comentarii

Bunătatea începe acasă


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
si eu eu am fåcut sarmale da - de (anonim) la: 29/12/2003 15:39:15
(la: Urarea mea ptr. voi)
si eu eu am fåcut sarmale dar cu carne danezå, dar au iesit o bunåtate tot ca la mama acaså,am mincat 3 zile si nu mia fost råu.ciudat cå de obicei mi se face greatå dacå måninc aceasi mincare 2 zile
#7431 (raspuns la: #7314) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dor de tsarã - de AlexM la: 01/07/2004 13:12:56
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Enigmescu scrisã:
----------------------------------------------------------------------
am cunoscut in viata mea o multime de oameni, mai varstinici sau mai tineri, unii (cei mai multi) trecuti prin razboaie, ceilalti prin comunism, oameni puternici si tari de fire care la auzul imnului national sau la vazul drapelului plangeau ca niste copii. nu vreau sa ma laud, nu e o virtute asta, dar am plans si eu cu ei intelegand intr-un fel ca aici nu e vorba doar de patriotism sec, ci si de o dragoste nefatarnica si arzatoare ca flacarile izvorate din tortele vestitelor Olimpiade.
----------------------------------------------------------------------

Nu este o virtute sa plangi si nici o rusine nu este. M-am intrebat la fel de ce plãng atunci cand aud Imnul sau cand vad drapelul...
Pentru mine unul mi-am gasit raspunsul. E un blestem al dragostei. E blestemul acelui pamant in care ne-am nascut si care nu vrea sa ne lase. Acel pamant unde, asa cum spunea buna mea, "acolo sint ingropate cârpele". El stie ca apartinem lui, si prin sentimtele care ni le insufla, ne lasa sa intelegem ca nu ne-a uitat, ca nu ne va da drumul, ca ne asteapta sa ne intoarcem la el, ca sintem ai lui si ca, din el nascandu-ne , in el ar trebui sa ne intoarcem. E ca blestemul de mama, o injectare de durere pentru ca l-am lasat fie chiar si temporar.

De ce oare ajungand acasa in pamantul meu lasat de la mosii si stramosii mei imi vine sa chiui cat pot si sa strig catre neant "mammmmãããã..........., tatãããã..... m-am intors acasã mãi oameni buni mãi, acasã, acasã la noi". Stiu ca mama si tata nu mai ma pot auzi dar stiu ca ei sint acolo , in pamantul pe care calc, in pamantul nost. Si nici nu chiui. De rusine sa nu ma auda lumea care niciodata nu a plecat din acele locuri si care s-ar uita uimita la mine. Pentru ca ei nu ar intelege ceea ce simt. Pamantul te urmareste cu durere numai cand pleci de langa el...
#17136 (raspuns la: #17116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru anonimul din canada - de valico la: 24/10/2004 04:43:04
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Nu cunosc realitatea din societatea romaneasca emigrata in Canada.Desi ma indoiesc ca ar putea fi foarte diferita decat cea din Irlanda.
In 2001 cand am emigrat in Irlanda, cu sotia, un coleg de birou de la Tuborg a emigrat in Canada tot cu sotia.
Desi foarte buni profesional, primele care au gasit employment in tarile gazda, au fost sotiile noastre.Femeile sunt mai usor acceptate de bastinasi din emigratia pe care o receptioneaza, pentru ca romancele se fac placute usor si sunt muncitoare.
Bineinteles ca exista miracolul de "a avea".
Cand sotia mea are 28 si arata sexi, iar proprietarul hotelului la care e Manager, si a altor afaceri la care colaboreaza, are 36 de ani, simpatic, cu Ferrari, Jaguar XJ6 Sport, 7 case in toate tarile,normal ca poti deveni usor gelos!
Cat despre 911 nu am auzit situatii reale pana acum!
Bineinteles ca sunt femei romance care vor sa aiba mai mult: o relatie in care sa beneficieze si profesional, si material, si dpdv al familiei.
Eu cred aici, ca daca vrei sa concurezi cu alti barbati, trebuie sa recunosti ca ar putea fi o competitie intai.
O femeie compara mai mult sau mai ptin instictiv ceea ce are ea in familie cu ceea ce au altii in familiile lor.
Daca gaseste ca relatia ei cu sotul e perimata si arhaica, plicticoasa, fara pic de "flacara", pe toate planurile, inclusiv sexual, fii sigur ca va cauta sa o obtina de la un alt barbat.
Aici nu sunt deloc suparat nici egoist. Ca si barbatul ,femeia are tot o singura viata, asa ca de ce sa nu traiasca la maxim.
Sunt de parere ca trebuie sa fii competitiv ca sot. Sa aduci si bani buni in casa, mai multi ca sotia, asa cum e cazul meu, sa stii sa nu o plictisesti, sa creezi o atmosfera placuta,sa fii bun tata, etc.
Stiu irish, drept, nu romani, care discuta pe fata despre asta.
Sotia ii poate spune in fata sotului, ca aduce in casa bani putini, sa-si schimbe serviciul, sa-si caute ceva mai bun, etc, etc.
Cred ca sunt aprecieri constructive, iar efectele se vad la ei.Au familii indestulate si sanatoase, nu divorturi. Sunt foarte seriosi in casnicii, peste 70% detin proprietati si masini ultimul racnet, iar viata care o duc e ca in filme.
Nu vad nimic rau in a lua lucrurile bune de la ei, de a" colabora, coopera", in vederea obtinerii celui mai bun produs, in mica "intreprindere" care e casnicia.
Consider ca vorbim totusi despre casnicie, ca un rezultat practic de o viata a unui om. El poate arata esecul sau succesul respectivului.
Ce conteaza cate compromisuri trebuie sa faci, daca ajungi cu bine la succes, "at the end of the day"?
Incapatinarea si prostia sotului roman, de a nu accepta si solutia femeii, mi se pare stupida. Daca e eficienta economic si se justifica in toate efectele ei, solutiile femeii trebuie aprofundate si implementate.
Pana la urma nu inteleg de ce conteaza cine a avut ideea de inceput daca totul a iesit bine?
Adica fac o firma, sotia are ideea de a creea un produs nou, revolutionar, etc, il producem, vindem, ne imbogatim, si cand sa traim viata, n-o sa pot sa ma bronzez pe o plaja super, pt. ca nu o sa pot dormi noaptea ca a venit cu ideea intregului business sotia si nu eu.
Stiu, unui romani ar face asta! Nu eu!
Ce pot sa spun este ca barbatii romani nu sunt competitivi, in societatile occidentale. Se asteapta sa le vina totul pe tava, si joburile si femeile.
Si daca nu vin pe tava, sunt acri strugurii.Aceeasi problema ca si cei care stau in Ro. Nu sunt destul de motivati sa ia un job, sau o femeie.
Considera ca e sub demnitatea lor sa o ia de la "0",in tot, de la a cauta un job, la a cuceri o femeie.
Ce vrei, motivatie romaneasca:" mi se cuvine, la cat de bun sunt, de ce nu-mi da job-ul ala mie, si-l da la nemermnicul ala de national", sau :"Ce face asta fite cu mine, ca eu sunt un super, nici nu ma merita!"
Atitudine despre viata total gresita, adica "romaneasca"
Ideea de "a i se cuveni", totul, fara eforturi, e perimata stimati concetateni (barbati)!
Canada ca si Irlanda, si alte tari "vestice", permit aceasta competitie sa fie deschisa, femeia , ca si barbatul, isi poate alege in asi face casa cu orice barbat/ femeie, pe masura dorintelor, si motivatiei de a-si realiza aceste dorinte, in baza unei motivatii pe masura!
Ca in sloganul acela publicitar pt. Nike:"Daca vrei .. poti!"
Asa imi explica sotia:"Are masina de servici un Audi A8, masina care are un pret pe la 110-120.000 euro. Acasa are o Honda Accord 2L. Si imi spune:" Ce rost sa conduci/posezi o Honda Accord, chiar tehnic/estetic OK, cand exista un Audi A8. Prost sa fii sa tii cu toata ambitia sa conduci o Honda, dupa ce firma iti da un Audi A8.
Cam asa si cu sotii, ce nevasta crezi ca va sta casatorita cu un sot "depreciat estetic/moral-in conceptii, atat timp cat exista alti-"Audi A8", care se conduc super, si arata si mult mai bine, si in care arati de milioane ... $$$$$-cum spui tu.
Iar despre barbati, ca ar trebui sa faca bani? Normal ca ar trebui sa faca, tu ce propui, sa stea acasa sa creasca copiii?, sa "frece menta"?,adica tu propui sa nu faca bani?Adica pt un barbat , a face bani ar trebui sa nu fie pe lista proritatilor?
Te inseli, si in al doilea rand, eu nu fac bani numai pentru ca nevasta mea cheltuie 2000 euro pe credit carduri si eu trebuie sa le acopar, ci pentru ca imi place sa fac bani, iar ceea ce cheltuie ea, vreau si consider ca e "maruntis", in comparatie cu ce pot si cu ce intradevar fac eu!
La inceput, cand castigam putin, ma enervam sa constat ca sotia a cheltuit pe credit carduri o gramada de bani, dar acum incerc sa creez mult mai multi bani decat cheltuie ea , si decat are nevoie familia.
Atat timp cat ies in topul accestor cheltuieli cumulate, prin ceea ce castig eu , sunt ok, si sunt mandru ca familia mea isi poate permite toate astea, prin munca mea, si a sotiei, si nu incerc sa separ sa vedem cat castig eu si cat de putin sotia.
Pentru mine a devenit o competitie cu mine insumi, sa pot sa am succes atat in cariera cat si in familie.Cum ai sti cat de competitiv esti daca nu ai in viata asemenea"teste".Adica iti raspund tot eu!
Romanul se lasa pe o ureche: "Las ca merge, si la servici si acasa aceeasi placa!" Metoda lasatului pe o ureche, adica a dormi in front.
Pe aici nu se practica asta! Sorry! Aici daca dormi in front o ora, te "fura" bill-urile, iti "fura" vecinul nevasta, si stai in strada, sau la 911.
Propun la toti barbatii RO, sa se trezeasca la realitate, sa dea praful la o parte, e 2005 soon!
Lipsa de competitivitate romaneasca e de poveste. Am verificat-o chiar ieri. Dau sa transfer bani intr-o banca RO. Ma uit on-line, banii plecati din contul meu. Peste 10 zile banii s-au intors din Ro. Sun la banca mea, mi se spune, ca banca Ro, a spus ca IBAN-ul nu este valid. Sun la Banca Ro, greseala RO, banii au trebuit retreansferati catre Ro.
De la B, mi se spune ca vina ar apartiner bancii de aici. Iar banca mea, care e super intotdeauna, si care imi transfera on-line 10000 dintr-un cont in altul si la 2 noaptea in 10 secunde, spune ca intotdeauna relatiile cu RO, au "scartiit".
Cu parere de rau am incercat-o chiar pe pielea mea.
Deaia nu m-as mai intoarce acasa! Mie scarba , toate bune!!
Ar trebui sa incerci, am auzit ca si in Canada se castiga bine, .. ok, nu ca in Irlanda, dar multumitor!
#26076 (raspuns la: #25844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cassandra, are you kidding? - de rodi la: 26/04/2005 20:18:12
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Nu ma uit in ziare sau la televizor dupa crime, dar cateodata ma mai uit la "American Justice", o emisiune despre marii killeri ai Americii. No, hai sa-ti dau niste exemple de serial killers homosexuali:

Donald Harvey - 37 de victime in Kentucky, "sora medicala" de meserie. A incercat sa-si ucida amantul cu arsenic, din gelozie, dar nu a reusit, in schimb l-a omorat pe tatal sau. Boyfriendul s-a mutat intr-un final de la el si si-a luat o prietena. Killer-ul a incercat din gelozie sa o ucida si pe ea.

Pentru restul iti dau doar numele, ii poti gasi pe internet ca sunt celebri:

John Wayne Gacy - Chicago , 33 victime
Patrick Kearney - Los Angeles 32 victime ( ii facea bucati dupa ce avea sex cu ei)
Bruce Davis - Illinois 27 de victime
Corll-Henley-Brooks - Texas , 27 de victime
Juan Corona 25 victime
si uite ca nu-l gasesc pe unul despre care am vazut la televizor acum vreo cateva luni. Era insurat, iar cand nevasta pleca de acasa, isi aducea baietii agatati prin gay-baruri. Dupa ce avea sex cu ei, ii ineca in piscina din fata casei si-i ingropa in padurea de pe proprietatea lui. Cand l-au descoperit dupa cativa ani, nevestei nu i-a venit sa creada, pentru ca era cel mai "successful" businessman din zona, cel mai "bun" tata si sot. S-a sinucis in Canada, incercand sa fuga de autoritatile americane.
Plus , daca-mi aduc aminte, parca si la noi, Luchian Mihalea a avut, Dumnezeu sa-l ierte, aceeasi soarta ca toate aceste victime. Iar mai recent am auzit despre un om de afaceri strain , homosexual , venit in Romania care a fost ucis de catre amantul lui roman.

Cassandra e o idiotenie sa spui ca homosexualii se omoara mai des intre ei decat heterosexualii, dar tot o idiotenie e sa spui ca sunt ingeri care n-au de-a face cu violenta. Hai sa fim seriosi.

George Toparceanu - În jurul unui divorţ - de laura_ la: 15/12/2005 12:37:10
(la: Cele mai frumoase poezii)
Mişu St. Popescu vrea să divorţeze.

Lung prilej de vorbe şi de ipoteze!

Unii spun că Mişu singur e de vină,

Că la ei în casă n-a fost zi senină.

Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie

Şi-a avut norocul de-a găsit pe Zoe,

Care-i rabdă toate de când l-a luat.

Că desigur alta nu l-ar fi răbdat

Nici măcar o lună, însă biata fată

Este bunătatea personificată!

Că-nainte Zoe până nu-l luase

A respins partide mult mai serioase:

Jorj Athanasiu, cînd era flăcău...

Goldman de la Credit... Guţă Popândău,

Angrosist de vinuri, — o partidă rară

Şi cu care Mişu nici nu se compară —

Toţi cu situaţii şi destul de "bine",

Refuzaţi de dânsa, ca să ia... pe cine!

Că săraca Zoe când l-a cunoscut

Era fără slujbă şi dator vândut.

Că de-atunci încoace ea zadarnic speră,

Că el n-are-n casă nici o manieră,

Nu respectă seara orele de masă,

Rareori cu leafa nimereşte-acasă,

Frecventează cele mai de jos localuri

Şi se ţine noaptea numai de scandaluri...

Dar mai e un lucru mai fenomenal:

Mişu St. Popescu este imoral!

Parcă ea nu ştie că, de-acum un an,

Dumnealui se ţine cu madam Vârlan?

O caricatură... un chibrit... o aia

Cu piciorul mare şi c-un păr cât claia,

O mahalagioaică... Afectată... rea, —

De se miră lumea: ce-a găsit la ea?

Alţii spun că totuşi nu-i de vină el,

Că din contra, Mişu e un soţ model,

Însă ea, Popeasca, este o ingrată.

C-ar fi stat şi-acuma tot nemăritată,

Dacă din păcate nu s-ar fi găsit

Un neghiob ca Mişu, un îmbrobodit...

C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui

Unde se dusese la un văr de-al lui

Care-avea la dânşii casă cu chirie.

Că vorbeau adesea la bucătărie,

Mai cu seamă ziua când trecea la masă.

Că duduca Zoe scutura prin casă

Şi — nu zice nimeni că era bigotă —

Însă franţuzeşte nu ştia o iotă!

Că găsind odată nişte cărţi franceze,

A rugat pe Mişu "s-o iniţieze"...

(Promitea fetiţa!) Tot aşa mereu,

Azi o sărutare, mâine... mai ştiu eu?

Ba cu franţuzeasca, ba cu scuturatul,

Până când la urmă a-ncurcat băiatul!...

