã un factor de siguranţã de 90%.

Tipurile de nas:
1. Un bãrbat care are nasul lung şi degete lungi va avea penisul lung.
2. Dacã el are nasul scurt şi degete scurte, va avea penisul scurt.
3. Dacã un bãrbat are nasul lung şi degete scurte, sau nasul scurt şi degete lungi, el va avea penisul de lungime medie.
4. Dacã tipul nasului este gras, cãrnos, bãrbatul respectiv va avea penisul gros. În mod similar, tipurile de nas uscãţive, slabe indicã penisurile slabe, firave.

Degetul mare al mâinilor este construit asemeni formei penisului:
1. Dacã degetul mare de la mânã seamãnã cu o ciupercã, penisul va avea capul mare şi corpul subţire. Penisul în formã de ciupercã este considerat ca fiind cel mai bun, cãci el poate produce cea mai mare plãcere pentru femei.
2. Dacã degetul mare de la mânã se îngusteazã la vârf, având formã triunghiularã, penisul va fi de asemenea triunghiular.

Dacã bãrbatul are buze groase şi largi, el va avea un penis mare."


preluat din http://seductiatrupului.ro/arta-seductiei/cum-sa-ne-alegem-fiinta-potrivita.html
____________________

nah!
nu aruncati nici in mine cu crastavetzi ca va tai!!!
hehe...sa vad cine se-ncumeta sa raspunda.


#248270 (raspuns la: #248260) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Om - de Sancho Panza la: 31/01/2008 20:56:12
(la: apoi lumina a-nceput să cânte)
culmea ca ce m-a cutremurat cel mai mult a fost titlul in contextul poeziei!
La fel mi-a placut titlul si la esafod.


sa fi invatat sa aleg titluri potrivite?
parca n-as indrazni sa cred...
mereu ma chinui cand vine vorba de ele.
#280847 (raspuns la: #280771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
GB - de zaraza sc la: 28/07/2008 13:43:26
(la: ce ...)
La ce te gandesti? Ca eu cand zic convenabil ma gandesc la un loc caldutz. Potrivit poate nici n-are grade de comparatie. Potrivit si gata. :)

#329699 (raspuns la: #329674) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Areal la: 15/10/2008 16:20:52
(la: ENEAGRAMA)
In data de 8 noiembrie 2008 se va desfasura la Bucuresti un workshop introductiv in Eneagrama.
Eneagrama este in prezent unul dintre cele mai moderne instrumente practice de autocunoastere, de dezvoltare si transformare personala. Este folosita in companii celebre ca Adobe Corporation, Microsoft, The DuPont Company, General Motors, Hewlett Packard, Toyota, Procter & Gamble, Young & Rubicam, etc.
Este un sistem coerent ce descrie noua tipuri de personalitate si noua niveluri de dezvoltare ale constiintei fiind in acelasi timp o punte intre psihologie si spiritualitate.
· Cauti un instrument eficient sa intelegi comportamentul celor din jur?
· Vrei sa vorbesti aceeasi limba cu clientii si colegii tai?
· Iti doresti sa termini la timp proiectul pe care l-ai primit? Foloseste Eneagrama ca sa-ti alegi echipa potrivita.
· Vrei sa-ti imbunatatesti relatia cu iubitul? E perfect, vei intelege in sfarsit ce conteaza cel mai mult pentru el!
Cu ajutorul Eneagramei vom reusi:
· Sa ne identificam potentialul maxim si resursele interioare caracteristice tipului nostru de personalitate
· Sa ne cunoastem propriul set de valori care ne ghideaza existenta
· Sa identificam mecanismele automate prin care ii permitem personalitatii sa actioneze in locul nostru
· Sa ne automotivam pentru a ne atinge obiectivele
· Sa ne imbunatatim comunicarea si relatiile profesionale si cu cei dragi
· Sa ne dezvoltam inteligenta emotionala
Prin intermediul Eneagramei vom avea acces la subconstientul nostru. Ne vom intelege necesitatile interioare, motivatiile inconstiente si recompensele pe care le asteptam. Vom afla unde ne situam acum in raport cu potentialul nostru maxim si cum vom putea sa il dezvoltam.
Participand la acest curs veti invata:
· Ce tipologie sunteti – vom aplica testele TAS, RHETI, QUEST
· Notiuni generale despre fiecare tip de personalitate – calitati, defecte, motivatiile fiecarui tip, dorintele de baza, frica de baza, cliseele comportamentale folosite la job si in relatii
· La ce nivel de dezvoltare sunteti in prezent fata de potentialul vostru maxim
· Care sunt principalele calitati pe care e important sa le dezvoltati pentru a creste si a evolua
· Modelul inteligentei emotionale Salovey- Mayer
Eneagrama este un instrument eficient in dezvoltarea inteligentei emotionale, atat prin procesul de autocunoastere care apare si care reprezinta baza dezvoltarii IE, cat si prin insight-urile majore datorate tehnicilor simple folosite.
Cursul se adreseaza tuturor celor interesati de dezvoltarea personala si spirituala.
Data, locul si investitia:
Data: 8 noimebrie 2008, orele 10.00 – 18.00
Locatia: Bucuresti, Clubul Mandala, str Paleologu nr 20 ( zona Armeneasca – bd Coposu)
Investitia: 155 RON ( TVA inclus). Studentii au reducere 30%
Workshopul este sustinut de Dr. Gabriela Marin, Professional Member of International Enneagram Association.
Inscriere si detalii :
e-mail: eneagrama_romania@yahoo.com
tel. 0743 351 579



