comentarii

Alexandru Mitru


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Fara ordine interna - de (anonim) la: 28/02/2004 13:28:11
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Fara ordine interna

Cei trei muschetari
Contele de Monte Cristo
Insula Misterioasa
Doi ani de vacanta
Toate pinzele sus
Fram ursul polar
Fratii Grimm (2 voume cartonate galben si rosu)
Mituri si legende...(Alexandru Mitru)
Ivanhoe

Orb prin Gaza(At the mill with slaves)
Cel mai iubit dintre paminteni
The spy who came in from the cold
La est de Eden
Calea regala(Malraux)
A passage to India
Procesul

irma :) - de cico la: 08/07/2005 23:11:16
(la: Penelopa)
nu suport sa fiu feminista, nici macar din greseala :)

Ghinionist ce sint! Daca te cunosteam inaintea dnei Cico, sigur iti faceam curte :)) Too late now :(

Revenind la peneloapa, isi mai aminteste sau a mai citit careva "Legendele Olimpului", ale lui Alexandru Mitru? A fost prima carte primita in dar (in doua volume), ce mi-a deschis pofta de citit. Plus ca-ti ajuta fantastic la cultura generala pe tot restul vietii. Pe linga tot norodul acela de zeitati grecesti, ai si povestirile Iliadei si Odiseii, pe care le-am gasit mult mai usor (si placut) de citit, decit cele doua volume groase, in versuri, ale lui Homer.
#58779 (raspuns la: #58777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mi se pare normal sa privesc - de mariecurie la: 02/11/2006 20:12:39
(la: Ce asteptam de la profesori?...)
mi se pare normal sa privesc cu ochi de adult operele literare pe care in mod traditional le citesc generatii si generatii de copii
imi sunt simpatici si tom si huck, dar nu as vrea ca vreunul din ei sa fie ales drept model de copilul meu
evidend, este valabil pentru toate cartile copilariei
de ex.citind 'legendele olimpului' ale lui alexandru mitru fantasticul si episoadele de vitejie care ma impresionau la 10-11 ani sunt acum eclipsate de fapte pe care le calific simplu: omor, crima cu premeditare, incest.
sunt convinsa, insa, ca un copil nu are aceeasi perceptie.
pentru dezvoltarea lui e bine sa stie despre ce e vorba
si totusi...sper sa nu ma intrebe copilul de ce Zeus s-a casatorit cu verisoara, apoi cu sora lui?
#154945 (raspuns la: #154632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe la.... - de monte_oro la: 03/12/2008 20:47:04
(la: Cum te-ai apucat de citit?)
...4 ani... lungit pe burta in sufragerie si devorand....probabil din cauza pozelor ori a hartiei ce mi se pareau fascinante... ziarul "Sportul"...:))) pe care-l aducea zilnic mama. Apoi am trecut la "Legendele Olimpului"...cele doua volume... Alexandru Mitru....
iata :) - de adina.petre la: 02/03/2009 13:47:57
(la: Lectia trei)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

"Nikolai Albertovici Kun (grafia rusă a numelui: Никола́й Альбе́ртович Кун; n. 1877 – d. 28 octombrie 1940) a fost un istoric, profesor universitar şi scriitor rus. Specialist în cultura elină, Kun a predat istoria la Universitatea de Stat din Moscova. Cea mai cunoscută scriere a sa este Legendele şi miturile Greciei Antice[1]; ea va servi mai târziu ca punct de plecare autorului român Alexandru Mitru pentru cartea sa, Legendele Olimpului."

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nikolai_Kun
D-le Alexandru, Ma bucura - de ikoflexer la: 16/04/2004 11:28:33
(la: Despre viata politica si actualitate, cu Cosmin Alexandru)
D-le Alexandru,

Ma bucura faptul ca ati decis sa participati in aceasta discutie deschisa.

Am citit programul URR si, dupa cum ma asteptam, cu toate ca e pe intelesul meu, contine indeajuns sa produca confuzie in romanul de rind. Inteleg ca prin vizitele dvs. locale explicati ce aveti de gind sa realizati in Romania. Dar, pentru un partid care se mindreste de a fi bazat pe pragmatism si ne-ignoranta realitatii, nu credeti ca o versiune mai concisa, cu puncte clare si pe intelesul tuturor celor care vreti sa va voteze ar fi mai potrivita?

