comentarii

Când te lupţi cu cineva în noroi fie că învingi fie că eşti învins tot te murdăreşti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
26octombrie, - de Jimmy_Cecilia la: 26/04/2005 06:10:48
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
ce-ar fi fost?
daca inainte de a scrie mesajul de mai jos, ai fi citit
cu atentie regulile generale de functionare ale cafenelei?
ca nu se vorbeste despre greselile de ortografie?

personal, mie putzin imi pasa de gresheli.. ca doar nu
mi-s secretara de limba româna... sau in alta limba...
si nu fac nici un complex... :))

dar nu-mi plac lupii moralishti...
nimeni nu ti-a zis ca-i ...
#45624 (raspuns la: #41534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cassandrei – GB, săracii şi femeile - de Simeon Dascalul la: 26/04/2005 11:06:07
(la: Papa)
Cum n-am fost de faţă la discuţia papei cu Mussolini nu pot estima amploarea luptei de înlăturare a statuii unui panteist mort cu alţii laolaltă, uitat, recent descoperit şi adoptat ca simbol anticlerical.

Aici s-a auzit despre facţiunile din cadrul bisericii catolice doar acum cu ocazia noului papă şi „conservator” nu e un cuvânt reprobabil în sine. Dacă vrei să detaliezi care din elementele conservatorismului ar trebui blamate.

Mai întâi că nu văd ce ar putea să facă biserica pentru săraci mai mult decât acte de caritate. Categoric nu poate impune şi redistribui impozite care să mai egalizeze veniturile, toată lumea ar sări în sus, e împotriva celor mai solide convingeri moderne.

Nu ştiu dacă eşti împotriva lui Ratzinger, a catolicilor sau a creştinilor in corpore, incluzându-i pe ortodocşi şi reformaţi. Probabil a treia variantă cade că pe ăştia din urmă i-ai bifat la martiri. Vreau să menţionez că în baza religioasă a protestantismului intră şi predestinarea, ceea ce a dus la ideea de justeţe a condiţiei sociale din viaţa asta. În traducere liberă dacă n-ai bani asta e din vina ta. Cam departe de ideea de caritate.
Pe ce te bazezi când reproşezi abandonarea săracilor? Dispui de statistici referitoare la activitatea caritabilă a diferitelor confesiuni creştine?

Ce a făcut Ratzinger aşa de naşpa din punct de vedere social? A mers la şedinţe ale uniunii patronatului? Solidarizarea cu bogaţii ar fi suficientă ca să-l vopsească în negru, dar la cea partea cea mai interesantă refuzi să dai detalii. Vorbeşti ca şi cum ar fi chestii arhicunoscute, care nici nu mai merită discutate. Când de fapt de Ratzinger s-a auzit în România abia acum în aprilie.

> figuri ‘progresiste’ ... preoti, teologi, educatori, scriitori ... sprijineau rolul femeii in Biserica

Nu ştiu cum ar putea să arate o biserică „pe masura timpurilor”. Papa cu soţul său alături hirotonisind gagici? Nu, asta prea miroase a falocraţie. Cel mai bine ar fi papesa şi soţia ei.



#45644 (raspuns la: #45584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
popix - de Simeon Dascalul la: 27/04/2005 09:48:23
(la: Am adus granita Europei la Prut)
Nu-i România de dincoace de Prut aşa bogată ca să se uite de sus la cei de dincolo. Basarabia e de jure, deşi nu ştiu cât de facto, românească. Nu cred că poţi asimila o ţară uni măr eliminând judeţele sărace ca şi cum ai tăia părţile stricate.
În rest, în ce priveşte entuziamul de dincolo, deznaţionalizarea, pumnul Rusiei - mă tem că ai dreptate.
#45860 (raspuns la: #45058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandrei - minunata biserică nouă - de Simeon Dascalul la: 27/04/2005 13:56:27
(la: Papa)
Nu-i chestie de evidenţă, cât de furnizare şi acurateţe a bibliografiei. În ce am citit ridicarea statuii era interpretată ca un gest de sfidare, un fel de manifestare de forţe a anticlericalismului. Şicanare, nu conflict ideologic – n-am găsit relatări despre dispute acerbe demolare / rămânere – fie n-au fost, fie n-au fost destul de importante pentru posteritate. Scrierile referitoare la epocă au păstrat detalii despre conflictul Vatican – regat şi despre Syllabus Cred că am mai scris că statuia mi-a părut cel mult un fel de cod da Vinci al epocii. Oricum ai furnizat o locaţie temporală „de săpat”.
Până la elucidarea conflictelor generate de statuie ţi-am mai găsit un martir care a suportat şi el temperaturi prea înalte. Nu s-a aventurat în filozofii neconvenţionale, dar avea idei sociale foarte solide – cred că le-ai fi aprobat. N-a fost recuperat în secolul al nouăşpelea de anticlericali care au preferat să dezgroape un panteist uitat ca materie primă pentru confecţionare simbol. Nu pot să nu le dau dreptate, Savonarola era complet incompatibil cu mentalitatea modernă.

