comentarii

Aniversarea căsătoriei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
sfaturi pt reusita casatoriei - de Pasagerul la: 09/10/2004 20:48:06
(la: Femeia)
Regulile cãsãtoriei
Eu si sotia mea cunoastem secretul pentru a mentine o cãsãtorie solidã:
1. De douã ori pe sãptãmâna mergem într-un restaurant drãgut – companie plãcutã, mâncare bunã, bem vin... Ea merge marti si joi, eu miercuri si vineri.
2. Dormim in paturi separate – eu la Bucuresti, ea la Cluj.
3. O duc peste tot, dar ea reuseste mereu sã gãseascã drumul
înapoi…
4. Am întrebat-o unde vrea sã meargã pentru aniversarea cãsãtoriei si mi-a rãspuns: "într-un loc unde nu am mai fost demult". I-am sugerat bucãtãria!
5. Ne tinem de mânã mereu. Daca nu o fac, începe sã cheltuiascã!
6. Are un robot de bucãtãrie electric, un storcãtor electric, un prãjitor electric si zice cã sunt prea multe în casa, nu are loc de ele unde sã stea. Asa cã i-am cumpãrat un scaun electric!
7. Mi-a spus cã masina nu mai merge, fiindcã are apã în carburator. Am întrebat-o unde e masina si mi-a rãspuns: "In lac!"
8. A fãcut o mascã de argilã. Timp de douã zile a fost frumoasã foc! Apoi, si-a spãlat masca de pe fatã...
9. A fugit dupã camionul de gunoi, urlând: "Sunt în întârziere pentru gunoi?" soferul i-a rãspuns: "Nu, saltã înãuntru!"
10. Aminteste-ti mereu, cãsãtoria e prima cauzã a divortului!
11. Nu i-am vorbit sotiei timp de 11 luni. Nu îndrãzneam s-o întrerup…
12. Ultima ceartã a fost din cauza mea. A întrebat "Ce e pe televizor?", iar eu i-am rãspuns: "Praf!"
13. La început, Dumnezeu a creat Pãmântul si s-a odihnit. Apoi, a creat bãrbatul si s-a odihnit. Apoi, a creat femeia. si nici omul, nici Dumnezeu nu s-au mai odihnit niciodatã!
Pãpusari, eroi si câstigãtori - de SB_one la: 31/12/2003 15:07:00
(la: Decembrie 1989)
Pãpusari, eroi si câstigãtori (23.12.2003)