In program sustineti ca vreti sa privatizati intregul sector de stat. Ne puteti spune dupa ce model va-ti inspirat decizia? Adica: ce tari dezvoltate v-au folosit ca inspiratie? Chiar credeti ca e bine sa lasati sectoarele responsabile pentru infrastructura tarii din mina statului?

- ikoflexer
Si Alexandru cel Mare a vrut sa "emigreze"... - de ondine la: 11/01/2005 17:40:33
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
In paranteza, lansez si eu o intrebare : Daca "1984" a fost visul urat al comunismului, din pacate asa aproape de realitate, poate ca in ziua de azi si in lumea occidentala, e mai de actualitate ca niciodata "Minunata lume noua" a lui Huxley. Ce parere aveti si ce ati alege?
Si poate ca tranzitia e fel de iluzie a "minunatei lumi noi", creata cu mijloace nu prea mult schimbate de la "1984".
Eu nu stiu cat de mare e diferenta, si aduc acest fapt ca pe un argument ca, dpdv al minusurilor de o parte si de alta, poate ca nici nu merita sa emigrezi...
Insa nu cred ca un astfel de punct de vedere e viabil pentru un om care inca isi construieste propria viata. Pe de alta parte, ramane un argument pentru cat de putin relevanta ar putea fi, in sens negativ, plecarea dintr-o tara in alta.

In ce priveste partea pozitiva a lucrurilor, mai degraba m-as intreba asupra intrebarii : la urma urmelor, de ce sa fie o trauma asa de mare sau un eveniment asa de important sa treci una sau mai multe granite? Oameni sunt peste tot, si buni si rai, si prieteni si straini, si apartenenta la un anume spatiu nu ii incadreaza automat intr-o categorie sau alta. Omul trebuie sa fie liber sa aleaga incotro merge, dar e oare atat de importanta determinanta spatiala intr-o astfel de alegere? Daca vrei sa mergi la cele mai bune scoli, sau sa ai job-ul visat, sau sa realizezi ceva de anvergura, sau pur si simplu sa cunosti, sa vezi, de ce sa-ti limitezi comparatia la interiorul unor frontiere? Mai ales in lumea de azi, unde granitele devin ceva tot mai abstract...

Ce s-ar fi intamplat daca Alexandru cel Mare ar fi gandit cu tot atatea limitari?

Eu cred ca visele noastre nu trebuie sa se impiedice de frontierele trasate de altii...

Si, fie intr-o viziune negativa, fie intr-o viziune pozitiva, concluzia ar fi cam aceeasi : ca trebuie sa ne consideram liberi sa mergem pana la capatul lumii, daca de acolo putem privi lumea cu ochi mai limpezi...

"Musiu" Alexandru. - de viorel.anghel la: 17/06/2006 12:41:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce am spus eu si ce pricepusi matale....e cale lunga.
Tinerii din ziua de azi alearga disperati,storc parintii de bani sa ia neaparat un DSLR ca de,fara asta nu pot face fotografie.
Le spune si lor cineva ca degeaba ai scula de scula ,daca har si talent .........'nema"?
Cine le baga in cap ca ...:
-aaaaa nu ai DSLR? Si vezi ce iei ca modelul ala nu are 5 cadre pe secunda,are numa 3.
-NU faci fotografie ma cu ce ai ,esti stift,te-ai plafonat,ai cazut,esti terminat.
-Fa foamea,bate-l pe bunicu sa scoata banii de inmormantare ca esti pierdut daca nu iei DSLR,ca fara el nu poti invata arta foto.
Auzeam pe cineva asa: ma ce scula are Moiceanu de face peisajele alea?
Se pleaca de la "scula",in loc sa intrebe dupa cata munca si invatatura a ajuns un fotograf sa faca ceva remarcabil?
Domnule Alexandru da inainte cu jignirile ca fara asta nu se poate discuta de fotografie in Romania,deci slobozeste gura de toate cele ca asta e exprimarea "docta" moderna.
#128369 (raspuns la: #128328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"De la Alexandru Ioan Cuza si - de RSI la: 02/08/2006 10:03:17
(la: cel mai bun presedinte al Romaniei!!)
"De la Alexandru Ioan Cuza si Kogalniceanu nu am mai avut politicieni onesti si patrioti."
Exagerare si idealizare : Al. I. Cuza cu toate calitatile si meritele sale era destul de corupt si aspira spre puterea personala.
Cu cei doi sus-mentionati nu se incheie lista: au mai fost si un Iuliu Maniu, un mare exemplu de patriotism si onestitate. si chiar Bratienii nu erau deloc lipsiti de calitati. La lista as adauga si pe I.G. Duca, Nicolae Titulescu, Alexandru Averescu.

