comentarii

Ar putea fi inceputul unei frumoase prietenii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
rsi - de Horia D la: 06/09/2005 21:39:51
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
cred ca suntem martorii inceputului unei frumoase prietenii:))
#70133 (raspuns la: #70131) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nonverba - de Honey in the Sunshine la: 28/11/2005 00:16:07
(la: Doar femeile sângerează)
Inteleg de ce ii iei apararea lui Sebesthai.. Si eu i-as lua-o unui "co-user" care se invarte numai pe subiectele mele, ii ataca taman pe cei care mi-au criticat textele si, (colac peste pupaza!) mai are si acelasi stil de a vorbi ca mine ;)

Prevad inceputul unui frumoase prietenii intre tine si "eul tau liric"...
______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi
#91076 (raspuns la: #91018) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sebesthai sau cum sa te lasi de fumat - de Nonverba la: 28/11/2005 21:30:25
(la: Doar femeile sângerează)
Maan, usurel, singurul lucru pe care mi-l doresc acum de la tine e tacerea. Multumesc.

Honey, asa e, asemanarea in stiluri ne-a dat de gol (nu as folosi in veci "gumilasticul", cel putin nu fara a pufni in ras), tocmai eram la o tigara si un ceai de tei cu amicul Sebesthai, isi tuguiaza buzele inspre monitor acum in chip de salut.

Sebesthai, vad esti cuprins de frematare, ingaduieste-mi sa te asigur din nou de lipsa mea de interes inspre indivizi precum tine (tu drept etalon, cred ca nu-ti e o pozitie nefamiliara, nu?), specimene de a caror prezenta sunt coplesit zilnic, real sau virtual. In ceea ce priveste asemanarea intre stilurile noastre, afirm raspicat ca a fost doar o eroare in sistemul evaluativ al lui Honey. Acest fapt, o data devenit adevarat, mi-ar taia gustul pt tigari.

Reverente.


Honey, necesarele precizari
#91247, de Sebesthai la Mon, 28/11/2005 - 18:52


Honey, se simte necesitatea unor explicatii (nu scuze, caci acelea intervin cand iti pare rau pentru ceva, not the case) suplimentare: in primul rand, inrudirea mea cu Nonverba este pur virtuala. Nu-l cunosc si nici nu intentionez sa o fac. (asta pentru a-l asigura pe Nonverba ca Mess-ul nu i se va ingreuna cu identul meu). Minora mea contributie la "provocarea de a gandi" in cazul Nonverba survine in urma unei coincidente (sau a unui colac peste pupaza, spune-i cum doresti) cat se poate de banale: textele mele au fost publicate alaturi de ale sale. Atat. In al doilea rand, iti repet (sper ca pentru ultima oara), maan a fost criticata, nu atacata. I don't hit women. Yet.
Cat despre stilul de a vorbi, asemanarea este un semn de bun augur. Pentru Nonverba, caruia ii doresc numai bine.
Ca si voua, tuturor.
raspunde acestui comentariu | ignora utilizatorul | noteaza comentariul... foarte bun interesant slabut in afara subiectului insultant



jelui-m-as si n-am cui...(pt. Sebeshtai)
#91080, de Intruder la Mon, 28/11/2005 - 01:02


daca nu intelegi un cuvant, un dictionar poate fi o investitie buna. Si, regret sa te dezamagesc, nu intereseaza pe nimeni activitatile tale orale.

oricand, un dictionar poate fi o investitie buna...am gasit acolo ceva despre ''toleranta''...
nu trebuie sa regreti nimic, accept adevarul oricui, atat timp cat nu ma sustrage de la tastatura mea hodorogita...''nimeni'' nu-i prea mult totusi? ah, ''toleranta'' asta, ma obsedeaza!

Un ultim amanunt: "nesimtirea mea inutila" nu s-a cristalizat, pana acum, in forme destul de transparente de discurs de bodega, asa cum am intalnit in reply-ul dlui Intruder, acum caracterizat de o salutara mutzenie.

d-nul Intruder nu stie cum sa-si ascunda ''transparenta'' si mai da cu bata-n balta!...n-a invatat sa faca deosebire intre elita si vulg si si-a ales un nick pe masura...nu are o ''carte verde'' si atunci se strecoara (sinuos?) pe unde nu-i fierbe oala...mutzenia (salutara sau nu) este o conditie sine qua non pe un forum, asa-i?
...si tacuisses, philosophus mansisses...ah, vorbesc singur!
___________________________________
semper idem...
raspunde acestui comentariu | ignora utilizatorul | noteaza comentariul... foarte bun interesant slabut in afara subiectului insultant



Nonverba
#91076, de Honey in the Sunshine la Mon, 28/11/2005 - 00:16


Inteleg de ce ii iei apararea lui Sebesthai.. Si eu i-as lua-o unui "co-user" care se invarte numai pe subiectele mele, ii ataca taman pe cei care mi-au criticat textele si, (colac peste pupaza!) mai are si acelasi stil de a vorbi ca mine ;)

Prevad inceputul unui frumoase prietenii intre tine si "eul tau liric"...
______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi
raspunde acestui comentariu | ignora utilizatorul | noteaza comentariul... foarte bun interesant slabut in afara subiectului insultant



nonverba
#91018, de maan la Sun, 27/11/2005 - 18:49


Dupa cum ati remarcat, Sebesthai a avut decenta sa accepte cand suspiciunile ii sunt contrazise de realitate (critica secunda a lui maan), a "dat inapoi" aratand ca nu plecase cu gandul unei dispute fara noima. Spiritele s-au asezat, lucrurile s-au scurs (ca vinetele de apa), treceti peste.

abia mi-am cerut scuze.
REPET: abia mi-am cerut scuze!
nu l-am vazut pe sebeshtai facand acelasi lucru desi un om decent n-ar fi stat pe ganduri sa-si ceara iertare.

