comentarii

Autobiografia unui mistic nonconformist


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ptr. Ivy - de samadhi la: 10/11/2004 12:34:04
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu suna nimic rau, si noi l-am cunoscut intamplator, desi ce e intamplator cand totul are un sens in lumea asta!
Osho, e o denumire care si-a dat-o dupa ce a renuntat la numele lui total, se numea: Shree Rajneesh.
De gasit le gasesti in librarii in toata lumea, cartiile sunt traduse in o gramada de limbi, daca esti in Romania se gasesc si acolo, dar se vand repede din cate stiu eu, unele trebuie comandate.
Uite cateva carti care ti le recomand: Profetul - de Kahlil Gibran comentat de Osho, este o carte foarte, foarte buna.Intrebi de ea exact cum am descris-o. Cartea despre barbati, Cartea despre femei, Cartea despre copii toate sunt de Osho, Iluminarea - eternul inceput, Autobiografia unui mistic nonconformist, Viata este aici si acum, Meditatia: arta extazului, Tu esti acela, Mergand in Zen... stand in Zen, Si Alte volume de Yoga Sutra comentate de Osho.Astea sunt doar cateva care le am de Osho dar in romaneste.In germana am mai multe...
Daca are Grettel altele ar putea sa le descrie...
Pe viitor voi mai cita din Osho, este fascinant.
Trebuie sa am timp fiindca traduc din cartiile de germana.
Sper ca te-am putut ajuta cumva.
#28225 (raspuns la: #28202) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentry casandra_radu - de rast la: 11/09/2006 19:46:48
(la: In cautarea adevarului)
> Nu ti se pare aiurea ca niste neiluminatii sa
> vorbeasca despre iluminare? :)
Nu! Nu mi se pare aiurea. Dar "nu-mi dadeam cu parerea despre" Iluminare. Intrebam doar ce stari de constiinta implica.
O sa fac o comparatie oarecum aiurea:
Multi urmam o facultate, ne alegem o meserie... in anii de liceu. Si acest lucru il facem fara sa stim ce implica acea meserie. Nu pot sa-ti dau exemple f. .f clare. Dar dupa ce incepem sa practicam acea meserie ne dam seama ca nu ne place. Ne dam seama ca ne-ar fi placut sa facea.... meseria Y.
E bine ca atunci cand "iti alegi" ceva, in sensul de a-ti propune un tel sau un scop, e bine sa o faci in cunostinta de cauza, si sa stii ce va urma dupa ce vei dobandi acel lucru.
Stiu! Multi au spus ca Iluminarea este... un fel de scop final al vietii...
Hmmm!!! Imi aduc aminte de Gurdjieff :-) el zicea cam asa: "se poate face o si poti ajunge cu constiinta direct in corpul cauzal, fara a-ti dezvolta astralul si mentalul. Ce gasesti in corpul cauzal? Gasesti un mare gol" Nu da amanunte daca acea stare de constiinta in corp cauzal este cea numita Iluminare.... Dar mie mi se pare filosofia lui corecta: important este sa-ti dezvolti toata fiinta, nu doar o parte (corpul cauzal).

> Preluandin Osho, as sintetiza in sensul ca nu trebuie sa astepti nimic,
> sa iti doresti nimic
O sa-ti mai zic ceva despre mine :-) chiar daca nu o sa crezi, la fel cu faza cu frustrarile :-)
Nu mi-am dorit niciodata sa ajung in starea aia de "fara dorinta" pe care o "lauda" inteleptii orientului. Dar din pacate am ajuns "acolo". Si asta de vreo 3 ani. S-au dus toate dorintele, si stiu cum e.
Da! Starea asta este f. f. faina daca traiesti undeva retras, intr-o manastire sau pestera.
Dar nu este acelasi lucru ca atunci cand traiesti in tumultul vietii, cand trebuie sa mergi la un servici si sa-ti asiguri cele necesare unui trai normal.
Lipsa asta de dorinte nu numai ca te face "ingaduitor" cu cei din jur... motiv pentru ei sa te trateze drept un mare fraier, dar "vei fi luat la ochi" cu un "om ciudat", ca sa nu zic chiar nebun de unii mai radicali.
Chiar modul de viata a lui OSHO :-) el a avut noroc de a fi recunoscut un mare maestru de mii de oameni, dar cati nu-l credeau nebun, prin modul lui de a fi. OSHO a fost un iluminat.
Daca e sa-l comparam cu Gurdjieff... G. nu a fost un iluminat, el avea un mod de viata mult mai... "social". A avut si el adepti si oameni care l-au blamat. Dar nu sfarsit asa cum a sfarsit-o OSHO, fugarit pe toata planeta. :-)
Nu! Nu vreau sa-l blamez pe OSHO, vreau doar sa spun ca este bine sa stii ce iti alegi in viata, OSHO fiind doar un exemplu.
OSHO a spus in cartea "Autobiografia unui mistic nonconformist" ca poate Gurdjieff a facut mai bine ca nu a dat voie sa intre oricine in comunitatea facuta de el.
Ai vazut unde "l-a dus" prea marea ingaduinta a lui OSHO?
Nu mai insist pe chestia asta. Dar mai observa un lucru. Ideea Iluminarii vine din filosofia orientala (India/China). Alte traditii spirituale, ale altor zone geografice "promoveaza" altceva. Tolteci (Mexic) vor continuarea constiintei dupa moarte.
:-) si apropo de dorinte... filozofiile orientale promoveaza "omorarea" dorintelor, toltecii "promoveaza "inlocuirea dorintei cu intentia"... Din punctul meu de vedere este "mult mai uman" inlocuirea dorintei cu intentia decat lipsa ei.
Eliade a zis "Yoga cauta sa obtina nemurirea prin tot ceea ce este uman in om". Si Eliade a studiat Yoga....
#144700 (raspuns la: #144685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horia D - de samadhi la: 22/02/2005 21:51:16
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)


Trebuia sa intrerup pentru scurt timp, ca sa-mi pansez degetul taiat ieri,si care a inceput iar sa-mi sangereze.In fine, ca sa-ti raspund la intrebarile tale... Iti spun, ca stiu (si nu-l folosesc pe „cred“, pentru ca sunt sigura pe ceea ce-ti spun) ca el nu va cauta pe o alta, asa cum spui tu.A avut destule pana acum si stie bine ce a gasit de data aceasta.... cineva cand cauta mereu ceva, crezi ca nu stie cand a gasit, ceea ce a gasit??? Apoi, de ce crezi ca eu as putea sa-mi schimb o ipoteza de viata pe care am aplicat-o pana acum, de ce as schimba-o si as incerca sa caut mereu altceva???Crezi ca ma tenteaza aventura?Niciodata.Daca ma pui la nivelul acesta de jos,te inseli amarnic.Casatoria mea era cu 3 ani inainte terminata, ca noi sa ne cunoastem.Eu nu cred ca daca tie omul cu care stai si esti casatorit de multi,foarte multi ani vine intr-o zi la tine, si alege nu ori care zi,ci exact ziua ta de nastere si iti spune: „Nu te mai iubesc si vreau sa divortez de tine!“Cum ai reactiona??? Ce ai crede despre casatorie atunci?Ca este un contract cu inimioare roz ca stampile??? Cand ti-ai vedea ca pe banda rulanta toti anii,facuti praf... nu te-ai contopi cu durerea si lacrimile nu ti-ar spala fata???
Ai fi distrus.Iti spun eu.Total terminat.Asta insa nu a fost nimic,nimic din ceea ce am trait eu in acest contract numit “casatorie“.Desigur ca atunci, cand sunt atacata si vazuta ca o naiva de altii, am dreptul la aparare... sau tu nu te-ai apara??? Nu sunt omul care tace.Sunt un om rebel, un om mistic nonconformist, care lupta pentru Adevar si Iubire, oricare i-ar fi pretul.
Acesta ar fi ceva din raspunsul la intrebarile tale, sper sa fi lamurit insa...




#37248 (raspuns la: #37244) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai degraba nonconformist - de Daniel Racovitan la: 14/11/2003 09:00:33
(la: Derbedei sau artisti?)
DERBEDEU nu e totuna cu NONCONFORMIST

consulta un DEX.



REGASIRE II - de oliver la: 06/04/2005 18:52:11
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
« Atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie... »

Promiteam, in interventia anterioara, sa aprofundez PROBLEMA... Dar cred ca nu reusesc sa ma sustrag unui patetism rebarbativ daca incerc sa fac asta, mai ales ca sunt convins ca nu sunt foarte multi aceia care ar dori sa inteleaga ce anume ii face pe unii sa devina gay (si uite cum, dintr-o data, am raspuns si nelinistii care a initiat acest forum de discutii, anume ca devenim, nu ne nastem asa) ; sunt insa multi aceia care prefera sa eticheteze negativ, sa blameze lumea celor care nu se conformeaza canoanelor sociale.

Am renuntat, deci, la tonul intim pe care mi l-am asumat inca de la inceput, refuzand, acum, sa mai insist asupra unui aspect sacru al vietii, aspect de care oricum lumea nu e interesata, si nu fiindca n-ar duce lipsa de el, ci fiindca este monumental de proasta. O ultima explicatie se refera la ideea ca nimeni nu se naste heterosexual sau homosexual, nimeni nu se naste prost sau genial, nimeni nu este predestinat vreunui stil de viata mai mult sau mai putin conform cu asteptarile sociale si cu morala conventionala. Devenim intr-un fel sau altul, in incercarea noastra suprema, disperata, de a ne regasi. Din momentul in care viata a inceput sa ni se infatiseze ca o problema, ei bine, fiecare dintre noi apuca un drum diferit si in functie de cat de diferit e drumul pe care am apucat-o eu de directia in care merge restul lumii, sunt condamnat sau aprobat, sunt erou social sau nebun. Problema de fond la mine se pune in termenii acceptarii sau neaceptarii unei viziuni profane, care nu-ti lasa psibilitatea de a-ti trai viata conform cerintelor tale interioare, cerinte care pot depasi media asteptarilor, a exigentelor existentiale ale celorlalti. Pot spune ca m-am nascut, ca toti ceilalti, ignorant si neajutorat in fata unei vieti dure, care ne provoaca pe unii impotriva celorlalti prin faptul ca da nastere in noi impulsului de autoconservare care, in forma lui neprelucrata, este exclusivist. Se pune, mai devreme sau mai tarziu, problema alegerii exclusiviste intre mine si tine, intre noi si voi, pentru ca suntem diferiti, pentru ca existenta mea pune in pericol existenta ta... Eu am avut noroc in privinta aceasta fiindca nu am fost niciodata o finta foarte sociala, nu am socializat niciodata prea mult cu oamenii care mi se pareau neintresanti. E un dezinteres si un dezgust kafkian… Am fost liber si am facut ceea ce am simtit nevoia sa fac, si pentru asta vreau sa va recomand nonconformismul ca atitudine pozitiva. Privind in urma, regret mult mai putin decat as fi facut-o daca nu imi experimentam cele mai profunde fantezii, necesitati afectiv-erotico-estetice. Am fost determinat inconstient sa fac asta, fiindca am detestat de moarte prototipul tatalui care nu se simtea barbat decat atunci cand isi batea sotia si copiii; el era, nu-i asa, pater familias, si victima unei feroce libido dominandi. M-am indragostit, de aceea, de prototipul barbatului care-si sublimeaza puterea, care este puternic, dar isi foloseste puterea constructiv, deci constientizeaza calitatea de dar al puterii, de donum, de lucru care, la origine si in principiu, nu-i apartine. Am inceput sa ma simt coplesit de imaginea efebului, capabil sa realizeze simultaneitatea puternic-sensibil. Adolescentul care incepe sa problematizeze existenta si care, in acelasi timp, este asaltat hormonal, care cunoaste viata respirand-o si visand-o, dezlegandu-i tainele si imbratisandu-le, SIMULTAN... Aceasta imagine ma elibera de trauma suferita pana atunci, de paradigma barbatului monstru. Acum ma simt eliberat, ma simt capabil sa accept viata in termeni heterosexuali, sa-mi doresc o relatie implicit sexuala cu o femeie. In acelasi timp, nu simt ca as apartine lumii acesteia, fiindca nu ma pot obisnui cu « masculinismele » si nici cu « feminismele ». Ma situez in lumea celor care aspira catre transcenderea apartenentei uneia din aceste lumi, masculine sau feminine. O depasire in sfera nobila a spiritului, care confera sens si fericire, care elibereaza si face posibila iubirea adevarata...

Diferenta pe care a anuntat-o subiectul dezbatut aici se referea la conceptele de mistic si sublim, intre care s-a facut o confuzie a carei remediere mi se pare urgenta. Asta pentru ca altminteri ma voi chinui teribil in continuare, in cautarea unui raspuns rational-afectiv acolo unde nu-i de gasit, adica in aceasta lume. Desi nu am dat pana aici termenilor acceptiunea cuvenita, a venit timpul sa spunem ce inseamna, de fapt, fiecare din aceste concepte. Sublimul se refera la ideea de nedepasit din punct de vedere estetic, iar misticul la cea de nedepasit din punct de vedere existential, deplin. Viata, cand spui ca e sublima, referindu-te la acceptiunea stricta a termenului, este trunchiata in semnificatia ei profunda, fiindca sensul vietii se afla in adevar, nu in frumos (sublim). Insa, trebuie sa spun ca nu e o simpla coincidenta descoperirea sensului (adevarului) vietii atunci cand incepi sa-l cauti plecand la drum puternic impresionat de calitatea de sublim (frumos) a vietii. Cu mine asta s-a si intamplat, si asta am avrut, de fapt, sa spun. Numai ca mi-a trebuit mai mult decat m-as fi asteptat.

Va multumesc si va astept comentariile ! Va promit ca de acum putem incepe o conversatie virtuala personalizata si, sincer, mi-as dori foarte tare sa CUNOSC oameni care simt si gandesc apropiat felului meu de a o face. Poate ma lamuriti cum am putea face asta...
cand nonconformismul devine conformism - de donquijote la: 15/06/2005 23:58:58
(la: Conformism si nonconformism in mileniul III)
atata timp cat nonconformismul 'e original', etalat de un numar redus de indivizi, e nonconformism. in momenul cand devine moda si e adoptat de un numar relevant de indivizi (chiar daca sunt o minoritate) nu mai e nonconformism (negarea negatiei... cine isi mai aminteste de lectiile de filozofie :) ).

am cunoscut o tipa care si-a facut lucrarea de diploma si stagiul la firma unde lucrez. era ushchita printre ushchite...si frumoasa ca-n vorba aia cu mama are doua fete, una frumoasa si cealalta studenta la fizica - umbla in zdrentze si tunsa scurt. intr-o zi mi-a povestit ca fusese prima in zona care s-a tuns 'zero' (asta acum 10 ani). in momentul in care a mai vazut doua ca ea, si-a lasat parul sa creasca ca nu mai era original.
pentru cei care mustacesc, e hetero, maritata cu doi copii (cu un alt student - se cunoscusera in stagiu)
Conformismul nonconformismului - de ondine la: 16/06/2005 18:06:16
(la: Conformism si nonconformism in mileniul III)
Sa zic si eu ceva, ca m-a incurajat apelul incisiv al lui Intruder…
Cred ca au fost binevenite definitiile de dictionar si ma bucur ca a mentionat deja cineva despre nonconfomismul care devine conformism.
Nonconfomismul e deja un cliché, asa cum e el interpretat de majoritatea.
Eu vreau sa fiu nonconformista imbracandu-ma la "patru ace" (ei da, si ma simt bine asa, in plus) intr-o lume sufocata de prost gust si vulgaritate in materie vestimentara. Vreau sa fiu dandy de nonconformista intr-o lume kitsch! Vreau sa fiu nonconformista ascultand Rahmaninov acasa in loc sa refulez prin cluburi sau discoteci. Nonconformista cand il prefer pe Shakespeare lui Dan (sau Sandra) Brown, cand prefer un Tarkovski in loc de Spiderman, Arte in loc de ProTv, si o discutie cu prieteni reali in loc de un reality show. Cand refuz sa ma trag de sireturi cu toata lumea, cand refuz sa vorbesc urat intr-o lume innecata de injuraturi la tot pasul, cand refuz sa ridic tonul intr-o lume de isterici, cand refuz sa barfesc “intre gagici”. Inclusiv cand spun ca Paolo Coehlo ar fi fost un scriitor bun daca s-ar fi oprit din scris dupa primele 3-4 carti, ca resemnarea mioritica e un fel de masturbare a orgoliului, ca Julia Roberts e una din cele mai proaste actrite cu putinta, Dali este un impostor dpdv artistic, politica nu e o stiinta, arta si literatura nu sunt meserii, democratia este o utopie iar afectul uman este in majoritatea cazurilor la fel de primitiv ca al Neanderthalienilor.
Nonconformista, daca prefer sa fiu singura mai degraba decat in companie proasta. Nonconformista, daca nu cred in literatura de ghetto si muzica de tomberon, in originalitatea subculturii, si in alte mari revolutii ale unei generatii in disperata criza de inspiratie. Nonconformista, daca nu respect critica “de specialitate” care trece de la ridicol la sublim in functie de numarul piscoturilor servite la lansari si vernisaje.
Nonconformista, fiindca sunt misogina in fata feministelor si feminista in fata misoginilor, individualista in fata multimii, sceptica in fata exaltatilor, alergica la gandirea alb-negru si zen fata de cum ar putea altii sa catalogheze toate astea. Fiindca un tip conducand un Lamborghini imi face mai degraba impresie proasta, fiindca mi-ar fi jena sa castig un concurs de “miss”, fiindca nu-mi place sa ma las condusa de hormoni, fiindca nu ma impresioneaza succesul financiar si nici cuceririle amoroase, si cu atat mai putin ma impresioneaza negarea de dragul negatiei sau imitatia, de orice fel, ca surogat de personalitate.
Nonconformism, cu siguranta, daca asta inseamna sa fii intreg intr-o lume de jumatati adunate doua cate doua. Sau, mai rau, adunate in turma.
Nonconformism ... de viata - de cico la: 16/06/2005 20:20:30
(la: Conformism si nonconformism in mileniul III)
Dar la conformismul rutinei impuse de viata zi de zi nu se refera nimeni? Sa fii la birou in fiece zi a saptaminii la 8 sau 9 dimineata... Sa fii la facultate la un program bine stabilit de cursuri, seminarii, examene... Sa iesi periodic (weekendurile) sa-ti faci piata, sa dai cu aspiratorul, sa speli zilnic vasele... E clar vorba de conformism (recititi definitiile). Unora le place, ca impune organizare si disciplina. Pe altii ne blazeaza, ne "omoara" chiar.

Sintem toti "facuti" sa urmam programul rigid de la un loc de munca? Desigur nu. Dar ofera "securitate", stii ca iei banul regulat, chiar daca-n unele zile nu faci absolut nimic... Daca nu esti facut pentru asta, cauti sa-ti pornesti o afacere pe cont propriu (chit ca si-acolo poti pica intr-o rutina acerba, din necesitate) sau devii contractor. Multi le combinam, cu riscul de-a deveni suprasaturati si prea obositi.

Fara nonconformisti insa, multe din cele aparute in ultimele decenii n-ar fi fost posibile. Firmele de IT din anii 70-80 au fost create cu precadere de nonconformisti. Amintiti-va\cititi de Steve Jobs (Apple) sau Bill Gates (Microsoft) si stilul de viata extrem de lejer si nonconformist din anii de inceput la firmele lor. Generatiile urmatoare de tineri din computere le-au adoptat stilul.
gigi, intruder (nonconformismul si igiena) - de cico la: 17/06/2005 17:59:14
(la: Conformism si nonconformism in mileniul III)
depinde. Cunosc oameni ce nu se mai ingrijesc atita si-si neglijeaza igiena si-n semn de protest (ca mai toti ceilalti o fac). Asta-i clar nonconformism. La fel cum altii se umplu de farduri si alifii in nestire, fara sa se mai spele. Cei din urma sint conformistii ce-si pun repede "masca", s-arate ca toti ceilalti. Insa mirosurile ii dau de gol :(
#55346 (raspuns la: #55317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o autobiografie fascinanta - de Cassandra la: 14/03/2006 21:40:54
(la: Cele o mie de fete ale nebuniei)
Janet Frame scriitoare din Noua Zeelanda (a murit in 2004) a scris o autobiografie emotionanta despre anii petrecuti in spitale psihiatrice suportind electrosocuri, fiind diagnosticata gresit de schizofrenie. Dupa carte s-a facut un film - An angel at my table (Jane Campion) O poveste incredibila.

___________
"The more sand has escaped from the hourglass of our life, the clearer we should see through it" Niccolo Machiavelli
#111549 (raspuns la: #111370) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Autobiografia unui yoghin" d - de mya la: 16/06/2006 20:39:21
(la: exista o carte care e "cea mai tare"?)
"Autobiografia unui yoghin" de Paramahansa Yogananda. O gasiti la Amazon in mai multe limbi si costa vreo 7 $, dar face toti banii! E bestseller de ani de zile.
Despre "Autobiografia unui yo - de mya la: 21/06/2006 18:16:03
(la: Scopul umanitatii)
Despre "Autobiografia unui yoghin" de Paramahansa Yogananda. Eu pe asta o recomand. Jeniffer recomanda altceva, o sa-ti scrie ea (probabil).
#129177 (raspuns la: #129133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mistica si conspiratii ... - de donquijote la: 12/12/2006 20:35:26
(la: farmece sa fie oare?)
m-am uitat si pe site-ul lui argesanu. prea face o salata din toate (christos, dumnezeu, energii, ying si yang, spirite, draci, mistica de tot felul, etc.) si pe deasupra o mai condimenteaza si cu niste conspiratii.
conspiratiile sunt inventate de minti bolnave sau manipulative pentru a servi si domina minti bolnave.
ca unii incearca sa manipuleze psi, e posibil, dar de aici si pana la a generaliza fenomenul e cale lunga. mai probabil ca nu e folosit de loc, sau daca au fost incercari, au fost putine si n-au influentat istoria.

eu raman la parerea mea ca in taramul misticismului trebuie calcat cu foarte mare atentie. multi au trecut pe-acolo, putini s-au intors. doar persoane foarte puternice si cu mare stapanire de sine pot cocheta cu misticul fara sa fie in pericol. marea majoritate, nu. eu n-as recomanda pe domenii publice unde citesc tot felul, carti cu continut mistic. ca si cu filmele pt care se recomanda limite de varsta si/sau prezenta parintilor. ca sa nu inteleaga gresit.
la materialele de genul asta ar trebui dat un avertisment de genul: 'nu inceracti singuri'.
:)
#163022 (raspuns la: #163012) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
io scosesem mistica din ecuatie - de maan la: 11/01/2008 13:47:09
(la: Strategia Diavolului 1.-)
Gandurile rele in mistica nu sunt gandurile obisnuite. Ele au o existenta aproape independent de ratiunea omului.

iata primul pas pe calea dezvinovatirii!
fiind ele independete de ratiunea omului, pot lesne scapa de sub tutela acestuia.
si-atunci e usor de zis 'sunt mai puternice ca mine'.


#273760 (raspuns la: #273750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Autobiografie de fiu risipitor - Intruder - de Lady Allia la: 15/07/2008 12:10:11
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )

nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc.
am venit in lume, perpendicular pe cer
si mama visa cai albi, pascandu-i in palme.
am crescut cu cuvinte insirate deasupra patului.
le luam, le infasuram pe degete, mi le asezam pe pleoape.
bunica s-a suit in tren si mi-a adus o paine mare si rotunda
de parc-as fi putut s-o frang de marginea zarii!
cand mi-au rasarit primii doi dinti de jos,
tata a spus ca semanam cu un soricel parvenit
fiindca rontaiam chei, usi, brosuri cu poze.
prima amintire e cu mine pe sanie
cand am cazut in zapada, ca-ntr-o fantana de ingeri.
mai tarziu, m-am aruncat in focuri (la fel ca atunci)
si-am iubit prea repede ca sa-mi topesc troienele.
la sapte ani m-au dat la scoala, sa n-apuc sa mor
analfabet sau nestiutor de istorii pagane.
mama a luat un mar si o nuca
explicandu-mi cum se roteste pamantul in jurul soarelui
dar vedeam mereu cum tata se roteste in jurul ei.
se minuna de propria-i traiectorie ca de-o ninsoare-n april.
sora mea a fost prima zana imbracata in alb;
avea o bagheta fermecata din care picau cirese coapte
ne construiam cascade si maluri de rau
le populam cu piratii lui Tom Sawyer...
cresteam si ma cuprindeau infrigurari
ca serpii flamanzi, haotici.
cand am sarutat prima data o fata
am alunecat lin in miezul pamantului
unde erau castani, inrositi de buze femeiesti.
am facut pact cu diavolii cartilor
si ii caram dupa mine prin excursii.
prietenii montau corturi in luminisuri bucolice
eu -cantam cu greierii pe stanci.
pe pupitrele scolilor imi scrijeleam fruntea
dar domnul decan nu pricepea scrisul meu sfartecat.
intr-o zi, am imbracat o uniforma albastra
cu trese pline de praf si orgoliu.
faceam umbra la steag cu mana-nclestata pe arma,
toamna imi atarna grea, de bocanci.
odihniti-va in pace, eroi!
eu va veghez moartea sub tancuri inmugurite...
mai tarziu, am descoperit ca banii imi fura din timp
dar imi facea bine fosnetul lor strepezit;
puteam cumpara vieti din ceara, la kilogram.
cand a venit timpul sa am o casa
mi-am cumparat o canapea alba, ca o insula
tata mi-a dat doua cutii mari, cu carti
si-a zis "ia-le, sa nu stai singur!"
mi-am facut pereti portocalii
dormeam ca-ntr-o colivie aprinsa.
cateodata ieseam, sa fiu lins de faruri
sa conduc femei catre un domiciliu ipotetic.
ma mistuiam de sus in jos, intre coapsele lor
si dimineata plecam incet, cu haina pe umar.

apoi,
nu stiu cum
m-a acoperit lumina.
ma indragostisem
prea simplu
si imi repetam moartea
si-nvierea
ca o povara
dusa pana la capat.
ma dureau saruturile
noptilor de-apoi,
cadeau in mine
ca avalansele
impinse in desert.
era mult...prea mult
pentru o singura viata,
pentru un trup.

cand am iesit din lumina, eram orb.
Dumnezeu murise, undeva sus
si-mi faceam culcus de bolovani
cu ferestre varate-n podea.
tata mi-a adus iar, carti smulse din inima lui
si-a zis "ia-le prostule...citeste si umbla!"
citeam si uitam de cum dadeam pagina.
sub pat mi-am facut o biblioteca lepadata.
m-am apucat sa scriu cu fier de plug
pana cand mi-au inflorit cuvintele sub brazde.
...si "a fost" l-am ingropat adanc, intr-un cimitir mocnit.