Din "marfa" care se gaseste pe piata acum...nu prea am pe cine sa aleg.
==================================================
"Beer is proof that God loves us and wants us to be happy."

~ Benjamin Franklin

#137099 (raspuns la: #137076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Armanii sunt adevaratul neam a lui Alexandru Macedon - de yota la: 29/06/2007 16:53:01 Modificat la: 29/06/2007 17:24:21
(la: Limba aromâna)
Armaneasca nu seamna aproape deloc cu limba romana stiu sigur pentru ca m-am uitat pe un dictionar si am observat ca armaneasca este mai grea decat franceza si decat engleza.Daca vreti sa va lamuriti cautati un dictionar arman-roman si cuvintele din limba armaneasca care seamana cu cele din limba romana, seamana exact cu cele din franceza,italiana,spaniola pentru ca toate sunt limbi latine exemple : italiana-occhi,armaneste-ochi si romana-ochi. Exemplu italiana-nipot,armaneste-nipot,romana-nepot si restul cuvintelor care se aseamana cu cele din limba romana care sunt putine , majoritatea sunt din latina si se gasesc si la cele trei limbi mentionate mai sus.Si romanii intodeauna au auzit doar variantele romanilor ce ar fi sa ia o carte despre originea armanilor scrisa de armani sau chiar de autori straini si o sa vedeti ca noi suntem neamul lui alexandru macedon si asta explica faptul ca armanii stau in muntii pindului de peste 2000 de ani , unde in muntii pindului a fost si nascut alexandru macedon, si multe alte motive si dovezi istorice, si inca ceva in legatura cu limba, sa stiti ca,cuvinetele astea mai noi ca : deputat ,parlament,comisiesie, si multe multe altele ,armanii din romania folosesc si aceste cuvinte pentru ca in limba noastra aceste cuvinte nu exista pentru ca noi nu avem o tara proprie ca sa luam cuvinte din alte limbi si sa le transformam cum au facut romanii si din cauza asta un roman intelege o mare parte din text dar sa ia dictionaru sau niste carti cu povesti pe limba armaneasca si o sa vada ca nu poate intelege cam nimic si nici macar no sa poata fi in stare sa citeasca pentru ca nu intelege aproape nimic si se scrie si putin diferit si ar sta cam 3 min sa traduca o propozitie din armana in romana.
alexandru*** - de sami_paris75 la: 07/07/2008 17:12:57
(la: Afectiunea animalelor)
Eu m-am imprietenit cu un purice,pe care l-am botezat Alexandru.
Ne-am cunoscut in tren la Budapesta.
Cand ma vedea ca sant suparat facea cate-un triplu salt,de pe-o maneca pe alta.
Apoi ne-am despartit la Berlin,ba nu! nu ne-am despartit,a intrat in chilotii,unei nemtoaice si- a disparut 17 ani.
Ne-am reintalnit la aeroportul Otopeni,tocmai serveam micul- dejun,de-acolo si pana la Paris am fost ne'despartiti.
Pierdut purice campion la triplu salt,ofer recompensa mare.
#323268 (raspuns la: #323101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alexandru (Sanduc) Dragomir - de 1brasovean la: 30/09/2008 19:54:07
(la: Despre scris - cu Andrei Pleşu)
<<"Monumental în tenacitatea cu care a refuzat, o viaţă întreagă, să scrie, a fost Alexandru Dragomir. Practica sabotajul propriei creativităţi cu o aplicaţie devenită ideologie: „Nu mă pot apuca de scris, înainte de a lămuri în detaliu problema de care mă ocup“. „Cînd gîndeşti un lucru, trebuie să mergi pînă la capăt. Scrisul e secundar.“ >>

Din cate tin eu minte Plesu, Liiceanu, Patapievici [parca] au ajuns 'pe mana' lui Alexandru Dragomir cu voie si indemn de la Noica.
Tot Noica, admirativ, spunea despre Alexandru (Sanduc, cum il alinta) Dragomir ca "e dracu' gol", ca semn de pretuire pentru logica imbatabila si puterea de analiza a acestuia.