astepti cenusa-n cap din partea mea????????????
Irma - de Molloy la: 10/09/2011 14:38:19
(la: Fluturi)
E inceputul unei frumoase prietenii si, fiindca mi-ai trimis nist versuri atat de frumoase, o sa-ti raspund, sper eu, pe masura:
washed-up, on shore, the old yellow notebook
out again
I write from the bed
as I did last
year.
will see the doctor,
Monday.
"yes, doctor, weak legs, vertigo, head-
aches and my back
hurts."
"are you drinking?" he will ask.
"are you getting your
exercise, your
vitamins?"
I think that I am just ill
with life, the same stale yet
fluctuating
factors.
even at the track
I watch the horses run by
and it seems
meaningless.
I leave early after buying tickets on the
remaining races.
"taking off?" asks the motel
clerk.
"yes, it's boring,"
I tell him.
"If you think it's boring
out there," he tells me, "you oughta be
back here."
so here I am
propped up against my pillows
again
just an old guy
just an old writer
with a yellow
notebook.
something is
walking across the
floor
toward
me.
oh, it's just
my cat
this
time. (Are You Drinking?, Charles Bukowski)
#620252 (raspuns la: #620250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nimic mai putin decat iubire - de Radina la: 20/06/2005 11:48:40
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Eu am trecut prin ambele experiente. Am dintr/o prima casnicie un copil, m/am recasatorit si pt o lunga perioada de timp am vazut cum intre cei doi "vasnici competitori" s/au creat foarte multe sentimente, si clare si tulburi, si rele si bune si reale si false. Toate au fost insa sub semnul iubirii; a mea pentru ei si a lor pentru mine.Eu din cea neiubita si "acrita" m/am transformat in liantul pentru iubire. Iubind reusesti sa scapi de ideea de compromis. Primesti, darui si intotdeauna sondezi in tine cu atentie cea mai potrivita reactie care sa/ti exprime iubirea si sa estompeze orice conflict. Nimic mai putin, insa, decat iubire. Lipsa iubirii e marele compromis. Daca nu mai exista iubire inevitabil se creaza tensiuni si tristeti, care ne secatuiesc sufletul. Compromisul de care tu vorbeai duce la falsitate si la ariditate. Nu putem trai fara iubire.Si gandeste/te ca se consuma mult mai multa energie incercand sa omori o iubire sau sa pastrezi o aparenta decat sa depui efortul de a o revigora. In cazul in care vrei sa o revigorezi pornesti de la premisa unei finalitati pozitive, cu riscul unui posibil insucces bineinteles, dar cu speranta vie si cu sansa unui nou "izvor". Pentru "compromisul civilizat" se consuma doar resurse, fara ca ele sa mai aiba vreo sansa sa fie recuperate. Aici nu mai exista finalitate. E un sentiment de stagnare. Chiar si acel respect civilizat de care vorbeai consuma enorma energie. Cand speranta revigorarii iubirii nu mai exista si incepi una noua macar "razboiul" la care pornesti are sanse de victorie. Se moare mult, se oblojesc rani, se ajunge la armistitii periodice sau la batalii crancene dar cel putin se deruleaza viata acut si intru iubire.
Compromisul reapare, atunci cand de dragul unui copil, doua cupluri se reconciliaza total pentru a fi in preajma lui. Eu mi/am petrecut zece Craciunuri cu tatal copilului, cu mama vitrega, cu sotul meu, in jurul bradului,fiind civilizati.S/a intamplat insa sa intervina afectele.Sunt inevitabile cand e vorba de iubire. Ele au intervenit din pricina faptului ca am avut vointa sa fim atenti la sentimentele copilului. Si ne/am legat. Am creat o frumoasa prietenie. Mama vitrega a nascut un fratior si atunci iar am depasit barierele compromisului. Cum sa nu o iubesti,pe mama mica, pt ca asa ii spunem, cand ne/a nascut un fratior.Si despre razboi e vorba, pt ca la inceput copilul meu a avut toate simptomele de gelozie ale copilului mai mare. Si uite asa putem vorbi despre divorturi, recasatoriri fara ca ele sa fie neaparat niste dezastre nascatoare de compromisuri maligne. Ci cu compromisuri benigne care trec pt ca le bombardam cu atentie si iubire. Cuvantul de ordine este insa aici "iubire". Si de fapt multa iubire neconditionata.
#55613 (raspuns la: #55161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lupta!!dar numai cata vreme iti place ce vezi - de anana la: 28/02/2006 14:44:42
(la: lupti pentru iubire?)
nu cred ca doi oameni se iubesc mai mult, sau mai intens, la nunta de aur, decat s-au iubit in seara nuntii, cred ca se iubesc.. altfel
o relatie de lunga durata trebuie sa se bazeze pe ceva mai mult decat pasiune, pentru ca pasiunea e asemeni frumusetii din bancul cu ardeleanul: trecatoare!!
si atunci trebuie sa fie ceva in plus: cea mai frumoasa prietenie dintre un barbat si o femeie, sentimente sincere, curate, o legatura atat de stransa, de intensa, dar care nu stie -si nici nu trebuie sa stie!- sa ingradeasca, sa limiteze...

imi amintesc de o fraza spusa de profa mea de romana din liceu.. "te iubesc nu pentru ceea ce esti, ci pentru ceeea ce sunt eu cand sunt cu tine".. asa ca raspunsul meu e categoric: lupta!! din toate puterile, din tot sufletul, cu toate gandurile si toate simtirile, dar nu cu toate armele!!! pentru cineva care te face sa simti ca esti unic/-a merita sa lupti, dar numai cata vreme sentimentul persista.. atunci cand deja simti oboseala, cand iti pierzi din stralucire luptand, e momentul sa te intrebi daca mai merita efortul, si nu mai continua lupta decat daca raspunsul e de gasit si, mai mult, e pozitiv!!! legatura dintre un el si o ea nu cunoaste principiul "daca voi nu ma vreti, eu va vreu"!!!
se spune ca cel mai frumos mod de a iubi si de a arata asta, este sa-i lasi libertatea sa aleaga, iar cand sentimentul este reciproc, alegerea cred ca este cel putin evidenta!!

nu stiu daca este neaparat necesar un nivel cel putin constant - daca nu crescator- al intensitatii relatiei, nu stiu daca ar trebui sa fie "ca la inceput", pentru ca noi , oamenii, putem fi atat de complecsi, de complicati, incat mi se pare cam greoaie intoarcerea la un oarecare nivel initial, cred ca e mai degraba vorba de o stare pe care am vrea sa o re-cream in noi, si s-ar putea ca tocmai aici sa gresim...