#351654 (raspuns la: #294756) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zaraza sc. - de munteanu rodica la: 11/12/2008 14:28:02
(la: Cele bune sa se adune, cele rele sa se spele!)
Eu inteleg altfel cele spuse de catre Don.Adica, dupa o perioada mai mare de comunicare (e prea mult spus convietuire)prin reactii in diferite situatii,prin modul de a trata pe cei
din jur,nu mai spun de volumul de cunostiinte si vocabularul folosit,(asta chiar daca uneori cel in cauza e foarte glumet si are un vocabular mai şui)prin alegerea cuvintului potrivit,
(chiar daca este impulsiv) prin toate acestea si multe altele se definesc caractere.
Dubla personalitate, eu cel putin o înteleg altfel.
#371641 (raspuns la: #371608) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dumbo - de thebrightside la: 20/02/2009 09:26:12
(la: Refresh )
Ceea ce spuneam este ca faptul ca «spune adevarul ocazional si face observatii pertinente » NU este un argument.
Majoritatea comentariilor ei raman provocatoare ori jignitoare.
Singura comparatie potrivita ar fi cu un virus. Poate sau nu sa provoace o infectie, depinde de sistemul imunitar al celui care l-o contractat.


#408398 (raspuns la: #408396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Alexandros la: 19/05/2009 13:36:16
(la: Forever young)
Tineretea e ceva relativ.
Daca asculti o persoana de 70 vorbind despre una de 50 o vei auzi spunand ca cealalte e tanara.
Vrem sa aratam bine, chiar acoperind ridurile, scapand de celulita sau de burta si adoptand o tinuta specifica unei anumite varste?
Putem face asta pentru a fi tanar in ochii lelorlalti dar in afara de un minim confort interior ceva mai mult decat o satisfactie de moment nu obtinem.
Vrem sa fim cu adevarat tineri si pentru noi nu numai pentru ceilalti?
Atunci va trebui sa adoptam doua metode:
Una e "de criza", cu o schimbare brusca a modului de viata la o anumita varsta, in clipa in care zicem "stop nu se mai poate asa" ori una cu efecte mult mai bune si anume autocontrolul, grija fata de propria persoana, incepand din adolescenta.
Jogging-ul nu e ceva rezervat celor peste 35 de ani si cu toate astea in cea mai mare proportie acestia sunt cei pe care-i vedem la alergat.
Salile de fitness nu sunt rezervate doar vedetelor, pitzipoancelor, cocalarilor si celor de peste 35 de ani dar cu toate astea cam aceste categorii fac prezenta in sali.
Mancarea sanatoasa, alcoolul in cantitati moderate si doar de calitate buna, limitarea fumatului la un nivel de 3-5 tigari pe zi, somn destul precum si o gimnastica permanenta a mintii ne ajuta sa fim tineri multa vreme pana ce putem spune ca am imbatranit frumos.
Pentru mine nu inseamna batranete firele albe pentru ca femeilor le plac barbatii grizonati, nu e semn de batranete un rid sau cinci si nici purtatul ochelarilor care mie mi se pare ca dau distinctie daca se alege ceva potrivit dar e un semn rau cand obosesc la urcarea a 8 etaje.
Imediat iau masuri.

Iubirea e un semn de tinerete si chiar un elixir al ei.
Cand nu mai iubesti te poti considera batran.
Daca uratenia sufleteasca, rautatea gratuita si intoleranta au o pondere mai mare decat inversul lor ne putem considera batrani si urati chiar daca avem 40 de ani.
Sa pacalesti batranetea nu inseamna sa trisezi ci sa lupti.
Batranetea e un dat dar e vazuta ca un rau inevitabil insa numai cea urata e un "rau".
Ni se pare inacceptabila pentru ca ideea de regres e inacteptabila.
Cand nu mai poti sa faci ce faceai odata e dureros dar e compensat de faptul ca stii cu mult mai mult decat stiai odata.
Intrebarea ar fi daca rostul nostru pe aici e sa facem cat mai multe sau sa stim cat mai multe.

