comentarii

Bratele mele comentariu de grigore vieru


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Ne tineam de maini sa nu alu - de Daniel Racovitan la: 05/04/2004 03:40:30
(la: Ultimul sarut)
"Ne tineam de maini sa nu alunecam pe gheata proaspata." as scrie-o:
"Ne tineam de maini, incercand sa nu alunecam pe gheata proaspata."
iar
"Te-am rugat sa dansam impreuna, o a treia oara" as scrie
"Te-am rugat sa dansam impreuna, pentru a treia oara".


"Erai subtire si mica, te ghemuisei in bratele mele si iti miroseam parul proaspat samponat."
"Samponat" e cam strident, strica toata poezia. Incearca asa:
"Erai subtire si mica, te ghemuisei in bratele mele iar parul iti mirosea a trandafiri." Poti inlocui "trandafiri" cu orice alt miros :)

Imi place ca stapanesti destul de bine tehnica frazei si ai o exprimare clara, fara fandoseli.

..................................................................................
chiar n-a auzit nimeni de [Incredible String Band]?
Ce-ar fi.... pt. cosmacpan - de LMC la: 09/09/2004 23:38:31
(la: povesti nemuritoare)
Ce-ar fi daca Cosmacpan ar face povestea cu capra si mai nemuritoare? Astept de luni de zile sa mai citesc cite ceva scris de tine si in zadar. Povestea cu capra ar fi o ideie superba. Ce rost are sa stam asa in suspans pina cineva da de povestea asta si ne spune care a fost intimplarea? Nu mai bine ne spui tu povestea de la cap la coada? Eu cel putin mi-am si luat perina si patura si m-am asezat in fata focului. Gamalie e si el in bratele mele pe jumatate adormit. Toate becurile sint stinse, doar focul din simineu si-al luminarilor din jur emana lumina. Scena este pregatita asteptam sa inceapa dramatizarea. Aveti cuvintul.
#21573 (raspuns la: #21019) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 21/09/2004 13:50:17
(la: Ateu convins!)
Vrei sa-ti spun si eu ceva? Astazi, cand abia incepusem sa citesc ultimele tale mesaje pe care mi le-ai adresat, chiar inainte de a ajunge la marturisirea ta cum ca ai plans de fericire, am fost si eu la un pas de a-mi da lacrimile. Cauza n-a fost nici interioara, nici exterioara, ca sa zic asa. Doar mi-am amintit o pilda care se potriveste ca o manusa prietenei tale si, de ce nu, noua tuturor.

Asadar era odata un mare pustnic, un om caruia i se dusese vestea in toata tara despre cat de devotat era lui Dumnezeu in tot ce facea. Si se invrednicise nu numai de bunatatile raiului inca din viata, dar de cate ori mergea la lucrul sau zilnic vedea alaturi de urmele pasilor sai si un alt rand de urme care, prin vedenie ingereasca, i se descoperise ca fiind ale Domnului. Asa isi petrecea zilele si parea sa urce din treapta in treapta cu fiecare clipa.

Dar uratorul pacii si al binelui, vrajmasul diavol, ca sa-l faca sa cada din treapta aceasta a desavarsirii (fac o paranteza: "sub cel ce sta pe creasta muntelui se casca o prapastie"!- aluzie la cat de usor poti cadea in abisurile mandriei) l-a ademenit cu o oarecare ispita si el s-a lasat prins de pacatul desfraului cu o femeie nerusinata. Dar abia petrecuta fapta aceasta ca imediat a inceput a boci cu disperare, a-si cere iertare de la Dumnezeu ca insusi Ap. Petru dupa lepadarea cea de 3 ori. Si plangea mai cu amar fiindca acum nu mai vedea cele doua randuri de urme, ale lui si ale Domnului, ci doar pe ale sale. Asa ca vazand ca plansul lui nu are nici un raspuns imediat, a inceput a carti intreband aproape deznadajduit:

-Doamne, de atatea ori ai fost cu mine, ai umblat langa mine in toate zilele vietii mele si m-ai tinut de mana ca pe un slujitor vrednic ce ti-am fost; iar acum, cand am cazut in aceasta mare a pacatului, in loc sa-mi fii aproape si sa ma sprijini, Tu nici macar nu Te mai apropii de mine? Unde este randul tau de pasi? De ce ma lasi singur sa ma zbucium fara nici un folos si fara vreo mangaiere?

Intr-un tarziu Dumnezeu ii trimise prin ingerul sau acest raspuns:

-In toate zilele vietii tale am fost cu tine, te-am aparat, te-am sprijinit, te-am indreptat, te-am tinut de mana. Spui ca te-am parasit acum fiindca nu mai vezi cele doua randuri de urme? Nu poti sa le vezi, pt. ca Eu acum te port in bratele Mele, te duc la sanul Meu ca pe oaia ratacita!!!