Prietenia - de (anonim) la: 07/06/2004 22:19:38
(la: Prietenia in zilele noastre)
Da e intr-adevar din ce in ce mai rara prietenia adevarata. Dar nu cred ca e dificil sa o mentii din moment ce ea exista. Intr-o prietenie adevarata totul devine natural si totul se decurge de la sine.

Ingredientele esentiale unei prietenii ? Este o intrebare frumoasa!
Prietenia, pentru mine, este neconditionata, nici o asteptare, nici o obligatie. Eu nu astept de la un/o prietena nici timp, nici intelegere, nici ajutor.. dar sunt gata sa ofer tot ceea ce sunt capabila. De ce nu cer nimic de la un/o prietena? Fiind ca totul imi este accordat.
A nu astepta nimic si a avea totul, iar cand nu ti se cere nimic dar esti gata sa oferi totul.

Sunt fericita sa pot avea prieteni. Si îi multumesc din suflet.
Doresc turor acest lucru, caci a avea un (sau mai multi) prieten(i) este o comoara.
Ana
casa de cultura a studentilor... - de stanescoo la: 09/09/2004 13:51:02
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...am fost elev domnului urse in urma cu 3 ani, apoi am mai tot trecut pe la cursul dansului in anii ce au urmat. a fost frumos, cred ca voi face in curand o vizita, cum incepe din nou cursul...

n-as vrea sa-l vorbesc de rau acum, ar fi o mare greseala din partea mea / a noastra...insa, un lucru trebuie spus: cel mai mare avantaj pe care l-am avut in urma cursului sunt oamenii pe care i-am cunoscut acolo, si cu care sunt si acum foarte bun prieten, iesim la fotografiat in continuare...

pentru ca despre poze ale profesorilor vorbeam, de la asta a plecat discutia, nu am retinut nici una din fotografiile domnului urse, nu m-a impresionat in prezentarile sale dia sau in fotografiile facute de noi la curs pe care le elogia...probabil avem viziuni diferite asupra fotografiei. am invatat cate ceva, am rasfoit multe reviste foto, dar privind in urma raman cu gandul ca cel mai mare "bun" cu care am plecat de acolo sunt discutiile avute in cercurile noastre, mai restranse...fotografiile pe care ni le arata dansul insa, nu ne-au placut. si nu e doar parerea mea, astfel cred si alti participanti, care au totusi cultura foto - unul e asistentul domnului bumbut si student la arta foto, celalalat fotoreporter la evenimentul zilei, celalalt lucreaza intr-un laborator foto...

ei bine, se va spune acum ca asa suntem noi, romanii - ne vaitam ca nimeni nu face, iar cand cineva face insfarsit ceva, nu-i bine... n-as vrea sa cadem in aceasta extrema, sigur ca fiecare ar face altfel un lucru la care participa, dar nimeni nu prea pare sa se apuce concret de facut ceva...

astfel ca raman amintirile frumoase, prieteni, dar din pacate, de la acest curs nu am ramas cu fotografii ale domnului profesor pe care mi-as dori sa le am intr-un album sau chiar pe perete...
#21528 (raspuns la: #21511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie fara pret - de anisia la: 02/11/2004 13:47:51
(la: Prietenia si prietenii)
Draga Anca,

uite cit de putin trebuie unui om pentru a zimbi din suflet...mesajul tau mi-a adus intr-adevar un zimbet! multumesc.
tu spui ca esti considerata "prieten demonstrativ". eu as numi genul de prietenie despre care discutam (cea dintre noi, virtuala, verbala , de la suflet la suflet, lipsita de interese de orisice fel) ca fiind prietenie fara pret. aici sensul cuvantului pret poate fi citit si propriu si figurat...asta pentru ca tot am pornit dialogul nostru mai demult de la ideea ca la varsta adulta lumea isi bazeaza "prieteniile" pe interese comune. ceea ce s-ar putea foarte bine spune ca prieteniile acelea sunt pretuite, li se da valoare in functie de avantajele ce decurg. o prietenie fara pret este deosebita si rara in zilele noastre.
hm...cit de mult se poate discuta despre asta. pe mine ma fascineaza natura umana. si din lumea mea de aici este foarte interesant sa observi omul si manifestarile lor. cind esti asa ca mine, lumea nu prea te ia in seama. de multe ori te ocoleste. si atunci e usor a fi nevazuta. si asta ajuta enorm in a observa.

iti multumesc Anca, pentru prietenia ta fara pret.
#27313 (raspuns la: #27053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
comentariu la #28514 Hypatia - de donquijote la: 12/11/2004 00:37:42
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
intr-adevar 'fericiti cei saraci cu duhul'. chestia e ca daca-i lasi mult in ignoranta incep sa se inmulteasca (adica incep sa aplice spiritul scripturilor) si devin o problema sociala...
p.s. cei care sunt nereligiosi, sunt asa nu din ignoranta (precum ai afirmat in cateva ocazii), dimpotriva: multi din ei conosc scrierile sfinte mai bine decat marea majoritate credinciosilor. diferenta e ca au mai citit si alte carti, si folosesc creierul pentru scopul in care a fost creat (sau evoluat): sa gandeasca...
p.p.s. trebuie sa recunosc ca scrii frumos si convingator. In USA ai putea face o cariera frumoasa si $$$$$$$ ca predicator (curentele reformiste din noul continent spre deosebire de cele 'traditional-ortodoxe' din batrana europa accepta femeile ca pastor sau preot).
prietenii - de SSDD la: 04/04/2005 17:43:11
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
prietenii nu pot fi alesi, ei te aleg pe tine...atunci cand altii iti intorc spatele ei iti ofera ajutorul. Nu ne putem permite sa pierdem un prieten...in lumea asta, daca ajungem sa ne judecam prietenii ne vom insingura si izola....Dar ca prieten, trebuie sa stie ca are suportul tau....
si prin asta nu inteleg al incuraja....ci a fi alaturi de el.
Pentru un prieten, dintr-un punct de vedere moral ....cred ca singurul lucru care-l poti face pentru el este sa studiezi problema si sa o discuti cu el/ea....dar in final este obtiunea lui/ei....este crucea lor ...trebuie ajutati dar nu putem duce crucea aceasta pentru ei.
#41863 (raspuns la: #41812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salut toturor celor care isi semneaza comentariile anonime :-)) - de Dr Evil la: 09/04/2005 00:15:19
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
rembrandt, unic, zaraza, si anonimii...

