comentarii

Când te lupţi cu cineva în noroi fie că învingi fie că eşti învins tot te murdăreşti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Otilia Cazimir - Mos Craciun - de Intruder la: 16/12/2005 11:12:33
(la: Cele mai frumoase poezii)

Eu l-am-vazut pe Mos-Craciun: e un mosneag
Cu barba alba, cu cojoc si cu toiag,
Ca toti mosnegii care trec pe drum.

Departe, într-o tara fermecata
În care nimeni n-a ajuns vreodata,
Sta singur cuc într-un bordei de fum.

Si trage mosul, trage din lulea...
Si zilele se duc, si iarna vine,
Si prin casute-ncep a-l astepta
Baieti cuminti si fete mici ca tine.

Si într-o sara, Dumnezeu-cel-Sfânt
Întinde mâna-i buna spre pamânt
Si-anina-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic...

Atunci pe nevazute cararui,
Porneste Mos-Craciun cu sacul lui,
Si când adoarme zvonul de colinda,
El bate-ncet Ia usa de la tinda...

A fosit, mosneagul bun, si-acum un an,
Dar tu erai prea mica si nu stii:
Ti-a pus sub perinuta jucarii
Si-un cercelus cu piatra de margean.

Iar când a fost sa iasa din iatac,
Maicuta l-a pândit de dupa usa,
Sa nu te vâre din gresala-n sac,
Ca pe-o papusa!

___________________________________
semper idem...
Ne-au schilodit sufletele - de Muresh la: 26/06/2006 21:27:44
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)
Max Solomon este un evreu român in etate de 90 de ani. Aduc aici fragmente din culegerea sa de nuvele "FLUTURAREA CORTINEI NEGRE" - ed. Liternet 2004.

FLUTURAREA CORTINEI NEGRE" - ed. Liternet 2004 -

Parte din întimplãrile relatate le-am trãit pe pielicica mea proprie..____

APROAPE DE 90
Mulţi m-au înscris în catastiful celor morţi
…Puţini sunt cei ce trag un 90 la sorţi.
Dar sunt încã pe-acest pãmînt,
Mai beau cîte-un pahar şi scriu un cînt

Era în colţul de nord al Moldovei, în ţinutul Herţa, dupã infamul pact între Hitler şi Stalin. Împreunã cu ceilalţi soldaţi evrei, eram scos din rîndurile armatei române, dezarmaţi şi ţinuţi ca prizonieri în propriul nostru regiment.
Noi toţi ştiam cã înainte cu o zi, un soldat evreu fusese împuşcat, pretextul fiind învinuirea cã ar fi intenţionat sã dezerteze.

… Pe strãzi, în zile de sãrbãtoare, tineri în cãmãşi albastre cîntau imnul ligii naţiunii creştine:
“Jidanii ne sugrumã naţiunea
Şi-avutul ţãrii noastre jefuiesc“.

........
“Ce-i mãi Colbazi, ce s-a întîmplat?“
Rãspunsul fu o palmã datã cu sete. Întrebarea mea, rostitã cu vocea în surdinã:
“De ce-a fost asta?“
Stîrni chicotiri ale bãieţilor şi fetelor prezenţi la scenã şi ale profesorului de limba românã al liceului.
“Pentru cã eşti jidan. Prostule!“

Am trãit frustrarea interzicerii de cãtre guvernul ţãrii mele de-a practica dreptul; am trãit condiţia de paria, cînd am fost exclus din a doua mea universitate, în ultimul an al facultãţii de chimie, pentru cã eram evreu.

La “Rîpa Galbenã“ din Iaşi, oraşul în care am fost student al facultãţii de drept, am fost oprit de-o micã ceatã de eroi în cãmãşile lor verzi de membri activi ai Gãrzii de Fier. M-au bãtut cu ciomegele lor şi m-au scuipat. Şi n-am fost singurul student supus acestui tratament. Sute de studenţi evrei au avut de trecut prin aceste furci caudine, ca un mesaj adresat tuturor studenţilor evrei sã nu profaneze cu prezenţa universitatea “lor“ ..

Aruncatul oamenilor din trenuri în vitezã, asasinatul colectiv din Piaţa Unirii din Iaşi, un tren închis în care mureau sufocaţi şi fãrã apã oameni îngrãmãdiţi şi trimişi spre o destinaţie nedefinitã, lagãrele şi detaşamentele de muncã, lagãrele din Transnistria şi detaşamentele de muncã obligatorie, toate acestea pe fundalul mult mai crunt al soluţiei naziste,
ura împotriva unor grupuri etnice diferite, a unora de credinţã diferitã " ura împotriva celui pe care-l poţi numi Altul.

Un gînd vag era adresat volumului de inteligenţã, capacitate intelectualã şi talent de tot felul, care a fost pierdut de România şi în toatã Europa prin lichidarea populaţiei ei de evrei.