Marcarea evenimentelor din decembrie ’89 aduce în fiecare an aceleasi întrebãri, cele mai multe rãmase fãrã rãspuns. Cu trecerea timpului, si actorii principali ies unul câte unul din scenã.
Cãderea regimului Ceausescu, devenitã certitudine în doar câteva ore ale zilei de 22 decembrie 1989, devine din punct de vedere istoric tot mai mult o poveste nebuloasã. Nu vreau sã mã alãtur vocilor care sustin cu vehementã partizanã teza loviturii de stat. Nu pot însã nici accepta, ca o fatalitate, lipsa oficialã de interes pentru lãmurirea aspectelor neclare ale faptelor din acele zile încrâncenate si udate de sânge.
Paginile editiei de astãzi a „Jurnalului National” aduc în atentie o serie de personaje aflate în prim-planul evenimentelor din decembrie ’89. Procesul sotilor Ceausescu, asa cum s-a desfãsurat, rãmâne încã plin de enigme si gãunos din punctul de vedere al Justitiei. Presedintele în exercitiu, dl Ion Iliescu, spunea recent cã împuscarea sotilor Ceausescu a fost un act revolutionar, ceea ce ar da, astfel catalogat, o justificare sentintei neargumentate si procedurii sumare. Este însã de neînteles cã la atâtia ani de la Revolutie – sã acceptãm termenul – în loc sã lãmurim ceea ce s-a întâmplat, apar noi semne de întrebare, fãcute sã adânceascã misterul. Disparitia dosarului procesului Ceausescu este în acest sens ultimul dintr-o lungã serie de fapte care întãresc convingerea cã sunt multi interesati în stergerea urmelor. Sã nu ne mire când vom auzi cã de la Televiziunea Românã au dispãrut casetele procesului de la Târgoviste. Oricum, multi dintre cei care au vãzut ceea ce s-a întâmplat la acel proces, fie din interiorul tribunalului special, fie din unitatea militarã condusã de generalul (r) Kemenici, nu sunt dispusi sã vorbeascã, au cãutat sã intre în anonimat sau au fost trimisi departe de tarã.
Nu cred însã cã intrarea în negurã si uitare a faptelor sunt o fatalitate si ar fi imposibilã gãsirea cât mai multor rãspunsuri la întrebãrile despre ceea ce s-a întâmplat în decembrie ’89. Pierderi de documente din institutii ale statului si pierderi de memorie ale martorilor la evenimente fac sã te gândesti cã operatiunea de ascundere a adevãrului ar fi programatã si condusã de un Saddam bine ascuns. El a manevrat atunci si pãpusile care au iesit în prim-planul câtorva zile de foc, fiind scoase din scenã cu discretie. Eroii au fãcut si ei parte din joc, iar câstigãtorii programati.
Nu cred într-o asemenea teorie a conspiratiei din simplul motiv cã în România nu poate sã dãinuie o organizatie de o asemenea eficientã si duratã. La noi, totul se bazeazã pe improvizatie, inspiratie si efortul nu are suflu lung. Multe din întâmplãrile de acum 14 ani sunt necercetate pentru cã nu s-a înfiintat nici o institutie care sã aibã acest obiectiv. Ele sunt prea apropiate în timp pentru a cãdea în sarcina istoricilor, iar Justitiei pentru a fi pusã în miscare îi trebuie pricini. Dosarele Revolutiei ajunse în instante au fost mai mult esecuri rãsunãtoare decât aducãtoare de dreptate. Presa are capacitate limitatã de investigare, iar Muzeul Militar nu poate acoperi decât o micã parte a subiectului.
Pentru a putea ajunge la adevãrurile Revolutiei cred cã ar trebui sã vorbim deschis despre Minciunile Revolutiei. Cine a declansat isteria cu cei 60.000 de morti de la Timisoara, din ordinul cui s-au deshumat cadavrele din cimitirul sãracilor, care a fost rolul fostului prim-secretar al Capitalei, Barbu Petrescu, în dezorganizarea mitingului din 21 decembrie, cine a „periat” stenograma sedintelor CPEx s.a.m.d? Dând deoparte zgura câtorva falsuri vom descoperi poate, mai repede decât credem, adevãruri.
Mã întreb cine îi ascunde chiar presedintelui Iliescu numele pilotilor din elicopterul fãrã însemne care a mitraliat turnul televiziunii la etajul unde se afla nucleul de conducere al Revolutiei. Ancheta ar fi simplã, cred. Nici un aparat, din cele putine aflate în dotarea armatei, nu decola fãrã un ordin de zbor. Asta ar fi doar o sugestie. Dar cine sã facã ancheta, dacã nu-i o plângere, iar pilotii au, se stie, o meserie de risc.


Dan Constantin / Jurnalul National



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7498 (raspuns la: #7445) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ca şi cum o naţie flămând - de Simeon Dascalul la: 24/11/2004 09:05:08
(la: ATENTIE LA NEATENTIE!!!)
Ca şi cum o naţie flămândă şi exasperată şi-ar alege preşedintele după câtă artă abstractă îşi ţâpă pe pereţi sau după ce frumos i se asortează lui cravata. PSD-ul mizează mai degrabă pe cartea de apărător al celor mulţi în faţa patronilor şi moşierilor.

Mie mi-a plăcut Băsescu tocmai datorită look-ului de mitocan de-al nostru, expresiilor neaoşe ce înlocuiau alegorii sclifosite. Era tare convingător în rolul de luptător justiţiar şi am fost chiar încântat când s-a luat de franţuz.

Zău, Băsescu făcea aşa figură frumoasă ca mai că m-aş fi dus la vot.