Fratilor nu ma deziluzionati... Eu tot timpul am crezut ca astea sint numele voastre adevarate... ma gindeam ca am ajuns sa corespondez direct cu celebrul pictor Rembrandt, cu proprietarul Supermagazinului Unic in timp ce plin de romantism fredonam "Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza..." Hahahahahahei just kidding!

Hai sa nu ne indepartam de la subiectul nostru. Sexul oral, denumirea populara/tiganeasca "muie". De unde vine si expresia: "sa dai muie la statuie"...
Nu vreau sa fiu vulgar, dar all of a sudden mi-am adus aminte de anii de liceu, unde in parcul de din fata scolii era o statuie mare si cind chiuleam de la ore ziceam colegilor: daca "baba de istorie" intreaba unde sint, sa-i spuneti ca m-am dus sa dau muie la statuie...

Zaraza are dreptate, "anonima" a descris mult prea pictoresc actul sexual oral incit citind comentariul ei nu am mai reusit sa-mi mai termin cafeaua si am stins tigara... pentru ca in imaginatia mea bolnav de bogata... mi s-a parut ca miroase urit...
Totusi avea dreptate, eu am intilnit persoane care sint inebunite dupa toate aceste ingrediente si o fac mai mult pentru placerea lor decit pentru ai face partenerului o favoare...

Intr-o seara frumoasa de vara, well... la Singapore este vara tot timpul dar asa incep povestile frumoase, stateam in cafe-barul hotelului Sheraton si in timp ce savuram un italian expresso si o tigara Cartier ascultam un concert de blue-jazz.
Cintareata, o malaezianca foarte sexy, scrutiniza toti clientii din cafe-bar. Poate nu eram cel mai bine barbat din audienta dar eram singurul alb si cred ca asta o facea sa-si opreasca ochii la mine mai mult decit la ceilalti.
Dupa terminarea concertului vine direct la masa mea si fara nici o introducere imi zice: "Sir, pentru 200 de dolari merg la tine in camera"... Oops, sa spun drept am ramas un pic intimidat. I-am raspuns ca nu locuiesc in Hotel, si ca de fapt astept pe cineva... La care ea nu se da batuta si imi spune: "atunci pentru 30 de dolari pot sa-ti ofer un blow-job in the toilet"...
Dintr-o data mi s-a facut mila de ea. Am invitat-o sa ia loc la masa si am intrebat-o de ce face asta. Mi-a spus ca pentru doua ore de cintat primeste 30 de dolari, daca are norocul sa gaseasca "un client particular" intr-o ora isi cistiga salariul pe o saptamina sau pentru "un concert de cinci minute la flaut" cistiga la fel de mult cit daca ar cinta doua ore pe scena... si in felul asta isi dubleaza venitul...:-))
Am ramas mut de calculul ei economic.. si am intrebat-o daca ii place ceea ce face. Mi-a raspuns deschis ca daca gaseste un barbat care sa fie "un gentleman" si sa o trateze frumos ii face placere sa il satisfaca si se simte si ea satisfacuta.
Nu a fost pentru prima oara cind am fost acostat de o femeie... dar probabil malaezianca, care nu avea mai mult de 23-25 de ani m-a impresionat cu sinceritatea ei. I-am oferit 100 de dolari si i-am recomandat sa ia o vacanta de citeva zile si sa se gindeasca daca ar putea face si altceva la fel de profitabil fara sa fie nevoita sa-si vinda trupul.
Nu a vrut sa ia banii si mi-a spus ca nu ii este rusine de ceea ce face si ca de cele mai multe ori ii place si se simte bine. Asa ca in generozitatea mea m-am simtit ca un prost si mi-am propus sa nu mai fac asemenea greseli.
Cea mai buna solutie este sa accepti sau sa respingi oferta, in functie de cum simti la momentul respectiv, si sa nu incerci sa o faci pea "salvatorul" asa cum a facut Isus cu Maria Magdalena.

All the best,

Dr Evil




#42710 (raspuns la: #42681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea - de Cassandra la: 29/07/2005 00:51:46
(la: Ce inseamna ptr voi sa iubiti?)
Iubirea este cind ii dai cuiva din cartofii tai prajiti fara sa-i ceri sa-ti dea din cartofii lui in schimb.

Cind bunica a facut artrita si nu mai putea sa se aplece sa-si faca unghiile de la picioare cu oja, I le facea bunicul chiar daca si el avea artrita la miini. Asta e iubirea.

Iubirea este cind o fata se parfumeaza si un baiat isi da cu after shave si incep sa se miroasa unul pe altul.

Iubirea este ceea ce te face sa zimbesti cind esti obosit.

Iubirea este cind mama ii face cafea lui tata si o gusta inainte sa vada daca e buna.

Daca vrei sa inveti sa iubesti mai tare, ar trebui sa incepi cu un prieten pe care il urasti.

Iubirea este cind ii spui unui baiat ca-ti place camasa lui si atunci el o poarta in fiecare zi.

Iubirea este cind mama ii da tatii bucata cea mai buna de friptura.

Iubirea este cind mama il vede pe tata transpirat si ii spune ca este mai frumos decit Robert Redford.

Iubirea este cind catelul tau iti linge fata chiar si dupa ce l-ai lasat singur toata ziua.

Iubirea este cind mama il vede pe tata pe wc si nu crede ca e scirbos.

Nu trebuie sa spui “te iubesc” daca nu e adevarat. Dar daca este, trebuie sa spui de multe ori. Lumea uita.