Un remediu pentru incetinirea imbatranirii e "resveratrolul" care poate fi gasit in vinul rosu sau in struguri negri, zmeura, alune, afine, coacaze negre, merisor.
Modi - de adynet1 la: 14/08/2009 13:56:54
(la: Adulter...)
La prima ta fraza : da, e scrisa bine...

La a doua: imi pare rau ca n-am tratat o apocalipsa sau un panseu in care te-nvarti in jurul proprie-ti axe si te-ntorci de unde ai plecat... (poate ti-ar fi placut mai mult)

La a treia: ai gasit(Slava Domnului) de ce sa te legi...Ai imaginatia dezvoltata iar proza mea condensata,e interactiva. Alege varianta potrivita...

Iar ca desert, iti servesc unul din comentariile primite pe un alt site :

Descopar un creator nou, pe cineva pe care l-am incadrat mental intr-o anumita categorie, categoria celor buni pe un stil simplist. Cat de mult m-am grabit... Abia acum scrii si nu vorbesc in special de Adulter ci de pastilele care iti ies de ceva vreme incoace. Mult sens, mesaj subliniat prin insasi povestea descrisa, fara implicare majora, esti un adevarat papusar care doar indreapta uneori reflectorul spre pamant. Povesti ca Adulter s-au mai intamplat, s-a mai vorbit de astfel de intamplari, ce este aici insa, e altceva si nu doresc sa vorbesc laudativ. Cum se numeste stilul acela, asa: haiku. Cum s-ar numi in proza un astfel de demers? L-as numi deja o reusita, uimeste-ne mai depare cu alte si alte astfel de povesti si mai vesele si mai triste. Sper sa apara curand o noua carte cu ele. Cu toate ca, banuiesc, iti sleieste puterea imaginatiei: multi prozatori ar fi scris zeci de pagini dintr-o astfel de poveste. Tu ai preferat mesajul cautat de cititorii zilei de azi, grabiti, mereu grabiti. Recomand si notez si aceasta proza, sperand ca texte de acest fel sa nu se opreasca niciodata.


#471072 (raspuns la: #471060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de modigliani la: 06/02/2010 11:37:20 Modificat la: 06/02/2010 11:39:53
(la: Hasta la vista!)
exagerezi

si nu cred ca ala era mesajul de trebuia inteles
comentariul respectiv se aplica la textul in cauza, nu la tot ce ai scris

da, am citit texte bune scrise de tine
dar tot nu vad de ce ar trebui sa am o reactie daca un user isi spune parerea despre un text al tau
pot sa o am, da, cind imi pare evident derapajul, raportat la un text
acum nu a fost cazul
manifestul tau il pun in categoria "revolte personale"
nu ma deranjeaza, nu mi face rau, dar nici nu ma determina sa mi ridic curul de pe scaun
monteorul l o incadrat corect, din punctul meu de vedere, este necesar si daca nu acum, atunci cind?
honey o facut o comparatie potrivita si justa
pina la urma daca vrei sa schimbi ceva n lumea asta, nu ajunge un astfel de manifest
asta daca nu ti zice swift ori jim


apoi faci o confuzie grosolana
nu ti ai prezentat scriitura drept text literar ci manifest
de aici eu trag concluzia ca trebuia sa te astepti ca nu toata lumea sa adere la ce spui tu p acolo
trebuia zic, penca vaz ca i altfel

s apoi reactia asta
hai mai grudurr, cum vrei tu sa ai credit, tunind si fulgerind impotriva sistemului, daca la primul norisor te ascunzi sub prima streasina si astepti sa ti faca altcineva treaba?



nyx - de Honey in the Sunshine la: 21/10/2010 10:57:44
(la: Împietrire)
cum ii ziceam si lui modi, nu-nteleg de ce as fi suspectata de cele mai rele intentii daca un comentariu suna dubios.

exprimarea mea n-a fost din cele mai fericite, probabil tocmai pentru ca m-am straduit prea mult sa aleg tonul potrivit.

da' cand ma trezesc cu coltii infipti in beregata imediat ce parerea mea e considerata nefondata inseamna o batalie pentru care n-am energie.
#576442 (raspuns la: #576405) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de ynna la: 10/04/2012 10:25:31
(la: Provocare)
nu caut nici un raspuns,eu il stiu pe al meu si oricum nu sunt barbat ca sa pot spune ce mi-as dori,sunt femeie si o sa-mi aleg barbatul potrivit monte_oro :)),barbatul care imi va raspunde cu aceeasi iubire pe care o am eu pt el,care ma va respecta si va sti sa ma pretuiasca pt ceea ce sunt eu
#631625 (raspuns la: #631077) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ecouri - de (anonim) la: 18/12/2003 03:44:33
(la: Veti vota pe 19 octombrie?)
din EZ online:

Opozitia si societatea civila acuza nereguli si abuzurila votul pentru Legea de modificare a Constitutiei
Asa cum era de asteptat, ieri, premierul Adrian Nastase si presedintele Ion Iliescu au prezentat referendumul pentru noua Constitutie drept un mare succes al PSD. Cei doi au folosit prilejul pentru a acuza de la tribuna opozitia ca a pus bete-n roate votarii, in ciuda faptului ca alianta PNL-PD a sustinut public campania pentru modificarea Legii fundamentale. Chestiunea abuzurilor pe timpul celor doua zile de vot, in special folosirea excesiva a urnelor mobile, a fost trecuta in plan secund de sefii palatelor Victoria si Cotroceni. Nu acelasi lucru au facut asociatiile civice. Pro Democratia si Agentia de Monitorizare a Presei au solicitat Biroului Electoral Central sa adreseze o cerere Curtii Constitutionale privind anularea referendumului, date fiind gravele nereguli constatate in Bucuresti si in mai multe judete din tara. Vizibil marcat de prezenta slaba la urne, Ion Iliescu a rabufnit ieri impotriva celor care au refuzat votul, in special a alegatorilor de la oras. “Orasul, din pacate, duce la o anumita instrainare a individului si la slabirea acestei legaturi cu colectivitatea, cu cetatea”, a spus Ion Iliescu, nu inainte de a multumi votantilor de la sate. Presedintele a lansat, de asemenea, o idee extrem de periculoasa pentru democratia romaneasca: orice scrutin, inclusiv un referendum, sa fie validat indiferent de numarul participantilor la vot. Opozitia a taxat ieri declaratiile sefului statului, acuzind, in acelasi timp, maniera abuziva in care a fost organizat referendumul. Presa internationala a remarcat, la rindul ei, absenteismul de la vot, preluind din cotidienele romanesti semnele de intrebare privind legitimitatea referendumului incheiat pe muchie de cutit weekend-ul trecut. (Laurentiu Ciocazanu)

“O mineriada electorala”

Asociatia Pro Democratia si Agentia de Monitorizare a Presei - Academia Catavencu au trimis, ieri, o sesizare presedintelui Biroului Electoral Central, Constantin Furtuna, in care semnaleaza o serie de nereguli privind organizarea referendumului pentru modificarea Constitutiei. “Referendumul a fost, de fapt, o mineriada electorala”, a declarat ieri directorul Agentiei de Monitorizare a Presei, Mircea Toma. Reprezentantii celor doua organizatii considera ca votul a fost viciat si cer presedintelui BEC sa dispuna masurile necesare pentru pedepsirea celor care se fac vinovati de incalcarea legii. Toma a precizat ca BEC, in baza sesizarilor primite de la cetateni, de la organizatiile reprezentind societatea civila si de la observatorii trimisi de partidele politice, trebuie sa faca o evaluare autentica a rezultatelor votului si sa ceara Curtii Constitutionale anularea referendumului. “Daca nu vor cere ei (BEC - n.r.) o vom cere noi atunci cind vom avea date complete si vom putea evalua la scara nationala neregulile pe care le-am constatat pina acum.” Presedintele Asociatiei Pro Democratia, Cristian Pirvulescu, a mentionat ca cea mai grava ilegalitate consta in incalcarea art. 54 din Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului care prevede ca “promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase pentru a determina sa voteze sau nu se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani”. Pirvulescu a dat o serie de exemple: initiativa Regiei Nationale a Padurilor de a acorda, gratuit, lemne pentru foc in comunele cu cea mai mare participare la vot; adoptarea de catre Consiliul Local Bacau a unei hotariri prin care va oferi, prin tombola, 73 de televizoare bacauanilor care s-au prezentat la vot; tombola organizata de Loteria Nationala Romana in Bucuresti si alte asemenea exemple. O alta ilegalitate semnalata de cele doua organizatii se refera la folosirea abuziva a urnelor mobile in Bucuresti si alte localitati, gest care intra in contradictie cu prevederile art. 40 din aceeasi lege, in care se precizeaza ca urnele mobile se pot folosi doar “pentru persoane netransportabile din cauza de boala sau invaliditate”. (Adriana Istodor)