Dar hai să fim serioşi, părţile opuse nu-s un partid şi altul, ci clasa politică şi talpa ţării. Cel puţin la noi, pe plan local, politicienii nu se duşmănesc. Sunt remarcabili de civilizaţi şi de democraţi între ei. Nici o umbră de animozitate din cauza diferenţelor de doctrină ale partidelor nu adumbreşte armonia relaţiilor interumane. Se frecventează democratic şi european pe la aniversări şi onomastici, stau cot la cot în consilii de administraţie, îşi împart frăţeşte spaţii comerciale, ba chiar se încuscresc. Şi dacă se mai hârâie o fac de ochii plebei sau fiindcă nu se-nţeleg la vreo împărţeală. Dar supărarea nu durează mult, doar sunt oameni civilizaţi, aparţin aceluiaşi grup. Noi le suntem „ceilalţi”, duşmanii, partea adversă.

Cât despre bieţii trolli care îndrăznesc să înjure pe net un candidat sau altul, de ce să n-o facă dacă le pică bine? Oricum n-are ce să strice. Câinii latră, caravana trece.
Aniversare - de Pasagerul la: 29/07/2005 19:25:57
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
-Miine aniversam 30 de ani de la casatorie, am putea taia porcul?
- De ce, raspunde sotul, doar nu e vina lui...

--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
Vársátor - de alexa_alexis la: 06/10/2005 23:34:32
(la: Care semn zodiacal va este mai simpatic?)
Vársátorii sint deosebiti,in toate sensurile.
apărătorii - de Simeon Dascalul la: 17/03/2006 16:44:13
(la: Caricaturile lui Mahomed)

„musulmanii ăştia au să ne mănânce pe toţi”

hulpavă şi în extindere mi se pare altă ţară astăzi;

iar acum două sute de ani sfânta Rusie hăpăia un teritoriu după altul în înaintarea ei sub pretextul apărării creştinătăţii; nu-i chiar un şablon identic – puterea otomană era reală, arabii de azi sunt un pretext jalnic – totuşi situaţia e aproximativ aceeaşi şi te face să te întrebi - dar de apărători cine ne fereşte?


„Da, dar arabii nu au piedut nimic pe chestia asta, dimpotrivă”

cred că arabii or interpretat altfel ….


iar prezenţa noastră în Irak mi se pare tare neinspirată; nu văd unde ni-i gheşeftul, dar pericolul e clar; de ce n-om fi procedând şi noi ca fraţii bulgari?
nici ei nu-s într-o situaţie grozavă , dar li s-a părut mai înţelept să-şi strângă catrafusele din zonă

¤Întrebare de începător: - de midan la: 01/08/2006 20:18:29
(la: sfaturi pentru cafegii incepatori)
¤Întrebare de începător: există posibilitatea ca la un moment dat comentariile şi textele unui autor să apară în site fără vreo aprobare ulterioară sau absolut tot ce se postează trebuie aprobat?
*** - de maan la: 19/06/2007 14:17:54
(la: Intrebari pentru cine vrea sa raspunda.)
Credeti ca o gradinita cu program redus si limbi straine ar fi ceva interesant ?
ar fi ceva interesant daca ai avea cadre didactice bine pregatite si daca ai cunoaste umpic sistemul.

O firmã care organizeazã evenimente speciale (aniversãri, nunti, botezuri, etc.) poate fi accesibilã pentru un începãtor ?
asta-mi mare mult mai la indemana, dar depinde unde locuiesti.
intr-un oras de provincie, unde lumea-i obisnuita sa-si organizeze singura petrecerile, nu stiu cat succes ai avea.
poti sa faci si-o firma care sa faca curat dupa petreceri ... ii oricum mai usor de gasit personal.

Dar o agentie pentru reclame ? Poti sã faci o echipã de lucru pe care sã te bazezi ?
mah, in principiu poti sa faci orice.
cred ca ai nevoie si de o doza mare de inconstienta ... am senzatia ca-n demersurile astea ai tot atat de multe sanse sa castigi, cat ai sa pierzi.
si ma mai gandesc ca un lucru important, ce ar putea atarna greu catre reusita e sa-ti placa ce faci.
astfel incat sa nu iei ca pe-o corvada ci ca pe un joc ... sa nu extenueze, ci sa te stimuleze, oricat de mult ai munci.


dup-aia am observat ca societatea noastra e centrata pe consum ... ai putea sa faci un restaurant, cu terasa.
sa restaurezi o casa veche si sa-i pastrezi misterul prin decoratiunile interioare, sa constuiesti unul dupa niste planuri fantasmagorice...