Din acea zi, acel pustnic nici n-a mai picat vreodata in asa inselare draceasca.

SI pt. ca tot am ajuns la capitolul pilde, mi-a mai venit una in minte chiar in timp ce-ti scriam cele de sus. Un inger statea in genunchi, aplecat peste spuza unui foc ce parea stins, si sufla din rasputeri in timp ce se gandea: "poate a mai ramas vreo scanteie"! El este ingerul pazitor ce insoteste pe fiecare om in parte tot timpul vietii pamantesti. Spuza aceea este sufletul omenesc, care e nepasator la mesajul Domnului si care se lasa cuprins de patimi.

Ma bucur si eu pt. tine, ca si pt. prietena ta. Ramai totusi cu picioarele pe pamant si nu te astepta la cine stie ce schimbari radicale. Acestea nu vin deodata si se varsa in om. Ele se cultiva, daca au samanta cea buna, apoi dau rod (dar la vremea cuvenita!). Si ai grija, pazeste-te de mandria pe care ai putea-o numai si gandi, in cazul in care ai spune ca TU ai adus-o la credinta. Dupa cum stii, noi nu putem face de la noi insine nimic fara ajutorul cel de sus.

Astept raspunsul si la cea de a doua intrebare pe care ti-am pus-o in mesajul anterior.

OK, mai vorbim. Imi pare rau dar sunt cam obosit si nu vreau sa scriu prostii.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#22953 (raspuns la: #22797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la #31312 - de carapiscum la: 22/12/2004 04:20:15
(la: MI-E DOR DE TINE)
Cand am scris poemul nu-mi plangea inca inima, ca eram in tara. Acum... Acum...si aici...
In ce te priveste tin sa-ti spun ca ai fost crescuta bine, corect, exact in spiritul nostru romanesc original. Mi-am dat seama de ceva timp incoace- fiindca toata lumea in jurul meu imi tot repeta ca trebuie sa ma adaptez la noile conditii fara a incerca sa schimb ceva in afara de mine insumi- asadar mi-am dat seama ca pt. unii ca mine e imposibil de trait in asa un stres permanent si ca desi n-am fost un om bogat in tara mea, ai cuvantul meu ca am fost cel mai bogat cand am ajuns peste 9 mari si 9 tari. Iar cei de aici nu incearca decat sa ma prade de tot ce am mai bun si mai sfant si mai curat in mine. Poate gresesc, poate e doar o impresie... Incerc sa fac ceva pt. mine insumi si pt. tara, sper sa-mi onorez cat de cat datoria fata de ea intorcandu-ma la sanul ei si intinzandu-i bratele mele ostenite de muncile in strainatate.

-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#32108 (raspuns la: #31312) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O alta despartire - de gigi2005 la: 30/05/2005 02:36:52
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
pe care n-o voi uita a fost nu de un om ci de un caine.
Il chema Printul si avea un aer mandru, pasea sigur pe el si era seful haitei de caini din cartier. Eu aveam un catzelush iar Printul il batuse de multe ori. Il uram. Cand il vedeam dadeam cu pietre dupa el, si nu numai eu... Fugea de toata lumea, era jmecher, se ascundea de hingheri pe care ii miroasea de departe... Avea scoala maidanului, ce mai!
Pana intr-o zi de iarna cu un ger naprasnic cand iesind cu catzelul la plimbare l-am vazut intr-o tufa zgribulit, neajutorat, tremurand din toate madularele, era facut ghem si pierduse toata maretia si ingamfarea. Era o biata fiinta neajutorata... Ma privea cu ochii tristi, singur, infrigurat si infometat... M-am apropiat de el vorbindu-i cu voce plata sa nu-l sperii. Nu a miscat... Cand am intrat in scara l-am chemat si a venit cu mine pana la usa si s-a culcat pe presuletzul de picioare. I-am dat de mancare, l-am spalat si toata iarna a dormit acolo. Nu supara pe nimeni, nu latra la nimeni; cobora la parter si iesea afara cu primul om de dimineata si intra seara. Incepusem sa tin la el ca la un membru de familie dar aveam deja un caine si stateam la bloc...
Ma simtea de oriunde ca veneam si ma intampina cu bucurie, alerga sa-mi iasa in cale, ma astepta in statia de autobuz cand veneam de la serviciu, ma insotea noaptea la plimbare cu catzelul (pe care nu-l mai batea). A fost o fiinta pe care n-a iubit-o nimeni...Cand a vazut ca ii pasa cuiva si de el s-a schimbat, a devenit mai apropiat de oameni, toata lumea il iubea... Avea si el o "casa"...Nu stiu daca ma credeti dar acum plang cand mi-aduc aminte de el...
Dar s-a dovedit ca nu toata lumea il iubea cu adevarat. Profitand de increderea pe care incepuse sa o aiba in oameni, niste nenorociti l-au otravit. A murit in chinuri, cu ochii mari si negrii uitandu-se la mine, in bratele mele... L-am mangaiat, l-am alintat...N-am avut ce sa-i fac. A fost prea tarziu... Parca mi-a reprosat: unde ai fost! Ma bucur ca am stat cu el pana in ultima clipa... A fost Printul, un catzel de maidan cu un suflet de nobil...
gigi2005 - de Intruder la: 30/05/2005 17:24:45
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
tu povestesti foarte frumos...am avut si eu un catel maidanez pe care-l iubeam, o chema "Katiusha"- era "fetitza" (nu stiu, mama ii pusese numele asta si mie mi-a placut..)
a murit in bratele mele, o calcase o masina...pentru un baiat de 8 ani a fost o experienta cutremuratoare...nu exagerez cu cuvintele, dar am sa tin minte mereu aceasta despartire...
#52344 (raspuns la: #52273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sper sa intalnesti... - de teo_05 la: 12/06/2005 13:49:45
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Iubire .
Ce este iubirea ?
Daca iubirea nu estre simtita in ochii mei , in bratele mele , in tacerea mea , atunci ea nu poate fi niciodata realizata cu ajutorul cuvintelor mele .Iubirea pura poate supravietui doar daca nu este alterata de conditii ; o iubire conditionata nu este iubire . Nu ai avut niciodata un sentiment de satisfactie dupa ce ai zambit pe strada unui necunoscut ? Nu a urmat apoi o briza de liniste , de pace ?

Iubirea nu este o relatie , iubirea e o stare .(OSHO)


- Da, te iubesc, îi spuse floarea. Nu ai ştiut nimic despre asta, din vina mea. Asta nu mai are nici o importanţă. Tu ai fost la fel de prostuţ ca mine. Să fii fericit… Lasă globul ăla în pace. Nu îl mai vreau.

- Dar vîntul...

- Nu sunt chiar aşa răcită... Aerul proaspăt al nopţii îmi va face bine. Sunt o floare.

- Dar animalele…

- Trebuie să suport două sau trei omizi dacă vreau să cunosc şi fluturii. S-ar părea că e foarte frumos. Dacă nu, cine mă va vizita? Tu vei fi departe. Cît despre animalele mari, nu mi-e teamă de nimic. Am ghearele mele.



Şi îmi arătă plină de naivitate cei patru spini ai săi. Apoi adăugă:



- N-o mai amîna atîta, este agasant. Ai hotărît să pleci. Du-te!



Ea nu vroia să o vadă plîngînd. Era o floare atît de orgolioasă...(MICUL PRINT)....alex, uite, eu cred ca iubirea e facuta pentru oricine...oricine poate iubi la un moment dat si poate fi iubit...tocmai pentru ca iubirea e neconditionata...nu poti spune "iubesc persoana asta pentru ca este buna, etc...."astea sunt pretexte inutile...sper sa gasesti..si cand ai sa gasesti vei sti fara indoiala ca e ce trebuie.
"cunostem doar ceea ce imblanzim"
Piticii mei - de tatiku la: 22/09/2006 19:36:45
(la: Pitici pe creier :))
Cel mai pitic: Nu se vorbesc lucruri importante in casa dupa ora opt seara si punct. La ora aia ma relaxez, joc Monopoly cu ale mele fete, savurez o carte, discut frivol, beau o votca/bere/palinca iarna, ascult muzici, ma uit la TV (rar) sau sunt pe net.
Pitic tinut sub observatie clinica: Injur. Mai ales cand apare Becali la TV. Dar injur de te ia cu sughit. Fata mea se sperie realmente...
Pitic inofensiv: Seara de seara imi masez cateaua. Ea stie, vine in bratele mele si inchide ochii intinzand capul in sus, adica anticipand trairea.
Pitic Magna cum Laudae: Cred cu tarie ca fac cea mai buna cafea posibila. Nu pot sa o beau in alta parte cu placere. Rog sa fiu lasat sa o fac eu. Am tabieturi multiple si aiuritoare cu cafeaua de dimineata, dar din respect pentru voi, nu vi le spun!
Piticel: Plang la Bach. Ash, nu din sensibilitate...Din admiratie.
Mai vreti? Mai am, dar alea ramase sunt cam stanjenitoare...
*** - de alex10axp la: 22/08/2007 09:21:29
(la: V-atzi gandit vreodata la sinucidere?)
Speranta ma ghideaza,ma face sa trec peste ziua asta blestemata in care te-am pierdut...sper ca tot aceeasi speranta sa ma poata ajuta sa trec si peste noaptea aceasta lunga care urmeaza. Nu credeam ca ultimul sarut va fi atat de plin de suferinta...mana mea scrie dupa dictarea creierului dar ochii nu mai vad,sunt plini de lacrimi,iar inima mai are un pik si inceteaza sa bata. Visez ca te voi avea inapoi odata,ca voi retrai acele clipe minunate,vrea sa mai pot asculta odata melodia noastra fara sa plang,deoarece te voi avea in bratele mele,ma vei strange tare la pieptul tau,iar eu ma voi simti protejata...O singura data in viata gasesti
dragostea adevarata,si asta dak ai noroc,eu am gasit-o...esti sigur ca o relatie ca cea cum a fost a noastra merita sa se termine?
Intr-o zi o picatura d ploaie sau un fulg iti va atinge obrazul sau buzele...nu il alunga..pt ca acela sunt eu...atingandu-te,dorindu-te si soptindu-ti cat de mult te iubesc...poate odata imi vei auzi glasul si te vei intoarce la mine...:( TE UBESC ENORM D MULT, indiferent ca ora ce va urma ma va aduce in nefiinta sau doar sa imi prelungeasca suferinta....tie si numai tie iti dedic totul...iar de va fi sa fie lumanarea calea ce ne va uni, o voi ruga sa iti sopteasca ceea ce iti spuneam zi de zi si noapte de noapte.....te iubesc, chiar daca totul ne desparte! te iubesc, roxana...unde esti?de ce ma ucizi ??

#228829 (raspuns la: #90236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Intruder la: 17/12/2007 10:51:43
(la: starea de azi)
eu n-am ace si n-am fan.
carul e la remaiat, caii i-am amanetat, bricele au ruginit.
imi las barba si-am sa fac pe Mos Craciun. daca am noroc la magazinul din colt, poate se-aseaza si-n bratele mele o fatuca de 16 ani.
dupa sarbatori, ma retrag in catacombe.
cam asta-i.
anavy, anaplecy...:D - de Intruder la: 08/01/2008 11:06:02
(la: Nu exista dragoste!!!!)
in ultima vreme nu am mai intrat asa des in cafenea.

...si ce-i cu asta?
nici eu n-am mai intrat intr-un night club cu streaptease ha-haaaaaaa...de pe vremea cand nu eram insurat. ca si atunci, m-au tarat niste prieteni, cica sa-mi fac de cap inainte de nunta!
in afara de faptul ca s-a cracanat una in bratele mele, nu m-am ales cu nimic.

am ramas insa uimita, acum dupa ceva vreme..sa vad ca si tu si anisia vorbiti de faptul ca nu mai credeti in dragoste.

eu ramaneam uimit daca anisia anunta ca si-a schimbat sexul sau c-a infiat un cangur cu numele Tom Degetelul!
extraordinar!...bine macar ca nu esti oripilat(a)!!!

si mai sunt cativa care stau cu briceagul la vene si in pauzele de amorteala mai tasteaza niste litere...ce se intampla cu voi?

da' cu tine ce se-ntampla de te tufe grija?!
pe cine ai vazut cu briceagul la vene? generalizezi ca sa n-adormi...daca ai ceva de zis, da click pe confele cu cutite si spune-ti acolo parerea!

singurul text care m-a scos din amorteala a fost unul cu doi ochi albasti..

...mai e unul cu trei ochi caprui, cauta prin arhiva.
cand l-am citit, m-am trezit din betie...:P

#272273 (raspuns la: #272140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
of, - de anisia la: 13/01/2008 22:33:15
(la: ar fi trebuit sa fie altfel)
A plecat cu ea din bratele mele cand eu plangeam , erau fericiti ca pornesc o noua viata acolo in tara tuturor posibilitatilor. Oare sa-ti vinzi iubirea pentru o viza?

pai daca o plecat, clar ca nu te-o iubit.

mai fata, nu te mai jeli atat. pune punct si vezi-ti de viata ta. sufleca-ti manecile si treci de-ti construieste un drum cu impliniri sociale, economice si de care mai vrei tu.

iubirea asta e un fel de fata morgana.
zici ca te iubeste, da' o secunda de nu esti atenta il gasesti la alta-n brate.
halal iubire!

io zic asa: sterge-ti lacrimile, priveste-n oglinda si iubeste-te pe tine intai. ca daca tu nu o faci, cum puii marioarei vrei s-o faca altcineva?

si nu mai te jeli atata! esti sanatoasa? nu esti infirma, nu esti dependenta de ajutorul nimanui, nu ceri de pomana, nu ai o boala cronica ori terminala - atunci n-ai nici un motiv sa te jelesti. pune mana de ai grija de tine, si nu mai astepta la printul din poveste ca nu exista asa ceva.

haidi, hopa sus!
verde astora - de thebrightside la: 18/02/2008 09:24:42
(la: fiecarei zile)
"bratele mele iti erau deja imprejur
ca o ruga"

Intruder - de giocondel la: 18/02/2008 09:53:44
(la: fiecarei zile)
ti-a scapat pare-mi-se:
" pe sani"...destul de dezbracat, nu?!