Mai stiu ca au aparut [cel putin] doua carti [atat am eu prin biblioteca (1*)], dupa moartea lui Alexandru Dragomir, una de prelegeri, alta - i-as zice - culegere de ganduri pentru oricand si mai tarziu.
Ambele tiparite prin bunavointa sotiei filosofului, dupa moartea acestuia.


***
(1*) - una e a unui amic foarte drag, inca ma spanzura; dar daca o returnez, poate scap!
Alexandru cel Mare - de Areal la: 11/01/2009 09:58:24
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari generali ai tututror timpurilor a cucerit aproape intreaga lume cunoscuta in vremea sa, cu ajutorul vastei sale armate. Intr-o noapte, in timpul unei campanii, neputand sa doarma, a iesit sa se plimbe printre corturile taberei sale.
In timp ce se plimba a gasit un soldat care dormea in timpul serviciului de garda - o greseala capitala. Pedeapsa pentru asemenea greseli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoala pe soldatul adormit si o aprindea.
Soldatul s-a trezit cand Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscandu-si generalul, tanarului i s-a facut frica.
"Stii care este pedeapsa pentru adormitul in garda?", l-a intrebat acesta pe soldat.
"Da, domnule general" a raspuns soldatul cu o voce tremuranda.
"Soldat, care este numele tau?" a intrebat Alexandru cel Mare.
"Alexandru, domnule general."
Alexandru cel Mare a repetat interbarea: "Care este numele tau?"
"Numele meu este Alexandru, domnule general", a repetat soldatul.
Marele general a intrebat pentru a treia oara, cu o voce mai puternica:"Care este numele tau?"
Si din nou, a treia oara, soldatul a raspuns cu si mai multa frica:"Numele meu este Alexandru, domnule general."
Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tanarul soldat, l-a privit drept in ochi si i-a spus: "Soldat, schimba-ti numele sau daca nu, schimba-ti caracterul."

Morala: fiecare om isi insuseste caracterul celui pe care-l slujeste, il iubeste sau il admira.
#388141 (raspuns la: #381990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unchiul Alexandru, despre - de 1brasovean la: 07/03/2009 11:58:49
(la: Scrisori despre trecut (2))
Alexandru, unchiul nu a murit in razboi. A murit chinuit de comunisti pentru ca a refuzat sa treaca la ei cum nici inainte de razboi nu calcase in partid.
Destinul lui a fost identic cu al multora de atunci: puscarie cativa ani apoi deportarea departe de casa si familie. Paralizat fiind, cu greu a fost adus de ai lui la Brasov, dupa o vreme de trai ca deportat.
Stiu ca l-au adus intr-o sambata.
Lunea urmatoare avea sa moara, aici unde traise, la Brasov.
#414284 (raspuns la: #414282) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ALEXANDRU ARSINEL -- DE CE NU VII CAND CASTANII INFLORESC ? - de just.a.touch la: 28/07/2009 13:31:11
(la: MUZICA USOARA ROMANEASCA)

ALEXANDRU ARSINEL -- DE CE NU VII CAND CASTANII INFLORESC ?
Asculta mai multe audio Muzica
Poezii de Alexandru Văsieş - de zaraza sc la: 04/05/2011 10:24:27
(la: licart (si-o propunere pentru admin))
Probleme cu lumina
Alexandru Văsieş

chiar şi legat la ochi
dacă arunc săgeata asta nimeresc aceeaşi ţară acelaşi punct galben
şi uneori mă tem să nu-l lovesc pe tata
mi-l imaginez des sporovăind cu americanii în engleza lui stricată
ştergându-şi fruntea de transpiraţie
şi gândindu-se la noi ca la nişte bieţi îngeri carnivori