Imaginea modernă a Vaticanului cum o vezi tu ţine de SF-ul catastrofic sau de prevestiri escatologice. Dar nu prea văd o ameninţare practică – animiştii, ăia „pe invers”, etc. încercând să ia cu asalt şi să convertească Vaticanul.

Cum n-avem nici o tangenţă cu catolicismul nu mi se pare aşa condamnabil să nu fi tocit în sesiune dosarul de presă al lui Ratzinger. De asta m-am dus pe subiectul ăsta, să văd ce se spune despre el. Partea cea mai fascinantă – chestiile ce i s-ar putea reproşa lui Ratzinger din punct de vedere al moralei comune. Sau clasice, convenţionale, ce cuvânt preferi. Are cont secret în Elveţia, vilă la Capri, a avut înţelegeri cu Bin-Laden sau cu Bush – depinde din ce parte priveşti lucrurile?
#45893 (raspuns la: #45689) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lucius – iarna nu-i ca vara - de Simeon Dascalul la: 27/04/2005 14:02:04
(la: Am adus granita Europei la Prut)
Cum zicea preşedintele în exerciţiu. Şi nici România ca Ucraina. Cine dracu’ ne credem să facem scandal pentru o baliză sau chiar pentru o rachetă? Sunt unii membri ai NATO mai puţini membri decât alţii.
Subscriu la partea cu naţiunea. Tot timpul mi s-a părut idioată ideea că poporul e nevinovat şi non-violent, chiar dacă armata lui e ceva mai naşpa.
Nu că insist să te dezamăgesc, dar domneşte aici o admiraţie sumbră vis-a-vis de capacitatea miltară rusească. Cred că aşa vedeau strămoşii noştri o turmă de zimbri. Să fiu mai exact, când se iveşte subiectul ăsta, discuţia se termină de obicei cu axioma lui Lebedev - „nu putem face nimic, dacă intră ruşii pe noi în 24 de ore suntem ocupaţi”.

> Eu nu cred ca daca ne aratam mai demni dadeau cu bomba ucrainienii sau rusii.

Nici eu, dar toate conducerile noastre, din ’40 încoace au estimat că o coloană vertebrală optimă pentru România e una de moluscă.

Nu-s prea fericit de combinaţia cu americanii. O dată pe criterii strict estetice – nu îndrăznim să cerem ce ni s-a luat decât când ne găsim stăpân puternic. După primul război eram aşa sfârşiţi că or trebuit să trimită franţujii trupe să ne apere graniţa de la răsărit de puterea sovietică. Acum lătrăm, dar numai din spatele americanilor. Mă rog, aşa o fi Realpolitik-a. A doua oară că n-am încredere. Cum e şi firesc nu-s făcute publice detaliile a ce şi cât primim după alianţă. Dar n-avut experienţe prea simpatice cu aliaţii nici în primul război. Dacă americanii ajung la concluzia că Ucraina-i prea portocalie ca s-o supere?

Dacă Republica Moldova mai are o şansă, cum rămâne cu restul? Judeţele din sud şi din nord, Transnistria? Nu-i văd pe americani aranjându-se de-o plimbare în zonă ca s-o convingă pe Ucraina să le lase din mână.