Iliescu, suparat pe oraseni

Presedintele Ion Iliescu a indicat, ieri, ca ar trebui adoptate legi care sa permita validarea alegerilor sau a referendumurilor, indiferent citi cetateni vin la vot. Referindu-se la actualele prevederi care stipuleaza ca, pentru validarea alegerilor sau a referendumurilor, este necesara prezenta la urne a cel putin 50 la suta plus unu din numarul persoanelor cu drept de vot, presedintele a comentat: “De ce? De ce trebuie tara sa cheltuiasca inca o data pentru ca sint unii care n-au aceasta constiinta a datoriei cetatenesti?”. Dupa care seful statului a adaugat: “Cine nu voteaza se cheama ca nici nu mai trebuie sa fie luat in considerare”.
Presedintele a fost de acord cu folosirea urnelor mobile si pentru alte cazuri decit cele prevazute in mod expres de lege (pentru bolnavii nedeplasabili) gasind ca aceasta practica se aseamana cu votul prin corespondenta sau prin mijloace electronice, practicat in alte tari. Presedintele Ion Iliescu i-a laudat, ieri, intr-o declaratie, la Palatul Cotroceni, pe tarani pentru ca s-au dus in numar mare la referendum. Iliescu a precizat ca “este, de fapt, cumsecadenia taranului roman, care ne-a salvat de-a lungul vietii prin echilibrul sau, prin legatura strinsa cu solul tarii si cu interesele de baza. Si este influenta microcolectivitatilor in mediul rural, care-i fac pe oameni sa fie mai echilibrati, mai responsabili cu misiunile lor si cu raspunderile lor civice.
Taranii au dovedit mai multa cumintenie si mai multa receptivitate la aceasta misiune care ne revine.” Presedintele are o parere critica despre mediul urban: “Orasul, din pacate, duce la o anumita instrainare a individului si la slabirea acestei legaturi cu colectivitatea, cu cetatea, in loc sa fie invers: mediul urban si nivelul de cultura sa ridice gradul de angajament si de responsabilitate”.(Cristian Oprea)

Actiunea Populara va sesiza Parchetul General si PPE

“(...) Demisiile ministrilor Puwak, Mihailescu si Beuran reprezinta o incercare a PSD de a crea o perdea de fum pentru ascunderea fraudei care a dus la validarea referendumului pentru Constitutie. Organizarea si desfasurarea referendumului pentru adoptarea Constitutiei a demonstrat inca o data mentalitatea infractionala a PSD, care nu are nici o retinere sa incalce legea atunci cind are probleme. (...) Actiunea Populara va sesiza Parchetul General referitor la fraudarea votului pentru referendum. De asemenea, vom sesiza Partidul Popular European si, prin intermediul acestuia, Parlamentul European despre gravele abuzuri savirsite de PSD in timpul acestui referendum. Solicitam anchetarea, de catre o Comisie parlamentara, a tuturor operatiunilor de organizare si desfasurare ale referendumului.”

URR: “O infringere majora pentru democratie”

“Nu putem ajunge sa votam nici “pentru”, nici “impotriva” atunci cind dreptul cuiva de a nu vota este alienat prin santaj, intimidare si mita sau furt. (...) Acest “succes”, departe de a consfinti integrarea noastra europeana, nu face decit sa dezvaluie lipsa de substanta a democratiei tranzitiei si lipsa de viziune a unei clase politice care crede ca integrarea in rindul democratiilor prospere ale Europei se obtine in 30 de zile de campanie desantata. (...) Nu vrem sa traim intr-o tara in care se infiinteaza “comandamente de criza” si au loc sedinte extraordinare ale guvernului doar pentru ca rezultatele unor alegeri nu sint cele asteptate. Nu credem in aceste dubioase “salvari ale natiunii in numele interesului national” pe care ni le flutura sub ochi, de regula, oameni interesati doar de binele lor personal”.

PRM cere BEC sa nu valideze referendumul

“(...) Partidul Romania Mare solicita presedintelui Romaniei, Ion Iliescu, si primului-ministru, Adrian Nastase, sa renunte la practicile autoritariste, sa recepteze rezervat rezultatele triumfaliste raportate de baronii locali, sa asigure securitatea documentelor justificative ale referendumului si sa impuna un calcul strict al voturilor exprimate, astfel incit sa obtina cifra reala a participarii la vot. (...) Partidul nostru va da publicitatii raportul unei comisii a partidului care centralizeaza rezultatele reale ale referendumului, pe baza proceselor-verbale de la fiecare sectie de vot, pina in acest moment conturindu-se o frauda de cel putin 15 procente. Datorita numarului impresionant de abuzuri comise la nivelul intregii tari, Partidul Romania Mare solicita Biroului Electoral Central sa nu valideze rezultatele acestui referendum.”

“Bucurestenii au pedepsit un sistem profund corupt”

Traian Basescu l-a criticat, ieri, pe Ion I liescu pentru declaratiile sale referitoare la prezenta la vot a locuitorilor Capitalei: “Bucurestenii nu merita certati de reprezentanti ai unui regim profund corupt, ai carui exponenti sint Adrian Nastase si Ion Iliescu”, a spus Basescu. El a protestat fata de impartirea celor 22 de milioane de romani - facuta “de inalti demnitari ai statului - in adevarati romani, cei din mediul rural, si cei mai putin adevarati, in mediul urban”. “Bucurestenii sint mai bine informati. Prin atitudinea lor, ei nu au pedepsit Constitutia, ci au pedepsit un sistem profund corupt, au pedepsit aroganta unei puteri care a ajuns sa-i deranjeze”, a declarat primarul Capitalei. Potrivit lui Basescu, bucurestenii nu au putut fi momiti cu cite un milion de lei pentru ca nu au pamint. (Alina Mihai)

Inghesuiala la predarea sacilor

Sute de reprezentanti ai comisiilor de la sectiile de votare din Bucuresti s-au inghesuit, duminica seara, la Biroul Electoral Municipal (BEM) pentru a preda sacii cu buletinele de vot. “A fost destul de multa lume pentru ca au fost peste o mie de sectii de votare. La inceput a fost mai greu, oamenii, probabil obositi, erau nerabdatori sa termine si s-au inghesuit, dar apoi au inteles care e situatia si a mers mai bine”, ne-a declarat Constantin Carbunaru, reprezentant al BEM. Acesta ne-a explicat ca au fost amenajate sase sali, cite una pe sector, in care au lucrat cite zece persoane, patru pentru primirea sacilor si proceselor-verbale si sase pentru validare. Cu toate acestea, predarea a durat peste patru ore, multi dintre reprezentantii sectiilor ajungind acasa spre dimineata. (I.A.)

Deputat PSD, acuzat de frauda cu urna mobila

Reprezentantii a trei partide de opozitie din Iasi il acuza pe deputatul PSD Cristian Nechifor ca a folosit in mod fraudulos urna mobila, intr-o comuna din judet, pentru a aduna cit mai multe voturi. “Cristian Nechifor a luat urna mobila de la sectia de votare din comuna Voinesti si a plecat in sat, impreuna cu doi membri ai comisiei locale, sa culeaga voturi pe intuneric. Au revenit dupa doua ore cu 200 de buletine, desi in comuna respectiva existau doar trei solicitari pentru urna mobila”, a declarat Constantin Serban, vicepresedinte al PD Iasi si membru in Biroul Electoral Judetean. Reprezentantul PD, impreuna cu cei ai PUR si PRM au depus o contestatie impotriva lui Cristian Nechifor.
Deputatul Cristian Nechifor a negat acuzatiile: “Chiar e o gluma buna. Cum sa iau eu urna, cu atitia oameni in jur. E drept ca am supravegheat procesul de votare in Voinesti, ca reprezentant al parlamentului. Dar, in rest, nu am intervenit”. (Razvan Chiruta)

Batrinii au votat “compensate”

Pe mai multe buletine de vot din Valea Jiului se solicitau medicamente gratuite si compensate. Oficialitatile considera ca cei care au scris sint mai mult ca sigur persoane in virsta, gindindu-se ca in acest mod vor putea sa-si faca publice ofurile. (M.M.)

Vrea sa-si boteze baietelul Referendum

Florentina D., 16 ani, din Slatina, a nascut un baiat chiar in prima zi de referendum. Ca sa nu uite evenimentul, Florentina s-a gindit sa il boteze pe micut Referendum: “Cred ca asa am sa ii dau numele, ca sa fie si el respectat cind o sa fie mare”, ne-a spus proaspata mamica. Ea spera insa ca atunci cind va merge la Starea Civila sa nu intimpine nici o problema. (Petre Cojocaru)