vorbim în fiecare seară la 8
dar de la o vreme totul se reduce la schimburi
politicoase de priviri şi
de cuvinte
pe care le poartă oameni nepotriviţi
se interesează mereu ce o să fac mâine.
tata e acum departe şi pare din ce în ce mai proaspăt
iar asta mă face
să-l întreb ce mai citeşte. apoi o las pe mama
răbdătoare şi plină de clişee conjugale
şi trec în camera cealaltă de unde aud doar râsete şi chiuituri

aş vrea să mă audă noaptea târziu dârdâind de nesomn
sau
să mă caute când începe asediul
fiindcă-ntrebările astea prudente
şi pretenţioase se umflă şi pocnesc în
ritmul unui AK 47 dezlănţuit şi mă sperie tot mai puţin.
deşi nu mai e tânăr
tata poate fugi zile întregi
asemeni unui taliban conştiincios căutând
staţia de metrou potrivită.

43 1/2
Alexandru Văsieş

cu adidaşii ăştia m-am plimbat
sute de kilometri în jurul blocului
ca să găsesc groapa lui paco
i-au lăsat botul afară
mă aşteptam la asta

adidaşii ăştia s-au rupt în călcâie
şi pleoscăiau ca o gură de femeie ca
un picior de bărbat sănătos
datorită lor n-am înnebunit
datorită lor am învăţat să privesc
peste umăr şi să mă strâng singur de mână

să zicem că nu mă interesează nici o atingere
nici un fel de privire
să zicem că am acceptat cuşca asta plină
de vopsele fără obiecţii
să zicem că am din ce în ce
mai puţini prieteni şi niciun duşman

cu ei voi fugi din nou
pe ei îi voi săruta în talpă seară de seară
în adidaşii din ce în ce mai strâmţi
îmi voi înfige dinţii şi ghearele
pentru că cineva le coase călcâiele
când eu levitez cu picioarele goale
deasupra aragazului
apoi mă încalţă cum ar schimba un bec
cineva care nu vrea să-mi facă rău
nu nu
nu vrea să-mi facă rău
nici măcar să mă înţepe în talpă
ca să vadă dacă sunt viu.

în loc de fotografie
Alexandru Văsieş

_un magnetism fin de neînsuşit nimic

azi le-am văzut pe doamnele de la balcon fumând
toate din aceaşi ţigară
şapte ore în care
am murit şi am înviat de douăzeci de ori
doamnele de la balcon organizează în fiecare zi un concurs
de frumuseţe
singur printre ele sunt juriu mobilă şi sărut
aşa-mi imaginez uneori că au carnea caldă
ca un croissant cu vişine

povesteşte fiecare despre bărbaţii ei şi cu fiecare
nume renunţă la o haină
o rupe încet ca pe un strat fierbinte de piele
şi astupă găurile din podea

femeile astea ar putea schimba viaţa oricui
atât de mult respiră şi când se ating fac
un pas înapoi un ocol obligatoriu pentru tine spun
doar ţie ţi se arată şi n-ai voie să nu crezi

iar asta e ca şi cum cei mai dragi oameni
mi-ar întinde mâinile şi m-ar lăsa să
le leg în jurul burţii şi apoi
să o iau la fugă

ca să mai vin şi mâine
îmi spun că nu există ceva mai frumos
decât un croissant cu vişine din care au muşcat şi alţii
până la sânge

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blog/show?id=1971741%3ABlogPost%3A869702&xgs=1&xg_source=msg_share_post
Alexandru - de andre_ la: 07/05/2011 09:25:34
(la: Alexandru Petria, Deania sa neagră şi eu)
Stii, si batranutragator tot asa a facut, si-a postat aici o recenzie la o carte a lui si parerea asta o am si despre postarea lui. Daca ceva e bun, lumea il va remarca. Daca suntem curiosi citindu-ti ultimele postari sa aflam cine e Alexandru Petria o vom face. Chiar nu cred ca e cazul de atata batut cu pumnul in piept.
Tai nodul; tie it even better - de papadie67 la: 07/10/2003 04:22:13
(la: Nostalgie Cartaresciana...)
ce simplu este nodul Gordian, de fapt, cand esti un Alexandru!
Sa (ma) repet, deci: - de papadie67 la: 07/10/2003 04:50:47
(la: Nostalgie Cartaresciana...)
"ce simplu este nodul Gordian, de fapt, cand esti un Alexandru!"

...si nu o papadie.
#843 (raspuns la: #842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: