comentarii

Autonomie pentru Secui


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Proiectul de autonomie a secu - de Ingrid la: 31/12/2003 03:20:33
(la: Autonomia "Tarii Secuilor" ?)
Proiectul de autonomie a secuilor va ajunge la Parlament in februarie
Proiectul de lege privind autonomia Tinutului Secuiesc va fi depus in Parlament cel tirziu la mijlocul lunii februarie, a declarat, luni, vicepresedintele Consiliului National Secuiesc (CNS), Ferencz Csaba, citat de corespondentul MEDIAFAX.
El a precizat ca pina la sfirsitul lunii ianuarie presedintele CNS, Csapo Jozsef, va finaliza proiectul de autonomie a Tinutului Secuiesc, proiect in care vor fi incluse si propunerile reprezentantilor scaunelor secuiesti.
În cursul lunii noiembrie, reprezentantii consiliilor scaunelor secuiesti din Tinutul Secuiesc au analizat acest proiect de autonomie, dar si pe cel al deputatilor UDMR Toro Tibor si Szilagyi Zsolt, membri ai conducerii Consiliului National al Maghiarilor din Transilvania.
Conducerea Consiliului National Secuiesc a dat publicitatii un proiect de autonomie a Tinutului Secuiesc la sedinta de constituire, in care se precizeaza ca autonomia practicata in regiuneaistorica Tinutul Secuiesc, prin modul de organizare a scaunelor secuiesti, dateaza din 1200. "Autonomia scaunelor a functionat sub forma de autonomie teritoriala, avind o administrareproprie, structura sociala si administrativa specifica, drepturi speciale si statut special", se arata in acest proiect.
Celalalt proiect a fost prezentat in 19 noiembrie de catre deputatii UDMR Toro Tibor si Szilagyi Zsolt, membri ai conducerii Consiliului National al Maghiarilor din Transilvania, impreuna cu politologul Bakk Miklos. De fapt, in acest caz este vorba de schita unui proiect legislativ ce va fi promovat de alesii maghiarilor pentru instituirea autonomiei regionale si culturale. Ei au prezentat o lege cadru privind regiunile din Romania, un proiect de lege privind infiintarea cu statut special a Tinutului Secuiesc si altul privind autonomia acestuia.
Conducerea CNS sustine ca sint diferente radicale intre cele doua proiecte. Una consta in faptul ca proiectul prezentat de catre Toro si Szilagyi se bazeaza pe trei proiecte legislative, iar daca unul dintre acestea nu va fi adoptat de Parlament celelalte nu isi mai au rostul. Pe de alta parte, proiectul lui Csapo nu vizeaza o reorganizare a intregului teritoriu, ci doar a Tinutului Secuiesc. O alta diferenta este ca, in timp ce proiectul lui Csapo arata ca autonomia este necesara pentru pastrarea identitatii nationale, cel prezentat de cei doi deputati se refera doar la administrarea Tinutului Secuiesc ca o regiune speciala.
Vicepresedintele CNS Ferencz Csaba a precizat ca proiectul final de autonomie va fi tradus din maghiara in limbile romana, engleza, germana, franceza si va fi dat publicitatii in acelasi volum. El a mai subliniat ca, prin depunerea proiectului legislativ laParlament, se urmareste ca reprezentantii scenei politice romanesti,dar si ai celei internationale sa acorde atentie acestei probleme.

29.12.2003 / Copyright 2002 Mediafax
desigur autonomia Tarii Secuilor - de Catalina Bader la: 02/01/2004 12:05:06
(la: Autonomia "Tarii Secuilor" ?)
este posibila

in Ungaria

treceti fratilor granita
si declarati-va autonomi.

cine va impiedica?
Pt Dan-Calin.. autonomia minoritatilor.. - de JCC la: 13/10/2003 06:04:06
(la: Veti vota pe 19 octombrie?)
am auzit mult vorbind despre asta, vor chiar sa faca o tara intr-o tara?
este adevarat ca peste tot minoritatile au drepturi (mai mult sau mai putin) deoarece sunt o caramida in constructia economiei tarii, dar sa faci o autonomie publica complecta cu administratie si limba minoritatilor, o tara in alta tara, sau chiar o tara diferita...
ce fac romanii de acolo? devin minoritati?

mai este o tendinta asemanatoare : Corsica cu Franta, Corsica vrea autonomia, dar Franta trebuie sa continua sa plateasca subventiile si sa finanteze economia corsicana..
adica sa aiba si capra hranita si varza care hraneste capra.. :-)

nu prea cunosc problema asta in Romania, poate mai sunt si altii ca mine (dintre cei ce traiesc in occident),
poti la ocazie, Dan-Calin, sa ne scrii un subiect despre ce se intampla, sau sa-mi dai cateva linkuri?
multumesc anticipat.
#1140 (raspuns la: #1137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prea devreme! - de Gabriel Radic la: 28/10/2003 03:29:02
(la: Autonomia "Tarii Secuilor" ?)
E un banc? Nu gasesc nimic in presa, nu prea vad de unde ai informatia, decat daca ai fost de fata :-)

Cat despre autonomie, idea in sine e buna, dar spiritul in care se creeaza cere autonomia secuilor e foarte rautacios iar mementul foarte prost. Ar trebui asteptat ca mentalitatile romanilor si maghiarilor sa evolueze si sa se discute despre autonomie cand toleranta ar fi prezenta.


  • -- ai pierdut timpul citind semnătura mea, ce frumos.
desigur secuii care doresc - de Catalina Bader la: 07/01/2004 03:37:36
(la: Autonomia "Tarii Secuilor" ?)
autonomie in Romania

nu sunt secuii cu care noi am convietuit de-a lungul istoriei

sunt acei secui care au uitat care le sunt radacinile.
#7704 (raspuns la: #7530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din Foisorul de Foc - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:55:27
(la: Autonomia "Tarii Secuilor" ?)
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii se va autosesiza, astazi, pe tema proiectului privind autonomia Tinutului Secuiesc (propus de Consiliul National al Secuilor) a declarat, ieri, presedintele Ion Iliescu. “Vom asculta informari in legatura cu aceasta initiativa si vrem sa stim cum sa o rezolvam, fara sa reprimam cu metode brutale, pentru ca nu astea sint caile”, a spus seful statului. In opinia sa, ideea unei autonomii administrative pe criterii etnice este “antidemocratica si antieuropeana”.

Autonomie regionala ar insemn - de Arcturus la: 30/03/2004 13:54:48
(la: Ce parere ai despre administrarea autonomica regionala?)
Autonomie regionala ar insemna in primul rand o descentralizare a sistemului administrativ de pe urma caruia Romania nu prea a tras foloase. Nu mai suntem pe vremea comunismului cand ordinul venea de sus, iar prefectul trebuia sa faca totul intocmai. Ceva mai multa libertate "corifeilor" judeteni cred ca ar fi benefic pentru cetatean.

Din pacate o Romanie federala pentru romanul rand insemna frica pierderii Transilvaniei, o eventuala alipire la Ungaria; astea sunt basme asa ceva nu se va mai intampla niciodata. Si daca s-ar acorda acea autonomie celor trei judete din centrul!!! Romaniei ce ar fi? Nu s-ar intampla absolut nimic, nu ar dezavantaja nici un roman. Este vorba de o autonomie nu de independenta.

Oricum un asemenea subiect cred ca necesita cunostinte in materie de economie si asta incepe sa fie o dezbatere din ce in ce mai aprinsa in randul academicienilor romani. Deja tema asta a iscat ceva controverse in randul intelighentiei romane.
Model de autonomie autohtona - de (anonim) la: 24/08/2004 17:20:00
(la: Ce parere ai despre administrarea autonomica regionala?)
Cum ar arata Romania regionalizata:
Romania este formata din cele 8 regiuni istorice plus Bucurestiul, oras regional: Banat (Timis, Caras Severin), Bucovina (Botosani, Suceava), Crisana (Arad, Bihor, Salaj), Dobrogea (Tulcea, Constanta), Moldova (Iasi, Neamt, Bacau, Vrancea), Muntenia (Prahova, Arges, Teleorman, Calarasi, Ialomita, Dambovita, Giurgiu), Oltenia (Olt, Dolj, Gorj, Mehedinti), Transilvania (Cluj, Bistrta-Nasaud, Harghita, Covasna, Mures, Sibiu, Hunedoara). Daca sunt judete care le-am uitat, poate va aduceti voi aminte si le incadrati intr-o regiune. Prin comasarea acestor judete impreuna, putem sa regionalizam Romania, pentru ca pentru a regionaliza o tara, toti oamenii care intra intr-o regiune trebuie sa aiba ceva in comun, o istorie, o vorba. Iar capitalele ar fi urmatoarele: Banat - Timisoara, Bucovina - Suceava, Crisana - Oradea, Dobrogea - Constanta, Moldova - Iasi, Muntenia - aici sunt mai multe posibilitati: Ploiesti, Pitesti (sau vreun oras care are mai are importanta pentru aceasta regiune), Oltenia - Craiova, Transilvania - Cluj. Toate comunele si orasele sunt autonome. Adica trebuie sa se descurce din ce produc. 25% din bani se duc spre bugetul regiunii, iar 10% se duc spre bugetul consolidat de stat. In asa fel, unele orase sau comune, pot sa ceara bani de la regiune pentru anumite proiecte iar regiunile pot sa se ocupe de drumuri, de sanatate, educatie, asistenta sociala si autoguvernare. Ce ramane in slujba guvernului central este apararea, politica externa, si trasarea anumitor directii in sanatate si educatie si in agricultura. Localitatile mai mari vor avea politie proprie, iar in comune vor fi trimisi politisti de la politia regionala. Va exista si o politie nationala, un fel de FBI ca sa intelegeti mai bine, care se va ocupa de cazurile foarte grave. Regiunile vor fi reprezentate in guvernul central de senatori si deputati, dar vor avea dreptul sa-si aleaga guvernatorul sau prefectul. In acest fel capitala ar ramane Bucurestiul, ziua nationala ar ramane 1 Decembrie, imnul national ar ramana Desteapta-te romane.
Sa nu uit, fiecare regiune, va avea dreptul la stema si steag propriu, la fel ca si fiecare oras.
Ce ziceti de acest model de regionalizare?
Petry Abrudan, Oradea
#20256 (raspuns la: #19652) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu am auzit ca in Vest sa e - de LUCIUS la: 07/12/2004 12:29:09
(la: Va veni o Zi!)
Nu am auzit ca in Vest sa existe un partid parlamentar pe baze etnice, iar daca majoritatea populatiei nu e de acord cu asta, ca si in Franta, spre exemplu, nu inteleg de ce romanii ar putea fi taxati drept extremisti. Apoi UDMR-ul constient ca nu are sprijinul populatiei majoritare (si nici nu il va avea vreodata intr-o tara in care ungurii au facut atatea atrocitati, a se vedea cazurile IP si TRAZNEA) practica politica pasilor marunti si a santajului parlamentar (nu a putut, de la bun inceput, sa ceara autonomia asa numitei "tari a secuilor", iar acum asigura, prin alianta ,majoritatea parlamentara a unui partid corupt, urmas al celui comunist (PSD) in schimbul oferirii unei bucati din pamantul romanesc. Aceasta alianta mi se pare fireasca, pentru ca si fostul PCR a fost de acord cu instrainarea Basarabiei si infiintarea Regiunii Autonome Maghiare.
Probabil se va incerca, daca principalul partid de guvernamant va ramane tot PCR-PSD, sa se tempereze efectul unei asemenea decizii pentru romanul de rand, cu o minimalizare a fenomenului in plan politic, dar oficializarea lui se va face, mai mult ca sigur, ca de obicei prin tratate secrete de care populatia majoritara nu o sa aiba habar.
Vor spune ca infiintarea unei astfel de regiuni nu va afecta structura teritoriala a tarii pentru ca locuitorii vor sa-si spuna regiunii cum vor ei si ca asta nu este ilegal. Eu as spune ca este ilegal, si asa cum cei care au proclamat, in secolul trecut Texasul independent si au fost arestati si matrasiti pe loc, de parca nici nu ar fi existat vreodata, noi ar trebui sa-i arestam cel putin sau, la alegere, sa-i trimitem in patria mama, sau incotro vor ei sa se duca.
Oare suntem cu totii orbi ? Cred ca ar trebui sa se termine cu toleranta asta si sa dam dovada de mai multa fermitate si intelegere a realitatii. Asa cum exista un partid al ungurilor, de ce n-ar exista, in contrapartida, unul al romanilor radicali ? De ce acesta ar fi atunci taxat drept "nationalist" ?
Cu respect, LUCIUS
Spirite,iar ai diaree verbala - de RSI la: 19/09/2005 22:50:03
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Spirite,iar ai diaree verbala? Ca sa nu mai vorbesc de datul din colt in colt si raspunsul pe langa subiect. Deci sa-ncepem..

1. Nici eu si nici ampop nu am sustinut ca daca cineva este membru al PSD nu poate fi cinstit. Tu si secta ta ati sustinut ca ati fost persecutati de Secu si urmasii psd-isti ai ei, care v-au calomniat, fac parte din complotul anti-MISA etc. Si pe cine citezi cand vrei sa dai argumente ? Tocmai pe Radu Timofte , fost sef al acelei Secu' care v-a bagat cica la parnaie, Radu Timofte membru important in l PSD care va face asasinat de caracter si asmute procurorii contra voastra ! Mie mi se pare asta o contradictie. Tie nu. Poate sti ceva ce noi numai banuim? Si ce vrei sa zici cu:"Niciodata nu am spus ca toti evreii ar fi cum din pacate sunt unii dintre ei.". Adica numai la evrei sunt din pacate unii... care ce ? La altii nu-s ? Iti iese antisemitismul din tine la fiecare fraza, chiar si cele aparent inocente. Legat de rolul serviciilor secrete, Secu' avea rolul sa tina "ordinea" inauntrul tarii, sa apere regimul nu tara si poporul. Dupa '90 nici unul n-a mai facut politie politica, toti aparau tara de "iredentistii maghiari"! Hai sa fim seriosi.

2. "Doar ca unii de pe forum, aducand tot felul de argumente si incercand sa demonteze validitatea Protocoalelor, au impins discutia catre sionismul extremist si rolul lui in actuala politica mondiala."

Pai tu sustii ca Protocoalele sunt documente ale Congresului Sionist Mondial ! Noi sustinem cu dovezi serioase si nu luate din "dezvaluiri my ass" ca sunt un fals!

3."Eu despre curentul sionist am afirmat doar ca este un curent politic care, la fel ca si alte ideologii este foarte probabil sa aiba si hibe." Nu asta este ce-ai afirmat. Las la o parte mismasul pe care il faci intre Protocoale si sionism.Ai sustinut, bazat pe ce-a spus un rabin extremist din grupul Neturei Carta care militeaza activ pentru desfiintarea statului Israel si se aliaza cu toti dusmanii Israelului pt.acest scop, ca Hertzl a fost bolnav psihic si ca din experienta ta nu putea sa iasa ceva bun din asa un om. Asta ai sustinut. Nu ca sionismul ca miscare politica ar avea si hibe.
Daca vrei un exemplu ipotetic de ce-i consider pe Neturei carta extremisti asa ca sa-ntelegi si tu, sa zicem ca episcopul Ardealului se duce la Budapesta si declara ca Romania trebuie destramata, pentru ca nu-i un stat religios asa cum l-a dorit D-zeu , ba mai primeste si un minister in guvernul maghiar. Sau alt exemplu ipotetic, sa zicem ca pianistul Dan Grigore s-ar duce sa concerteze la Tg. Mures unde declara ca:

"Nici un popor nu are dreptul sa cucereasca alte popoare. Maghiarii din Transilvania au dreptul la propria lor autonomie. Acesta este mesajul prezentei mele aici...Putem face abstractie de prapastia care s-a creat intre ceea ce a promis Constitutia Romaniei si ocupatia asupra unui popor strain? E oare cu putinta ca poporul roman a carui istorie e plina de suferinte si persecutii, sa traiasca indiferent la suferinta ce-o provoaca altui popor?"
Cum ti s-ar parea ? Mie unuia nu mi-ar place. Si a propos Barenboim, nu este interzis in tara lui. El prefera sa-si cultive grija pentru sensibilitatile si suferintele palestinienilor, ceea ce este ok, in detrimentul suferintelor victimelor terorismului palestinian , ceea ce nu mai este ok.
In rest, ai scris ca sa bagi umplutura cat cuprinde si sa ametesti subiectul.


=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#73255 (raspuns la: #73243) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
corect - de zozo la: 25/07/2007 09:21:36
(la: De ce NU i-au vrut ungurii(din UNGARIA)pe cei din Romania?)
Sunt nou pe site si scriu din Nashua, NH.
Am tot citit stiri si diverse articole din presa romana in ultima vreme referitoare la tot felul de "genialitati" al maghiarilor din tara in privinta autonomiei, Babes-Bolyai, placutele bilingve, conflicte pe tema Ardeal. Nu-s genul care se afirma pe forumuri dar astazi am citit un articol despre incendierea unei biserici romanesti in Ungaria si nu m-am putut abtine sa nu ma "revars" la adresa "fratilor" mei unguri.
Mai fratilor mai...dar cand o sa se termine si circul asta odata? Chiar n-am putut invata nimic di istoria asta nenorocita? Atitudinea asta de popor "mare" si "razboinic" nu-si mai rostul. S-a terminat. Si-i bine asa. Ce sa faca secuii cu autonomia? Sunteti normali bai? E patetica situatia. Romanii care fac comentarii cu subiect Harghita sau Covasna...nu stiu ca si ungurii sunt priviti la fel de catre secui. Ei(secuii) fac o diferentiere clara intre unguri si secui. Daca am ajuns la pumni in cap cu unul dintre ei (secui) pe tema asta, la ce va asteptati? Nu putem trai cu istoria in carca pentru ca ar fi 1-0 pentru romani. Un lucru uitat de toti maghiarii este "prietenia" ce au oferit-o pe parcursul istoriei romanilor. Brutalitatile comise de ei nu sunt uitate de multi nici in ziua de azi. Are cineva de comentat pe tema asta? Mai bine ar tacea si poate multe natii di Europa actuala nu si-ar aminti de macelul comis "ori de cate ori era nevoie" de catre triburi. Asta e. Game Over. E deja obositor. Ce sa-i zic prietenului meu roman de ziua lui de nastere: Pai...la multi ani ...da' sa stii ca noi am fost primii aici? Si chiar credeti ca prostiile cu Autonomia&Co sunt specifice tuturor maghiarilor? Hai sa fim seriosi. Eu cred ca in tara aia sunt multi romani, unguri, germani (din pacate mai putini), de valoare care pot face o diferenta. Daca nu ...o sa ajunga o alta gluma istorica, intre multe altele. Extremisti i sunt peste tot si motivele difera. Ori ca a fost prea calda supa, ori ca a fost prea rece inghetata. Sute de mii de oameni mor in fiecare zi ucisi, rapusi de foamete si de boli de care nici nu stiam ca exista. Poaten daca vorbesti cu unul dintre ei iti dai seama ca inafara de teritorii si placute bilingve exista o viata simpla si brutala care nu asteapta sa-ti vina mintea la cap...pur si simplu este...si trece. Asta e. Pace.

#219099 (raspuns la: #33452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 26/02/2009 08:44:26
(la: Relatii interetnice, Ardeal, autonomia Tinutului Secuiesc)
Invit pe cei care sunt interesati de subiect, si ar trebui sa ne intereseze pe toti, romani, unguri, secui, tineri sau mai putin tineri, sa participe la adunarea unor informatii cât mai ample despre chestiunea relatiilor interetnice, despre aspectele sociale si economice ale acestor relatii...

Trecand peste intentia vizibila de-a profita de-o munca depusa de altii, un fel de claca neremunerata, te-ntreb: poti face distinctia intre Ardeal si Transilvania? Eu cred ca nu!


... despre proiectul de autonomie a asa zisului Tinut Secuies(c)...

De ce asa zisului???
De unde pana unde nota persiflanta si umbra de indoiala cu privire la legitimitatea toponimului. Acest "asa zisului" te descalifica si te... vadimizeaza!

...in relatie cu problemetica zonelor de dezvolatere regionale in regiune Centru, etc. O antologie de texte pro sau/si contra ar fi utila pentru a mai buna informare a tuturor. Astfel s-ar evita datul cu parerea dupa ureche.

Utila cui? Si mai ales in ce scop???

Va invit pentru inceput sa cititi paginile din revista pe care o realizez, http://www.asymetria.org
Nah, ca ai ajuns si la miezul problemei...
... - de Baby Mititelu la: 24/01/2012 17:19:35
(la: JOS BASESCU!!!)
Vei plăti pentru genocidul social, cultural şi economic, pentru dezastrul din sănătate şi învăţământ, din sistemul de pensii şi salarii, programat şi executat împreună cu oastea udemeristă!
O clică instalată cu propria-ţi mână la vârfurile de decizie vitale ale Puterii: literatul ratat Marko - vicepremier; veterinarul Kelemen - la Cultură; juristul mengelian Cseke - la Sănătate; Andreea Vass - mâna dreaptă a lui Boc la Guvern, etc.
I-ai proţăpit pe udemerişti în funcţii de însemnătate naţională, de la secretari de Stat şi şefi de Agenţii până la prefecţi şi înalţi demnitari, pentru a se căpătui, dar şi pentru a submina din interior aceste instituţii. Impardonabilă decizie!
Mai mult, ai căftănit unguri la şefia unor judeţe unde n-a călcat picior de strănepot al lui Attila.
Dar, mai cu seamă, i-ai plasat în Transilvania, pe care ai lăsat-o la cheremul lor.
N-ai suflat o vorbă despre prigoana românilor din HarCov.
Le-ai dat voie udemeriştilor să-şi facă o lege a lor, poreclită a minorităţilor, care consfinţeşte, în esenţă, crearea unui stat maghiar în România. Pe care, mintenaş, să-l alipească la Ungaria, cu prima ocazie prielnică. Prilej, în genere, creat tot de Cotroceni. Un stat în stat, cu guvern, parlament, armată, drapel, procuratură, securitate, justiţie şi alte instituţii proprii.
I-ai cultivat într-atât, încât le-ai dat liber să umble cu foarfeca, după bunul lor plac, pe harta ţării, dar numai în interesul lor propriu şi, fireşte, al Ungariei.
Toate acestea - dar şi câte altele! – le-ai conceput fără a cere acordul Poporului Român. În numele căruia zici că domneşti.
De ce nu te mai consulţi acum cu acesta?
De ce nu mai faci băi de mulţime?
Ţi-e frică de reacţia românilor?
Păi, nu strigai cât te ţineau bojocii că nu ieşi niciodată din vorba acestui popor?
Sau nu-l mai recunoşti?
Nu mai e bun pentru un dictator ca tine?
Nu te mai suportă?
Atunci, de ce nu-l abandonezi?
Ştii de ce: nu vrei.
Puterea te-a acaparat definitiv.
Cloceşti - ascuns la Cotroceni, ori la Vila Lac 2 sau în Covasna-împreună cu udemeriştii-legi antiromâneşti, pe care le transmiţi trompetei Boc şi trombonistei Udrea.
Ei sunt, aşadar, poporul.
Ei şi strânsura de cioloveci mancurţi şi ketmani din juru-ţi.
Ai împins cârdăşia cu minoritarii maghiari până la subminarea statalităţii.
Să nu te mai prefaci că nu ştiai de acţiunea cu reprezentanţa „Ţinutului Secuiesc” de la Bruxelles, încuibată şi înfăptuită de cei mai îndârjiţi adversari ai Tratatului de la Trianon: revizioniştii udemerişti şi europarlamentarii lor ( Laszlo Tökes, Sogor Csaba şi Gyula Winkler ), ocrotiţi sub pulpana prezidenţială.
De ce n-ai condamnat ferm acest act profund iredentist?
Fiindcă eşti, ca şi ei, trădător.
N-ai scos un scâncet măcar când martirul naţional Avram Iancu a fost spânzurat simbolic în inima Transilvaniei, sub forma blasfemiatoare a unei marionete.
Ca în nici o ţară suverană din lume, laşi capii oficiali de la Budapesta să se plimbe în voie prin Ardeal, ca vodă prin lobodă, făcând propagandă antiromânească şi pledând pentru autonomia inventatului „Ţinut Secuiesc”, care este o diviziune administrativã neconstituţională, în care trăiesc doar 260 de secui, înregistraţi ca atare la ultimul Recensământ.
Bagi capul în nisip ca struţul, fiindcă ai făcut înţelegere cu Viktor Orban, liderul celui mai şovin, iredentist şi antieuropean partid de la Budapesta şi cu care ai ticluit alegerea ta ca preşedinte al României şi a antiromânului Tökes Laszlo (decorat cu Steaua României chiar de tine!) ca vicepreşedinte al Parlamentului European. Din care post trage din toate poziţiile în ţara noastră, terfelind-o şi acuzând-o de toate fărădelegile.
De câte ori ai fost în HarCov, ai stat la taclale numai cu maghiarii şovini, pentru a le satisface toate deşănţatele pofte de autonomie.
O clipă n-ai plecat urechea la doleanţele românilor din acele judeţe.
Şi cunoşti foarte bine că ei, acolo, atâţia câţi n-au fost alungaţi, îşi duc existenţa ca într-o ţară străină, sub ocupaţie.
Toate acestea le ştii, Traian Băsescu!
#627822 (raspuns la: #627821) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nici eu - de Lascar Barca la: 23/03/2013 00:54:23
(la: Sabina , fata cu bentita tricolora este un non subiect)
nu am trait o asemenea experienta in H si C. Este drept ca, pe vremea comunistilor nimeni nu-si permitea a ciriie. Asta nu inseamna ca nu le mocnea cazanul la oamenii aia, unguri si secui. Acum, la vremuri noi isi cer autonomia si atit. Si o vor avea, ca nu se poate altfel. Deci, cu cit mai repede cu atit mai bine. Ungurii, asa cum ii cunosc eu, nu au treaba cu romanii cit au cu faptul ca vor, aolo unde le e locul sa traiasca in felul lor. As fi fericit sa vad ca si romanii din zonele ocupate(de data asta!) de ucraineni fac la fel.
#643934 (raspuns la: #643932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PARINTELE TEOFIL PATRIARHUL TIGANILOR - de (anonim) la: 11/09/2003 23:42:33
(la: "Regele International al Tiganilor")
FRATILOR BISERICA ORTODOXA NU A GRESIT CU NIMIC ATUNCI CAND L-A PRIMIT PENTRU INCORONARE PE MAJESTATEA SA ILIE TORTICA DE ROMANIA, REGELE TIGANILOR. VA INFORMAM CA AM INCORPORAT IN EXIL PATRIARHIA TIGANILOR SI PATRIARHUL LOR SUNT EU FOSTUL CALUGAR TEOFIL CARE AM PRIMIT BINECUVANTAREA DE LA SFANTUL PARINTE PAPA DE LA ROMA. SPERAM CA NU VA TRECE MULT TIMP SI TIGANII SE VOR DESPARTI DE BISERICA ORTODOXA DIN ROMANIA SI VOR AVEA BISERICIILE LOR SI PREOTII LOR CARE VOR FI SELECTIONATI DINTRE TIGANII CREDINCIOSI SI DORNICI SA-L SLUJEASCA PE DUMNEZEU IN CALITATE DE PREOTI ORTODOCSI. TOT CE NU VA VA PLACE,PROBABIL, ESTE FAPTUL CA VOM CERE GUVERNULUI ROMANIEI CA SA NE DEA AUTONOMIA OLTENIEI CA SA FACEM ACOLO TARA TIGANILOR, UNDE M.S. REGELE ILIE TORTICA DE ROMANIA, VA DOMNI IN CALITATE DE REGE AL TIGANILOR. RUGAM BUNUL DUMNEZEU SA AJUTE PE TIGANI CA SA AIBA SI EI TARA LOR. PATRIARHUL TEOFIL, PARINTELE SPIRITUAL AL TIGANILOR. p.s, daca este cineva care doreste sa comunice cu mine este rugat sa-mi scrie la e-mail: patriarhiatiganilor@yahooo.com
#235 (raspuns la: #140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa votam NU! - de dan-calin la: 13/10/2003 05:40:46
(la: Veti vota pe 19 octombrie?)
NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU

Escaladarea autonomiei pe criterii etnice se face pas cu pas.
In judetele Mures, Harghita si Covasna au avut loc adunari secuiesti care sa duca in anul 2004 la autonomia acelor tinuturi.
UDMR, care joaca un joc extrem de perfid, in loc sa ia atitudine, isi ameninta cu degetelul ridicat membrii ca vor fi sanctionati...
Dar UDMR nu spune ca este contra. Nu dezavueaza. Ei mustra. Si constiinta care mustra nu latra!

Ordinaria este simpla: daca guvernul le mai cedeaza inca ceva, atunci ei UDMR isi vor potololi pe moment membrii. Daca nu, UE, NATO, ciu ciu pentru Romania!

Pentru toate acestea si inca multe altele trebuie votat

NU!

Legile internationale garanteaza proprietatea chair daca constitutia actula doar o "ocroteste".
Dar nici o lege internationala nu da asemenea drepturi minoritatilor.

NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU
Reuniune - de (anonim) la: 30/10/2003 11:50:09
(la: Romani in strainatate)
Nu ca m-as auto-invita s-au m-ati invita voi dar eu nu m-as re-uni cu voi astia din Franta ca deja v-am intilnit acolo si va stiu cine-mi sinteti.....
Majoritatea, fosti pro-antonescieni, fosti si actuali legionari,foste cadre si fosti spioni secu.si actuali spioni SRI. Nu toti, dar o mare parte care nu pot sa explice cum au ajuns in Franta inainte de 1989 cind ii iei la bani marunti.
Locul de adunare sint bisericele romanesti din Paris.
Prefer sa ma adun cu "strainii" mei prin "strainatati"
#2737 (raspuns la: #2685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
asteptare - de sanjuro la: 31/10/2003 05:58:39
(la: Autonomia "Tarii Secuilor" ?)
Cred ca se asteapta un raspuns clar din partea UDMR-ului cu care PSD este inca in alianta. O minoritate nu-si poate proclama autonomia, pentru ca ar contraveni constitutiei Romaniei, iar liderii pot intra la inchisoare multi ani. Deocamdata sunt "pasnici" si cred ca SRI-ul ii monitorizeaza permanent. Imi aduc aminte de ultima mineriada a lui Cosma, cand se indrepta vajnic catre Bucuresti dupa batalia de la Costesti castigata in fatza unor amarati de jandarmi-militari in termen. Apoi au intrat "baietii" pe fir, si i-au arestat pe toti capii, fara ca acestia sa aiba curaj a opune rezistenta. Si erau ceva ortaci prin preajma. Actiunile anticonstitutionale se platesc greu. Cosma sta si-si roade unghiile-n puscarie, si o va mai face inca ceva ani de-acum incolo...
Cu adevarat toleranta este solutia, nu autonomia...


sanjuro
#2787 (raspuns la: #2777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Autonomia "Tinutului secuiesc" - de (anonim) la: 04/11/2003 08:34:08
(la: Autonomia "Tarii Secuilor" ?)
Este o aberatie,asa ceva nu poate exista in Romania.Mai bine murim de foame decat sa ne priveasca generatiile viitoare ca pe niste tradatori care si-au vandut tara de "dragul" Europei.Asa sunt unguri,stiu ce fac,incet ,incet vor sa ne obisnuiasca cu ideea,mai intai cu o scoala,cu o placuta bilingva,cu limba minoritara in institutiile publice,si acum cu asta.
Tricolorul Romanesc - de talusa la: 10/11/2003 01:24:32
(la: ROMANIA)
Cele trei culori ale drapelului românesc - Rosu , galben si albastru - sunt de origine strãveche, iarr reunirea lor pe standardul national are adânci semnificatii istorice, exprimând dãinuirea noastrã neîntreruptã pe vatrã în care ne-am plãmãdit ca popor, legãturile permanente între românii de ambele versante ale Carpatilor, idealurile de unitate si independentã nutrite cu ardoare de neamul românesc de-a lungul întregii sale existente.

Introducerea a celor trei culori - rosu, galben si albastru - pe drapelul românesc s-a înfãptuit la 14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porti , de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842), domnitorul Tãrii Românesti. La cererea domnului muntean , sultanul a încuviintat printr-un hatiserif înfãtisarea steagurilor pentru navele comerciale românesti si unitãtile ostirii pãmântene. Pentru corãbiile negustoresti se prevedea “steag cu fata galbenã si rosie, având pe dânsul stele si la mijloc pasãre albastrã cu cap”, iar pentru armatã, “steag cu fata rosie, albastrã si galbenã, având si acesta stele si pasãre cu cap în mijloc.”

Asadar, drapelele cu care au fost înzestrate unitãtile militare muntene în toamna lanului 1834, primele din istoria armatei românesti moderne, erau tricolore, având benzile dispuse orizontal, “rosu deasupra, galben la mijloc si albastru jos. În mijlocul câmpului pânzei, pe un scut alb, se afla o acvilã cu zborul luat, încoronatã princiar si cruciatã cu aur. În porunca datã ostirii, cu prilejul înmânãrii lor solemne, domnitorul arãta, între altele , cã “steagurile acestei de Dumnezeu pãzite tãri din vechime au fost fala ostirilor sale si semnele slavei lor… Militia româneascã, organizatã pe temeiuri de regulã si disciplinã, dobândeste iarãsi acel drept din vechime si primeste steagurile sale cu fetele nationale, lãsând a se întelege cã tricolorul reprezintã neamul românesc , este expresia fiintei sale nationale, simbolul sacru cãtre care se îndreaptã aspiratiile tuturor românilor adunati în jurul lui.
În 1848, în toiul revolutiei , însã, tricolorul a devenit în Tara Româneascã însemnul national, principalul element constitutiv al drapelului de stat. Guvernul revolutionar , prin decretul nr. 1, din 14 iunie 1848, a hotãrât ca drapelul tãrii sã aibã “trei culori: albastru, galben si rosu”, iar pe pânzã sã fie înscrise cuvintele “Dreptate, Frãtie O lunã mai târziu, “vãzând cu nu s-a înteles încã cum trebuiesc fãcute stindardele nationale”, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou cã “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis si rosu carmin”. El vor fi dispuse vertical si vor fi aranjate în ordinea urmãtoare: “lângã lemn vine albastru, apoi galben si apoi rosu fâlfâind.

Adoptarea tricolorului ca drapel national nu s-a datorat însã unor situatii de conjuncturã si nici influentelor strãine, ci a urmat o veche traditie cu rãdãcini adânci în lupta neamului nostru pentru unitate si neatârnare. Este semnificativã, în acest sens , precizarea fãcutã în zilele revolutiei de ministrul treburilor din afarã al Tãrii Românesti, într-o notã adresatã lui Emin Pasa: “Culorile esarfului ce purtãm noi nu sunt de datinã modernã. Noi le-am avut încã de mai înainte pe steagurile noastre Dar nu precizeazã de când anume.

Înlãturat odatã cu interventia strãinã din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel national la 1 septembrie 1863, de cãtre Alexandru Ioan Cuza. El avea însã culorile dispuse orizontal , redate rosu, galben, albastru, si se va mentine în aceastã alcãtuire pânã în anul 1867, când punându-se din nou problema însemnului nostru national, comisia însãrcinatã cu stabilirea drapelului tãrii si-a însusit propunerea lui N. Golescu, fostul pasoptist, “ca culorile sã fie asezate cum era la 1848, adicã vertical , în ordinea albastru, galben, rosu, care s-a pãstrat pânã azi . referindu-se la originea si semnificatia drapelului de stat, Mihail Kogãlniceanu preciza în sedinta parlamentului din 26 martie 1867 cã: “Drapelul tricolor, cum era astãzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este un ce mai înalt. El este însusi drapelul neamului nostru, din toate tãrile locuite de români.

Rezultã de aici cã Mihail Kogãlniceanu si generatia sa primiserã tricolorul, prin traditie de la strãbuni si o datã cu el si explicatia însemnãtãtii pe care o reprezintã pentru toti românii. Este, deci, fãrã îndoialã cã în perioada modernã s-a pãstrat o traditie mai veche, din bãtrâni, a tricolorului. Dar unde se aflã izvorul de la care porneste traditia? În cartea istoricului german J. F. Neigebaur, consacratã Transilvaniei si publicatã la Brasov în 1851, se face mentiunea cã cele trei culori ale drapelului românesc sunt o mostenire de pe timpul Daciei Traiane.

Mergând înapoi, pe firul istoriei, constatãm cã cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Dacie, se aflã în Novella XI, datã la 14 aprilie 535 de împãratul Justinian (527 - 565) cu prilejul fixãri teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea , alãturi de regiuni din Panonia Secunda, pãrti din fosta Dacie românã, formatã din Dacia Cisdanubianã (Dacia Mediteraneea si Dacia Ripensis) si Dacia Transdanubianã, aceasta din urmã fiind alcãtuitã din tinuturile vecine cu Dunãrea, de la gura tisei pânã la vãrsarea Oltului, ale Banatului si Olteniei.
Decretul imperial, care stabilea si însemnele acestor teritorii, descrie astfel stema Daciei Justiniane: “Din partea dreaptã , în prima diviziune, scut rosu, în mijlocul cãruia sunt vãzute turnuri, însemnând Dacia de dincolo , în a doua diviziune, scut ceresc (de culoarea cerului, adicã albastru), cu semnele tribului burilor, ale cãrui douã laturi (margini) sunt albe, iar mijlocul (câmpul dintre cele douã scuturi) auriu (galben).

În acest simbol heraldic, scutul albastru, cu însemnele tribului burilor, reprezenta acea parte a Daciei Traiane aflatã încã sub stãpânirea efectivã a lui Justinian, respectiv Banatul si Oltenia de azi, sau fosta Dacie Malvensis, locuitã de buri, cel mai reprezentativ trib al dacilor, precum si o zonã a Transilvaniei, ce se întindea de-a lungul drumului comercial care ducea spre regiunile aurifere din Muntii Apuseni, unde sãpãturile arheologice au confirmat existenta asezãrilor romane pânã în secolul al VI-lea, adicã fosta Dacie Porolissensis. Scutul rosu, însemnând Dacia de dincolo , se referã la sudul si centrul Moldovei, altã parte a Daciei Traiane pe care Imperiul roman de rãsãrit o considera posesiune a sa , cel putin în principiu, aflatã însã în afara teritoriului detinut efectiv de cãtre romani. Precizarea Dacia de dincolo avea în vedere tocmai pozitia geograficã si politicã deosebitã a acestei pãrti a Daciei. Mijlocul auriu, respectiv câmpul galben dintre cele douã scuturi (rosu si albastru), reprezintã , fãrã îndoialã, Muntenia de astãzi sau fosta Moesie inferioarã.

Se stie cã armatele lui Justinian , urmãrind refacerea Imperiului roman în vechile lui hotare, au cucerit Africa de nord - vest de la vandali, Italia de la ostrrogoti, sudul Spaniei de la vizigoti, iar gepizilor le-a luat teritoriile dintre Tisa si Dunãrea de jos, întinzându-si stãpânirea în Banat, Muntii Apuseni, Oltenia si Muntenia. Imperiul roman de rãsãrit era exprimatã prin prezenta pe stema Daciei Justiniane a însemnelor tuturor provinciilor fostei Dacii Traiane, atât a celor de la sudul Carpatilor, cât si a celor de la nordul lor.

Prin urmare , cele trei culori, rosu la dreapta, galben la mijloc si albastru la stânga, din stema Daciei Justiniane, asezate în ordinea si în pozitia culorilor drapelului românesc de astãzi, se referã la Dacia Traianã, confirmând afirmatia lui J. F. Neigebaur cã tricolorul românesc este o mostenire de la începuturile mileniului întâi.

Transmise din generatie în generatie, ele dovedesc, împreunã cu celelalte mãrturii de culturã materialã, statornicia românilor în vatra în care s-au plãmãdit ca popor, prin simbioza daco - romanã, rezistenta lor în fata urgiei vremurilor si a valurilor succesive ale neamurilor migratorii, lupta neîntreruptã pentru afirmarea idealurilor de unitate si independentã.

Puternic legati de traditiile si marile virtuti ale înaintasilor , românii au pãstrat neîntinate , cu demnitatea ce le e caracteristicã, vechile culori ale Daciei Traiane (rosu, galben, si albastru), dar obligati sã trãiascã timp îndelungat despãrtiti în trei principate - Moldova , Muntenia si Transilvania - , i au fãcut din fiecare culoaare câte un stindard pentru fiecare principat, expresie a vechimi si dãinuirii lor pe pãmântul strãmosesc, pe care nu l-au pãrãsit niciodatã, iar din reunirea acestora pe acelasi drapel, adicã din tricolor, simbolul unor grele si necontenite eforturi pentru realizarea unitãtii nationale.

Steagul Moldovei, având bourul, pe o parte, si Sf. Gheorghe cãlare pe un cal alb în luptã cu balaurul, pe cealaltã parte, era de culoare rosie. Fãurit probabil de Bogdan I (1359 - 1365), la întemeierea tãrii, care a preluat culoarea rosie, transmisã de traditie, din vremea Daciei Traiane, el a fost pãstrat identic de urmasii sãi în domnie. În timpul lui Stefan cel Mare (1457 - 1504), steagul era din atlas rosu . si avea reprezentat, pe o fatã, pe Sf. Gheorghe încoronat de doi îngeri, stând în jilt si cu picioarele supunând un balaur cu trei capete , iar pe cealaltã fatã era reprodusã stema tãrii (capul de bour). Steagul domnesc al lui Ieremia Movilã (1595 - 1606), capturat de Mihai Viteazul, în martie 1601, în lupta de la Gorãslãu, avea fondul rosu. cu o bordurã galbenã deschisã, iar la mijloc capul de bour. Cãlãtorii poloni în trecere spre Constantinopol, Samuel Twardowski, la 1622 si Ioan Gnindski, la 1677, îl mentioneazã ca fiind din damasc si din aceeasi culoare rosie.Pe un document emis la 1817 de Scarlat Calimahi (1812 - 1819) se vãd în culori douã steaguri rosii. În timpul lui Mihail Sutu (1819 - 1821) pe stindardele moldovei apare Sf. Gheorghe cãlare, pe fond rosu. La fel, steagul armatei moldovenesti sub Mihail Sturdza (1834 - 1849) avea bourul în mijloc si în fiecare colt câte un pãtrat mare rosu iar cel al lui Alexandru Grigore Ghica (1849 - 1856) era în întregime rosu, cu o cruce albastrã în centru.

În Muntenia, steagul cel mare al tãrii pe timpul lui Mihail Viteazul (1593 - 1600), descris de cavalerul italian Ciro Spontini, era din damasc galben - auriu, cu vremea decolorat în alb, având la centru o acvilã neagrã, stând pe o ramurã verde de ienupãr si tinând în cioc o cruce patriarhalã rosie. Acelasi stindard galben - alburiu e mentionat - fãrã sã fie si descris - de douã stiri de origine polonezã, din 19 si 29 mai 1600, relative la lupta de la Hotin, dintre Mihai si Movilã. Documentele vremii ne vorbesc despre pretuirea pe care a acordat-o ilustrul voievod steagului tãrii, în care neîndoilenic vedea întrupatã glia strãmoseascã, Pentru apãrarea cãreia lupta. Nici în momentele grele , nici în clipele în care era pusã în cumpãnã însãsi viata sa, Mihai Voievod n-a uitat de steag. Este semnificativ faptul cã dupã bãtãlia de la Mirãslãu, din septembrie 1600, cu imperialii comandanti de Basta, în care sortii nu i-au surâs, Mihai nu s-a retras de pe câmpul de luptã pânã nu i s-a adus steagul tãrii, pe care, strângându-l la piept, l-a luat cu sine. [

Acest steag cu câmpul galben, ce “era foarte vechi si privit de romani ca sfânt”, dupã cum precizeazã acelasi Spontoni, fusese “semnul si marca cea mai importantã a Tãrii Românesti” sub Neagoe Basarab (1512 - 1521) si Vlad Tepes (1456 - 1462) si îl însotise pe Mircea cel Bãtrân (1386 - 1418) si pe voievozii de dinaintea luui pe câmpurile de bãtãlie fiind cu sigurantã o mostenire de la Basarab cel Mare (1317 - 1352), care-l primise, La rândul sãu, prin traditie, din vremea Daciei Traiane si-l pãstrase la întemeierea tãrii , ca simbol al legãturilor cu înaintasii.

Salvat de Mihai Viteazul dupã înfrângerea de l Mirãslãu, el a fost pãstrat cu mare cinste si de Radu Serban (1602 - 1611), ca steag al tãrii în vremea domniei sale. Relatând primirea la Târgoviste a contelui Camillo Cavriolo, trimis de împãratul Rudolf -II- pentru a duce lui Radu Vodã stindardul imperial, o datã cu confirmarea titlului de principe al imperiului, tot Spontoni aratã cã a marea ceremonie care a avut loc atunci la curtea domneascã, a fost vãzut si steagul cel mare al tãrii, din damasc galben - alburiu, socotit sfânt, si pe ccare voievodul a poruncit sã fie purtat înainte..

Datoritã asupririi nationale la care au fost supusi de stãpânirea maghiarã si apoi de cea austro - ungarã, români ardeleni desi constituiau majoritatea populatiei si erau locuitorii autohtoni ai Transilvaniei, n-au avut posibilitatea sã-si aleagã singuri culoarea drapelului si n-au fost reprezentanti printr-un simbol aparte pe steagul si stema principatului, nici în evul mediu si nici în epoca modernã. Ei au avut, totusi, un simbol propriu, culoarea albastru .- azur (cer), mostenitã din vremea Daciei Traiane, pe care, dacã n-au putut s-o impunã pe însemnele heraclidice ale tãrii, datoritã împrejurãrilor vitrege ale istoriei, au pãstrat-o pe stemele de familie si au transmis-o , astfel, din generatie în generatie, ca expresie a vechimii si înfrãtirii lor cu glia strãbunã.

În sprijinul celor de mai sus, mentionãm cã în perioada dominatiei maghiare, în timp ce stemele acordate nobililor sasi si unguri au în majoritatea lor culoarea rosie, cele date familiilor de origine românã sunt în exclusivitate de culoare albastru -azur (cer). În colectia heraclitticã J. Siebmcher, de pildã, unde sunt publicate aproape 2500 de steme acordate nobililor din Transilvania, apar , pe lângã armenii, maghiare, sãsesti si secuiesti, peste 500 de steme ale familiilor nobile românesti, care se prezintã sub forma unui scut având ca mobile, într-un câmp întotdeauna de azur (albastru), osteni cãlãri sau pedestri, înarmati cu spade drepte sau curbe, luptând împotriva unor turci, precum si felurite animale si diverse alte însemne. De altfel, culoarea albastrã a fost introdusã si pe însemnele heraclitice ale unor familii boieresti din Muntenia si Moldova, tocmai pentru a desemna detinerea unor posesiuni în Transilvania si, totodatã, legãturile existente în evul mediu între tãrile române. În stema familie Vãcãrescu, de exemplu , apare ca o dovadã a apartenentei districtului Fãgãras la Tara Româneascã, o cetate crenelatã , având arborat, în dreapta sus, un drapel albastru. [

Se poate, deci, afirma cã adunarea la un loc , pe acelasi drapel, a celor trei culori, rosul românilor moldoveni, galbenul românilor munteni si albastrul . azur al românilor transilvãnenii, reprezintã o singurã tarã, alcãtuitã din provinciile ei Moldova, Muntenia si Transilvania si un singur popor… Nu mai încape nici o îndoialã cã la acest adevãr se gândea Mihail Kogãlniceanu când spunea, în 1867, cã tricolorul românesc înseamnã “neamul nostru, din toate tãrile locuite de români”.

Dar cine este autorul contopirii celor trei culori într-un singur drapel si când s-a înfãptuit acesta? Cercetarea istoricã ne conduce, cum e si firesc, la Mihail Viteazul, primul unificator al tãrilor românesti, care a întrunit sub sceptrul sãu, în anul 1600, stãpânirea Munteniei, a Transilvaniei si a Moldovei.
Privitã în contextul realitãtilor politice ale vremii , unirea tãrilor române, realizatã prin cugetul militar si iscusinta diplomaticã a lui Mihai Viteazul , apare ca expresia concretã a polarizãrii în jurul lui a întregului popor român, ce avea constiinta unitãtii sale. Tocmai existenta constiintei unitãtii de neam la românii din cele trei principate, a apartenentei lor la acelasi unic popor, dorinta lor de unire într-un singur stat, explicã optiunea lui Mihai pentru înfãptuirea “planului daci”, care-si propunea sã reconstituie în formã româneascã vechea unitate politicã pe care o reprezentase Dacia în antichitate.
Cãlãuzit de dorinta de a-i uni pe toti românii sub un singur stindard, temerarul conducãtor, care se intitula “Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tãrii Românesti si Ardealului si a toatã Tara Moldovei”, a fãurit drapelul national prin contopirea culorilor de pe steagurile celor trei principate românesti, care de la el a devenit simbolul unitãtii noastre nationale. Aceastã constatare se bazeazã pe cercetarea diplomelor si a stemelor pe care Mihai Viteazul le-a acordat , potrivit obiceiurilor vremii, dupã bãtãlia de la Stalingrad, din 18 octombrie 1599, atât vitejilor boieri munteni cât si nobililor români si unguri din Transilvania care i s-a alãturat. Pe diploma acordatã lui Preda Buzescu, de pildã, apare un scut militar timbrat de un coif închis cu gratii, pe care stã o coroanã anticã, din care apare figura unui leu. De pe coama coifului si de sub coroanã iese o flamurã cu aspect de mantie, în trei culori asezate vertical, albastru la dreapta (steagul românilor transilvãneni ), galben la mijloc (steagul românilor munteni) si rosu la stânga (steagul românilor moldoveni)

Se cunosc pânã acum peste 20 de diplome eliberate de cancelaria lui Mihail din Transilvania, în anii 1599 si 1600, cu steme care au tricolorul albastru, galben si rosu pe lambrechine, iar la unele si pe scuturi. Descoperirea în viitor a unor noi diplome si acte emise de marele voievod va întãri afirmatia cã drapelul astfel îmbinat, prin gruparea în jurul culorii galben, asezatã la mijloc, a celor albastru si rosu, toate dispuse vertical a fost fãurit de Mihai Viteazul care, unind cu Tara Româneascã mai întâi Transilvania si apoi Moldova, a refãcut în formã româneascã integritatea vechii Dacii si a reînviat tricolorul din epoca românã, conferindu-i valoare de simbol al unitãtii noastre nationale, Pentru înfãptuirea uniri într-un singur stat a românilor din cele trei principate, Mihai Viteazul a luptat pânã la sacrificiul suprem al vietii sale pe câmpia de lângã Turda, El a cimentat, astfel, aceastã unire si a sfintit drapelul national cu sângele sãu.

Biruintã temporarã din punct de vedere politico - militar, izbânda lui Mihai avea sã dureze , însã , în planul constiintei nationale. Cei ce si-au asumat dupã Mihai conducerea tãrilor române au cãutat, în functie de împrejurãrile istorice, sã-i urmeze pilda, iar tricolorul românesc fãurit de el a fost pãstrat cu sfintenie secole de-a rândul si transmis din generatie în generatie, întruchipând pânã azi idealul de peste veacuri al unitãti tuturor românilor.
În perioada de dupã Mihai Viteazul , datoritã stabilitãtii interne, Tara Româneascã va continua sã îndeplineascã rolul de portdrapel al luptei pentru neatârnare si al unitãti românesti. De aici vor porni cele mai multe initiative atât pe plan politic , cât si spiritual. Faptul s-a reflectat si pe tricolor, unde culoarea galbenã, reprezentându-i pe românii munteni, este asezatã la mijloc, fiind încadratã, de-o parte si de alta, de culoarea rosie si de cea albastrã, atestându-se si în felul acesta cã unirea tuturor românilor s-a fãcut având Tara Româneascã , cu capitala ei Bucuresti, drept centru de activitate si realizare politicã a unitãtii nationale.

Nesemnalat în documentele primelor trei decenii ale secolului al XVII-lea, tricolorul reapare în timpul lui Matei Basarab (1632 - 1654), ales domn al Munteniei f&atildde;rã învoirea Portii, dar pe care sultanul a fost nevoit sã-l mentinã în scaun de teama puterii militare a tãrii , precum si a aliantei cu Transilvania, aflatã la rândul ei în relatii de bunã întelgere cu Moldova. EL s-a manifestat permanent ca un adversar al Imperiului otoman, fatã de care a pãstrat o atitudine demnã, fiind hotãrât la nevoie sã reziste cu armele. În acest sens, rezidentul habsburgilor la Constantinopol, Rudolf Schmidt, scria în 1643 cã turcii “se tem de Matei si-l considerã aproape ca pe un al doilea Mihai Vodã Cu ajutorul ostirii, mereu gata de actiune, el a înlãturat douã încercãri otomane, în 1636 si 1647, de a-l scoate din domnie.

Desigur , domnul muntean era constient cã restaurarea deplinã a independentei tãrii devenea posibilã numai printr-o actiune comunã a celor trei tãri românesti, capabile sã întreprindã cu succes o ofensivã de proportii care sã înlãture dominatia Imperiului otoman. Iatã de ce, în timpul sãu, relatiile politice dintre Muntenia si Transilvania au îmbrãcat forma unui tratat de aliantã, încheiat la 17 iulie 1635, care a fost reconfirmat si întãrit în mai multe rânduri (1637, 1638, 1640 si 1647). În pofida unor situatii conflictuale cu Moldova, între cele trei tãri românesti s-a ajuns , totusi, la un sistem de aliantã comunã sub forma întelegerilor bilaterale dintre Transilvania si celelalte douã tãri, iar în urma împãcãrii intervenite la 1644 între domnul muntean si cel moldovean , s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã sub forma întelegerilor bilaterale la 1644 între domnul muntean si cel moldovean, s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã. În cadrul aliantei dintre cele trei tãri românesti , încheiate în scopul luptei de eliberare de sub dominatia otomanã, Matei Basarab, care afirmase încã din 1632 cã “de cine ne vom teme dacã tãrile noastre vor pãstra buna întelegere de pânã acum? În afarã de Dumnezeu, de nimeni, se bucura de multã autoritate , contemporanii numindu-l “prea luminatul stãpân si voievod al acestor tãri dacice”.

Strãdaniile lui Matei Basarab de refacere, pe calea diplomaticã a aliantelor, a unitãtii tãrilor române, întreruptã prin moartea lui Mihai , n-a concretizat si în reintroducerea tricolorului, într-o formã permisã de împrejurãrile vremii, printre însemnele oficiale ale autoritãtii domnesti. Se cunosc pânã acum douã documente de la Matei Vodã care au pecetea legatã cu un snur în culorile drapelului national. Sigiliul cel mare rotund al Tãrii românesti, de pildã, confectionat din cearã rosie, este atasat hrisovului din 27 noiembrie 1640, prin care un numãr de mãnãstiri pãmântene au fost scoase de sub închinarea cãtre Locurile Sfinte, cu un snur împletit din mãtase rosie galbenã si albastrã . Era si firesc ca un asemenea document , prin care se adopta o mãsurã importantã pentru tarã, o adevãratã secularizare, constând din ridicarea drapelului unor mãnãstiri de la Muntele Athos de a exploata averile a 22 de mãnãstiri românesti închinate acestora, sã fie scris în limba românã, sã aibã monograma si iscãlitura tricolorului, mãrturie a aspiratiilor poporului nostru spre unitate si independentã. Tot cu un snur de mãtase rosie, galbenã si albastrã este atasat sigiliul mijlociu al voievodului muntean la hrisovul din 20 august 1648, prin care se fãcea unele danii Mãnãstirii Radu Vodã si, desigur , asemenea documente având tricolorul drept legãturã a pecetii de pergament, trebuie cã au mai fost emise de cancelaria lui Matei Basarab, dar, fie cã nu ni s-au pãstrat, fie cã n-au fost încã descoperite. Credem , însã, cã numai si aceste douã exemple fac pe deplin dovada cã si Matei Basarab, în conditiile istorice ale domniei sale, a dat expresie nãzuintelor de veacuri ale românilor cãtre unitate si neatârnare, sintetizate în tricolor, fãcând din însemnul national imbold în realizarea acestora si, totodatã , mijloc de a le transmite urmasilor.

Continuând opera înaintasilor , de apãrare a intereselor tuturor românilor, Serban Cantacuzino (1674 - 1688) a croit si el planuri de eliberare de sub jugul otoman a celor trei tãri surori si de unire a lor într-un singur stat, sub conducerea sa voind, ca si Matei Basarab, sã-l imite în aceastã privintã pe Mihai Viteazul….. În acest scop, el a încheiat, la 1 iunie 1685, la Fãgãras , “în numele traditiei de prietenie si apropiere a celor douã tãri un tratat de aliantã vesnicã cu Mihail Apaffi al Transilvaniei. Cei doi principi se angajau sã se ajute reciproc de orice lovituri îndreptate împotriva lor, fie de turci, fie de alte puteri. În anul urmãtor, Serban Vodã, dupã ce a mijlocit înscãunarea lui Constantin Cantemir (1685 - 1693), a închinat cu acesta la Bucuresti o întelegere de aderare a Moldovei la alianta perpetuã dintre Muntenia si Transilvania.

Fãurirea blocului antiotoman al celor trei tãri române, pe baza întelegerilor bilaterale initiate de Serban Cancatuzino în anii 1685 si 1686, care a avut o mare importantã în lupta poporului nostru pentru unitate si independentã, a fost prefiguratã de introducerea tricolorului pe steagul Tãrii Românesti. Cel trei culori ale drapelului national, exprimând idealul de unitate al românilor de pretutindeni, se pot si astãzi vedea pe steagul care l-a însotit pe Serban Cantacuzino la asediul Vienei.

Dupã cum se stie , în anul 1683 turcii au împresurat Viena, piedica cea mai de seamã în calea pãtrunderii lor în inima Europei, cerând si voievozilor români, în virtutea vechilor obligatii fatã de Poartã, sã participe la aceastã expeditie. Desi au fost obligati de turci sã lupte împotriva crestinilor, ei au actionat în sprijinul asediatilor, prin scoli încurajatoare sau prin interventii militare simulate. Sub zidurile Vienei s-a realizat atunci o actiunea anti otomanã româneascã e drept mascatã - care izvora dintr-un imbold de solidaritate etnicã si crestineascã. Cel mai activ în aceastã actiune a fost Serban Cantacuzino, convins cã o loviturã puternicã primitã de turci la Viena , departe de bazele lor, putea fi decisivã. Pasivitatea domnului moldovean Gh. Duca, dar mai ales actiunile lui Serban Cantacuzino au contribuit într-o mãsurã însemnatã la salvarea Vienei, oferind crestinilor rãgazul necesar pentru regruparea fortelor si pentru declansarea contraofensivei, Prevãzând sfârsitul dezastruos al expeditiei, Serban Vodã s-a gândit sã lase locuitorilor orasului un semn care sã le aminteascã de sprijinul prietenesc acordat de el în timpul asediului turcesc, acesta fiind, dupã obiceiul românesc al vremii, o troitã, adicã o cruce. El a poruncit oamenilor lui sã facã o cruce mare de stejar având sculptatã în mijloc icoana Maicii Domnului, iar dedesubt o inscriptie latineascã ce arãta cât de mari erau simpatiile lui pentru cauza crestinitãtii, pe care a ridicat-o chiar pe locul unde îsi avusese tabãra.

Odatã cu aceastã cruce, Serban Cantacuzino a lãsat pe câmpul de luptã de sub zidurile Vienei si un steag, care a ajuns mai târziu la Muzeul din Drezda. De unde a fost adus în 1937 , în tarã si expus la Muzeul Militar din Bucuresti. El este de mãtase, din trei fâsi orizontale cusute între ele cu atã galbenã si are o singurã fatã, fiind lipsit de un suport de pânzã. În mijloc se aflã Mântuitorul Iisus Hristos, asezat pe tronul împãrãtesc, tinând cu o mânã Sf. Evanghelie deschisã, sprijinitã pe genunchi, pe care se aflã o inscriptie, iar cu cealaltã binecuvânteazã. În dreapta Mântuitorului, sus, se aflã scris în româneste “Vitejia dreaptã sã birueascã”, iar dedesubt trei stele cu câte sase raze. Desi s-a deteriorat cu vremea, cele trei culori ale drapelului românesc se pot si astãzi usor distinge. Câmpul steagului este galben auriu, Haina cu care este îmbrãcat Domul Hristos este rosu aprins, iar vesmântul de deasupra albastru - azur. Aceleasi culori apar si pe detaliile steagului. Astfel nimbul , gulerul, brâul si dunga ce uneste umãrul cu brâul hainei Mântuitorului sunt galbene. Marginile cãrtii, perna de pe scaun si inscriptia din dreapta sunt rosii, identice cu haina Mântuitorului. Fata, mâinile si picioarele Domnului Iisus Hristos sunt rosu - Bordeaux, iar jiltul si cele trei stele rosu - brun s-au sepia Steagul trebuie sã fi avut pe cealaltã fatã, care astãzi nu se mai poate vedea din cauza suportului de pânzã ce i-a fost aplicat, o cruce asemãnãtoare celei de stejar. Cãreia i-a servit cu sigurantã ca model, precum si icoana Maicii Domnului si stema Tãrii Românesti. .

Iatã, deci, cã si Serban Cantacuzino a exprimat prin tricolor, transpus pe steagul tãrii dupã obiceiul vremii, printr-o scenã din iconografia bisericeascã, constiinta unitãti de neam, limbã si teritoriu, de viata economicã si spiritualã, care lega pe români din cele trei principate, ducându-i deseori pe acelasi câmp de luptã împotriva dusmanilor, iar pe voievozii lor la initierea unor actiuni diplomatice si militare comune. Desi n-a ajuns sã-si punã în aplicare planul sãu de luptã , deoarece a murit pe neasteptate, Serban Vodã are meritul de a fi trasat coordonatele politicii externe ale celor trei tãri române, deschizând calea pe care o vor urma Constantin Brâncoveanu, în Muntenia si Dimitrie Cantemir, în Moldova.

Nepot si succesor al lui Serban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) a avut, datoritã abilitãti sale politice, una dintre cele mai lungi domni din istoria Tãrii Românesti.
Întelegând cã prin forta armelor nu va putea înlãtura stãpânirea turceascã, Constantin Brâncoveanu a cãutat , pe cãrãrile deseori întortochiate ale diplomatiei, sã încadreze tara în marile aliante antiotomane, sã o apropie de Habsburgi sau de Rusia, urmãrind , astfel, sã restaureze drepturile suverane ale Tãrii Românesti. Încercând sã profite atât de rivalitatea Austro - turcã cât si de cea rusoo - turcã, pentru a putea pãstra neatârnarea tãrii, Constantin Brâncoveanu a initiat sisteme de aliantã si de negocieri de tratate. Tratatul pregãtit de Serban Cantacuzino cu Habsburgii a fost primit si de Brâncoveanu, care a acceptat suzeranitatea Austriei în schimbul recunoasterii de cãtre acesta a independentei Tãrii Românesti. În acelasi timp, pãstrând supunerea fatã de Poartã, el a întretinut raporturi strânse si cu Rusia care au dus la încheierea unui tratat prevãzând sprijin în vederea eliberãrii de sub dominatia otomanã. O întelegere asemãnãtoare fusese încheiatã cu Rusia si de Dimitrie Cantemir domnul Moldovei.
Este semnificativã , în acest context, prezenta tricolorului românesc pe stema domnului muntean, alcãtuitã în 1695 cu prilejul acordãrii titlului de principe al imperiului de cãtre Leopol I. Ea constã dintr-un scut în mijlocul cãruia se aflã un cãlãret costumat ca un ostas din legiunile romane, tinând în mâna dreaptã o spadã în vârful cãreia se aflã un cap de turc. Pieptarul cãlãretului este rosu, coiful, sabia si sandalele acestuia, precum si frâul si saua calului sunt galbene iar fondul scutului este albastru.

Asocierea celor trei culori ale drapelului national pe stema familiei Brâncoveanu nu poate fi în nici un caz întâmplãtoare, dacã ne gândim la dragostea de glie si de neam a voievodului muntean , la idealurile care i-au cãlãuzit domnia, între care mentinerea neatârnãrii si înfãptuirea unitãtii românesti, de la care i s-a si tras mazilirea, urmatã de tragicul sfârsit, în 1714 la Constantinopol, împreunã cu cei patru fii ai sãi, suportat cu demnitate si cu o remarcabilã tãrie sufleteascã.

În a doua jumãtate a secolului al XVIII - lea , tricolorul apare si în Moldova pe stema familiei Ghica.
Uciderea de cãtre turci, în octombrie 1777 , a lui Grigore III Ghica, , aflat al a doua domnie în Moldova, dupã ce ocupase mai înainte si tronul Munteniei, pentru cã a protestat energic si în mai multe rânduri împotriva anexãri Bucovinei de cãtre Imperiul habsburgic cu acordul Înaltei Porti, a fost exprimatã simbolic prin introducerea pe stema acestei familii a “lacrimilor de argint”, element heraldic semnificativ pentru tragicul sfârsit al domului, precum si al tricolorului, sugestiv în a exprima împotrivirea lui fatã de stirbirea unitãtii teritoriale si autonomiei tãrii. Stema familiei Ghica cuprinde, în registrul superior, 12 lacrimi de argint, dispuse sase cu vârful în jos, fatã de alte sase în pozitie inversã, iar în registrul inferior, tãiat si despicat, în dreapta pe albastru, acvila cruciatã de aur (galbenã), iar în stânga pe rosu, capul de bour, de asemenea de culoare galbenã.
Dupã rãscoala tãranilor români din 1784 , care a urmãrit pe lângã desfiintarea servitutiilor apãsãtore si emanciparea nationalã , iar Horea, conducãtorul ei, gândindu-se chiar, dupã cum ne informeazã traditia, la refacerea vechii Dacii, prin unirea Transilvaniei cu celelalte douã principate românesti, înregistrãm la începutul secolului XIX - lea, în Tara Româneascã, o altã mare ridicare la luptã, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, pentru scuturarea dominatiei strãine si cucerirea libertãtii nationale.

Caracterul national al Revolutiei din 1821, de luptã pentru neatârnarea poporului român, atât împotriva dominatiei Imperiului Otoman ce încãlcase prevederile stabilite prin Capitulatii, cât si a altor imperii care îsi întinseserã stãpânirea asupra unor însemnate teritorii românesti si nu-si ascundeau intentiile spre noi imixtiuni, a fost înscris în programul ei politic, formulat în Proclamatiile de la Pades si de la Bucuresti, si s-a reflectat si în includerea tricolorului pe steagul ridicat de Tudor.

Flamura steagului este alcãtuitã din douã bucãti de mãtase, una albã si cealaltã albastrã, suprapuse si cusute pe margini. Numai partea de culoare albã are însemne heraldice, ea constituind fata steagului, pe când cea albastrã era nepictatã si reprezenta spatele acestuia. În mijlocul câmpului alb al fetei steagului, la partea superioarã, este zugrãvitã Sfânta Treime: Dumnezeu - Tatãl si Dumnezeu - Fiul si deasupra Sfântul Duh în chip de porumbel. În dreapta Mântuitorului se aflã Sf. Mucenic Teodor Tiron, patronului Tudor Vladimirescu , iar în stânga Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtãtorul de biruintã. Sub Sfânta troitã, în mijlocul unei ghirlande din frunze de laur (dafin) se aflã acvila cruciatã, cu zborul jos, stema Tãrii Românesti.

Cele trei culori ale drapelului national sunt incluse subtil, dar perfect vizibil , în cromatica vesmintelor purtate de personajele cu valoare simbolicã de pe steag, în ordinea si gruparea lor de astãzi, asa cum este corect , rosu la margine, pe mantia lungã a Sf. Gheorghe, galben la mijloc, fustanela lui Dumnezeu Tatãl, si albastru la hampã, pe fustanela Mântuitorului.

Tricolorul de pe flamurã îl regãsim si pe ciucurii cu care erau împodobit stindardul. Trei la numãr, împletiti din fire de mãtase de culoare rosu, galben si albastru, ei erau dublu etajati si aveau cât e o micã sferã de argint masiv la capete. Fiind detasabil, si deci, independenti de steag 46 , ciucuri , spre deosebire de flamurã, au fost executati fãrã nici o discretie în culorile nationale a cãror îmbinare este cum nu se poate mai expresivã, tricolorul apãrând aici în toatã mãretia si splendoarea lui.

Asadar, stindardul cel mare al Revolutiei din 1821 simboliza, prin tricolor, ideea de unitate si independentã a “tot norodul românesc”, fiind, în acest sens, un mesaj pentru viitor ce venea precum se stie, din veacurile trecute si care va dobândi noi dimensiuni în deceniile urmãtoare.
La numai câtiva ani dupã introducerea în 1834, de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica, a culorilor nationale pe steagurile ostirii muntene, în Transilvania, la marea adunare de la Blaj din 3 / 15 mai 1848, deasupra multimi se va înãlta demnã “flamura cea mare tricolorã a natiunii române”, pe care erau însemnate cuvintele “Virtutea românã reînviatã”. Era un steag mare , confectionat cu o sãptãmânã mai devreme si declarat drept drapel national de Conferinta de la Sibiu din 26 aprilie - 8 mai 1848, dovedindu-se si prin aceasta cã si români erau o natiune cu aceleasi drepturi la viatã proprie ca si celelalte natiuni ale principatului. El era expresia idealului de independentã nutrit cu ardoare de cei reuniti pe câmpia Blajului, numitã de atunci Câmpia Libertãtii si, în acelasi timp, simbolul unitãtii nationale. Întelegându-i mesajul si impresionat de entuziasmul si emotia cu acare multimea de pe întinsul Câmpiei Libertãtii s-a strâns sub faldurile lui, cãrturarul Sas Stephan Ludwig Roth , aflat de fatã la acea grandioasã manifestare, afirma cã “Desi drapelul national nu a fost ridicat atât de sus ca sã fie vãzut de la Dunãre, totusi, cunoscând comunitatea spiritualã unitã, cred cã fluturarea acestor culori aici , în cest loc, trebuie sã fi produs bãtãi de inimã la Bucuresti si Iasi”.

Traditia nationalã ne informeazã cã un steag semãnãtor, având culorile asezate orizontal, în ordinea albastru, galben , rosu, ar fi servit si lui Avram Iancu. În acelasi timp, în Tara Româneascã , asa cum arãtam la 14 iunie 1848, ca rezultat al triumfului revolutiei, tricolorul, având înscrisã deviza” Dreptate, frãtie” se instituia ca steag national. La mai putin de un deceniu de la revolutia pasoptistã, în 1857, Divanurile Ad-hoc din Moldova si Muntenia exprimau vointa unirii românilor din cele douã principate într-un singur stat, devenit realitate la 24 Ianuarie 1859.

Era firesc ca tricolorul, simbolul peste timp al unitãtii românesti, sã însufleteascã lupta pentru fãurirea statului national român modern. Reintrodus de Barbu Stirbei (1849-1856) pe drapelele armatei muntene, dupã ce fusese scos din folosintã din Cãimãcãmie, tricolorul va reapare si în Moldova în perioada luptei pentru unirea Baronului Talleyrand de Perigord, presedintele Comisiei europene de supraveghere a constituirii Divanurilor Ad-hoc, scria în 1857 contelui Walewski, ministrul de externe al Frantei, cã în drumul sãu spre Iasi a fost întâmpinat la Bacãu de peste trei mii de oameni purtând pieptare cu tricolorul national al unirii, iar la intrarea în capitala Moldovei a fost primit de populatia orasului care avea în frunte pe mitropolit, pe episcopii si nouãzeci de preoti, toti îmbrãcati în haine negre si având brâie si cocarde tricolore.

Înfãptuirea unirii Munteniei cu Moldova, la 24 Ianuarie 1859, care a reprezentat actul de vointã al întregii natiuni române, încununarea luptelor purtate de atâtea generatii de înaintasi si, în acelasi timp, temelie pentru cucerirea independentei si desãvârsirea statului national unitar, prin unirea cu România a celorlalte provincii aflate sub dominatie strãinã, trebuie întãritã printr-o serie de reforme largi si radicale. I-a revenit lui Alexandru Ion Cuza misiunea istoricã de a da viatã cerintelor legate de consolidarea statului national. Domnul Unirii a initiat un vast program de mãsuri care au modificat structural aspectul societãtii românesti. Între acestea s-a înscris, la loc de cinste, reintroducerea oficialã a tricolorului ca drapel national al Principatelor Unite.
Adoptarea tricolorului cãpãta în noile conditii sensuri mai adânci, care aveau sã fie exprimate de însusi domnitorul Cuza, la 1 septembrie 1863, în discursul tinut cu ocazia înmânãrii noilor drapele unitãtilor militare: “Steagul e România, acest pãmânt binecuvântat al patriei, stropit cu sângele strãbunilor nostri si îmbelsugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecãruia, casa în care s-au nãscut pãrintii nostri si unde se vor naste copiii vostri … Steagul e totodatã trecutul, prezentul si viitorul tãrii, întreaga istorie a României!

El avea încã culorile redate orizontal, în ordinea rosu sus, galben la mijloc si albastru jos. Pe una din fetele steagului era imprimatã stema Principatelor Unite, iar dedesubt înscrise cuvintele pline de semnificatie: “Unirea Principatelor. Fericirea Românilor”.
Prin Constitutia din 1866 si prin legile pentru fixarea armeriilor României din 1867 si 1872 s-a stabilit ca tricolorul sã aibã culorile asezate vertical, în ordinea albastru alãturi de hampã, galben la mijloc si rosu la margine “flotând” liber în aer, iar în centrul uneia din fete stema tãrii”.

Tricolorul, astfel instituit, avea sã triumfe la 9 Mai 1877, când Parlamentul României, într-un glas cu întreaga natiune, a proclamat independenta noastrã de stat. Cã independenta de stat a fost gândul ce domina cugetele si simtãmântul ce încãlzea inimile, au dovedit-o lunile eroice care au urmat acelei zile mãrete. Un întreg popor a actionat ca un singur om însufletit de o unicã hotãrâre, sã-si cucereascã neatârnarea. Statul român si-a cucerit independenta deplinã prin sângele ostasilor sãi, alãturi de care s-au jertfit si fratii lor din teritoriile aflate sub stãpânire strãinã, veniti sã lupte sub stindardul tricolor al tãrii în care vedeau viitoarea lor patrie.

Cucerirea independentei de stat a României a dat un puternic imbold miscãrii de eliberare nationalã a românilor din Transilvania , constituind o premisã importantã a desãvârsiri unificãrii national statale, ce se va înfãptui la 1 Decembrie 1918. În acea memorabilã zi, semintia lui Decebal si Traian si-a dat întâlnire între zidurile Alba Iuliei, devenitã neîncãpãtoare. Îndreptându-se din toate pãrtile si de pe toate vãile Transilvaniei spre cetatea Albei , pe jos sau cãlãri, cu trenurile si cãrutele, asemenea fluviului care îsi adunã apele din vãrsarea râurilor într-o singurã matcã, miile si zecile de mii de români, îmbrãcati cu cele mai frumoase straie nationale, purtând steaguri tricolore confectionate din pânzã de casã si citind “Desteaptã-te române” si “Pe-al nostru steag e scris Unire”, au venit sã afle, prin glasul autorizat al alesilor lor, supremul testament al tuturor generatiilor bimilenarei noastre istorii, proclamarea libertãtii lor nationale, dreptul lor de a trãi liberi si demni pe strãvechiul lor pãmânt, de a aseza temelii trainice unitãtii lor national statale. Au venit, de asemenea, si cei de altã nationalitate, pe care soarta îi asezase alãturi de ei , animati de dorinta de a clãdi împreunã un viitor mai bun pentru toti fii acestui pãmânt, un viitor de prosperitate, întemeiat pe dreptate, respect si colaborare reciprocã.

Erau acolo, aievea coborâti parcã de pe columnã, din hrisoave, peceti si steme, plãiesii lui Stefan , mosnenii lui Mihai , motii lui Horea si ai lui Iancu, pandurii lui Tudor, luptãtorii pasoptisti, fãuritorii Unirii de la 1859 si dorobantii de la 1877. Un popor întreg dorea fierbinte unirea si era ferm hotãrât s-o înfãptuiascã. Tricolorul românesc pãstrat cu pietate din zilele glorioase ale lui Mihai Viteazul si Avram Iancu, s-a înãltat demn în acea zi , îndemnându-i pe românii din cele ptru unghiuri sã se uneascã spre a putea birui în lupta lor dreaptã. De la vlãdicã pânã la opincã, mai bine de 100.000 de bãrbati si femei, tineri si bãtrâni, sub faldurile tricolorului ce strãlucea mândru în lumina blândã a iernii, au aclamat o zi întreagã mãretul ideal împlinit, unirea pentru toate veacurile a Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Români. Un vis de veacuri biruise. Era mare izbânda. Asteptatã si pregãtitã de lucrarea multor generatii, era fireascã venirea ei. Roata istoriei a fost definitiv învârtitã, prin vointa si puterea poporului, cu spita dreptãtii spre viitorul demn al neamului românesc.

Fãurirea statului national unit la 1 Decembrie 1918 a avut o înrâurire profundã asupra întregii evolutii a societãti românesti, a creat conditii noi pentru dezvoltarea economicã, politicã si socialã a României, pentru apãrarea independentei si suveranitãtii patriei, pentru întãrirea unitãtii nationale.





#3837 (raspuns la: #3812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...