Toate astea însă la un loc denotă

C-a luat-o goală, fără nici o dotă.

Trei perechi de case? Ştie Dumnezeu...

Trei perechi de mofturi! — N-o spun numai eu.

Întrebaţi pe Lambru, pe madam Palade

(O persoană-n vârstă, foarte cumsecade)

Şi pe toată lumea care-o cunoştea,

C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea...

El putea desigur altfel să se-nsoare, —

Dar în loc să-i fie recunoscătoare,

Să-l respecte-n casă şi să-l menajeze,

Dumneaei, din contra, ţine să dicteze!

Mişu nu e liber nici măcar un pas,

Toată lumea vede că l-a dus de nas.

Dar în schimb, fireşte, ea, de la-nceput

Fără nici o jenă a făcut ce-a vrut,

Seara, când o cauţi, pleacă la cucoane.

Ziua se ocupă numai cu romane,

Iar bucătăreasa (c-au schimbat femeia)

Are tot pe mână, până când şi cheia

De la magazie şi de la dulap, —

Care va să zică şi-a făcut de cap.

Alţii spun că Zoe, la madam Lipan,

A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, —

Flutur de saloane, mare puşlama.

Că-ntre ei desigur exista ceva,

Fi'ndcă ea-ntr-o clipă de sinceritate

A scăpat o vorbă la madam Stamate:

"Ah, ma chere, ce nobil şi distins băiet!..."

Iar madam Stamate n-a ţinut secret,

Şi-i destul să afle câteva persoane...

Tot atunci, se vede, una din cocoane

I-a făcut pesemne lui o anonimă

Unde iscălise doar atât: ,,Cu stimă..."

Şi-i scria acolo — spun din auzite —

Că ,,madam Popescu prea se compromite..."

Dar el n-a citit-o, nefiind francată.

Şi-a trecut şi asta.

În sfârşit, odată

Trebuind să plece Mişu la Vaslui

Pentru nişte case, — un amic de-al lui,

Unul de la Bancă, l-a pornit cu sila

Să ia trenul numai până la Chitila

Şi să stea acolo tocmai timpul strict,

Ca să-i poată prinde în flagrant delict...

Că venind Popescu şi văzând lumină,

A intrat în curte tocmai prin grădină

Şi bătând la uşa care dă-n salon,

Cineva din casă i-a strigat: "Pardon!"

Zoe sta de vorbă, nici nu s-aştepta

(Că era devreme... zece şi ceva)

Şi crezând că-i mâţa sau vrun alt ecou,

Când văzu că-i Mişu, a rămas tablou,

El păru deodată foarte încântat.

— Mă iertaţi — le zise — că v-am deranjat!...

Puse-apoi paltonul peste geamantan

Şi venind cu-ncetul către Damian

Care sta să plece, zise: — Bună seara.

(Damian atuncea s-a făcut ca ceara.)

Nu mai staţi de vorbă? Poate că ţi-e somn...

Te grăbeşti prea tare, mult stimate domn!

Şi zicând acestea cu o voce calmă,

Vru să-l ia de guler şi să-i dea o palmă.

— Domnule Popescu... nene! stai un pic...

Pe parola noastră că n-a fost nimic!...

Damian, săracul, nu ştia ce zice, —

Dar găsind la urmă un moment propice,

Când văzu că treaba tot mai rău se-ncurcă,

A fugit...

Iar soţii se certară furcă.

Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din "dragă",

Socotind că astfel va putea s-o dreagă,

Dar la urma urmei, ca să-l deie gata,

A-nceput să facă, ea, pe supărata.

Că odinioară l-a iubit un pic,

Dar nu-l cunoscuse chiar aşa mojic...

Şi-ntorcând o clipă capul îndărăt,

I-a strigat din uşă: — Te-ai prostit di tăt!...

*

Toate astea însă n-au nici un temei,

Că nu ştie nimeni ce-a fost între ei.

Vineri toată lumea a putut să-i vadă

Amândoi alături, braţ la braţ, pe stradă...

Ei, şi ştiţi, aseară, după ce-a stat ploaia,

Ce-a aflat Tănţica de la Procopoaia

Când s-a dus să-i ceară un model de şorţ?...

Că madam Popescu nu mai dă divorţ.

Conferinţă......... - de cosmacpan la: 26/01/2007 10:35:59
(la: Ora de compunere (3)- "Pedagog de cafenea")
"Onorat aughitoriu,

Vom căuta să ne roskim astăzi ghespre metoda ghe a prăda grămakica în jenăre şi apoi numai doară ghespre metoda intuikivă şi ghespre răspunsurile neapărake, neţăsitake ghe lojica lucrului, amăsurat inkelijinţii şcolerului!"

Aşa începe d. conferenţiar. Cui nu a asistat la conferenţa aceasta trebuie să-i spunem că pedagogul pune întrebările şi presupune şi răspunsurile. Aşa că urmarea, deşi s-ar părea o conversaţie între pedagog şi şcolar, este însuşi corpul conferenţii. Iată rezumatul acestei superioare opere didactice.

Urmează conferenţiarul:

Pedagogul: No! ce-i grămakica?

Şcolerul: Grămakica iaste...

Pedagogul: No că-z ce iaşte? că-z doar nu iaşte vun lucru mare.

Şcolerul numai apoi se răculeje şi răspunghe: grămakica iaşte o ştiinţă ghespre cum lucră limba şi lejile mai apoi la cari se supune aceea lucrare, ghin toake punturile ghe veghere.

Pedagogul: Bravo, mă! prostovane! (îi zic aşe doară nu spre admoniţiune, ci spre înghemn şi încurajare). No, acuma, spune-ne tu numai cum se împart substankivele? Şcolerul, la întrebarea aceasta a mea doară, musai să răspunză, neţăsare, amăsurat priceperii şi răţiunii sale:

Şcolerul: În substankive care se văd şi substankive cari nu se văd - reşpeckive concreke şi abstracke!

Pedagogul: Apoi merem mai gheparte pe ogorul pedagojic şi punem cheskiunea doar:

Aţi auzit voi, copii, ghespre jăn? Ce iaşte jănul?

Şcolerul răspunghe: Jănul e cumu-i lucru: masculin, femenin şi ekerojen au neutru, reşpeckive ghe bărbat, ghe femeie şi ghe ce nu-i nici bărbat, nici femeie.

Pedagogul: Esemple doară...

Şcolerul apoi musai se exprime astfel:

Calul îi substankiv masculin; iel se schimbă în iapă, ş-apoi ghevine femenin.

Pedagogu1: No! dar neutru?

Şcolerul (inoţent cumu-i, el nu poake da exemplul aghecvat; eu, pedagogul, atuncia-s gata să-i dau ilustrăţiunea keoriei)...

Pedagogul: Neutru! Neutru mai apoi, dacă-i calul masculin şi iapa femenină, neutru-i catârul, carele nu-i nici cal, nici iapă, nici măgar, nici cal: e catâr, aghică corşitură, ghe îmbele jenuri, şi mai gheparke pentru aceea se conzultă zoologhia, care-i o altă ştiinţă naturale, şi doară naturalia non sunt turpia!...

După aceea doară, şcolerul musai să fie, în răţiunea să puerilă, eghificat pe gheplin ghe jănurile tutor substankivelor.

Vine numai dup-aceea cheskiunea makemakică... Spune-ne tu doară, Bârsăscule! (zic eu şcolerului) ce înţăleji tu prin curbă, o linie curbă?

Şcolerul: Care nu-i ghireaptă...

Pedagogul (zâmbind cu bunătate): No! care nu-i ghireaptă, bine! da' cumu-i, dacă nu-i ghireaptă?

Şcolerul mai apoi vine la aceea înduplecare a răţiunii că musai va să răspundă minken:

E o linie oablă, oablă, care mere şi mere şi mere şi iarăşi se-ntoarnă ghe unghe o purces.

Pedagogul (jucându-şi serios rolul): Bine! răspuns limpeghe! chiar! reşpeckive esact... No acuma, spune-ne cine au invăntat numerele?

Şcolerul acuma, după memorare numai, căci memoria e, cum zice Tubinghen, pur animală, răspunghe ca animalul: numerele pare, reşpeckive cele cu soţiu, le-au invăntat Pitagora, iar mai apoi cele impare, reşpeckive cele fără soţiu, le-au invăntat Eratoskenes!

Bravo!

Cum veghe, onoratul aughitoriu, toake răspunsurile şcolerului după metoada intuikivă moghearnă sunt neţesitake prin lojika lui, proprie vorbind născândă, dar completaminke formată printr-o educăţiune aghecvată cercustanţelor, probăluike ca gherivând ghin natura noastră, carea lucră pe cum e mânată mai gheparke.

Într-o viitoare conferenţă, vom cuvânta apoi ghespre această natură iarăşi în aplicăţiunile sale în raport cu pedagojia, cu beserica şi cu işcoala!

(Aplauze. A doua zi, pedagogul nostru este numit în slujbă profesor "ghe pedagojie în jenăre şi ghe limba makernă în şpeţial". Să-l vedem la lucru.)

PS: Nenea Iancu sa traiasca........fruntea sa ne-o descretzeasca
buna tati, buna mami..... - de cosmacpan la: 04/04/2007 22:12:18
(la: Is there anybody out there ?)
io va scriu de la camin,
ca-n vacanta nu-s acasa,
merge o cana cu vin.

am secat, seceta-i mare
si pe camp si in butoi,
toata lumea toarce, doarme,
rima este? linguroi? aaa...nu....poate..langa noi?
#184329 (raspuns la: #184307) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
freeman - de Roman Haduch la: 28/11/2007 09:32:01
(la: Deschide mi ochii)
21 august 1992 , Sala Palatului -Bucuresti, un loc în care aplaudacii ovatzionau propunerile tovarasului Nicolae Ceasuescu. Te rog să nu mă întrebi cum a fost până în 1989 , în România , întrucât, deşi am trăit în ţară , am fost într-o stare continuuă de ebrietate am pierdut din vedere cotidianul. Am mai mărturisit că atunci cînd în Cârciumă, după ce mă "lua apa" proclamam " tovarăşi lumina vine de la Moscova" rămâneam întotdeauna singur. Uneori am fost amendat altădată am fost bătut de miliţeni la palme şi la tălpi şi pus să strig Trăiască Miliţia, Ce crezi? am strigat ? Sigur că am strigat Trăiască miliţia. Eram la o circă prin Crîngaşi.
Ei bine..........săr peste multe multe amănunte , desigur semnificative , şi ajung în 21 august 1992. În Sala Palatului am ajuns la o Evanghelizare, nu mai fusesesm ,la aşa ceva , eu făceam pe deşteptu şi conştientizând că sunt alcoolic mă declaram epavă , stârneam râsete şi mă angajam ca într-o altă viaţă să fiu un om cumsecade. Am auzit mesajul, mi-a părut rău că , tocmai spărsesem, cu o zi înainte 12 geamuri la o vecină bătrână întrucât nu era acasă (plecse la Câmpina, la rude) pentru a îmi face mie şi anturajului o gustare , la miez de noapte, deci m-am căit .Am spus : Doamne Iisuse vino, te rog, în viaţa mea, în inima mea , şi condu mi Tu viaţa. Din acel moment nu am mai băut , nu am mai fumat şi Dumnezeu mi-a însănătoşit mintea care era setată numai spre rău.
Asta este .
cu sinceritate, Roman Haduch , unul dintre f. mulţi oameni care am fost salvaţi prin credinţa în Jertfa Lui Iisus Hristhos.
M-ar bucura să crezi însă dacă nu crezi este treaba ta.
Eu îi sunt recunsocător lui Dumnezeu pentru harul Său şi pentru bunătatea Sa , pentru faptul că Lui îi pasă de mine şi dacă nu ar scrie în Biblie să mărturism binele pe care ni l-a făcut El sigur că nu ţi-aş fi spus nimic. În să nu vreau ca falsa smerenie să fie un căluş cu care să ne astupe gura cel Viclean care doreşte să prăbuşească chiar şi pe cei aleşi, în necredinţă , îngrijorare şi disperare. .
#260372 (raspuns la: #260264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
freeman - de Roman Haduch la: 28/11/2007 09:32:50
(la: Deschide mi ochii)
21 august 1992 , Sala Palatului -Bucuresti, un loc în care aplaudacii ovatzionau propunerile tovarasului Nicolae Ceasuescu. Te rog să nu mă întrebi cum a fost până în 1989 , în România , întrucât, deşi am trăit în ţară , am fost într-o stare continuuă de ebrietate am pierdut din vedere cotidianul. Am mai mărturisit că atunci cînd în Cârciumă, după ce mă "lua apa" proclamam " tovarăşi lumina vine de la Moscova" rămâneam întotdeauna singur. Uneori am fost amendat altădată am fost bătut de miliţeni la palme şi la tălpi şi pus să strig Trăiască Miliţia, Ce crezi? am strigat ? Sigur că am strigat Trăiască miliţia. Eram la o circă prin Crîngaşi.
Ei bine..........săr peste multe multe amănunte , desigur semnificative , şi ajung în 21 august 1992. În Sala Palatului am ajuns la o Evanghelizare, nu mai fusesesm ,la aşa ceva , eu făceam pe deşteptu şi conştientizând că sunt alcoolic mă declaram epavă , stârneam râsete şi mă angajam ca într-o altă viaţă să fiu un om cumsecade. Am auzit mesajul, mi-a părut rău că , tocmai spărsesem, cu o zi înainte 12 geamuri la o vecină bătrână întrucât nu era acasă (plecse la Câmpina, la rude) pentru a îmi face mie şi anturajului o gustare , la miez de noapte, deci m-am căit .Am spus : Doamne Iisuse vino, te rog, în viaţa mea, în inima mea , şi condu mi Tu viaţa. Din acel moment nu am mai băut , nu am mai fumat şi Dumnezeu mi-a însănătoşit mintea care era setată numai spre rău.
Asta este .
cu sinceritate, Roman Haduch , unul dintre f. mulţi oameni care am fost salvaţi prin credinţa în Jertfa Lui Iisus Hristhos.
M-ar bucura să crezi însă dacă nu crezi este treaba ta.
Eu îi sunt recunsocător lui Dumnezeu pentru harul Său şi pentru bunătatea Sa , pentru faptul că Lui îi pasă de mine şi dacă nu ar scrie în Biblie să mărturism binele pe care ni l-a făcut El sigur că nu ţi-aş fi spus nimic. În să nu vreau ca falsa smerenie să fie un căluş cu care să ne astupe gura cel Viclean care doreşte să prăbuşească chiar şi pe cei aleşi, în necredinţă , îngrijorare şi disperare. .
#260373 (raspuns la: #260264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
FAMILIA ARICILOR - de Areal la: 08/04/2009 13:09:05
(la: Ariciul suparat)
„A fost odată, în ţara aricilor, o familie pe nume Arici.
Domnul Arici, mare şi puternic, cu ţepi foarte înţepători, se numea Tata-Ştie-tot (e un nume frecvent în rândul aricilor). Pe doamna Arici, cea liniştită şi rotundă, o chema Mama-Care-se-sufocă. Toţi cei şase puişori ai ei nu pierdeau nici o bucăţică de mâncare şi nu o scăpau din ochi toată ziua. Tata Arici ştia foarte multe lucruri, iar cei mici trebuia să-l asculte, altfel tata începea să vorbească foarte tare, iar urechiuşele lor se închideau atunci temătoare.
Imediat se speriau şi se ascundeau sub Mama-Care-se-sufocă. Uneori, acea sta stătea mai departe de soţul ei, deoarece el avea un caracter aparte. Era foarte fidel atât acasă, cât şi în afara casei, şi îi învăţa pe copii că nu degeaba avea un năsuc aşa de ascuţit. Le spunea aşa: «Nasul vostru cel ascuţit vă va fi de folos când veţi fi mari, veţi putea mirosi foarte bine, să cunoaşteţi şi să recunoaşteţi tot ce vă iese în cale». Şi adăuga: «Dar pentru asta trebuie mai întâi să mă ascultaţi, căci ceea ce vă spun eu este Adevărul». Există o lege în lumea aricilor, conform căreia taţii spun întotdeauna adevărul.
Doar adevărurile lui Tata-Ştie-tot fac legea. Micii arici nu aveau altă alegere în afara drumului trasat de tatăl lor, nu îndrăzneau să se aventureze, deşi se plictiseau uneori. Pe drumul acela al «adevărului» erau o mulţime de tentaţii: buburuze roşii arzătoare, furnicuţe agitate, viermişori puternici, melci înceţi, toate acestea li se păreau micuţilor extraordinare. Dar imediat ce unul dintre ei se abătea din drum, Tata-Ştie-tot îl trimitea înapoi împingându-l cu lăbuţa. Căci, spunea el, «viermele acela nu e destul de mare», «scarabeul acela era încă prea crud», «omida aceea avea prea mult păr». Ucenicia aricilor se făcea cu lovituri aplicate, aşa era la ei.
Mama-Care-se-sufocă se consuma foarte mult pentru a sta cât mai mult alături de copiii ei. Copiii, la rândul lor, creşteau iubindu-şi părinţii. În sinea lor, înţelegeau de ce se întâmplau toate acestea. Tata-Ştie-tot le explicase. Dar nu putea să-şi arate afecţiunea şi tandreţea, căci la ei nu existau mângâieri. Iubirea pe care o simţeau unii pentru alţii rămânea în interior şi, cu cât iubeau mai mult pe cineva, cu atât creşteau mai mult ţepii lor.
Şi astfel aricii deveneau mari şi solitari. Aţi văzut vreodată doi arici împreună pe acelaşi drum? Ar fi un adevărat miracol!
Mama şi Tata Arici se străduiseră atât de mult pentru a-i creşte pe cei şase copii ai lor, iar într-o zi aceştia au devenit destul de puternici încât Tata Arici să le dea voie să plece.
Şi astfel, Mama Arici se regăsi singură cu Tata-Ştie-tot. «În sfârşit, îşi spunea ea, ne vom putea gândi acum la noi, vom sta liniştiţi unul lângă altul, vom vorbi şi poate vom mai descoperi şi alte lucruri». Însă, Domnul Arici, neavând acum nici un copil de educat, nevoit să găsească muşte şi viermi doar pentru el, cu o Mamă - Arici ce îl privea tot timpul, deveni trist, mohorât şi din ce în ce mai surd. Nimic nu putea să-i alunge tristeţea şi să-i însenineze zilele. Era tot mai disperat, se usca pe zi ce trecea şi nimeni din lumea aricilor nu ştia cum să-l scoată din acea stare cenuşie.
Într-o dimineaţă, Domnul Arici, distrus de gândurile sale negre, bolnav de toate acele dureri pe care le avea din copilăria sa de arici, care reveneau acum cu tărie, se îndreptă spre marginea autostrăzii. Ştia foarte bine că şocul îi va fi fatal.
Pentru ultima dată se făcu ghem şi îşi încordă ţepii din toate puterile, închise apoi ochii aşteptând sfârşitul.
În acel moment, se auzi de foarte departe o voce mică şi nedesluşită. Era vocea lui, înlănţuită de inimile apropiaţilor lui, prin legea aricilor. Vocea era suavă, blândă, asemenea muzicii. Ariciul se lăsă cuprins de acea voce, se lăsă în voia muzicii şi se întoarse spre casă. Intrarea era luminată toată. Mama-Care-se-sufocă zâmbea, iar cei şase copii ai lor se întoarseră cu toţii pentru o vreme. Făcură cerc în jurul lui, se îmbrăţişară foarte strâns, formând un ghem ţepos neasemuit de frumos. Din interiorul lui, unde se simţea o tandreţe duioasă, se auzea o simfonie minunată. Din afară, se vedea asemenea unui soare rătăcind prin univers. Iar în aer se simţea un parfum delicat.
Tata Arici a simţit că renaşte şi şi-a dat seama cât de important era pentru ceilalţi, chiar dacă el se simţea bătrân şi inutil (aceasta era, de altfel, ideea lui fixă). În adâncul lui, înţelesese până la urmă cine era el cu adevărat şi se îndrăgosti de Viaţă“.

Este momentul introspecţiei... pentru fiecare dintre noi... Oare ce comoară ascunsă abia aşteaptă să iasă la iveală? Îi dăm voie să se arate sau o ascundem în continuare, încercând să păstrăm aparenţele? Ce alegere facem şi, mai ales, pentru cine? Cine e cea mai importantă persoană din viaţa noastră?
Dor de Romania?!? (3) - de Tot Areal la: 18/07/2010 14:45:36
(la: Dor de Romania?!? (1))
Oamenii nu mai cred, nu mai speră, nu îi mai motivează nimic
decît interesul propriu, chinurile şi frustrarea acumulată, dar zac inerţi
civic, vociferînd inutil în faţa televizorului sau pur şi simplu epuizaţi,
preferînd să se lase conduşi. Direct în stîlp sau în şanţ. Pare că nu-i mai
şochează nimic, nu-i mai oripilează nimic, nimic nu li se mai pare
strigător la cer.

Patria e enclavizată. Căci da, singurele care mai trăiesc, care mai respiră
cît de cît normal, care mai ţintesc către ceva, care nu au fost carbonizate
încă în acest război civil mocnit, dar generalizat sînt cîteva discrete
enclave de dreaptă judecată, de deschidere, de iniţiativă, de
profesionalism, de activitate creatoare, de revoltă şi construcţie, de
demnitate, de mărturisire, de creştinism autentic, de delicateţe
revigorantă, de dăruire şi bunătate, de gîndire pe termen lung, de
convingere în nişte valori perene, clare şi nenegociabile. În faţa acestor
oameni, care se încăpăţînează să dea ce au mai bun din ei în aceste
condiţii (pe care tu abia reuşeşti să le suporţi în trecere), îţi vei pleca
fruntea şi te vei simţi inferior. Unii zic că enclavele sînt majoritare şi
probabil că e adevărat. Dar nemaiputînd comunica între ele, neputîndu-se
uni şi acţiona în front comun, sînt, practic, anihilate. Urletul ubicuu al
imposturii îi ascunde, vrînd să îi facă muţi şi invizibili. Caută să le
discrediteze eforturile, îi bruiază şi descurajează sistematic, ca într-un
plan perfid menit să convingă că verticalitatea aici e imposibilitate şi
povară. Uneori reuşeşte. Enclavele bine-crescute îşi acceptă
marginalitatea, efectuînd mişcări retractile către forul interior al
propriei fiinţe, refugiindu-se în anonimat ca să se salveze măcar pe sine.
Înţelepciunea lor proaspătă, răbdarea lor purificatoare se transmite ca
alchimia numai pe filiere de iniţiaţi, iar copiii lor vor suferi precum
ciudaţii şi inadaptaţii societăţii.

Vino, dacă însetezi tare, dar ai să pleci mai îndurerat şi mai confuz,
realizînd că, de fapt, alternativa perpetuă în care trăieşti, dulcele
intangibil, posibilitatea acelui acasă la care visezi mereu şi-n care, ca
emigrant român, eşti suspendat o viaţă întreagă, de fapt nu există. A murit
şi, încet-încet, va muri şi în tine.

... impotriva prostiei zeii insisi lupta in zadar ...
#559307 (raspuns la: #559305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 29/02/2016 12:14:49
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Se duce iepuraşul la bordel la patroana ursoaică şi îi spune:
– Madam Ursulina, vreau şi eu o „femeie“!
– Păi avem o vulpiţă…
– Nu vreau pe vulpiţă că îmi e frică rău de tot de ea.
– Atunci avem o gâscă senzuală, extraordinară.
– Bine, hai fie!
Plăteşte iepuraşul cât a cerut matroana apoi se duce în spatele unui tufiş unde de îndată încep să se vadă zburând de acolo numai pene. Ursoaica când vede, fuge repede să vadă ce se întâmplă şi îl vede pe iepuraş cum smulgea penele la gâscă şi îl ia la întrebări:
– Păi bine mă, tu ce faci aici, strici bunătate de marfă? îl întreabă ursoaica mirată.
-Păi la câţi bani am dat… vreau şi eu să o văd dezbrăcată!
***
– Cum poţi să-mi zâmbeşti la 7 dimineața abia trezit din somn? Atât de mult mă iubești?
– Am visat că te-am înşelat şi nu m-ai prins.
***
– De ce este internat aici bolnavul acela, cu privirile rătăcite? se interesează un ziarist aflat în vizită de documentare la o clinică de psihitrie.
– Şi-a pierdut minţile chiar în noaptea nunţii când a aflat că i-a fugit mireasa cu altul.
– Bietul de el! Şi acela care se dă cu capul de pereţii celulei?
– Acela e tipul cu care a fugit mireasa.
asa este...tot Nichita - de sanjuro la: 17/11/2003 03:35:36
(la: Cele mai frumoase poezii)
si o sa-ti spun o poveste adevarata despre Nichita si copacul "Gica" pe care l-am mangaiat de cateva ori, in amintirea lui...Dar pe MP.
Acum...Blaga:

Bunãtate toamna

Pomi suferind de gãlbinare ne ies în drum.
O minune e câteodatã boala.
Pãtrunse de duh,
fetele-si lungesc ceara,
dar nimeni nu mai cautã vindecare.

Toamna surâzi îngãduitor pe toate cãrãrile.
Toamna toti oamenii încap laolaltã.
Iar noi cei altãdat-atât de rãi
azi suntem buni, parcã am trece fãrã viatã
prin aurore subpãmântesti.

Portile pãmântului s-au deschis.
Dati-vã mânile pentru sfârsit:
îngeri au cântat toatã noaptea,
prin pãduri au cântat toatã noaptea
cã bunãtatea e moarte.




#4473 (raspuns la: #4472) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Postul Pastilor si Invierea - de pr Iulian Nistea la: 16/02/2004 11:07:07
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, athos.

Începând de saptamâna aceasta nu se mai manânca carne (saptamâna brânzei sau saptamâna alba, ca se consuma doar lactate si oua), apoi de saptamâna viitoare începe propriu-zis Postul Pastilor.

Anul acesta Invierea cade pe 11 Aprilie.
Poti sa gasesti datele mobile ale anului bisericesc (Pasti, Inaltare, Rusalii, postul Sfintilor Apostoli etc.) la adresa http://www.goarch.org/en/chapel/cssMovables.asp

Pentru "sfintii zilei" am pus de curând un script util si frumos (cu trimitere la o pagina mai dezvolatata: sinaxarul zilei, dupa minee) la mine pe site: http://www.nistea.com/

Doamne ajuta.
pr_iulian
#9714 (raspuns la: #9425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragă Tavi , nu te lăsa descurajată de neîndemânarea unui o - de Mircea Cristian Puscasu la: 25/03/2004 19:09:01
(la: Ce parere aveti despre preotii din ziua de azi?)
Există mulţi duhovnici care au nobleţea sufletească necesară...

dintr-o discutie cu un preot duhovnic
("Intapminari"-interviuri realizate de Sabin Voda cu parintele Teofil Paraian)

"– Pãrinte Teofil, de ce avem nevoie de un duhovnic, de un îndrumãtor în viatã?
– E bine sã avem duhovnic, pentru cã e bine sã ne verificãm cu o constiintã strãinã de constiinta noastrã si cu o constiintã superioarã constiintei noastre. Avem nevoie de un om strãvãzãtor, un om care poate sã-si dea seama de niste situatii pe care noi însine, pãrtinitori fiind, nu le putem sesiza si nu le putem rezolva. Si atunci e nevoie de cineva între noi si Dumnezeu, un om al lui Dumnezeu, care sã ne descopere voia lui Dumnezeu, avem nevoie de un om care sã asculte mãrturisirile noastre, care pentru noi înseamnã si o usurare sufleteascã. Avem nevoie de un om care sã stie mai bine decât noi ce trebuie sã facem ca sã înlãturãm din viata noastrã cele rele si sã ne întãrim în cele bune. Asta însã nu înseamnã totdeauna cã cel care se spovedeste are si un duhovnic. Sunt atâtia credinciosi ai nostri care nu au duhovnic, chiar dacã se spovedesc la un preot duhovnic. Adicã nu au un om de care sã atârne cumva, un om pe care sã-l consulte în anumite situatii. Cineva care se spovedeste o singurã datã pe an, cum ar fi în postul Pastelui, nu poti sã zici cã are duhovnic, ci s-a spovedit la un preot duhovnic. La fel cei care se spovedesc foarte rar, poate mai rar decât o datã pe an sau chiar dacã se spovedesc de douã, de trei ori pe an, nu poti sã zici cã au duhovnic, ci au un preot la care s-au spovedit sau se pot spovedi la mai multi preoti, care au darul duhovniciei. Duhovnic ai atunci când depinzi de cel care îti este duhovnic, când ai constiinta cã ai un duhovnic, când esti doritor sã-i cunosti îndrumarea, când cauti îndrumare la el. În începuturile crestinismului si mai ales în începuturile monahismului, erau si cãlugãri fãrã hirotonie si fãrã hirotesie, care erau consultati, care aveau o harismã a duhovniciei si care erau duhovnici fãrã sã fie si dezlegãtori de pãcate, dar aveau darul strãvederii si puteau sã îndrumeze nu numai pe baza unor cunostinte de viatã moralã, ci mai ales pe baza unei harisme de cunoastere, pe baza unei receptivitãti fatã de voia lui Dumnezeu care se descoperea celor care erau vrednici sã aibã strãvedere. Deci, pe vremea aceea, duhovnicia nu era o functie, ci era o realitate care se baza pe înainte-vedere, pe faptul cã cei care aveau darul acesta erau vãzãtori cu duhul. Or, acum duhovnicia este mai mult o functie, o situatie care, totusi, e superioarã situatiei de a nu consulta pe cineva, dar nu este ceea ce ar trebui sã fie sau ceea ce a fost odinioarã. Credinciosii trebuie, totusi, sã aibã un preot în care sã se încreadã si prin constiinta cãruia sã aibã încredintarea cã îi vorbeste Dumnezeu Însusi.
[…]
– Pãrinte Teofil, de ce trebuie sã ne mãrturisim gândurile cu voce unui duhovnic si nu direct lui Dumnezeu?
– Dacã putem sã ne mãrturisim gândurile si direct lui Dumnezeu, si le mãrturisim de fapt, de vreme ce avem trebuintã si de iertarea pãcatelor, care se dã prin mijlocitor, asezat de Dumnezeu pentru iertarea pãcatelor, e nevoie sã ne si mãrturisim gândurile. Toate negativele câte le avem, e nevoie sã le mãrturisim, pentru ca cel care dezleagã pãcatele sã stie dacã situatia este aceea pe care o prezintã credinciosul si ca sã ierte pãcatele, trebuie sã stie ce anume trebuie sã ierte. Mãrturisirea pãcatelor este un mijloc prin care omul contestã pãcatul, adicã nu doreste sã fie sub puterea pãcatului. E o mãrturisire, nu numai în sensul cã spui ceva, ci este o mãrturisire despre faptul cã nu doresti sã fii sub asuprirea pãcatului. Sunt unii credinciosi care nu au puterea sã-si mãrturiseascã pãcatele, se spovedesc adeseori si totusi tãinuiesc anumite pãcate. Si acesta este un semn cã ei nu sunt de acord cu pãcatul. Iar când, cu ajutorul lui Dumnezeu, reusesc sã îsi mãrturiseascã toate pãcatele, atunci a biruit asupra pãcatului si atunci are cu adevãrat usurare.
– Pãrinte Teofil, cum ne alegem duhovnicul? Ce trebuie sã cãutãm la un duhovnic?
– Mai întâi de toate se considerã cã orice preot fiind duhovnic, orice preot care-ti vine-n fatã, si mai ales un preot care conduce comunitatea din care faci parte, este duhovnicul tãu sau poate fi duhovnicul tãu. Deci, cei mai multi dintre credinciosi nu fac deosebire între preot duhovnic si preot care nu-i duhovnic si nu stiu cei mai multi dintre credinciosi deosebirea aceasta, pentru cã în majoritatea parohiilor din tara noastrã în special, preotii sunt si duhovnici. Si mai ales în Ardeal. Preotii sunt duhovnici, primesc duhovnicia îndatã dupã hirotonie si în cazul acesta credinciosii se pot spovedi la orice preot duhovnic si sunt îndemnati sã se spovedeascã la duhovnicul care conduce parohia din care fac parte. Numai cã existã si niste ezitãri si anume, oamenii în vârstã de obicei ezitã sã se spovedeascã la un preot tânãr, desi un preot tânãr este mai mare decât un om în vârstã de ani si care nu e preot si nu are duhovnicie. Dar existã o ezitare, am putea zice, într-un fel fireascã. Un om în vârstã se simte cumva împiedicat sã spunã unui preot tânãr chestiuni care sunt de-o viatã întreagã, asa cã fiind astfel de situatii sau apãrând astfel de situatii, care sunt situatii firesti si care nu pot fi trecute adeseori, omul trebuie sã-si gãseascã un preot la care sã aibã deschiderea de suflet si sã-i spunã ceea ce simte el cã-l apasã pe suflet sau ceea ce în mod firesc n-ar spune la nimeni. Si atunci ceea ce ar duce la o relatie de felul acesta între duhovnic si credincios ar fi deschiderea de suflet, omul cãruia pot eu sã-i spun ceva ce n-as spune la nimeni si ceva ce ezit sã-mi spun si mie însumi. Pentru cã sunt fel de fel de pãcate, sunt fel de fel de situatii, pe care oamenii le poartã în suflet si pe care unii le poartã în suflet o viatã întreagã si abia la moarte dacã le pot spune. În cazul acesta, motivul de apropiere ar fi deschiderea de suflet. În fata unuia nu ai deschidere de suflet, deci nu poate sã-ti fie duhovnic în mod firesc si fatã de altul ai deschidere de suflet si acela îti poate fi duhovnic si îti este duhovnic în momentul în care l-ai ales. Apoi, sigur cã trebuie sã fii încredintat de viata lui moralã, sã fii încredintat de capacitatea lui de a nu face caz de chestiunile care te privesc pe tine, capacitatea de a tine secretul spovedaniei si poate cã e pânã la urmã si o chestiune de simpatie.
– Pãrinte, credeti cã existã sau trebuie sã existe o pedagogie a duhovniciei, în sensul cã duhovnicul sã se raporteze la fiecare în functie de statutul sãu?
– Da, neapãrat. Omul nefiind o fiintã stas, trebuie sã îl iei pe fiecare dupã ceea ce poti întelege despre el, dupã ceea ce stii despre el. Pe unii îi folosesti cu asprimea, pe altii cu bunãtatea. Pe cei mai multi îi folosesti cu bunãtatea. Un credincios, de obicei, când merge la un duhovnic, se duce la un pãrinte, nu se duce la judecãtor, nu se duce la asupritor, nu se duce la cineva care sã dispunã cumva de el dinafarã, ci se duce la un pãrinte, care are inimã de pãrinte. Un duhovnic trebuie neapãrat sã aibã sau inimã de pãrinte, si asta e cel mai bine, sau inimã de frate sau inimã de prieten, sau sã aibã si inimã de pãrinte si inimã de frate si inimã de prieten. Un duhovnic trebuie sã aibã inimã. Dacã n-are inimã, nu-i duhovnic. Si sã-l trateze pe cel care vine cum s-ar trata pe sine însusi sau cum si-ar trata propriii lui copii, dacã are copii.
– Pãrinte, duhovnicul poate fi consultat sau cãutat si în afara spovedaniei?
– Da, si e bine. Sunt lucruri care se spun numai la spovedanie, pentru cã pãcatele nu se spun, ci se spovedesc – e o vorbã care-mi place foarte mult. Duhovnicul poate fi consultat în chestiuni generale si în afarã de spovedanie. Pentru cã nu trebuie neapãrat sã creãm un cadru de spovedanie ca sã rezolvãm niste chestiuni care nu trebuie rezolvate neapãrat în spovedanie.
– Pãrinte Teofil, ce înseamnã sã fii ucenic?
– Sã fii ucenic înseamnã sã te lasi îndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sã te pleci cu mintea, sã nu stii tu mai multe decât cel care te îndrumeazã. Sã faci ceea ce a zis Domnul Hristos: sã mergi pe urmele Lui, sã-l urmezi pe cel care te îndrumeazã. Sfântul Apostol Petru, de pildã, la Pescuirea Minunatã, a zis cãtre Domnul Hristos: „Toatã noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tãu arunc mreaja în mare si pentru cã zici Tu" (Lc. 5, 5). Asta înseamnã sã fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru cã s-a plecat cu mintea. Pãrintele Arsenie Boca zicea cã noi avem mintea care discutã cu Dumnezeu, în loc sã se supunã fãrã discutie. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de Tainã, când a zis: „Doamne, Tu sã-mi speli mie picioarele?" Si a auzit de la Domnul Hristos: „Ceea ce fac Eu acum tu nu întelegi, dar mai târziu vei întelege" (In. 13, 6-7). S-a împotrivit mai departe si atunci a zis Domnul Hristos: „Dacã nu te voi spãla, nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde întelegem cã ucenicia este plecare de minte. Dacã nu te pleci cu mintea, dacã stii tu mai bine, dacã ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouã. "
Despre orasul nostru jegos pentru Dana - de Doinas la: 07/05/2004 19:47:55
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Buna "Dana vrea acasa"
Cred ca gandim la fel sau cred ca am gandit si eu candva ca tine.
Si eu am avut o viata frumoasa in (pe vremea aceea mai putin jegos)Bucuresti nu am dus lipsa de bani ,de distractii si totusi m-am hotarat sa
parasesc tara ,(acum locuiesc in Germania) asta fiind in urma cu 10 ani si avem aceasi varsta pe care o ai tu acum.
Si eu am ramas dezamagit de tristetea acestei tari ,de felul oamenilor de
a fi ,de robotismul ,disciplina si raceala care ii caracterizeaza.
Mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca de fapt asta este compromisul,asta este pretul pe care acesti oameni il platesc pentru
avantajele de care beneficiaza.
Disciplina ,ordinea si nenumaratele restrictii (poate de multe ori absurde)
te fac sa te revolti si sa te gandesti ca modul lor de viata este exagerat,
ca uita sa mai traiasca fiind peocupati sa inventeze tot mai multe reguli
de interdictie si de ingradire a "libertatii" cu care eram obisnuiti in Romania.
Este foarte adevarat ,insa la fel de adevarat este si faptul ca a trebuit
sa-mi plec capul si sa ma rusinez pentru felul meu de a gandi cand fratele meu a avut nevoie de asistenta medicala intr-o problema foarte
grava (hepatita B)moment in care am fost impresionat de profesionalismul
devotamentul si nu in ultimul rand amabilitatea asistentelor ,a medicilor ,intr-un cuvant a acelor oameni pe care in urma cu cateva zile
ii considerasem niste idioti cu ochelari de cal.Asta este numai un exemplu
care demonstreaza ca de fapt acea libertate din Romania nu este de
fapt altceva decat comoditatea si superficialitatea cu care am crescut
si in care ne complaceam.
De cate ori nu am injurat neamtul din fata mea care mergea cu 30 K/mh
si nu depasea viteza nici in ruptul capului,ca sa ajung iar la concluzia
ca de fapt asa trebuie si asa este normal ,cand citeam cate un ziar
romanesc care anunta un accident mortal pe trecerea de pietoni sau
ceva asemanator.
Ce bine este sa iti poti spune parerea fara sa-ti fie frica ca iei un pumn
in figura ,fara sa-ti fie frica ca te duci la politie sa reclami si mai iei si acolo bataie daca ai ghinionul ca reclamatul sa fie vreo cunostinta de-a
polizaiului(asta la remarca cu politistii corupti).
Nu-mi place unde traiesc,imi este dor de aceleasi lucruri de care vorbesti
si tu,din pacate nici atmosfera bucurestiului si nici altceva nu-ti va fi de
folos in momentul in care vei avea nevoie de o ingrijire medicala,de o hotarare judecatoreasca corecta si nu influentata de un oarecare Gigi
Barosanu care dispune de mai multi bani ca tine ,de ajungi din victima
inculpat.
De fapt vroiam sa-ti spun ca, daca acum dupa 6 luni de sedere in America ai fi in stare sa iei primul avion catre Romania,iti garantez
ca dupa 2 ani de sedere in America vei fi la fel de nerabdatoare sa
pleci in Romania si la fel de grabita vei fi dupa primul contact cu tara
mult iubita sa fugi de acolo cat te tin picioarele.
Mai devreme sau mai tarziu (ca sa te citez,cu o mica modificare)nu o sa
te intorci acasa.
Si daca ne ajuta Dumnezeu sa fim sanatosi o sa mai avem ocazia sa comunicam si imi vei da dreptate.
Am tinut sa-ti raspund pentru ca am o foarte veche prietena care
ma acuza de lipsa de patriotism si incearca sa ma convinga ca vad
lucrurile gresit(ea traind in Romania)si stilul tau de a scrie si ati exprima
sentimentele cu privire la tarisoara asta este foarte asemanator cu al ei.
Numai bine.
Si fi mai optimista ce dracu doar ai marea langa tine.Asta da putere si
chef de viata.
#15120 (raspuns la: #12052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AlexM, despre limba romina.... - de Mary la: 26/07/2004 13:29:41
(la: Despre Limba)