Berea – bine, o dau.
Cum stau lucrurile acuma, până istoria va ajunge pe făgaşul corect o să-mi permit o groază de beri. Nu văd prea mult entuziasm de nici o parte. Românii de dincoace sunt jigniţi că după proclamarea independenţei nu a urmat unirea cu ţara ca în 1918. Românii de dincolo ne reproşează indiferenţa conducerilor post-decembriste şi înţelegerile cu Rusia. Oricum, chiar cei ce gândesc aşa sunt puţini. În amândouă părţile populaţia are minte subzistenţa şi atât.
alfabetic - de Simeon Dascalul la: 28/04/2005 08:47:56
(la: Papa)
cassandra - poate "codul penal"? sau mai blând - opinia publică - deşi ultima e o determinare cam vagă
popix - unde eşti?
rsi - care ţin de sfârşitul lumii, pune "apocaliptice"
Pentru popix şi nu numai - de stancosty1 la: 28/04/2005 09:52:18
(la: Despre ziariştii răpiţi în Irak)
De obicei, nu revin a doua oară cu un comentariu, dar de data asta cred că este necesar.
Şi asta nu neapărat din cauza anti-americanismului tău (nejustificat), ci pentru că este necesară o lămurire.
Sunt anumite subtilităţi ale politicii externe, pe care nu toţi le cunosc (nu că aş fi eu un expert, dar unele lucruri sunt evidente pentru un observator atent).
Cumva crezi că prezenţa României în Irak este doar un moft al actualilor sau foştilor guvernanţi? Dacă crezi asta, te înşeli amarnic! Dovada este faptul că în această privinţă şi unii şi alţii au căzut de acord. De altfel, Parlamentul a votat cu o largă majoritate această participare militară.
Explicaţia este simplă, şi aşa poate o să înţelegi de ce NU SE POATE ceea ce spui tu ("ar face bine să le retragă").
Participarea României la războiul din Irak este moneda noastră de schimb pentru admiterea în NATO. Nu este singura, dar este una foarte importantă. Fără această "plată", nu am fi primit nimic în schimb.
România este o ţară mică şi puţin importantă în jocul de interese mondial, aşa că nu ea este cea care dictează regulile acestui joc, ea trebuie numai să le respecte, dacă vrea să ia parte la el.
Aerele de independenţă pe care ni le-am putea da (aşa cum făcea Ceauşescu) nu ar duce la nimic bun, pentru că nu avem ce da în schimb.
Pe de altă parte, România mai are şi alte interese în Irak, în primul rând legate de recuperarea datoriei.

În concluzie, mofturile unora, cu privire la retragerea României din Irak, sunt nejustificate şi sunt datorate fie neînţelegerii problemelor, fie relei-voinţe.
Sau cumva crezi că SUA ne numeşte "un aliat de nădejde" doar pentru ochii frumoşi ai româncelor care fac trotuarul prin marile capitale europene?
Iar Băsescu degeaba ar stârni admiraţie pentru retragerea (cu coada între picioare, fie vorba) din Irak, dacă România ar rămâne din nou în afara lumii civilizate.
Paradoxal, dar drumul României spre civilizaţie trece şi prin Irak.
#46081 (raspuns la: #45984) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Paianjenul... Instructiuni de livrare! - de anisia la: 28/04/2005 12:30:38
(la: Romancele - neam de curve ??)
Păianjenul, pe pânza sa
mielul de oaie va căra;
târâş, grăpiş pe drum s-ajungă
de la Victoria la Strada Lungă.
teleportat nu poate fi
căci, mielul când a behăi,
ar disturba întreaga undă
şi cine-ar ştii unde s-afundă?
pe mail n-are dânsul loc;
iar de n-apare la soroc
vre-un virus de l-o-mpiedica
e vai şi-amar de dumneata!
căci plata ce nu e plătită
simbria creşte… înzecită
şi te trezeşti în Ziua Mare
cu ”cecul” către încasare.
io zic atunci cu indulgenţă
să sui mata în diligenţă,
mielul cu fundă să-l aduci
şi pân’ de Paşti să îmi ajungi.




#46096 (raspuns la: #46063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o lume virtuala - de Cristall la: 28/04/2005 14:21:27
(la: Fara Titlu)
...elimina in plus si elementul spatial

insa intelesesem gresit prin:
"Iar mâine când vom fi doar noi
Să te sărut şi-n gând să-ţi mângâi chipul."
o realitate ce implica automat apropierea, in sensul lipsei distantei fizice

Caci si pana la aceste ultime 2 versuri, exista apropierea...insa era cu prezenta distantei fizice

Iar finalul e cu o speranta, pare ca aduce o usurare.