io mi-am dorit sa am un hotel la mare si sa-l manageriez singura.
si-mi mai doresc o ceainarie, o cafenea unde sa aduc toate soiurile posibile si sa le ofer musteriilor cate-o havana din partea casei c-un bluess languros in fundal.
asta nu-i greu...:)
Avem un câştigător!!! - de cosmacpan la: 26/10/2007 22:06:42
(la: Mister Cafeneaua 2007 - Etapa Nominalizarilor)
"Se pare că marele premiu .....a fost câştigat! Nu se ştie cine este el, dar câştigătorul este din ....."
"Mie cel mai mult imi place de ..., dar nu ca as vrea ca el sa castige. .... Nu stiu cine va fi marele castigator, dar parca as merge pe mana lui. ..."
avocati, notari şi judecători corupţi - de Gheorghios la: 08/10/2008 13:05:04
(la: Sa vorbim deschis despre coruptie)

De ce nu se vorbeşte şi despre corupţia avocaţilor care, cu bună ştiinţă, fiind in faţa unor documente false, vizibile cu ochiul liber, ale clienţilor lor continuă să le susţină cauza uzând în instanţă de aceste falsuri flagrante.

Ce sa mai vorbim de avocaţii unei părţi care se lasă cumpăraţi de partea adversă.

Cunosc jurişti la stat care dintr-un salariu de nimica şi-au facut vile, şi-au cumpărat automobile ultimul răgnet şi tot soiul de alte bunuri şi proprietăţi. Nici în 7 vieţi, din salariul lor, nu ar fi putut face o aşa avere. Toţi sunt nepoţii MĂTUŞII TAMARA?

Asta prevede codul deontologic şi statutul avocatului?

Ma refer la mafia imobiliară care nu ar putea exista şi fară notari (care fabrică şi autentifică acte false) si avocaţi (care se servesc de acestea în cunoştinţă de cauză)dar şi fără judecătorii care au "orbul găinilor".

Pe când vom vedea la puşcărie un avocat corupt?

Acum despre corupţia judecătorilor în acceaşi situaţie.

Şi ei vad, în majoritatea proceselor legate de imobiliare, falsurile flagrante. De ce nu se autosesizează. Ei ar trebui să servească - ca toate părţile aflate în proces - adevărul şi justitia.

N-au salarii destul de mari? Au nevoie de venituri suplimentare ilicite?