:-)


dar, ia te uita cat de frumos ii dragostea expusa-aici:

"am vrut sa te imbratisez - nu as fi reusit
bratele mele iti erau deja imprejur
ca o ruga"

:-):-)
#286455 (raspuns la: #286447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele4 - de sami_paris75 la: 22/02/2008 11:56:40
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Misto,sucarà...fac cu ochiul discret si raspund cu un zambet fermecator.Femeia este mai bruneta ca mine.De zece minute vorbeste la telefon de la aceiasi cabina de unde obisnuiesc sa telefonez si eu in Romania.A iesit din cabina,m-a intrebat ceva in franceza.Mua, je ne dau duma (canci) in franceza!!!)Eu Sami!Tua? Mua? Je m'apelle Franslise.Ciorica originara din Guadeloupe.Am luat-o mai mult cu japca de manà si-am invitat-o politicos la o cafea chiar acolo la Quai de la Gare.Cafeaua facuta la expresor este destul de concentrata.Prin semne ca Tarzan si Gen,am reusit sa ne intelegem. .In camera mea,Franslise a apreciat curatenia si obiectele antice cumparate din brocante.Se uita curioasa,apoi s-a asezat pe marginea patului.I-am facut semn lui Cornel sa plece la plimbare.Cornel s-a imbracat cu un trening sport si-a iesit in zece minute.-Ne vedem diseara nea Sami,e misto cioara"sa moara mama"!!!Am inchis usa in urma lui Cornel,si m-am asezat langa ea.Franclise ma privea destul de curioasa.In afara de bataile inimii mele,nu mai auzeam nimic,atat eram de concentrat ca sa-i propun dorinta mea arzatoare.Mi s-a parut ca inima imi bate ciudat,apoi mi-am dat seama ca mai era o inima care batea langa a mea.Imi doream cu disperare sa fac dragoste.Statea langa mine fara sa faca nici-o miscare.Si-a scos singura camasa de culoare galbena,iar faptul ca desfacea nasturii unul cate unul,mi se parea ca dureaza o eternitate.I-am strivit buzele si-a incaput toata in bratele mele.Francelise se incolacise in jurul meu.In zilele astea de disperare,de singurate,ma trezeam uneori noaptea si-mi doream sa am zile mai putine,dar sa am dragoste.Fàra dragoste sant pe jumàtate mort.Dupa cateva minute,i-am atins buzele cu degetele.Erau moi si umede.Am mai sarutat-o de cateva ori,nu prea tare.Am coplesit-o cu mangaierile mele si dorinta a fost ca si prima oara.Francelise de-si era creola era o femeie destul de frumoasa.Seara s-a imbracat,m-a asteptat sa vin de la cumparaturi.I-am oferit un buchet mare de trandafiri rosii si un trandafir alb introdus in mijlocul buchetului.Am mancat placinta cu stafide,si-am baut cate un pahar de vin rosu de Chaors.Si-a plimbat mana prin parul meu,m-a mangaiat de data asta ea,in timp ce eu priveam ganditor catre usa.Iti place placinta cu stafide?I-am spus pe romaneste.Ma privea destul de mirata,nu intelegea intrebarea.Placinta!E buna? aaaaa! oui Sami, ce tres bone mon amour!S-a auzit cheia in usa.Cornel a intrat.Sam,ai grija sa nu rupi arcurile la saltea!Da-le-ncolo de arcuri Cornele.I-am rupt eu altceva!mult mai sensibil decatàt niste arcuri.Faci pariu cu mine ca o iau de nevasta si-mi obtin chiar si cetatenia de francez?Am batut mana cu Cornel si Franslise a inceput sa rada fara sa inteleaga gandurile noastre.Ceva mai tarziu a plecat si mi-a lasat pe masa nr de telefon.
#288024 (raspuns la: #287827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodica - de Lady Allia la: 22/02/2008 16:39:48
(la: dans fantastic)
am sa las intelepciunea sa ma ghideze alaturi de suflet ca si pana acum si am sa iti intind bratele mele cat pot eu de larg!
a fost cu adevarat o frumoasa surpriza!
uite cum prin cuvinte si imagini se pot atinge sufletele de la distanta!
multumesc pentru atingerea blanda!
#288151 (raspuns la: #288148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele*saphir* - de sami_paris75 la: 14/04/2008 11:44:59
(la: tiganii,aurul si diamantele)
se gasesc in Birmania Myanmar,Sry Lanca si ce-a mai mare mina de saphire descoperita vre-odata ,in Madagascar.
In tarile budhiste,exista o traditie de a cizela saphirul in forma de divinitate.
Exista cateva statui care-l reprezinta pe Budha in India,Birmania,China si Sry Lanca.
Se spune ca cine poseda o asemenea statuie,traieste toata viata in pace si liniste sufleteasca.
Pe Robert ,rotita mea de la ceas,l-am bagat la varsta de patru ani la o gradinita din oraselul Boissy St. Leger.Orasel situat la aproximativ 15 km de Paris.
Am avut mereu teama si emotii din cauza lui Franklin.
Din cauza geloziei Franklin incepuse sa bea.
De cate ori incercam sa inchid usa de la camera lui ,Robert incepea sa plaga.
Franklin tipa asa de urat la el ca uneori facea pipi in pat.
O data l-a lovit cu o scrumiera de sticla in frunte.
Am incercat prin diferite mijloace s-o calmez,dar de fiecare data insinua ca are nevoie de mine si nu de copii mei.
Nu mi-am lasat niciodata copilul singur in camera sa adoarma plangand s-au sa adoarma stresat de tipetele lui Franclin.
In permanenta adormea in bratele mele,dupa ce-i povesteam basme romanesti cu zane si cu zmei.
Ca s-o linistesc definitiv pe Franklin am fost la politia locala de la Boissy si-am depus o plangere in sensul ca mi-a lovit copilul si-l maltrateaza verbal.
A fost convocata si politia a pus-o in garda ca risca sa intre in puscarie.
As fi plecat de mult din apartamentul lui Franklin,dar situatia mea inca nu era rezolvata la Prefectura de la Creteil.Aveam doar o carte de serjour cu valabilitatea de 6 luni.
Abia dupa doi ani mi-am dat seama de ce nu primeam cartea de rezident in Franta cu durata de zece ani!)
De cate ori eram convocat la prefectura de politie,Franklin telefona si le spunea ca eu n-am de gand sa stau impreuna cu ea si ca este o casatorie alba de interes,ca sa obtin dreptul de rezidenta in Franta.
Spre sfarsitul anului 1994 mi-am pus un avocat.
Procesul s-a tinut la Melun si intr-o perioada de sase luni am obtinut cartea de rezident cu durata de 10 ani,14000 de franci daune morale,1000 de franci pe zi in situatia ca nu se elibereaza cartea de rezident la data precizata de procurorul care a judecat cauza mea.
Bine-inteles ca imediat ce-am ajuns la ghiseul prefecturii de politie de la Creteil ,am primit cartea de rezident.
Am primit cartea de rezident la ora 10h si la ora 10:35-h ,mi-am facut valiza impreuna cu Robert si ne-am pregatit de plecare.
Franklin plangea si-a ascuns cheia de la intrare pe sifonier, ca sa nu o parasim.
Prima saptamana am dormit cu Robert la un hotel din Boissy si in masina.
La gradinita il duceam in fiecare dimineata la ora 8.
Aproape in fiecare zi ne serveam sandvisul la un brutar de pe str Revillon.
Deveise'm prieteni si mi-a spus ca are un apartament de inchiriat chiar acolo in casa brutariei.
Eram capabil sa dorm oriunde,numai copilul meu sa mearga la gradinita si sa urmeze scoala in Franta.
Am vizitat apartamentul impreuna cu Robert si sincer, chiar dac-ar fi fost
un apartament urat,tot nu l-as fi refuzat!
Era un partament impecabil,situat la parter ,intr-un pavilion.
Chiria 5500 franci pe luna.
Am platit de trei ori chiria ,16.500 franci,ceea ce reprezenta garantia contractului plus inca 5500 franci chiria pe luna in curs.
Asa am obtinut un apartament cu un contract in regula pe o perioada de bail de "3-6-9"ani.
Dupa ce ne-am instalat,de la primaria orasului Boissy am obtinut un ajutor de logement,adica jumatate din chirie;ceea ce reprezenta 2250 franci.
Parca asa mai merge! Mi-am zis imbratisandu'l pe Robert de bucurie.
Am realizat ca este mai bine singur decat sa fii rau acompaniat!!!)



#302497 (raspuns la: #301973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de fapt cred ca mi-e prea somn si sunt cam obosita, si e si prea devreme sa scrii ceva, orice - de lafemme la: 02/06/2008 09:42:38
(la: ora de des-compunere)
Cand m-am nascut aveam ochii larg deschisi, in pupila mea se reflecta cerul intreg, cu toti astrii si pasarile lui, picioarele mele strabateau continente de idei, in bratele mele incapeau toate florile lumii, mi le aduceam aproape de obraji, le miroseam, le adunam petalele, pistilul si din esenta lor dadeam parfum fiecarei dimineti, fiecarui apus.
M-ati luat sa ma cresteti in cetatea voastra, cu alei pavate cu osemintele atator invatati, erati incercuiti de ziduri solide, inaltate cu greu, plamadite din sange si gloante. Casele voastre erau inalte ca muntii, cu pereti netezi, printre ele vantul suiera si-si canta singuratatile. Aici, in cetatea voastra, mi-am cautat locul, acel loc caruia sa-i pot spune acasa, am ratacit in labirintul voastru mult prea ingust, pana cand pielea mea a sangerat. Cautam marea, sa-mi spele suspinele, sa-ndeparteze balastul, cautam indienii cu pene colorate in plete sa-mi descante tamplele, sa-mi sufle peste frunte, pana cand gandurile vor putea sa tasneasca, pagane, fragile, senine, ca un chip de copil. E mult prea strant aici la voi, si eu sunt mult prea alba. Am sangerat aici, pe pietrele catatii voastre mi-am asternut pielea, mi-ati spus ca e firesc sa se intample asa, ca trebuie sa trec prin cazna sangelui ca sa-mi dau seama ca-s doar un om.
Tot aici mi-ati aratat cuvantul, mi-ati aratat cum sa-mi ordonez gandurile pe umerii lui, si am putut sa va vorbesc despre mine, despre lumea de dincolo de cercul vostru de piatra, despre visele care-mi electrocutau noptile. Le simteam arzand incandescent pe buzele mele, clocotea sangele in plamada lor, erau fragile, volatile, se inaltau deasupra orasului ca voi sa le priviti, ca o cupola de circ pe panza caruia era proiectata o lume fantastica. Sunt frumoase povetile tale, mi-ati spus, dar atat de inutile. Atunci m-ati invatat cum sa fac ordine, cum sa le dirijez, ca pe niste soldati de plumb aliniati in cohorta intinsa sub steagul cetatii. Cu timpul, noptile mele s-au transformat in hau, visele mele zaceau plapande-n adancul lui, iar eu, prea neputincioasa, prea speriata sa ajung la ele, adormeam incolacita, la radacina teilor, ca sa le las sa se intoarca, in pamantul care le sadise. Ele curgeau din craniul meu, plesuv deja, se prelingeau prin buricele degetelor, pana cand carnea mi s-a uscat pe oase, a devenit piatra.
Tot aici am invatat ca oamenii se trezesc devreme, pentru a ajunge departe. Drumurile sunt croite pentru a fi strabatute in acelasi ritm de generatie dupa generatie, pasii trebuiesc cronometrati, nu se accepta salturile acrobatice, nu ne putem intoarce din drum. E bine sa speram, iubim, gandim, sa ne construim o familie, sa ne bucuram, sa renuntam, sa murim ritualic. Mi-ati sfasiat pieptul, mi-ati luat inima in palme. E prea rapace mi-ati spus, prea indaratnica. Ai sa doresti prea mult Ati luat-o si ati modelat-o dupa chipul si asemanarea normelor voastre, repetate de atatea ori, de atatea voci, ati pus-o inapoi, in prapastia ramasa in pieptul meu.
Cand am sa mor, nu sapati gropi, nu e nevoie de alai sau bocitori. Luati doar ramasitele trupului meu si asezatile in piata cea mare. Din mine, fata cu pielea alba si ochii sclipitori au mai ramas doar osemintele. Lasati acolo, scheletul meu de pasare gigant, sa se ridice pana peste zidurile cetarii, si seara, copii vostrii au sa arunce frangii, au sa se suie pana-n crestet, pe craiul meu lucios, plesuv. Acolo au sa-si construiasca culcusuri solare, incandescente, de unde, atunci cand nu se uita nimeni, au sa priveasca pana departe, dincolo de zidurile construite ermetic, dincolo de cuvintele voastre, dincolo de nevoi.
Urmele vietii - de Areal la: 01/07/2008 09:36:11
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
Ani la rand L-am rugat pe Dumnezeu sa ma insoteasca pe calea vietii - asa, ca si cand lutul ar fi vrut sa-l puna pe Olar pe roata...olarului! Dorinta mea era sa merg incotro ma calauzea inima, cu increderea ca Olarul va binecuvanta inimioara mea binevoitoare, dar egoista. Am trecut orgolios prin cateva "incendii" declansate de zelul gresit directionat al inimii mele, arzandu-mi picioarele de lut. Pana la urma mi-am dat seama ca binecuvantarea lui Dumnezeu va veni peste mine numai atunci cand eu voi face ceea ce spune El.
Imagineaza-ti ca te afli in ceruri, langa Dumnezeu, iar El iti arata ingaduitor planurile Lui pentru viata ta, incepand cu ziua in care te-ai nascut. Intr-un anumit moment din viata L-ai primit pe Cristos ca Domn si Mantuitor si fiecare zi dupa aceea este subliniata cu rosu. De-a lungul fiecarei zile pot fi urmarite niste urme de pasi. Si in multe zile apar doua urme de pasi. Nedumerit, Il intrebi pe Dumnezeu:
- Tata, urma constanta de pasi imi apartine mie? Iar a doua urma este a Ta, in zilele in care m-ai insotit?
- Nu, dragul meu, vine raspunsul. Urma constanta sunt pasii Mei. A doua urma de pasi este a ta, ori de cate ori Mi te-ai alaturat.
- Dar pe ce cai ai umblat, Tata?
- Pe caile pe care le pregatisem pentru tine, in speranta ca Ma vei urma.
- Dar, Tata, unde e urma pasilor mei atunci cand nu o insoteste pe a Ta?
- Uneori te-ai intors din drum, persistand in vechile tale obiceiuri sau insistand asupra unor suparari trecute. Alteori ai ales alte cai. In alte situatii, urmele pasilor tai apar in viata altei persoane, pentru ca planurile vietii ei ti-au placut mai mult. Alteori te-ai oprit pur si simplu din mers, nedorind sa renunti la ceva ce nu puteai lua cu tine daca urmai caile Mele. Alteori, atunci cand se vad doar urmele pasilor mei, te luasem in bratele mele pentru ca viata era prea grea pentru tine.
- Dar, Tata, nu-i asa ca pana la urma a iesit bine, chiar daca nu am mers in fiecare zi cu Tine?
Dumnezeu te strange la piept si zambeste intelegator:
- Da, copilul Meu, pana la urma a iesit bine. Dar stii, acel bine nu a fost niciodata binele intentionat de Mine pentru tine.
- Tata, ce sunt darurile acelea aurite ce apar in unele zile din viata mea?
- Sunt binecuvantari pe care ti le-am pregatit pe calea vietii, copilul meu.