´´Iasi, 15/27 Octombrie [1]877

Mult stimate domnule,

Faptul cã n-am rãspuns pânã acum la telegrama expediatã de dumneavoastrã cu rãspuns plãtit este de o nepolitete fãrã margini, pe care vã rog sã aveti bunãtatea de a nu mi-o lua în nume de rãu. În chipul acesta se manifestã însã nehotãrârea mea. Slavici îi scrisese lui Jacques cã la „Timpul" lucrurile nu stau tocmai bine. De luni de zile nu-si primise salariul cuvenit si scrisoarea lui m-a descurajat, desi pentru mine o evadare din Iasi ar fi fost foarte bine venitã´´....


Acesta este un fragment dintr-o scrisoare a lui Eminescu catre Maiorescu.
Nu am ales la intimplare,exemplul, bineinteles.
Dar ma bucur ca nici Eminescu nu a spus impolitete, ci nepolitete.....

Atita timp cit sint nepoliticos inseamna ca voi fi lasat sa fac si o nepolitete...
Eu cred ca ambele cuvinte, nepolitete si impolitete pot fi folosite fara a jigni limba romina, dar eu voi continua sa folosesc nepolitete pentru ca imi atinge mai lin/melodios auzul...lingvistic.
Adrian - de carapiscum la: 17/10/2004 10:19:26
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Stii care este diferenta dintre noi doi? In timp ce eu ti-am facut cunoscute margaritarele ortodoxiei si ti-am expus cateva date concrete despre cum vede aceasta anumite stari de lucruri, tu n-ai venit sa-mi arati cat de frumos este ateismul si ce aduce el bun in lume, ci ai inceput sa-mi combati si sa-mi terfelesti credinta crestina facand din asta teza ta anti-teologica. Reciteste-ti mesajele si gaseste-ti singur cate ocari ai aruncat asupra ei si slujitorilor de pretutindeni, ca ai etichetat-o in fel si chip dupa bunul tau plac. Asa ai manjit cu noroi! Eu unul n-am nimic de impartit cu tine si speram sa fie la fel din partea ta, dar tu nu, vrei cu orice pret sa demonstrezi ca esti mai breaz si mai drept decat toti inapoiatii de ortodocsi- asa-i vezi tu. N-ai decat, da-i 'nainte cu tupeu, ca toti tupeistii de ieri si de azi se bat cu pumnul in piept zicand ca din cauza ortodoxiei nu mai pot ei sa-si traiasca viata si sa si-o manance cu placerile.

Da, prin prisma celor gandite si exprimate de tine am convingerea ca daca tu ai ajunge intr-o oarecare functie de decizie, primul lucru pe care l-ai face ar fi sa te legi de Biserica Romana. Dar stii ceva, nu mai e nevoie, deja ti-au luat-o altii inainte. Eventual poti sa-ti oferi sprijinul in aceasta lucrare.

Nu m-am pierdut deloc cu firea si nici n-as fi avut cum, pur si simplu ma asteptam la mai mult de la tine. Se pare insa ca nu trebuie sa te astepti de la oameni la nimic bun, mai bine ramai realist "d'al capo al fine". Fiindca nu lipsa de argumente ma determina sa iau aceasta atitudine, ci intelegerea unui fapt concret si anume ca orice ti-ar spune cineva acuma, tu n-ai sa crezi si n-ai sa accepti in ruptul capului ca fiind o privire realista si lipsita de ipocrizie.

In plus nu pot sa nu observ ca de fiecare data cand se pun in discutie probleme legate de ortodoxie, absolut toata lumea (neortodoxa) isi uneste eforturile pt. a lovi in ea- atei, protestanti, neoprotestanti, musulmani, evrei/mozaici etc. Toti acestia fac front comun impotriva ortodoxiei. Dar cand vine vorba de vreunul dintre ei, atunci automat se apara intre ei si spun ca se inteleg unii cu altii fiindca se afla in "duhul vremurilor", adica la masa ecumenismului. In opinia mea sincretismul religios (vazut ca ecumenism) si ateismul sunt ratacirea cea mai de pe urma a veacurilor.

Iti dau mai jos cateva randuri pe care am sa te rog sa le citesti cu ceva mai multa luare aminte.

Epistola catre Tit, cap. 3:
"3. Căci şi noi eram altădată fără de minte, neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul pe altul;
4. Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat,
5. El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt,
6. Pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru,
7. Ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice.
8. Vrednic de crezare este cuvântul, şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie, pentru ca acei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor.
9. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte.
10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit."

Apoi Evangelia lui Luca, cap. 8:
"4. Şi adunându-se mulţime multă şi venind de prin cetăţi la El, a zis în pildă:
5. Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o.
6. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o.
8. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.
9. Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
10. El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă.
11. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
13. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.
14. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc.
15. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.
16. Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
17. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare." Aici insist doar asupra ultimului verset: nimic din ce facem sau spunem nu va ramanea ascuns, tainuit sau nebagat in seama de Dumnezeu. Totul isi va primi rasplata cuvenita mai devreme sau mai tarziu.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25335 (raspuns la: #25261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
recitit enunţul - de Simeon Dascalul la: 06/06/2005 14:50:42
(la: rasismul, xenofobia, intoleranta... cuvinte straine romanilor?)
Să fii român cred că presupune să ai ca limbă maternă româna şi majoritatea strămoşilor definiţi ca români. În plus să mai ai chef să fii român. Nu cred că mai poţi intra în categoria asta dacă te efortezi să devii altceva, să te integrezi în alt stat, să încetezi să mai vorbeşti limba, etc. Fără intenţia de a judeca pe cineva – nu-i cine ştie ce afacere să fii român.

Gargara cu toleranţa, cumsecădenia, bunătatea noastră m-a enervat încă din generală când nu-mi dădeam seama că s-a născut ca o justificare pentru faptul că deseori am mâncat bătaie.

E de-a dreptul tonică tendinţa din ultimii ani de a prezenta o istorie nefardată.

De exemplu cartea ieşită recent la Polirom cu pogromul de la Iaşi.
iarta-ma gabitza - de Belle la: 24/06/2005 14:27:13
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
daca eram la lucru o aruncam la canal ca a ta e cu siguranta mai buna, dar sunt acasa si am facut cafelutza dupa gustul meu :)))
#56469 (raspuns la: #56468) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...