(Raspunsuri date de un grup de copii intre 4 si 8 ani la intrebarea “ce este iubirea?”)
Cei mai frumosi ani - de MianaI la: 25/10/2005 20:34:28
(la: amintiri din studentie)
Mi-au placut comentariile legate de anii de studentie si mi-au trezit nostalgii ... Mereu ii voi considera cei mai frumosi ani din viata mea.
Am urmat Academia de Studii Economice, am avut colegi si profesori minunati, Cat despre colegi ... cu toate ca este o unitate de invatamant superior preferata de fete - este drept, depinde de facultate, in grupa noastra erau mai multi baieti. Inca din primul an de studii am devenit buni prieteni. Dupa cursuri mergeam cu totii la "Gradinita" - era o bombita in Piata Romana, frecventata de studentii de la ASE, la o bere si multa multa vorbarie. Eram tineri, fericiti, liberi ... Eu, fiind o fire prietenoasa si vesela, m-am integrat rapid in gasca de prieteni din grupa. Mergeam uneori in week-end-uri la munte, cu toata gasca (cu "nasul", altfel cum ? si cu corturile - caci bani de gazde de unde ?). Apoi, chiar din primul an de studii, pentru mine a inceput o frumoasa poveste de dragoste, bineinteles cu unul din colegii de grupa.
Ne-am casatorit in vacanta dintre anul I si II si am terminat facultatea impreuna. Au fost ani minunati ! In timpul lor am avut cele mai frumoase realizari - intalnirea cu dragostea vietii mele, casatoria, absolvirea facultatii si imediat dupa, nasterea primului copil (de altfel, la examenul de licenta am fost trei - eu, sotul si micuta nenascuta inca) si cumpararea unui apartament, doar pentru noi.
Ce cred eu despre prietenie ? - de Dora C la: 17/11/2005 10:53:36
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Ce cred eu despre prietenie ? Pai eu cred ca-i o perla rara, un lucru pe care ni-l dorim fiecare dintre noi. Cei ce au prieteni se pot considera foarte norocosi. Nu este « posesiune » mai pretioasa decât un prieten bun si credincios.
Dar ce este prietenia ? Cred ca este o relatie care se situeaza undeva intre dragoste, intelegere, comunicare. Ingredientele unei prietenii sint : simpatia, disponibilitatea, reciprocitatea, preocupari comune,valori morale comune, gusturi comune, sinceritatea, respect. Dar ingredientul esential intr-o prietenie este fidelitatea. Un prieten trebuie sa fie prezent atunci cind toti ceilalti ii intorc spatele dupa cum bine zice proverbul : « prietenul la nevoie se cunoaste ». Sa fie disponibil atunci cind ai nevoie de el. Sa imparti cu el clipe placute, sa gasesti in el un confident si o fiinta toleranta care sa nu te judece sa te iubeasca si sa te accepte asa cum esti. Aceasta relatie trebuie neaparat sa fie reciproca. Sa dai intotdeauna cel putin atit cit primesti. Sa fii prieten cu cineva nu inseamna doar sa faci un chef cu el... Esti prieten cu cel ce -si injumatateste bucata de paine cu tine cind esti flamind. Indiferenta, interesul meschin, minciuna sau tacerea, sunt notiuni care nu-si au locul alaturi de prietenie. Dupa mine cele mai frumoase prietenii se cladesc in anii de liceu si facultate. Atuci sintem mai disponibili, avem preocupari comune, sintem mai putin susceptibili, mai increzatori. Prieteniile aste pot dura toata viata. Esti prieten cu cineva cand dupa ani si ani simti aceeasi atractie si placere pentru o discutie, el.. O prietenie adevarata este cea verificata de timp. Cred ca trebuie sa fii un om fidel, integru, si generos ca sa poti fi un prieten adevarat. Citi dintre noi aveam aceste calitati?



povestea pulanului - de Eduard Popescu la: 02/03/2006 14:34:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
M-am uitat si eu dupa "Bucharest" la domnii aceia...De necrezut, sa-mi sara ochii din cap de ris. Nu stiu ce s-ar mai putea comenta la chestia asta, dar sa va povestesc o mica intimplare despre perceptia strainatatii asupra tarisoarei noastre.

Eu am venit in Anglia in 2003 ca au-pair la o familie din Bath, un fel de Sinaie fara munti a natiunii insulare (muntii sint si ei, dar in alte parti). Orasul e foarte frumos, dar in seara in care am ajuns mi s-a parut oribil, iar „countryside”-ul cu pasuni vesnic verzi (aici iarba e mai verde iarna) si canalele cu barcute si vaporase fara nici un farmec.
Ei mergeau in fiecare duminica dimineata la biserica lor, dar chiar in saptamana in care am ajuns eu au vrut sa viziteze o alta biserica, despre care umbla vestea ca are un serviciu religios mai „lively”. Eu am ajuns vineri seara, si duminica dimineata imi zic ei: uite noi acum mergem la biserica, daca vrei hai cu noi, daca nu stai si vezi-ti de-ale tale. Nu sint credincios, dar dornic fiind de experiente culturale noi, zic: vin cu voi.
Ajungem noi acolo, ei fac prezentarile, uite, el e noul nostru au-pair, Eduard din Romania. Acolo, lumea bucuroasa nevoie mare, ca ei aveau misiuni de caritate frecvente in tara noastra si taman in dimineata aceea grupul care se ocupa de relatia cu Romania isi prezenta bilantul de activitate (…)
Nu stiam eu cum vor fi fiind slujbele in bisericile anglicane de felul lor, dar ce se intimpla aici isi merita intradevar faima: reverendul vorbea cu multa patima si pe intelesul tuturor, atmosfera calda, prietenoasa, cintece cum nici in comediile americane cu maicute nu se aud, chitari, orga electronica, textul cintecelor proiectat digital pe perete sa nu se incurce lumea in carticele, ce sa zic, am fost impresionat.

Apoi, incepe traznaia: dragi prieteni, iata, grupul nostru care se ocupa de Romania ne va prezenta rezultatele muncii lor de doi ani. Prezentatorii, care fusesera de nenumarate ori in Romania, aveau materiale explicative ajutatoare, pe care le proiectau pe perete: desene, fotografii. Incep ei cu un desen, un „portret” a la Picasso care arata felul in care vad ei Romania: un chip frumos de „zina”, combinat cu fata unei vrajitoare batrine si urite cu negi pe nas.

Ei isi propusesera, si realizasera, un centru de ocrotire pentru „adolesentele strazii”, undeva prin Moldova. Nu mai intru in amanunte, dar pot sa va zic ca erau oameni bine intentionati, care cunosteau Romania si care chiar voiau si reseau sa ajute, prin actiunile lor. Pozele, „amatoristice”, nu erau rau intentionate nici in alegerea subiectului si nici in realizare. Poze cu munti, cu centre istorice de toata frumusetea, cu „oameni normali”, dar si cu acei copii pe care ei voiau sa-i ajute, cu locurile in care traiau si dormeau ei, si alte aspecte mai putin fericite. Comentariile, neutre si ele, ar fi putut sa sparie oricind o „sensibiltae occidentala”. Mi se parea ca timpul se scurge foarte, foarte incet.

Cind in sfirsit se termina povestea, ma intreba lumea cu mi s-a parut, daca e ceea ce stiu eu de-acasa. Am vrut sa-i mint si sa le zic ca nu e adevarat, sa neg: „care negi?”
Dar in momentul ala am simtit o lovitura de pulan in moalele capului. Pasamite, era razbunarea gardianului public pe care cu vreo doua luni inainte care il deranjasem din exercitul functiunii in timp ce batea cu respectivul obiect, peste cap si peste miini, o stergatoare de parbrize a strazii de 14-15 ani. Bataia era complementara ruperii in bucati cu picioarele a stergatorului si se desfasura in toiul zile, in mijlocul unei intersectii din frumosul meu oras turistic Brasov, in Vinerea Mare a aceluias an 2003, si in mijlocul trecatorilor care probabil incarcati fiind cu sarsanalelel cu cumparaturi nu gaseau timp sa schiteze vreun gest de obiectie.

Asa ca le-am zis ca-mi place desenul ala cu zina si hirca.
#109163 (raspuns la: #108994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Andre29 - de vania la: 04/08/2006 20:00:52
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
sigur ca putem gasi si lucruri frumoase in orasele reale, dar nu era asta scopul in sine al conferintei. e doar un joc de-a idealul. in loc sa enumeram cateva lucruri bune din real(ceea ce nu ar fi o idee rea pentru o noua conferinta), o luam pe calea imaginatiei si visam cum ar fi un oras si cu munte si cu mare, si cu vegetatie exotica, si cu brazi etc. etc. daca nu aici, atunci unde? :)

iar cu locuitorii plasmuiti in orasul ideal, daca sunt nascuti tot din visele noastre vesele, o sa fie macar veseli si prietenosi
#137369 (raspuns la: #137366) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 16:44:32
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sunt plina de contradictii, da! Sunt inconsecventa si nu ma intereseaza notiunile, inclusiv "notiunea de iubire", tot notiune este. Fiindca viata e prina de contradictii, de neprevazut si de incosecvente...
Asa ca in ce ma priveste, am trimis la plimbare notiunile, teoriile in in general orice lucru static, care nu corespunde dinamicitatii vietii.
Te simt ca inca mai esti suparat, de la conferinta aia pe tema prostiei, de regula aveai raspunsuri mai empatice. Ei bine..asta este, astept sa iti treaca :) Stii ce imi vine acuma? Sa iti raspund pe acelasi ton. Dar...mi se pare o prostie sa reactionez asa. Sa uit ca de fapt te simpatizez, cu toata supararea ta. Asa ca..rasusflu adanc si caut sa continui conversatia.
Da, fireste ca iubirea fata de o persoana de sex opus nu e acelasi lucru cu iubirea pentru mama, tata, frate, prieteni..insa fiecare iubire pentru o alta fiinta umana te face mai bun si te aproprie de Dumnezeu. Cel putin acest lucru il au in comun. Iubirea pentru o persoana de sex opus este "mai" misterioasa decat alte iubiri, mai ales cand apare brusc, fara nici o explicatie, fara nici o motivatie. Pentru mine iubirea nu are motivatii. Ar fi asa usor sa aiba...atunci as fi iubit pe acela care imi dadea toate motivele (cel putin cele insirate de tine se regaseau in comportamentul lui). Aveam toata motivele sa il iubesc, se purta minunat, din toate gesturile lui razbatea o profunda afectiune pentru mine, era intr-adevar omul potrivit. Il apreciam pentru calitatile lui si era ceea ce am gandit mereu ca vreau de la un barbat. Nici o contradictie aici. Numai a...nu l-am iubit. Am tinut la el, dar asta nu echivaleaza cu iubirea.
Pai ce sa ii ceri lui Dumnezeu? Numai ca asa cum nu ii ceri lui poate asa ar fi frumos sa nu ceri nici altuia. Adica..nu cer creatorului dar cer creatiei sale? :)
Nu simte la fel de mult..nici macar nu cred ca este o chestiune de a masura...Sa masori in ce? In kg, in km, in amperi? In ce? Mai degraba este o modalitate diferita de a simti si o profunzime diferita a sentimentelor, care oricum nu pot fi cuantificate.
Iubirea nu are nimic de a face cu principiile. Orice iubire insa este poarta catre iubirea suprema sau iubirea de Dumnezeu cum vrei sa ii spui.
n ce priveste cuplurile, foloseam "iubire" in alt sens, asa cum se paote desprinde din context. Nu am nici o treaba cu Sulfina Barbu, insa apropo de ceea ce a zis ea, am facut o conexiune care mie mi se pare ca atinge un punct nevralgic - si anume ca ai viata pe care o meriti. Sa dezvolt? Crezi ca este cazul?
Normal ca ce insiram nu e iubire. Aceea este ceea ce se intampla cel mai adesea si care oamenii considera a fi iubire. Dupa care, cand se termina se pot lauda ca ei au iubit si mai ales cat au suferit. Ca au fost tradati, ca bla bla...in fine. Ca doar doar impresioneaza pe altul si vor fi iubiti ca deh, destul au suferit.
Ma rog, poate compasiunea si prietenia nu sunt forme ale iubirii pen tru tine. Asta este altceva. Dar nu imi spune tu mie ce simt, cum simt si asa mai departe. Nu are sens, nu ma cunosti, nu te cunosc.
Pentru mine compasiunea nu inseamna mila. Nu vorbeam in sens de dictionar. Compasiunea in sensul de acea iubire in care tu nu mai esti. Si nu voi teoretiza deoarece nu are nici un sens.
Daca tu iubesti o persoana si ea nu stie, cel mai firesc este sa ii aduci la cunostiinta acel lucru. Nu este iubire intre voi, dar poate ca tu o iubesti chiar si asa. Sau poate esti obsedat. de unde sa stiu eu?! Ei bine...o anunti...si daca stie, ce? Poate ca nu e deloc interesata. Iti moare iubirea pe loc? Ei..poate nu a fost iubire atunci.
Sunt destui oameni care spun ca il iubesc pe Dumnezeu si care in acelasi timp nu pot iubi pe cineva care nu le da atentie. Asta este...e mult mai usor sa iubesti un concept decat o persoana care nu te baga in seama.
Nu discutam despre iubirea pentru cineva trecut in nefiinta. Observ ca tu simti la fel pentru toti cei trecuti in nefiinta. Asa simti tu si poate ca altul simte altfel. Sa nu crezi ca daca tu simti in anume fel si altii simt la fel. Asa cum fiecare gandim in felul nostru, asa fiecare simtim in felul nostru.
Chiar doresc sa citesc parerea ta vis a vis de cum mi-a fost mie denaturata notiunea de iubire. Ai facut o afirmatie dar nu ai adus nici un fel de argumente. Ce pot spune deocamdata, pe langa ce am spus despre acea iubire este ca urmare a ceea ce am simtit pentru el, am inceput sa am mai multa toleranta si fata de altii, am inceput sa ma inteleg mult mai bine cu colegii mei, cu parintii mei si ami ales, total surprinzator pentru mine, au inceput sa imi palca oamenii, dupa atata vreme, de cand ma stiu, ca nu-i puteam suferi. Asa ca mi-o fi denaturat mie "notiunea" in orice caz ma simt tare bine cu oamenii, mi-s dragi, imi plac si intr-un fel ciudat, pe cei pe care ii iubeam ii iubesc acum mai mult. O sa zici ca ma contrazic? Da, fiindca nu vorbesc rational si o stiu foarte bine.
"Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia".
Te rog, nu imi spune "scumpa" daca nu simti asa. Ce sa recunosc? Asta e afirmatia ta. In viata nimic nu "trebuie". Asa s-a intamplat, a fost o experienta si nu as schimba nimic. Nu am ce sa schimb. Am facut asa cum am simtit. Viata nu este asa cum si-o planuieste omul. Da..mi-am dorit sa raman cu barbatul iubit, sa avem o viata impreuna. Dar..daca el in cel din urma a ales altceva, ce pot sa fac decat sa merg mai departe.
Daca ma intrebai cu ceva vreme in urma ce trebuie si ce nu iti spuneam in primul rand ca "nu trebuia sa ma nasc", apoi ca nu am iesit asa cum trebuia si tot asa mai departe la infinit. Viata isi are cursul ei, indiferent de ce trebuie sau ce nu trebuie.
Da de unde..auzi jos palaria..pai pentru ce?! Vrei sinceritate si luciditate? Din partea mea, oricand...nu imi palce sa fiu altfel decat asa cum sunt.
Oricine paote fi pacalit. Daca nu vrei sa fi pacalit, lasa orgoliile la o parte si atunci s-ar putea sa incepi sa vezi realitatea. Cel mai usor de pacalit sunt oamenii orgoliosi. Si totodata sunt cei pe care ii poti manipula cel mai usor.
Nu a trisat nimeni. Nu am zis vorbe mari daca nu am simtit ce spun. Chiar si cand ti-am zis tie "dragul meu" asa am simtit, pentru ca m-au binedispus comentariile tale. Nu am umblat niciodata cu chestii de genul "te iubesc, esti viata mea"...ca sa creez atmosfera placuta in budoar. La fel cum nici nu am facut pe interesanta pretinzand ca sunt total rece si doar interesata de sex. Imi place aproprierea intima si din aceasta cauza nu o voi face oricum, ci o voi face asa cum merita acest act frumos intre doi oameni.
Pe mine nu ma intereseaza acea conventie sociala numita casnicie. Nu-mi doresc, nu mi-am dorit.
Lasa te rog tonul asta dojenitor ca nu te prinde. Ca te asteptai sa parafrazez pe altcineva..uite ai putea sa tagi invatatura ca asteptarile iti sunt de regula inselate si ca altul nu are nimic de-a face cu ceea ce astepti tu de la el. Si ma indoiesc ca ma cunosti. Doar fiindca ai citit cate ceva din ce am scris. La fel cum nici eu nu te cunosc pe tine.
Nu am parafraza-to nici admirativ, nici peiorativ. Am explicat mai sus care e treaba cu parafrazarea.
Da o sa ma contrazic tot timpul! Asta e perceptia ta despre mine, care nu este neaparat adevarul. In sinea mea nu exista contradictii, oricum nu in ce priveste iubirea.
Daca se intampla sa fiu iubita, ok sunt de acord :) Chiar daca nu voi sti niciodata cat de profund sunt iubita. Daca nu se intampla, asta este. Sunt lucruri care nu depind de mine. Nici chiar iubirea pe care o simt eu nu depinde de mine.Este sau nu este. Nu imi irosesc energia dorind lucruri care nu depinde de mine. De fapt toata "afacerea" asta cu doritul e o mare tampenie.
In final...nu ti-as putea da argumente si oricum probabil ar fi multe contradictii. In ce priveste ultima intrebare, daca ar raspunde altul, dupa ce ar fi la curent cu povestea vietii mele ar spune ca am fost iubita. Eu insa simt ca nu stiu cum este sa fii iubita. O replica la aceasta ar putea fi ca eu am standarde prea mari...disputa ar continua la nesfarsit, ce rost ar avea?!
Scopul publicarii acestui text nu a fost de a diseca iubirea si nici de ma ma transforma pe mine in obiect de disectie. I-am zis lui Cri Cris care era ideea.
Astept sa iti treaca pasa :) Si apropo de conferinta aialalta nici macar nu am citit ce ai scris tu acolo. Inerent, nu aveam cum sa ma refer la tine.
#140659 (raspuns la: #140644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Integrarea in Scandinavia - de AlexHombre la: 25/08/2006 20:12:38
(la: Reusita integrarii la emigranti)
E interesanta discutia asta. Mai ales diferenta de integrare tineri/"adulti",

Am lucrat un an jumate in Suedia si cred ca am fost integrat destul de bine. Am stat printre studenti mai mult (eu fiind proaspat absolvent). Petreceri studentesti, baruri studentesti, evenimente studentesti, apartamente studentesti, camine studentesti (ok, prea se repeta cuvintele astea :). Romani nu prea am cunoscut, dar am cunoscut oameni din tot felul de tari, si m-am inteles cu toti bine, i-am acceptat asa cum sunt, si am ramas prieten bun cu cativa.