Tirguiala pe cele 10.000 de voturi in plus de la Oradea

Membrii Biroului Electoral de Circumscriptie Bihor au supus la vot, simbata, daca sa recunoasca public sau nu eroarea de calculator care a ridicat cu 10.000 numarul votantilor bihoreni din prima zi a referendumului, a declarat, luni, Ilie Bolojan, reprezentantul PNL in BEJ Bihor. Reprezentantul PNL a precizat ca, in opinia sa, eroarea privind cele 10.000 de voturi ar putea avea doua explicatii: “sau a fost efectiv o greseala, sau s-a primit o dispozitie sa se faca o ajustare la raportare, astfel incit la teleconferinta de duminica a PSD lucrurile sa iasa bine in ceea ce priveste Bihorul”.
Simbata, in numai citeva ore, de la 16.00 la 22.00, procentul bihorenilor prezenti la vot a crescut substantial, de la 6,5 la suta la 21,07 la suta. Una dintre sectiile de votare din Oradea a raportat un numar de 10.109 votanti in loc de 109, citi au fost in realitate. (Mediafax)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Hhypatia#8808 - de anita47 la: 03/02/2004 11:38:42
(la: A existat holocaust in Romania?)
Cum a costat "viata ta"???
Si CE GAFA ai facut???
Ai fost ciumva DEPORTATA???
*
Iar sa compari "aruncatul pietrelor de catre copii in fata blocului" cu ce s-a intamplat in Romaia anilor "de pomina"(chiar daca crimele de atunci se numesc sau nu Holocaust!!) este cam...exagerat!
Chiar daca in Romania ar fi avut loc numai incidentul "trenului mortii din Iasi"(si e clar ca NU A FOST numai atat!) si tot comparatia ta mi se pare deplasata!
Tu chiar crezi ca Antonescu nu a avut nici un sprijin,.din partea nimanui?
Si miscarea legionara(care vorbea clar de "puritatea rasei") nu a avut nici ea nici un ecou?
Pana si in armata romana au avut simpatizanti:
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Multe opinii exprimate în istoriografie pâna acum au oscilat între doua extreme: una a afirmat ca armata a ramas complet imuna fata de ideologia si activitatea Garzii de fier; a doua, de sorginte legionara, a apreciat ca armata a aderat în buna masura la doctrina si actiunile miscarii, dar ca Ion Antonescu, sprijinit de o serie de generali, a reusit în final sa determine participarea ei la înabusirea rebeliunii.

Apreciem ca ambele sunt simplificatoare si nu reflecta situatia reala. Problema este înca destul de dificila si, dupa opinia noastra, în stadiul actual al cercetarii este greu sa avansam aprecieri si concluzii cât de cât ferme. Totusi, anumite sublinieri se pot face.

Garda de fier nu a avut un program coerent si închegat în toate articulatiile sale fata de institutia militara, diferite segmente si componente ale miscarii venind cu orientari si solutii disparate si chiar contradictorii. Asa cum am precizat, retorica legionara a promovat unele idei ce reflectau nevoi reale ale armatei (îmbunatatirea dotarii, a instruirii, a vietii militarilor, întronarea cinstei, corectitudinii si a competentei profesionale, sporirea capacitatii combative, înlaturarea elementelor corupte si promovarea ofiterilor tineri etc.), altele aveau un caracter "revolutionar", fiind respinse de militari (alegerea comandantilor, "înlaturarea ierarhiei", subordonarea armatei partidului de guvernamânt etc.). De mentionat faptul ca legionarii i-au precedat, într-un fel, pe comunisti, care, dupa al doilea razboi mondial, au militat pentru "o armata a poporului".

Interesant de semnalat este si faptul ca legionarii s-au adresat anumitor categorii de soldati, cu precadere ofiterilor tineri si elevilor din scolile de ofiteri si subofiteri, ofiterilor de rezerva si soldatilor concentrati. In schimb, ofiterii superiori, corpul de comanda în general, erau priviti cu ostilitate, fiind considerati aparatori ai vechilor regimuri si posibili adversari. De altfel, legionarii l-au si acuzat pe Ion Antonescu deoarece a mentinut în activitate unele elementele "compromise", cerând înlaturarea lor din functii si din armata.

In septembrie 1940, armata româna, în stare de mobilizare, numara peste un milion de oameni si, evident, printre ei se gasea si un numar de legionari si simpatizanti ai acestora. Chiar înainte ca miscarea legionara sa ajunga la guvernare, unii ofiteri, în special de rezerva, au aderat sau simpatizat cu ideile ei. Din Senatul legionar, înfiintat la începutul lunii ianuarie 1929, au facut parte de-a lungul anilor un numar de ofiteri de rezerva, dintre care amintim pe generalii Bagulescu, Dona, Trandafirescu, Ghenea, Economu, coloneii Malamuceanu, Polihroniade s.a. Unele cadre militare chiar au candidat pe listele miscarii în alegerile din 1937: colonelul Stefan Zavoianu la Braila si Bucuresti, colonelul Vasile Piperescu la Falciu si Lapusna, capitanul Emil Siancu la Cluj. Fenomenul nu devenise însa foarte îngrijorator, fapt rezultat si din situatiile statistice trimise de organizatia regionala Suceava catre centrala Partidului "Totul pentru tara" (cum se chema Garda de fier din decembrie 1934) în iunie 1937. Potrivit statisticii înaintate, în judet existau 179 cuiburi ce cuprindeau 1 517 legionari si 1 505 simpatizanti, dintre care numai doi erau ofiteri.