intr-o vara tarzie cu miros de pere dulci,
cineva mi-a clatinat incremenirea
si-am vrut sa traiesc o suta de ani
sa pot coagula aerul cu respiratii impreunate.
apele erau in matca lor,
oamenii isi duceau aceeasi cruce, de veacuri,
maracinii invadasera toti serpii din cale-mi.
Dumnezeu nu murise,
doar mi-a scrijelit pe scoarta "taci, in puii mei!"
intrasem in ape verzi
si nu vroiam sa plec, nu vroiam sa plec!
am sters cartile de praf,
le-am asezat in rafturi
iar tata s-a pregatit sa-si primeasca
fiul risipitor de tumult.

la nunta mea, n-a plans nimeni.
pasari mici si albe, ciripeau peisaje lacustre,
valsul diminetii se-asternea la usi.
eram prea frumosi ca sa fim adevarati
eram prea vii in muzeul de oase, al lumii.
atunci, am descoperit o planeta
cu luceferi zglobii, cu oglinzi convexe
unde ma vedeam de fiecare data, altfel
si mereu eram eu, acelasi strangator de cumpene.

tine-ma de mana si nu-mi da drumul!
...ai lasat in mine urme de pasi
rostogoliti de mers.

"mi-au obosit mainile scriind"...
odata si-odata,
voi povesti
moartea mea,
revazuta si adaugita
volum cu volum...
caramizi de aduceri aminte,
ca un zid cu iesire la mare.

...............

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16628/autobiografie-de-fiu-risipitor/1
mistici - de strgates la: 18/11/2009 13:35:10
(la: Scopul vietii ?)
Bine zis in Upanishade ... ,,Intr-adevar, suflurile sunt Realul, iar el este Realul lor."(6/50)
Chiar si Iisus ar fi spus ,,Vântul suflã ... si tu ii auzi glasul sãu ... tot asa e cu cel nascut din Spirit", undeva in Ev. dupa Ioan. Adevãr mistic! Greu de digerat.
Si cel ce ne impiedicã sã ne cunoastem, si sã-L cunoastem pe Dumnezeu este ego-ul.
Kabir spunea foarte bine cã “ va trece Oceanul existentei numai cel ce-alungã ego-ul din mintea sa''. Da, tot un mistic!
ateu? - de sanjuro la: 08/10/2003 05:56:07
(la: Sarbatoarea Sf.Parascheva, protectoarea Iesilor)
In " Intre Dumnezeu si neamul meu", de unde ai preluat citataul, Tutea bifeaza de trei ori aceasta cugetare. Nu stiu daca a spus chiar "dihor"...
Tutea era mistic si nu ascundea acest lucru...
Daca insa acel laureat al premiului Nobil, ateu fiind, a salvat o parte din omenire descoperind penicilina, cred ca ar trebui sanctificat.
Relatia dintre un simplu om si Dumnezeu este una personala. Eu nu simt nevoia unei biserici in care sa ma rog, si nici de popi care sa-mi "intermedieze" mesajul. Daca ai credinta, o pastrezi in suflet, n-o afisezi.

sanjuro
#900 (raspuns la: #899) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hmm...sa zic "Martin Eden" de - de (anonim) la: 19/10/2003 08:38:06
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
hmm...sa zic "Martin Eden" de Jack London.Poate si caracterului autobiografic al cartii.
La Pianiste - de animis la: 26/10/2003 01:25:08
(la: "La pianiste")
Filmul a luat Marele premiu la Cannes, in 2001. De asemenea, Isabelle Huppert, actrita care o interpreteaza pe profesoara de pian, a fost rasplatita cu premiul 1 pentru rolul instructoarei sadomasochiste.
Regizorul filmului este Michael Haneke, care a adaptat un roman apartinand lui Elfriede Jelinek. Scriitoarea austriaca nu a ascuns niciodata ca romanul sau este autobiografic.
Un film socant, un film controversat, un film curajos, un film psihologic de o factura cu totul aparte ...

Pacepa - de sugardaddy la: 11/11/2003 13:29:25
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Trei volume autobiografice ale lui Ion Pacepa.
Un erou inca si astazi ne-abilitat de multi in special de fostii securisti care ne conduc tara de acasa si de peste hotare.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...