Am ajuns cam de o luna in Norvegia, si cred ca va mai dura ceva pana ma voi integra cu localnicii. Acum nu mai e aceeasi atmosfera studenteasca (orasul in care stau nu are universitate). Dar la munca sunt oameni tineri din felurite tari si cred ca asta ajuta foarte mult la integrare. E mai simplu sa relationezi cu oameni care "seamana" cu tine, care sunt pe "aceeasi treapta", care au aceleasi probleme si aceleasi dorinte. Impreuna cu colegii (si cu cei norvegieni) mergem la cinema, organizam gratare si petreceri, vedem filme straine, luam cina la restaurante mexicane si chinezesti, ne intrecem la go-karting, jucam basket, facem hiking pe dealuri si campii, si multe altele (toate astea in prima luna!).

Cred ca un pas in plus catre integrare este invatarea limbii locale, si asta incerc sa fac acum, dar va mai dura cateva luni pana voi vorbi norvegiana la un nivel "normal".

Poate chiar reusim sa alcatuim o "reteta" sau "10 pasi pentru o integrare de success". As putea sa incep cu:

1. Acceptati si respectati diferentele dintre culturi.
2. Invatati limba locala.
3. Faceti schimburi culturale cu ceilalti oameni (ex: vizionati filme romanesti si straine, organizati cine romanesti si straine, etc.)

Poate gasiti voi si alti pasi. Cam astea sunt de baza cred. Poate s-a mai scris despre asta, dar nu pot sa caut in arhiva pentru ca merge foarte incet site-ul la mine...

Sunt curios cum e integrarea si in alte tari, si din perspective diferite (fata/barbat, single/cuplu, oras mare/oras mic, tinar/adult)?

Alex, din nordul indepartat :)
*** - de Maximilian Serban la: 12/09/2008 10:16:53
(la: Ateism modern)
mai intai de toate, trebuie sa recunosc ca ma bucura atentia acordata. nu asta cautam,fireste, dar este totusi placut. sa incepem o frumoasa zi de vineri raspunzand la comentarii.

@donquijote - simte-te liber sa inlocuiesti "leucemie" cu orice boala terminala iti vine in minte, cu conditia ca stiinta sa nu mai aiba nici un cuvant de spus in fata ei.

@maan - se prea poate ca de cand cu revolutia lumea sa se invaluie in mantia credintei, nu am nici un sondaj la indemana. dar mie mi se pare ca de cand cu occidentul, ateismul a fost importat alaturi de alte valori cum ar fi sarbatoarea mortilor vii. exista probabil ideea ca necredinta in Dumnezeu merge mana in mana cu libertatea.

@toatalumea - ca o precizare, disting intre Dumnezeu Dumnezeu(concept, obiect al credintei ) si Dumnezeul institutionalizat. Si aici intra cam tot ce a fost creat de om in numele lui dumnezeu incepand cu cele mai frumoase povesti sfinte si terminand cu slujba de duminica. Plus ca nu stiu cum se face dar toti preotii pe care i-am cunoscut au dat dovada intr-un final de un caracter mizer. pentru cine intereaza am exemple concrete, la cerere.

prin urmare. @ monte, consider ca cel care crede este inofensiv prin natura lui. este un om pasnic si intelegator ( ca sa nu folosesc un alt termen de import - tolerant). cei care isi manifesta PUBLIC credinta au o problema pe undeva. sunt exact aceia care au raboj cu fapte bune si paradoxal, desi cred in Iisus se comporta fix pe dos. si mai sunt si aia care plecau odinioara la scandal sa apere te miri ce relicva ( asa isi inchipuiau ei). in ziua de azi e cam acelasi lucru, numai ca s-a schimbat dumnezeul si metoda. adica au dat sabia pe dinamita.

@mao - nu poate retalia, zic eu cu minte de copil, pentru ar trebui sa isi dezvaluie identitatea. va sa zica, desi unii sunt de parere ca dumnezeu retaliaza prin pedepse, pana nu stim cu exactitate ca intr-adevar el este expeditorul avem rezerve. mai bine de atat nu pot sa ma exprim, sper sa fie suficient. nu mi se pare ca e mai anevoios cu stiinta. pentru ca, intr-un final, chiar dupa ani grei de studii te poti dumiri cam cum sta treaba. cu abstractul e alta poveste - nu te opresti niciodata din chestionat. va sa zica e cel mai lung drum care poate exista, pentru ca se opreste fix atunci cand mori. pentru cei care cred in afterlife, si dupa.
inexistenta mosului se poate demostra zic eu, pentru ca este fizic imposibil sa livrezi atatea cadouri intr-o singura noapte. ( hi hi)

@zaraza - mi se pare extrem de interesanta problema bisericii ortodoxe si ma intreb daca nu cumva poarta mare parte din vina pentru faptul ca, practic, locuim in grota. dintr-un motiv anume catolicii par mai civilizati, per total.

@protagoras - ne place despre discursul dumitale. mi-ar fi placut sa il scriu chiar eu.

@motanelul - dar cel mai mult imi place berea.

@intruder - eu unul pot accepta ca dumnezeu exista, fara sa cred in el, sau mai bine zis, in conduita pe care el o recomanda. nu stiu daca nu cumva intram tot peste dumnezeul institutie. practic, eu sfidez biserica astfel si chipurile indirect pe dumnezeu. si da, credinta ca si compromis mi se pare o stupiditate.

@proletaru - imi place sa vorbesc si intr-adevar ma simt foarte prost atunci cand nu am cu cine vorbi. dar, cu riscul de a ma repeta, cel mai mult imi place berea.

si ca sa inchei glorios mai ridic o problema. un prieten apartine unei secte populare. nu vreau sa precizez care de teama sa nu gresesc. spre rusinea mea nu mai tin minte bine. cert este ca una dintre punctele forte este credinta ca toti oamenii vor ajunge in iad (inafara de cei din secta respectiva, fireste). logica e dupa cum urmeaza: daca nu crezi in dumnezeul adevarat, singurul care exista si daca nu urmezi cu acuratete litera sfanta, crezi intr-un alt dumnezeu- intr-un dumnezeu personal, care te mai iarta cand gresesti, care iti mai permite cate ceva etc. prin urmare incalci primele doua porunci pentru ca iti faci chip cioplit. nu mai crezi in dumnezeul adevarat ci intr-un dumnezeu pe care ti-l imaginezi tu, pe care tu insuti l-ai creat.
ce parere aveti, face sens treaba asta?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...