Gh

#348896 (raspuns la: #289963) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
(13/4) - de Tot Areal la: 15/03/2010 14:30:36
(la: Pensia de moarte ( 13 ))
- M-am răzgândit, nu vă internez! După ce aţi colindat toate spitalele, cu atâţia medici şi nu au avut ce vă face, veniţi pe capul meu, să muriţi la mine?
Rămase ca trăsnită. Plecă plângând şi merse iar la doctoriţa de la dispensar.
- Ce s-a-ntâmplat? a întrebat mirată.
Sugrumată de lacrimi i-a povestit incidentul. Căuta să o liniştească. Îl sună pe Silvescu. Era un internist din partea locului, foarte căutat.
Timp de două săptămâni, uneori venind cu colegul şi prietenul lui Turianu, îi făcură tot felul de investigaţii. La sfârşit îi spuse că e un debut de poliartrită reumatoidă. Infecţia afectase glanda tiroidă. I-a descris mecanismul bolii şi ce are de făcut mai departe.
- Te ţii de capul lui Toncescu să te opereze. Te tratează cu ampicilină şi garantez eu pentru operaţie.
Era perioada în care se aniversa un deceniu de la înfiinţarea spitalului, fusese invitată ca pacientă. Silvescu şi Turianu au prezentat un studiu despre obezitate făcut pe pacienţii din zonă. O vedea pe madam Iliescu cum îşi flutura pălăria dând aprobator din cap şi lucrul ăsta o revolta. Aflase că toată viaţa s-a purtat urât cu pacienţii şi colegii. Plecase în Franţa cu soţul ei după revoluţie şi au venit înapoi. S-a făcut o şedinţă cu medicii şi deşi nu le erau simpatici, medicii au acceptat să fie reprimiţi. Asta nu a adus nici o schimbare de atitudine în comportarea doctoriţei.
A scris articolul făcând o paralelă cu medicul care o operase la Braşov de apendicită. Era un medic aproape de pensionare. Se scoteau firele de chirurgie de import şi se înlocuiau cu fire de producţie românească, de proastă calitate. Făcuse un abces şi medicul înfuriat, un domn forte elevat şi elegant de obicei, începu a înjura ca un birjar că s-au înlocuit firele. Articolul, a avut un succes neaşteptat de mare. Tot oraşul discuta despre el. Socrul îi zise într-o zi:
- Mi-a zis un prieten să-ţi spun că madam Iliescu a ieşit la pensie...
După vreo lună s-a dus la control. Medicii povesteau cum a fost primit articolul.
- Doamnă, am citit un articol trăsnet! Cel mai bun articol de medicină pe care l-am citit în presa civilă! L-am citit în faţa colegilor şi l-am comentat toţi.
- Articolul ăsta mi-a adus aminte de ceva urât, zicea Turianu. Venisem ca stagiar de la clinică unde lucrasem cu profesori universitari şi căutau să ne insufle un sentiment de devotament faţă de bolnav. Eram de gardă. A venit un bărbat seara la zece cu o pneumonie gravă. Cum garda se făcea acolo, l-am internat în secţia dumneaei şi am prescris tratament. Mă trezesc cu ea la cabinet, noaptea pe la două. Cu o falcă-n cer şi alta-n pământ de faţă cu bolnavul mă batjocorea că i-am adus muribunzi în secţie! Am avut un sentiment de mare ruşine, de revoltă...
După trei luni Mona se întâlni cu Silvescu la circ, cu copiii. Se uita la ea foarte mirat.
- Dumneata eşti, sau vă confund? zicea medicul.
- Eu sunt...zise ea zâmbind de surpriza ce i-o făcuse medicului.
- Ce-aţi făcut, cum aţi slăbit?
- Cum mi-aţi spus! M-am operat, am ţinut regim drastic cu o mie de calorii pe zi, am tratat tiroida...
- Doamnă, toţi obezii care vin la mine vi-i trimit să le daţi reţetă!
La următorul control îi zise:
- Gata, nu mai slăbiţi şi nu mai luaţi medicamente. Sunt riscuri mari. Arătaţi destul de bine. Să aveţi grijă la infecţii...
#531074 (raspuns la: #531073) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sărbători pline de magie... - de Lady Allia la: 21/12/2010 20:05:58
(la: Craciun Fericit!)
Hara - Marlin, darlin



Acest colind este unul drag mie, iar Hara ştie să-l colinde frumos de aceea vi-l dăruiesc vouă din tot sufletul cu urarea de a avea parte de "Sărbători Fericite şi Pline de Magie!".

Să fiţi iubiţi şi fericiţi!
Am lacrimi in ochi... - de Baby Mititelu la: 29/01/2012 09:31:06
(la: Emotie)
Cu putin timp in urma am reusit sa ies cu o altă femeie!

În realitate, fusese ideea sotiei mele:

-”Stim amandoi că o iubesti !” – mi-a zis untr-o zi, luandu-ma prin surprindere.
- Viata este foarte scurta, dedica-i si ei putin timp”
- “Dar eu te iubesc pe tine “, am protestat.
- “Stiu, dar o iubesti si pe ea, deasemenea”.

Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de câtiva ani.

Din păcate, serviciul si copiii mei îmi permiteau sa o vizitez numai ocazional. În seara aceea am sunat-o sa o invit la cina si la un film.
- “Ce s-a intamplat ? Esti bine ?” m-a intrebat. (Mama mea este tipul de femeie pentru care un telefon târziu în noapte sau o invitatie surpriză sunt indicii de veste rea.)

- “Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu tine… Amandoi, singuri… Ce parere ai ?”

Reflectand un moment, răspunse:
-”Mi-ar plăcea foarte mult.”

Vinerea aceea, in timp ce mergeam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, stiti, nervozitatea aceea care precede o intalnire… Si, pentru Dumnezeu, cand am ajuns, am constatat ca si ea era foarte emotionata! Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton. Îsi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare a căsătoriei. Fata ei iradia lumină, ca fata unui inger.