… umilinţe, începînd cu rostirea cu accent evreiesc a numelui la strigarea catalogului, şi sfîrşind prin bãtãi încasate de la cuzişti şi legionari şi, în sfîrşit, ameninţarea directã cu revolverul, în poziţia de prizonier al armatei care l-a chemat sub drapel, tot şirul nesfîrşit de hãrţuiri, urmãrind dizolvarea ultimei fãrîme de demnitate, toate astea suferite de-a lungul a 30 de ani de viaţã în România.

…şi despre trenurile morţii şi atîrnatul corpurilor de evrei ucişi de legionari în cîrlige la abator, sub eticheta “carne cuşer“ şi mitralierele secerînd evrei în faţa gropilor deschise, toate laolaltã cereau o limpezire şi o confruntare.

Crunta dezamãgire cu “noua ideologie“, cu “planificata construcţie a socialismului şi comunismului… ura şovinistã se îmbogãţea cu ura împotriva celor cu “origine nesãnãtoasã“, totul fiind învãluit în false lozinci umanitare sancţionate de legi votate de un parlament alcãtuit din “membri de partid“ iar legile nu însemnau nimic faţã de “linia partidului“, întotdeauna exprimatã de tiranul-şef

M-au exclus din şcoli publice, din profesorat şi mi-au interzis sã practic dreptul. Eu am gãsit mii de cititori ai cãrţilor mele.

dar ce spui despre antisemitismul actual din România? Antisemitism fãrã evrei? ...îi aud vorbind despre evrei ca stãpîni ai presei internaţionale, a bãncilor, a senatului American şi a armatelor lumii. De-aş da de cãpetenia acelora care îmbrobodesc pe români cu aceste aiureli, l-aş întreba: Aşa? Bine mã, hîldãu flãmînd şi fãrã minte, dacã evreii au banii şi puterea lumii, ce
ce stai sã te pui cu ei? Vrei sã-i dãrîmi tu, cu sãrãcia, în care i-ai adus pe români, ajunşi în coada cozii? Nu mai sunt evrei în România. Te pui tu în fruntea unei coaliţii universale? Şi cum s-a îmbunãtãţit soarta românilor dupã ce au scãpat de cele trei sferturi de milion de evrei? Ai aruncat la gunoi inteligenţa şi creativitatea lor.

....nu vezi milioane de evrei care au trãit în mizerie în Europa? Nu ţi-au fost de ajuns lagãrele, seceratul cu mitraliera, arderea în cuptoare? Îţi mai trebuie cuptoare şi abatoare? Îţi pare rãu cã Hitler nu i-a omorît pînã la unul; ţi-ai închipuit vreodatã ce s-ar fi întîmplat cu românii dacã eroul tãu ar fi ieşit triumfãtor din rãzboiul pe care l-a pornit? Tu, nesãtulule de moarte, ai fi fost sclav şi dacã te ridicai din genunchi, ai fi fost cãlcat în picioare, strivit ca pãduchele. Ai fi învãţat şi tu ce înseamnã sã porţi un nume de dispreţ ca valah sau jidan; sã-ţi fie distrusã demnitatea de om?

Fragment dintr-o nuvele:
Maria pãşea cu siguranţa de sine a unei fetişcane bogate de 17 ani, care a depãşit temerile primelor experienţe carnale, ...
un grup de cãmãşi verzi. Ei le vor cere sa se identifice şi vor descoperi cã numele “Maria“ nu-i preluat de la fecioara Maria sau de la Maria Magdalena şi cã ea este o jidancã, încã una care murdãreşte atmosfera românã cu respiraţia ei puturoasã.

Un român adevãrat, Adrian Paulescu, i-a pus lui Mayer Mayers întrebarea:
“Spune tu, Mayere, cã eşti mai puţin ciufut şi apucat decît ceilalţi. Ai suferit tu, tu personal şi cei foarte aproape de tine, în România, din cauza Holocautului?“
“De bãtut, nu m-a bãtut nimenea; nu m-au schingiuit; de murit, dupã cum se vede; dar legile şi toţi cei cu vreo bucãţicã de putere ne-au umilit clipã de clipã. Ne-au schilodit sufletele.“

Să fie foarte curat - de ioana86 la: 17/08/2006 12:26:16
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
Mai curat şi mai îngrijit decât cel mai curat oraş german. Fără gunoaie şi câini vagabonzi pe străzi, fără muşte, fără ţânţari. Cred că dacă oricine prins că murdăreşte strada ar fi amendat cu salariul pe o lună – sau i-ar fi amendaţi părinţii – cel puţin o cerinţă s-ar rezolva rapid.

Să fie cea mai rea normă la maşini – euro n-şpe şi o şosea de centură destul de îndepărtată ca să nu strice aerul oraşului.

Un oraş de şes al cărui centru ar putea să semene cu cel al Romei – vorbesc de Roma veche, nu de partea construită în Ottocento. Clădirile publice ar trebui să fie însă în stil neobrâncovenesc, ar fi frumos să aibă câteva palate chiar în stilul brâncovenesc iniţial.
Casele să fie cele arădane. Pentru variaţie un procent ar putea să semene cu vilele bucureştene din zona ambasadelor, minus hidoşeniile de termopane.

În centru un magazin uriaş sau mai multe, ceva între Harrods şi Galeries Lafayette. Aici ar merge o arhitectură mai fantezistă – ceva în stilul renaşterii slave. În materie de magazine se poate imita Parisul, mai ales la patiserii, brutării, brânzării, ciocolatării. De fapt la dulciuri ar fi bună şi un pic de influenţă vieneză, dar bineînţeles să rămână şi să se găsească peste tot şi produsele autohtone – langoşe şi cocorade.

Ştranduri să fie destule, dar cu totul altfel în materie de curăţenie, dotări tehnice şi design decât cele cu care ne-am obişnuit. Unul să aibă decoraţiuni imitând pe cele din termele lui Diocleţian.

Fântâni în tot oraşul cu apă la fel de bună ca cea din Roma.

Nu-s aşa de sigură în ce priveşte verdele oraşului – clima noastră nu permite pini romani, azalee sau rododendroni. Plopi ar trebui să fie peste tot. Apoi salcâmi, mesteceni, fagi şi castani. Arbuştii odoranţi – liliacul şi socul - au cel mult câteva săptămâni în care miros frumos după care rămân nişte plante destul de anoste. Totuşi ar fain să fie câteva zone plantate numai cu liliac şi soc. Şi o livadă de caişi chiar în centru, proprietate a primăriei. Oricum arborele dominant, cel puţin în cartierele de case, va fi prunul, preferinţele locuitorilor depăşind cu mult iniţiativele edilitare. Nu are cine ştie ce valoare estetică sau ecologică, dar ţine de specificul local.

La flori ar trebui să predomine trandafirii, nu plantele pipernicite şi fără miros ce se găsesc şi acum în intersecţii, ci tufe mari, frumoase, care să se simtă şi de la treizeci de metri. Apoi hortensii în toate culorile şi pe locul trei bujorii. Dalii, gladiole şi stânjenei – neapărat şi alte culori decât movul albăstriu ce se găseşte peste tot. Fără panseluţe, sunt prea comune, în locul lor ar putea fi nu-mă-uita, petunii şi mai ales flori de piatră. Şi peste tot ierburile aromate – pălanjină şi călăpăr – sigur nu astea-s denumirile literare, dar n-am reuşit să mă lămuresc cum sunt numite în dicţionar.

În fine, toate astea prind cel mult cinci luni pe an. Şi pentru frumuseţe şi pentru aer ar fi nevoie de ceva conifere, dar nu ştiu ce ar merge în clima noastră de şes: thuia, chiparosul?
Dar procentul de verde ar trebui să fie cam de patruzeci la sută din toată suprafaţa oraşului.
(11/2 ) - de Tot Areal la: 15/03/2010 05:50:14
(la: Pensia de moarte ( 11 ))
Avea numai trei ani şi jumătate şi era foarte perspicace. O sună pe maică- sa. O învăţase în urmă cu un an să umble la calculator, să deseneze, să se joace şi să-i arate unele litere. Din experienţa avută cu copiii i se părea că Măriuca nu prea are darul învăţăturii, dar poate îi va plăcea cel puţin să deseneze. Dar măcar sănătoasă de-ar fi.
- Ce-i cu fata, de ce-o doare spatele şi o dor picioarele? Vomită în fiecare zi, îmi murdăreşte tot. Nu mai ştie să vorbească, e toată lumea uimită! Ce-aţi făcut cu ea?
- N-are nimic, la noi n-o durea nimic. Ce vrei să-mi reproşezi?!
- Dar, voi aveaţi de dus fata la ortoped, ştiaţi foarte bine asta. V-aţi lăudat că mergeţi cu ea la Bucureşti!
- Păi cu ce bani? Taică-su s-a umplut de datorii! Drept să-ţi spun m-am săturat! Nici nu dă telefon, nici pe calculator nu intră, eu am terminat-o cu el!
- Când îmi trimiţi hainele? N-am cu ce s-o îmbrac...
- Păi nu prea mai are haine. O parte au rămas la Bucureşti, nu le-a mai adus.
Rămase fără cuvinte. I-a dus o grămadă de haine, unele trimise prin poştă. Câteva treninguri noi. Cum pot fi atât de iresponsabili? O sună pe o verişoară care avea fetiţa ceva mai mare şi astfel a rezolvat şi problema hainelor.
Cu cumnată-sa nu prea mai avea ce discuta. Pe lângă faptul că era aproape infirmă se procopsi cu un copil bolnav, infirm la rândul lui.
Nu mai aveau bani şi s-au săturat unul de altul. Iniţial n-ar fi voit să primească fata. Abia reuşise să se ridice din pat. Dar vedea că se află la strâmtoare şi a acceptat să mai facă un sacrificiu, cu orice risc să-şi salveze fratele şi nepoţica încă o dată. Îl convinse pe Moşneag şi pe surori să-i ajute. Cu banii cu care trebuia plătit contractul de asigurări medicale să se interneze în spital se duse să o aducă pe Măriuca. Nu se putea ţine bine pe picioare. Mânca multă carne şi ouă, a luat multe medicamente să-şi refacă ţesuturile conjuctive. Spera să reziste câteva luni şi să primească bani să se pensioneze. Ajunse cu greu.
- El a plecat în Cehia, dar n-a trimis bani. Eu aştept să-mi vină un contract pentru Spania. Mă tot trezesc cu câte unul la uşă să-i dau banii împrumutaţi de el. Oricum sunt hotărâtă să divorţez. I-am zis că dacă nu vii după ea o dau la mamă-sa.
Atmosfera între copil şi mamă era rece şi încordată. Fetiţa veselă şi volubilă care spunea poezii şi cânta când o aduse în urmă cu jumătate de an, acum era tăcută, nu vorbea aproape o zi întreagă, îşi rodea unghiile. Îi porunea să se culce singură, şi se uita la televizor. Până să plece taică-su, fetiţa dormea singură. Vedea că mamă-sa era ca un jandarm, curăţenia, ordinea şi confortul fiind mai presus de nevoile afective ale fetiţei. Bucuroasă de venirea mătuşii, fetiţa căuta prilej de cuibăreală.
- De ce vorbeşte aşa rău?
- Se prosteşte ea..
Mânca foarte puţin uitându-se la televizor.
- Mănâncă puţin dar e grăsuţă. Asimilează.
Monei fetiţa îi părea slabă şi palidă, dar nu voia să pună paie pe foc făcând obsrvaţii. Mai bine să nu o irite. Se gândea că o să se ocupe de fată în timpul ce va urma.
După ce analiză situaţia, Mona îi zise:
- Pe mine nu mă interesează cu cine se culcă ticălosul de frate-miu. Fata trebuie crescută, mi-i nepoată, voi face cum voi putea. Două luni sper să mă descurc, să găsesc bani de împrumut. Dacă nu trimiteţi bani în timpul ăsta, o cer în plasament. Eu am fost pe moarte, abia mă târăsc, nu am cu ce s-o ţin, nu mă pot duce la muncă. Ce-am putut face pentru ea, am făcut. Ştiu că e mincinos şi nu se ţine de cuvânt. Să vă fie clar! Am să-mi rezolv şi eu problemele medicale...
să lupţi... - de Lady Allia la: 10/11/2005 20:52:18
(la: Iubire interzisa?)
Mă bucur că am reuşit să aduc un picuţ de lumină în sufletul tău draga mea. Să ştii că cel mai frumos în viaţă este să lupţi pentru ceea ce iubeşti şi pentru ceea ce îţi doreşti. Iubirea însă, prin definiţia ei este ceva sublim, frumos, deosebit şi, din păcate din ce în ce mai rară. Oamenii sunt prea ocupaţi de restul lucrurilor şi au uitat să iubească...trec nepăsători pe lângă alţi oameni uitând să le zâmbească. De câte ori... nu mi-am dorit ca măcar o dată să mă ciocnesc de zâmbetul cuiva, să mă agăţ de el în tristeţea mea, dar, aşa cum am spus...oamenii sunt prea grăbiţi.
Sunt grăbiţi să zâmbească, sunt grăbiţi să dăruiască, sunt grăbiţi să aştepte, sunt grăbiţi să rămână,...,sunt grăbiţi să mai simtă!
Mă bucur că tu nu eşti un simplu trecător prin viaţă, dar mă întristează situaţia în care te afli şi .. nu pot decât să îţi spun...primeşte zâmbetul meu si mâna mea întinsă, iar când vei simţi că ţi-e prea greu...stânge-o cu putere...voi ştii să îţi răspund.
Despre faptul că încă ţi-e teamă de părerea celor din jur...este normală această teamă...toţi o avem, iar asta pentru că suntem fiinţe sociabile şi avem mereu nevoie să fim înţeleşi şi aprobaţi, avem mereu nevoie să fim aprobaţi şi acceptaţi...da, astea sunt nişte reguli sufleteşti nescrise şi acestea sunt câteva dintre motivele pentru care noi ne definim ca şi oameni.
Eu însă nu cred că în viaţa asta ne defineşte ceva mai frumos decât iubirea şi sufletul...la urma urmei ele sunt tot ce contează...restul este...inconsistenţă. Să dai vieţii un pic de culoare, un pic de alb-negru, un pic de gust, un pic de nebunie, un pic de copilărie şi multă frumuseţe... asta este deviza mea!

"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca
#86527 (raspuns la: #86364) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Legea lupului - de cosmacpan la: 29/03/2008 08:00:23
(la: de unul singur........)


Impărat fiind pe vremuri, lupul, -fire înţeleaptă
Si milos cu toţi supuşii, - a făcut o lege dreaptă,
Prin a cărui rânduire, -pentru foarte bun cuvânt,
O livadă înflorită, cum nu-i astăzi pe pământ,
Hotărât a fost să fie socotită ca loc sfânt,
Pentru că 'napoia vremii cu trei veacuri şi mai bine,
Ar fi fost pe-acea livadă mănăstire de albine…
Astfel, -era scris în lege, ca 'n acea livadă verde
Cine intră, viaţa 'şi pierde:
Fie miel sau fie ied,
N'vea drept să-i calce iarba nici picior de patruped…
Cel ce va 'ndrăsni s'o facă, -hotărât era prin lege,
Să primească pe spinare, nu mai ştiu câte ciomege,
Iar apoi, - ca pildă vie, -
Jupuit pe loc să fie…
Cei dintâi căzuţi în leasă şi 'nhătati ca să-i jupoae,
Au fost nişte căprioare, doi viţei şi-o biată oae,
Si cădeau, pe rand apoi:
Cai, mioare, vaci şi boi, -
Cărora, chiar Impăratul, -milostiv cum numai el e, -
Le luă 'n primire zilnic nefolositoarea piele…
Intr'o zi însa norocul, nu ştiu cum a vrut să joace
Si să facă astfel placul celorlalte dobitoace,
Cari-au prins pe iarba verde, în livada cea smălţata,
Vre'o trei lupi cu ceafa lată…
Duşi fiind la judecată, de trei boi, un miel şi-o oae,
Ca pe cei de mai 'nainte, Impăratul să-i jupoae,
Innalţimea-Sa, îndată ce văzu pe lupi în fiare,
Către vitele cornute a turnat cu voce tare:
- Cum, nemernici şi mişei,
Indrăsniţi a crede oare să jupoi pe fraţii mei?…
- Doamne, au călcat livada!, -cuteză un bou să zică.
- Taci, că te jupoi îndată!… Boul a tăcut, de frică…
- Legea spune…, - zise oaia, dar simţi fiori prin seu:
- Ce-ai tu cu legea, dobitoaco?… Legea n'am făcut'o eu?…
Si pe fraţii puşi în fiare liberându-i rând pe rând,
Impăratul, cu iubire, i-a îmbrâţişat, plângând…
Celelalte dobitoace au plecat tiptil apoi:
Oaia 'ntâi, pe urma boii, iar mielul dupa boi, -
Pricepând ca, să nu calce în livada fără stupi,
Legea 'i numai pentru ele, însă nu şi pentru lupi.
(Vasile Militaru)
"Când voi fi-mbătrânit destul" de Ana Blandiana - de Ingrid la: 14/10/2003 14:46:13
(la: Cele mai frumoase poezii)
Când voi fi-mbătrânit destul
Să nu îmi mai doresc să mor
O să mă sui într-un pătul
Cu miros bun, adormitor
De grâu încins sub bolţi de stuh,
De floarea-soarelui uscată,
De praf bătrân şi de văzduh
Pe care-l ştiu de altădată;
O să mă-ntind printre grămezi
Fără dorinţe, fără gând
Şi nici măcar n-o să visez
Perechi de vorbe-alunecând;
În dulcele coşciug de boabe
Voi sta zâmbind cu ochii-nchişi,
O să îmi joace pe pleoape
O rază din acoperiş;
Uimită fără de pricină
Din când în când o să adorm,
Mă va trezi câte-o albină
Cu bâzâitul ei enorm,
Curând miresmele vecine
Mă vor topi în sinea lor,
Voi fi bătrână, va fi bine
Şi nu-mi voi mai dori să mor.

Când eram mic visam... - de Gabriel Radic la: 22/10/2003 03:48:30
(la: Practici profesia visata?)
...să ajung marinar. Acum visez să fiu ghid turistic, sau tipograf, sau librar, sau evaluator de meniuri, sau prim-ministrul României, sau să am o livadă. Nu am meseria pe care mi-o doresc, ci un compromis mulţumitor, dar sper la o schimbare în curând.

  • ai pierdut timpul citind semnătura mea, ce frumos...
lupul... - de JCC la: 22/10/2003 09:17:56
(la: "Ca vacarul pe sat")
lupul a mancat vacarul si pe urma a plecat... unde oare ?
sa se bata cu un urs..
#1873 (raspuns la: #1423) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ioan Gurã de Aur, primul lup - de Zamolxe la: 13/11/2003 13:26:06
(la: Preoti homosexuali?)
Ioan Gurã de Aur, primul luptãtor antihomo
BiBiserica Ortodoxã îl pomeneste azi pe Sfântul Ioan Gurã de Aur.

El a fost considerat cel mai mare orator din vremea de aur a crestinãtãtii. Cel supranumit „Hrisostom” – „Gurã de Aur” a ajuns patriarh al Constantinopolului si unul dintre cei patru mari dascãli ai Bisericii Ortodoxe. Ioan Gurã de Aur a efectuat un studiu, pe baza unui text al Sfântului Apostol Pavel, care se referã la homosexualitate si lesbianism, si a tras unele concluzii:
„Pentru aceea i-a dat pe ei Dumnezeu întru patimi de ocarã, cã si femeile lor si-au schimbat rânduiala cea fireascã, întru ceea ce este împotriva firii. Asijderea si bãrbatii, lãsând rânduiala cea dupã fire a pãrtii femeiesti, s-au aprins întru pofta sa unul spre altul”
(...) „Ce poate fi mai spurcat ca un bãrbat tãvãlindu-se în curvii? Curvarul si pederastul nu sunt folositori la nimic. Nu numai sufletul, ci si trupul pederastului este necinstit si vrednic de a fi alungat de pretutindeni”
.

Predicile împotriva proastelor nãravuri i-au adus persecutii, douã atentate nereusite la viata sa si deportarea. (Roxana Roseti)

(jurnalul national 13 noiembrie)
Lupii tineri - de Daniel Racovitan la: 03/12/2003 04:54:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ne poti da cateva exemple de "lupi tineri" care promit?
Lupii tineri - de Dinu Lazar la: 03/12/2003 10:50:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce pot spune sigur este ca lupii tineri exista. Din pacate nu pot da nume, dar este normal sa existe citeva generatii care sa faca imagini remarcabile sau macar interesante.
O vizionare a siturilor de fotografie din Ro ne arata ca exista lucrari extrem de interesante si traiectorii artistice neasteptate. Poate un critic de arta sau cineva cu mari cunostinte plastice si fotografice sa stabileasca niste elemente muzeografice, curente, apartenentze, interferentze...
Pe de alta parte, fotografia este un magnet urias si foarte multi vin si putini ramin.
Acum exact 10 ani o firma care importa aparate Canon a facut niste demonstatii si workshop-uri in Bucuresti si a chemat fotografii mai rasariti din Bucuresti sau potentialii cumparatori; recunosc cu smerenie ca dintr-o sala de 100 de fotografi daca cunosteam 5-6. Ma uit la fotografiile realizate atunci si ma gindesc ca vreo 15 poate au ramas in bransha...
La fel acum, la o lansare Olympus; nu cunosteam nici trei sferturi din cei prezenti acolo. Deci multi se ocupa o vreme de fotografie si cind vremea trece, gata... ori rezultatele se vad de abia dupa 10, 20 de ani de meserie...
Fotografii romani - cu exceptia celor de presa, care se mai intilnesc citiva la o berica in fiecare saptamina - nu au un club unde sa vina sa isi arate pozele, sau nu simt nevoia de comunicare, nu imi dau seama...prezenta lor pe liste de discutii sau forumuri e ca si nula.
Nu se cunosc unii cu altii decit ca eventual concurenti la vreun bugetzel si atit.
Cred ca unii din cei care expun azi ca anonimi pe siturile gen www.badorgood.com - dar mai sunt citeva - pot sa poarte cu brio titulatura de lupi tineri si sigur ca in viitor vor fi buni si mari fotografi, daca vor rezista, daca vor munci, daca vor invatza limbaj plastic, daca vor avea energie, daca vor avea noroc si daca si daca...
Pe de alta parte, la capitolul portofolii de imagine pe Internet, lupii tineri, ca si cei mai batrini, in ansamblu, inca mai lucreaza... poate vom vedea si asa ceva cit mai curind... fata de macar tarile din jur , comparind numarul de fotografi de acolo si numarul de fotografi romani prezenti pe web, deci numai numarul, singurul lucru care imi poate trece prin minte este: jale mare. Pai Ungaria are de trei ori mai putina populatie si de zeci de ori mai multi fotografi pe web...
Dar sunt sperante mari si, cine stie... oricum la www.efoto.ro, la www.fotomagazin.ro, la www.focus94.ro, se pot vedea multe imagini si se pot gasi linkuri interesante despre fotografia romaneasca.
#5925 (raspuns la: #5893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Când am emigrat împreuna cu - de My la: 22/12/2003 21:48:01
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Când am emigrat împreuna cu sotia, am facut-o constienti ca nu exista drum de întoarcere. Folosim din ce în ce mai rar limba materna, foarte mult pe cea locala si altele internationale, mi-e greu chiar sa fac o fraza corect în româneste.
Acum nu avem copii dar daca vom avea, nu voi acorda o prioritate limbii mele materne. Sunt o fire relativista si care nu se omoara dupa prejudecati, patriotismul nu face doi bani pentru mine, indiferent pe ce latitudine/longitudine m-as fi nascut sau m-as afla. Sunt o fire practica, nu am motiv real sa învat copiii o limba inutila, atunci când în locul acesteia îi pot învata una mai utila (internationala) în plus. Desigur ca va fi ok daca din dialogurile familiale (purtate înca în româna deocamdata) vor prinde si notiuni de româna, iar daca vreunul din ei se va arata interesat de a o aprofunda, nu voi ezita sa-l ajut. Insa ca prioritate, nu. Ei nu vor avea prea multe de împartit cu România decât o ascendenta. Nationalitatea nu se transmite genetic. Despre istoria si cultura României se poate citi si în engleza, cum la fel de bine se poate citi si despre Congo si Burkina Faso fara sa stii africana. Subiecte de cultura sunt pe lumea asta mai multe decât poti prinde într-o viata. De doi ani de când am plecat nu m-am întors în tara, si nici nu o voi face curând. Nu sunt masochist, mi-a ajuns cât am stat. Bunici nu sunt, si oricum pentru o conversatie de 5 minute la 5 ani nu merita sa tai o limba internationala de pe lista în favoarea uneia locale. Plus ca bunicii ar fi vorbit fara probleme în franceza/engleza. Iar daca vor dori sa viziteze vreodata România când se vor face mari, va asigur ca se descurca cu limba engleza fara nici o problema. Cam asta e situatia, sunt mai pragmatic si privesc în viitor si nu în trecut, si oricum vad în jurul meu cum se chinuie cunostinte sa pastreze vie limba materna pentru copiii lor, iar acestia nu stiu cum sa se enerveze ca la ce le foloseste, iar mai târziu nepotii chiar nu vor mai avea nici în clin nici în mâneca cu aceasta limba. Spre ciuda si disperarea parintilor care s-au chinuit fix degeaba. Sa nu-mi spuneti ca acel copil s-ar putea sa vrea sa se duca în România definitiv, ca nu sunt multi cetateni francezi care emigreaza în România. Si chiar si asa, limba tarii de destinatie a emigrarii o poti învata, daca e cu rost se face.
când ai - de Jimmy_Cecilia la: 17/02/2004 06:51:05
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
când ai cuibusorul tau, chiar rau sau inconfortabil sa fie,
cand ai obiceiurile si cunoscutii tai, limba pe care o intelegi,
când ai viata ta bine stabilita, chiar daca nu-i ideala sau cea pe care o speri sau visezi,

trebuie totusi o cantitate de curaj ca sa abandonezi totul, sa pleci in necunoscut,
iti trebuie vointa ca sa reîncepi totul de la zero, singur, strain printre straini, intr-o noua tara, unde nu cunosti nimic si pe nimeni..
intr-o tara unde trebuie sa te zbati si sa re-iei totul de la zero si unde ti se pare ca toti ar fi impotriva ta...

nu prea cred eu in patriotism,
notiunea asta ar trebui sa fie in amândoua sensurile, ar trebui ca si patria sa faca ceva pt tine..
Decând l-am auzit si vazut p - de (anonim) la: 05/04/2004 17:20:02
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
Decând l-am auzit si vazut pe Tudor Gheorghe la televiziune nu-l mai pot
uita si pot iscali tot ce ati scris. Tare doresc sa-mi pot cumpara din CD-urile lui, dar pe-aici în Elvetia cum sa ajung?
Raoul Th. Rothenfluh, Rezidenta Belmonte 9, CH-6576 GERRA Gamb.
rrothenfluh@gmx.net
#13336 (raspuns la: #5093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
îşi vînd copiii - de Muresh la: 28/04/2004 01:18:38
(la: Cum se manipuleaza istoria in scoli: Herodot despre traci)

Citat din articolul d-nului Pruteanu :
"La traci există următoarea rînduială: îşi vînd copiii pentru a fi duşi peste hotare" .
Chiar asa sa fi fost ?
Si cum e astazi ?
îşi vînd copiii pentru a fi duşi peste hotare - de Muresh la: 28/04/2004 14:22:08
(la: Cum se manipuleaza istoria in scoli: Herodot despre traci)
"La traci există următoarea rînduială: îşi vînd copiii pentru a fi duşi peste hotare" ,o fi spus Herodot .

Azi la fel .

Chestie de traditie .
iz de lup moralist... - de Jimmy_Cecilia la: 12/08/2004 19:26:40
(la: E vina noastra!)
la comentariul lui Daniel, as mai adauga inca, daca culpabilizi atât, Radu Herjeu, de ce nu te întorci sa încerci sa îndrepti lucrurile???

este usor de criticat, când stai intr-o casa mare, calda, cu tot confortul, cu bani la banca si un salariu decent...

vina noastra?? nu a mea în nici un caz...si nu am intentia sa îndeplinesc rolul de îndrumator...sau de dascal...
dar daca ai aceasta calitate, ce mai astepti???
lupul si lupoaica - de AlexM la: 16/08/2004 23:45:18
(la: Afla despre Trecut!!!)
RSI se intreba daca lupu nu era lupoaica si care ar fi legatura cu lupul/sarpe dacic.