Darurile desfacute sunt binecuvantarile pe care le-ai primit. Cele nedesfacute, insa, sunt din zilele in care nu ai umblat cu Mine.
Vreau prea multa dragoste - de Areal la: 19/07/2008 15:57:51
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Intr-o zi, intorcandu-ma acasa dupa o calatorie lunga, mi-am gasit fetita mai mica jucandu-se cu papusile. Eram obosit, si poate de aceea vroiam sa ma bucur de felul ei de a fi cand venea la mine si ma imbratisa si ma pupa, vroiam sa o aud zicandu-mi: “Buna taticule, ce mai faci? Ma bucur ca esti acasa. Mi s-a parut prea lunga calatoria ta, si tare vreau sa te imbratisez!”... un lucru care imi lipsise mult in timpul plecat.
Insa cu toate incercarile mele de a arata singur si obosit, eram ignorat. Imi era greu sa accept rolul de a doua vioara, in mod special cand rolul principal era ocupat de niste papusi. Vazand ca propria mea fica se purta ca si cand nu as fi fost de loc plecat, si pentru ca nu mai aveam rabdare, am initiat eu conversatia.
“Draga”, i-am zis, “vino si da-mi un pupic.”
Insa spre surprinderea mea, cu un aer de adult, fetita mi-a raspuns: “Tati, acum am noua ani”. “Asta nu prea conteaza, cand e vorba de pupicuri.” Si pentru ca fata mea mai in varsta statea pe canapea langa mine, am implicat-o si pe ea in mica disputa. “Uite, sora ta mai mare are doua zeci de ani.” Apoi privind spre fica mai mare, am schitat un zambet si cu o privire intensa i-am zis: “Draga, vino si da-mi un pupic”. Fara a da de banuit, ea a zambit, s-a asezat la mine in brate si m-a imbratisat, insa nu inainte de a-mi sopti discret la ureche: “Imi vei ramane dator pentru asta.”
Oricum, triumfator am zis: “Ori ca ai noua ani sau 20, nu conteaza, sunteti tot fetitele mele. Asa ca vino aici si da-mi un pupic.” Chiar daca am incercat sa par cat se poate de convingator cu aceasta rugaminte, raspunsul fetietei mele a ramas ferm. “Sunt ocupata.”
Mi-am dat seama ca pentru a gastiga aceasta lupta aveam nevoie de artilerie grea. Privind atent papusile acelea care reusisera sa fure inima fetitei mele am zis: “Tu stii cine ti-a dat tie papusile acestea?” Dintr-o data, parca intelegand unde vroiam sa ajung, printesa mea s-a gandit ca poate nu ar fi rau sa imi onoreze cererea.
Cu o papusa in fiecare mana, s-a urcat in bratele mele si grabita fiind, mi-a oferit o mica imbratisare si un scurt sarut pe obraz, si asta in timp ce papusile incercau sa isi faca loc in urechile mele. Apoi, cu un ras strengaresc, a incerca sa coboare cat mai repede din bratele mele. Insa acel scurt pupic nu era de-ajuns pentru a umple golul din contul tatalui. “Nu, nu. Mai incearca o data. Vreau un pupic mai mare.” Auzind raspunsul, si-a dat ochii peste cap si a zis: “Asta e problema cu voi, taticii.”

“Ce problema?” am intrebat eu. “Voi intotdeauna vreti prea multa iubire.”
“Ai dreptate” am zis eu, “sunt vinovat.”
Chiar in clipa aceea Tatal meu ceresc mi-a vorbit inimii: “Aceeasi problema o am si eu ca Tata.”




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...