-”Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate” – imi spuse urcand in masina.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. În drum spre masa rezervată, Mama se sprijinea de bratul meu ca si cum ar fi fost “Prima Doamna a Natiunii”.Când ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul (ochii ei puteau să vadă numai literele si cifrele mari.)

Pe la mijlocul antreurilor, mi-am ridicat privirea spre ea. De dincolo de masă, Mama ma privea, cu un suras nostalgic pe buze.
-”Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?”.

- “Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea”, am raspuns.

In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar schimb de informatii despre vietile noastre.
Am vorbit atata, ca am pierdut sirul.

- “Voi iesi cu tine si altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu”, spuse Mama.

Cand am dus-o acasa, mi-a părut atât de rau ca ne desparteam… Am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.

- “Cum a fost intalnirea?” a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.
– “Foarte placuta, iti multumesc! Mult mai placuta decat mi-am imaginat”, i-am răspuns, privind-o recunoscator.

Cateva zile mai tarziu, Mama a murit din cauza unui infarct. Totul a fost atat de rapid, încât nu am putut face nimic.
Dupa putin timp, am primit un plic de la restaurantul în care cinasem cu Mama.

Continea un biletel care spunea:

“Cina este plătită anticipat. Am fost aproape sigură ca nu voi mai reusi să vin la următoarea întâlnire. Oricum, am platit pentru tine si sotia ta. Niciodata nu îti vei putea închipui ce a însemnat noaptea aceea pentru mine.
TE IUBESC,
Mama“
In acel moment am inteles cât de important este să spunem la timp TE IUBESC si sa le daruim fiintelor noastre dragi timpul pe care il merita. Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si familia ta! Acordă-le timp pentru ca ei nu pot astepta.

Daca Mama ta traieste, acordă-i atentia cuvenită… Daca nu, aminteste-ti-o!

Si aminteste-ti mereu: DUMNEZEU IARTA, DAR TIMPUL NU IARTA NICIODATA, NICI NU SE POATE INTOARCE!
Sărbători Luminoase - de Lady Allia la: 25/12/2012 16:52:58
(la: Sarbatori Fericite)
Sărbători Fericite, pline de lumină, bucurie şi liniştea celor dragi aproape! Să vă fie sufletul casă iubirii, iar iubirea să vă locuiască inimile voastre frumoase neîncetat! Să aveţi parte de linişte, seninătate şi timp pe care să îl dăruiţi celor iubiţi atunci când acesta pare că nu mai vrea să stea!

Să păstraţi mereu în inima voastră Magia Crăciunului şi să nu uitaţi nici o clipă că adevărata magie a sa constă în iubire! În iubirea pe care o primim şi o dăruim!

Crăciun Fericit!
Eu sunt cineva de bine 4 - de sami_paris74 la: 09/02/2014 21:09:14
(la: Eu sunt cineva de bine 3)
Eu sunt cineva de bine 4