Nu e nici una directa. Intradevar, in trupele romanii se putea gasi dupa razboiale Dacice si dragonul dacic ca semn al cohortelor care erau formate din daci. De fapt dupa reforma armatei a lui Hadrian, s-a stabilit ca fiecare detashament de "straini" sa aibe dreptul sa-si foloseasca armele de acasa, stindardele de acasa precum li s-a ingaduit sa-si foloseasca fiecare strigatele de lupta in limba lor materna.

AlexM
#19886 (raspuns la: #16818) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."(continuare II) - de DESTIN la: 12/09/2004 07:02:25
(la: Cum gandim?)

Gavril (Gavriliţă) Costache era fiul slugerului Costachi şi al Teofanei (ascendenţa lui este controversată ).

A fost căsătorit de două ori, o dată cu fiica spătarului Caracaş, cealaltă cu fiica hatmanului Costin .

Tudosica Costin, educată în Polonia, rafinată, înrudită cu marea nobilime polonă, prin Barnovschi, a avut o influenţă benefică asupra Costăcheştilor, neam având, mai degrabă, comportament de codreni din Tigheciul cvasiautonom, aflaţi mai mereu în harţă cu tătarii .

În alte surse , aflăm despre o a treia soţie a boierului: Vasilica, fiica lui Gavril Palade şi fosta soţie a unui Cantacuzino; de aceea, se pare, Gavriliţă se va afla, la un moment dat, în partida condusă de Ilie Sturdza, care îşi susţinea cumnatul, pe Petriceicu-vodă.

În 1657, ca agă de darabani al domnitorului Grigore Ghika, Gavriliţă luptă împotriva partidei rivale, cea a lui Gheorghe Ştefan; este grav rănit la cap, pierde câteva degete de la o mână şi este, pentru scurt timp, prins de duşmani dar scapă, ajutat de un grup de moldoveni şi tătari .

În timpul domniei aceluiaşi domnitor Ghika participă, ca mare jitnicer, la lupta împotriva muntenilor, care se “hainiseră” împotriva otomanilor (numeroasele conflicte dintre moldoveni şi munteni sunt încă o dovadă a absenţei conştiinţei naţionale în această epocă, în care atitudinile sunt determinate de mentalităţi de tip feudal).

Gavriliţă este luat prizonier, împreună cu boierii Bucioc şi Buhuş, de către Constantin-vodă Şerban care “îndată i-au pus iară la boierii, şi slobodzi, fără nici o pază” , stare de fapt care ne poate face să credem că boierii s-au dat prinşi de bună voie .

În timpul primei domnii a lui Gheorghe Duca, Gavriliţă este serdar; bun militar şi rudă cu Doamna Anastasia, va ocupa, la cea de-a doua domnie a lui Duca-vodă cel Bătrân, dregătoria de serdar .

Acum influenţa sa este remarcabilă, iar statutul de mare proprietar funciar îi este confirmat printr-un uric solemn.

De altfel, răscoala din 1671-72, condusă de neamul Hânceştilor, de Durac şi de Constantin Clucerul a fost îndreptată şi împotriva puterii crescânde a familiei Costache. .

După înfrângerea răscoalei, Gavriliţă este instalat vornic de Ţara de Sus, în locul lui Grigore Hăbăşescu, compromis prin participarea la răzmeriţă.

După căderea lui Duca, Gavriliţă Costache, împreună cu neamul Buhuş şi cu alte familii boiereşti din Ţara de Jos, se opune lui Petriceicu-vodă.

Boierii se întrunesc la Galaţi, fief-ul Costăcheştilor, şi îl aleg domn pe Dumitraşco-vodă Cantacuzino .

În timpul domniei lui Antonie-vodă Ruset, Gavril ocupă dregătoria de hatman ; se pare, însă, că ar fi ţesut intrigi în vederea dărâmării acestui domnitor şi l-ar fi susţinut pe Vasile Gheuca, nepot de-al său , pentru a deveni domn.

La a treia domnie a lui Gheorghe Duca, în vara lui 1679, este mare vornic al Ţării de Jos. Se pare că a participat la “hiclenia” vel-vistiernicului Vasile Gheuca, a vel-jitnicerului Gheorghe Bogdan şi a slugerului Lupul, dar a fost iertat, datorită marii sale puteri .

Duca-vodă fuge în Transilvania, gonit de polonezii care îl reinstalează, pentru scurtă vreme, pe Petriceicu-vodă. O parte din boieri nu mai vor să rămână alături de Duca şi fug în Ţara Românească; printre aceştia se află şi Gavriliţă .

Numele său se regăseşte printre cele ale boierilor care, la 1 ianuarie 1684, semnează o cerere de alianţă cu Rusia şi care, mai apoi, iau parte la lupta anti-otomană a lui Petriceicu .

(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21846 (raspuns la: #21759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...