O anumita aderenta la miscarea legionara s-a constatat si la unele cadre active, printre cele mai cunoscute nume fiind generalul Dumitru Coroana, colonelul Octav Vorobchievici, capitanul Mircea Tomescu etc.
(itcnet)
++++++
Ca sa nu mai vorbim despre sprijinul care l-a avut maresalul in armata(in fond,armata este si o "oglinda a societatii").
Doar,in final,cu ajutorul armatei a lichidat miscarea legionara!
Ti se par aceste lucruri "o simpla aruncare de pietre in geamurile vecinului"??
anita47



#8819 (raspuns la: #8808) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The trinity:Marx,Engels,Lenin.....CIOCU' MIC !!! - de (anonim) la: 21/03/2004 16:53:00
(la: America, o tara comunista?)
Draga Adacartianu,
Am citit textul tau,ma intreb CE cauti in America daca nu-ti place si colac peste pupaza o mai numesti si ...comunista?Iti place Franta,apoi cine te opreste sa nu te duci si sa-ti faci viitorul acolo? ori daca ai,precum spui nostalgii romanesti,intoarce-te acasa si incearca sa-ti faci un viitor sub DON Corleone Iliescu(un real comunist,altfel bun ...baiat)si gasca lui de mafioti din guvern,niste fosti securisti si curpupisti,poate le simti lipsa.
Ca sa ajungi sa critici USA iti trebuie o gramada de ani in carca si o gramada de experienta de viata ce azi NU o ai deloc,asa ca ....CIOCU MIC!!!
Ai doar 25 ani si este exact virsta la care am venit eu aici,ciudat insa dar ne deosebim....eu la acea vreme nu-mi venea sa cred ca sint aici si eram in culmea fericirii fara un cent in buzunare si fara sa ma gindesc macar(inca) la ce voi face din mine!!!!Eram in delir,imi venea sa pling si sa urlu pe strazi ca-s liber si fericit asa cum sint,fara perspective de nici un fel!
Am trait comunismul din marele PLIN de a face ...TOTU...cum spunea ...marele conducator si erou national si ...incult si imbecil de 4 clase primare.Tu ce ai trait sa ai tupeul de a da cu parul intr-o tara care te-a acceptat azi sa traiesti in ea si sa-ti faci un viitor precum viselor tale?Poate ar fi bine sa te trimita inapoi,sint f.f.f.multi care vin aici si DORESC asta dar au nesansa sa fie ex-patriati,ori trec prin mari greutati sa aiba un green-card ori cetatenie,si apari tu,aiurea cu aere de artista si le dai pe filosofie si ginduri marxist-leniniste dar in final iti convine sa traiesti aici...cel putin pe moment pina-ti vine mintea la cap si vei alege CE TARA e potrivita gusturilor tale!Ce-ar fi sa dai cu banul?Cade pe muchie(f.RAR dar se intimpla),ia un revolver si joaca ruleta ruseasca tot cu gindul la o alegere....
Hai sa ma gindesc....deci 25 ani..hm,asta inseamna ca te-ai nascut in1979..you're just a baby to me.la virsta asta cam plina de elan tineresc si muncitoresc si plin de critici si creieri ce zbirnie de filosofii grandioase este cam normal sa gindesti in spiritul partidului,eu eram deja cu actele depuse la Iorga si treceam prin cacat cu secu,mai tirziu nu puteam pleca sa cumpar o piine ca eram filat si urmarit.Crezi ca-mi ardea de filosofii?Si eu sint artist si chiar realizat ,din arta mea traiesc eu si sotia,mai citeste alte texte despre mine la cafenea si afli mai multe.
DAR cind am venit aici nu am venit cu aere de artist,de fapt am muncit la docuri la inceput in port,am fost si messenger in Manhattan si pictor de firme si lucrat in diners ca bus-boy si lucrat la Metropolitan museum la stock services(magazie) si nu am facut arta ca atare dar am studiat in prostie si cu bursa la Art Students League of NY,am fost apoi si artist de b.d.si avut faima etc. si azi de 7 ani sint artist in advertising si ilustrez reclame comerciale pt. Tvnea USA.Un drum lung parcurs in ..23 ani si ca si altii de pe forum care traiesc aici de zeci de ani cam STIM cum e treaba pe la noi prin tara!!!!
Sa vii insa cu astfel de conceptii mi se pare deplasat si total IMATUR!!!Dar cert e un lucru:
NU iti convine ori place unde traiesti,pleaca inapoi de unde ai venit ori in tara pe care o admiri cel mai mult si lasa-ne in pace cu ale noastre caci avem destule pe cap si nu cred ca mai e nevoie de o alta ineptie si filosofie si aere boeme si nemultumiri ,oare chiar poti dormi noaptea cu gindurile astea ce le ai in cap?

Asta am avut de spus si oricit de dur as fi poate e necesar ca cineva sa te trezeasca la realitate....wake up and smell the coffee.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Ps : Nu stiu de ce dar o vorba veche de-a lui Napoleon Bonaparte mi se pare potrivita subiectului tau:

"You run in defense and you run in offence,when you have nowhere to run
you die."



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...