Am ieşit din spital de câteva zile, din cauza medicamentelor ori a atropinei văd foarte prost, sau este pur şi simplu din cauza unui medicament care se numeşte « Gliclazide », instinctul îmi spune ca medicamentul este de vină, l-am redus la jumătate şi într-adevăr observ că vederea îmi revine puţin câte puţin.În prospect spune că acest medicament reglează zahărul din sânge, ţin un regim sever, am slăbit, glicemia este normală.
Cu ajutorul ochelarilor văd perfect, şi totul se luminează în mintea mea şi în jurul meu. Am urcat la volanul maşinii, în zece minute am ajuns acasă, apoi grăbit am plecat la plimbare pe malul mării, avid după aerul rece şi umed, am respirat adânc, simţind imediat o senzaţie de bine.
Drumul de la Cannes la Cannes la Bocca este lung şi se întinde puţin şerpuitor pe o distanţă de trei km.
Marea întotdeauna mi s-a părut frumoasă, indiferent că este soare s-au furtună. Azi, cerul este înnegurat şi plouă cu picături mici, aproape insesizabile. Am coborât pe o scară ajungând pe o terasă lungă de câteva zeci de metri, mă bucur că sunt singur, singur cu gândurile mele.
Palmieri înalţi se desprind parcă de pământ şi se înălţă către cer şi parcă vor să se agaţe de norii întunecaţi. Mi-ar trebui încă treizeci de ani ca să mă satur de valurile Mării Mediterane şi de pescăruşii care coboară vertiginos, atingând din când în când apa sărată. Marea vuieşte şi parcă îmi trimite o melodie dedicată numai mie, o romanţă tristă, bătrână, uitată, plină de amintirile anilor trecuţi. Copiii au trecut de mult de vârsta contradicţiei, n-am ştiut atunci de ce mă contrazic, poate că nu aveam încă o experienţă în acest domeniu, din acesta cauză m-am îndepărtat de Mihaela şi Vasile şi chiar eram tare supărat pe ei. Vasile a împlinit pe 1 februarie 35 de ani şi şi-a aniversat ziua împreună cu Robert la mine acasă la Cannes. Tort, două lumânări cu numărul 35, şampanie, mâncare bună... Am cântat cu toţii « La mulţi ani cu sănătate » şi pentru prima oară am realizat că atunci când am o situaţie dificilă, gravă, copiii mei sunt prezenţi. Înainte de ultima lor vizită, aveam o senzaţie stranie, m-am simţit gol, străin pe meleaguri străine, atârnat în mâna singurătăţii absolute. Vântul suflă necruţător făcând să tremure un steag din apropiere şi pelerina mea de fâş. Am închis-o mai bine cu fermoarul şi am pus gluga pe cap.
În spatele meu se văd munţii cu crestele albite de zăpadă, în faţă se văd pescăruşii şi marea cu valuri înspumate, gândurile sunt multe şi se perindă în mintea mea cu rapiditate, un val mai puternic a ajuns lângă picioarele mele, câţiva pescăruşi zboară deasupra mea. Am avut intenţia să mă dezbrac şi să intru în mare deşi apa era foarte rece. Astă-noapte n-am reuşit să dorm, copiii au plecat cu avionul la Paris.
Lucrez de câteva zile de dimineaţă până seara azi am reuşit să acopăr suma pe care o datorez la bancă.Mă simt uşurat că nu mai am datorii şi sunt foarte fericit că pot să muncesc.
Pentru mine munca reprezintă satisfacţie şi stabilitate, simt că prin munca mea pot să trăiesc liniştit în teribila Europă, tot prin munca mea colaborez indirect la civilizarea României şi mai mult vreau să fiu un exemplu pentru toţi ţiganii care nu vor să se integreze în societate. Înainte de revoluţie plecau mult mai puţini, plecau doar membrii de partid şi o parte din trupele de gimnastică muzica şi dansuri. Dintre care mulţi nu se mai întorceau în România.
De peste 23 de ani, până acum, ceea ce este supărător în această evadare anuală peste graniţă e faptul că obiectivele lor sunt întotdeauna aceleaşi, Anglia, Germania, Franţa, Austria, Italia, Elveţia şi au ajuns să emigreze chiar şi pe celelalte continente.
De ce ţiganii au plecat primii din România? Aşa cum animalele simt un cutremur, ţiganii au fost primii care au reuşit să scape din ghearele sărăciei, având o presimţire că nimic nu se va schimba în România în următorii 23 de ani, apoi au plecat românii şi printre cei exilaţi voluntar se numără cei mai capabili meşteşugari, cei mai buni medici şi savanţi. Noi cei plecaţi în străinătate aducem anual beneficii de miliarde de euro României. Speranţa pentru o viaţă mai bună a românilor din ţară, nu este guvernul şi nici pensiile mizerabile pe care le primesc bătrânii de la stat, ci tot ajutorul nostru care vine mereu, cu regularitate, din teribila străinătate.
#650338 (raspuns la: #649619) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 05/07/2016 09:22:49
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Un tip este chemat de șeful său în birou:

– Măi Costele, Istvan pretinde că este victima rasismului la locul de muncă.

– Adică?…l-a întrebat.

– Păi, când ați fost vinerea trecută cu toții la restaurant să sărbătoriți aniversarea aceea, el a fost singurul pe care nu l-ați invitat…

– Ei, și?!

– Și… Costele, era totuși ziua lui, ce naiba!

***

Două persoane filozofau în tren:

– Concluzia mea personală este că tot mai bine ar fi să dai decât să primeşti.

– Aveţi o gândire generoasă. Sunteţi filantrop?

– Nu, sunt boxer....
*** - de INSULA ALTUIA la: 30/09/2016 20:29:24
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
- Dragul meu, aniversăm 17 ani de căsătorie. Să punem curcanul la fript ?
- De ce, el ce vină are?
Din strainatate - de JCC la: 13/10/2003 14:36:49
(la: Cele mai frumoase poezii)
Din străinătate

Când tot se-nveseleste, când toti aici se-ncântă,
Când toti îsi au plăcerea si zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-al patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Si inima aceea, ce geme de durere,
Si sufletul acela, ce cântă amortit,
E inima mea tristă ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

As vrea să văd acuma natala mea vâlcioară,
Scăldată în cristalul pârâului de-argint,
Să văd ce ei atâta iubeam odinioară :
A codtului tenebră, poetic labirint ;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, linistiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice soptiri.

As vrea să am o casă tăcută, mitutică,
În valea mea natală ce undula de flori,
Să tot privesc la munte, în sus cum se ridică,
Pierzându-si a sa frunte în negură si nori.

Să mai privesc o dată câmpoa-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile si albe le-a tesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica soptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadentă a frunzelor, ce freme,
Născură-acolo-n mine soptiri de-un gingas dor.

Da ! Da ! As fi ferice, de-as fi încă o dată
În patria-mi iubită, în lucul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde ghetoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce linistire,
În visuri fericite m-ar duce către nori

Eminescu
DOINA de Eminescu - de JCC la: 15/10/2003 13:42:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
D O I N A
de Eminescu

De la Nistru pân' la Tissa
Tot Românul plânsu-mi-s'a,
Cã nu mai poate strãbate
De-atâta strãinãtate.
Din Hotin si pân' la Mare
Vin Muscalii de-a cãlare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strãinul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au fãcut dusmanii cale,
Din Sãtmar pânã 'n Sãcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român sãracul!
Indãrãt tot dã ca racul,
Nici îi merge, nici se'ndeamnã,
Nici îi este toamna, toamnã,
Nici e vara vara lui,
Si-i strãin în tara lui.
De la Turnu 'n Dorohoi
Curg dusmanii în puhoi
Si s'aseazã pe la noi;
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strãinãtate;
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbracã tara sânul,
Codrul - frate cu Românul -
De secure se tot pleacã
Si isvoarele îi seacã -
Sãrac în tarã sãracã!
Cine-au îndrãgit strãinii,
Mânca-i'ar inima câinii,
Mânca-i'ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!


Stefane Mãria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Arhimandritului
Toatã grija schitului,
Lasã grija Sfintilor
In seama pãrintilor,
Clopotele sã le tragã
Ziua'ntreagã, noaptea'ntreagã,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca sã 'ti mântui neamul tãu!

Tu te 'naltã din mormânt,



Sã te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odatã,
Ai s'aduni Moldova toatã,
De-i suna de douã ori,
Iti vin codrii 'n ajutor,
Toti dusmanii or sã piarã
Din hotarã în hotarã -

Indrãgi-i'ar ciorile
Si spânzurãtorile!


Lucian Blaga - de sanjuro la: 16/10/2003 01:27:00
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dati-mi un trup, voi muntilor


Numai pe tine te am, trecãtorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
cãci lutul tãu slab
mi-e prea strâmt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

Dati-mi un trup,
voi muntilor,
mãrilor,
dati-mi alt trup sã-mi descarc nebunia
în plin!
Pãmântule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei nãprasnice inimi,
prefã-te-n lãcasul furtunilor cari mã strivesc,
fii amfora eului meu îndãrãtnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea mãretii mei pasi
si-as apare nãvalnic si liber
cum sunt,
pãmântule sfânt.

Când as iubi,
mi-as întinde spre cer toate mãrile
ca niste vânjoase, sãlbatice brate fierbinti,
spre cer,
sã-l cuprind,
mijlocul sã-i frâng,
sã-i sãrut sclipitoarele stele.

Când as urî,
as zdrobi sub picioarele mele de stâncã
bieti sori
cãlãtori
si poate-as zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecãtorul meu trup.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...