Dar fiecare intelege din niste versuri doar partea lui de suflet


#46114 (raspuns la: #45732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
homosexuali - de spinroz la: 28/04/2005 19:52:15
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
:)))) Nu mi se par aceptabile sectele satanice, dimpotrivă le cosider drept o pegră a crediţei a căror conducători exploatează sufletele nevrotice (anxioşi ce trăiesc drama unei frici neconştientizate), dar cu certitudine poligamia şi nu ,,poliganismul’’ din ţările arabe, da, fiindcă poligamia este în consens cu predispoziţia biologică a bărbatului ( masculului), care ca orice mascul din regnul animal vrea să aibă o ciurdă de femei. Bărbatul are cu deosebire tendinţe poligame şi femeia monogame. Cât de bine a surprins Schopenhauer acest lucru, nu vă mai spun, vă las să aflaţi. De aici şi două morale contrare care genereză conflicte insurmontabile între bărbat şi femeie, cea a iubirii pure a femeii şi cea sexual erotică a bărbatului. Nu poţi impune bărbatului ,,moral purity'' la care aspiră orice nevastă. O femeie trebuie să cunoască încă de la începutul căsniciei, că bărbatul suferă de aşa numita ,,morală a şoarecelui'', aceea că până şi acest mic animal, care are multe asemănări cu omul, se satură la un moment dat de aceeaşi gaură, ca să mă exprim în limbaj popular. În această idee, cred că religia musulmană (sunt creştin ortodox şi nu subscriu la legile Coranului) este mai realistă decât cea creştină; morala şi religia nu ar trebui să fie contrare predispoziţiei genetice a fiecărui sex, altfel generează fără îndoială o falsă credinţă, o morală micinoasă, face din bărbaţi nişte farisei şi induce comportamente ipocrite. A accepta ideea că bărbatul este un poligam trebuie să-i pună femeii problema cum să-l determine la monogamie. În acest sens dacă femeia îşi iubeşte cu adevărat bărbatul trebuie să dea dovadă de măiestrie şi să facă din iubirea conjugală o artă ca să-l lege pe soţ şi să-l determine astfel să nu caute la alta ceea ce acasă nu găseşte. Ce vrea bărbatul de la femeia lui? Căldură sufletească şi sex. Cu trecerea anilor, mai cu seamă după apariţia copiilor, femeia îi oferă tot mai puţin ... Reproşurile , criticile, certurile din nimic, dar mai cu seamă manifestarea în varii conjucturi a superiorităţii faţă de soţ, punerea mai mult sau mai puţin conştientă în inferioritate pe bărbat de faţă cu alţi masculi, îl alungă din patul conjugal. Bărbatul caută atunci, în afara căsniciei, femeia care să-i redea dacă nu cu adevărat puterea, cel puţin iluzia puterii masculine. El găseşte puterea, de obicei la femei inferioare soţiei sale, dar care posedă marea artă de a-i induce bărbatului iluzia ei.
De regulă femeia răspunde re-activ la descoperirea infidelităţii bărbatului şi nu reuşeşte prin atitudinea sa acuzatoare decât să înrăutăţească şi mai mult situaţia familiei: infamul trebuie pedepsit cu orice preţ. Nevasta nu-şi pune niciodată problema dacă nu ea este principala vinovată atunci când bărbatul a evadat din închisoarea căsniciei: toată vina e a lui. Iubesc trădarea dar nu iubesc trădătorii: asta e morala femeii. Prin toată conformaţia ei fizică, psihică, mintală şi spirituală femeia este predestinată realizării unităţii, a legăturii rupte. Or, prin re-acţia ei vehementă, escaladează conflictul, uneori până la despărţirea definitivă şi irevocabilă şi aruncarea în haos a vieţii progeniturilor. Cât priveşte homosexualitatea pe care o vedeţi la fiica sau fiul ( intuiesc teama şi îngrijorarea dvs. de mamă, vă e teamă de fiul sau fiica dvs să nu apunce asemenea căi) cred că este o formă extremistă de sexualitate şi se datorează în mare parte conflictelor părinteşti care au devalarizat până la a fi repudiată iubirea conjugală, familia în general, celula de bază a societăţii(ca să ne folosim de o expresie consacrată a invicibilului limbaj de lemn). Pentru copii infidelitatea unuia dintre părinţi, a tătului este percepută catastrofal de fiică, a mamei catastrofal de fiu, în parte şi gleozieii inconştiente generată cf. psihanalizei lui Freud de ,,complexul Electra, respectiv al lui Oedip’’.
#46188 (raspuns la: #45649) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tudore, tu simti vreun pericol? - de Cristall la: 29/04/2005 12:03:48
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
de ai tras acel semnal de alarma?
discutiile de aici, cele mai multe, au un ton amical
atacurile, cand apar, am vazut ca sunt rapid impaciuite
oricat de neomogena pare ca e aceasta comunitate virtuala, exista un numitor comun extrem de important: bunul simt

si deja cred ca ai constatat ca cei cu apucaturi grosolane se auto-elimina de fapt, pentru ca nu au ecou, nu le reflecta nimeni mojiciile
atunci...de ce alarma?
personal, apele de aici mi se par inca limpezi
singurul meu of e ca se scrie prea mult in scurt timp ca sa mai am vreme sa tin pasul cu voi...si citesc in diagonala, cand uneori as vrea sa ma aplec mai cu zabava asupra discutiilor

si apoi, acei useri pomeniti de tine ca s-ar fi aflat in virtuale incaierari deja ti-au raspuns mai jos si ti-au povestit ca lupa ta e mult prea hiperbolica atunci cand evaluezi schimbul lor de replici
si imi vine in minte acum "ce vrei tu? noi, buna pace"

tudore, e buna pace pe aici
iar scanteile care mai apar sa nu te ingrijoreze...au doar efect benefic
#46314 (raspuns la: #46210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nemţilor le plac ţepele româneşti - de stancosty1 la: 29/04/2005 12:11:51
(la: Nemtilor le plac tepele romanesti)
Când am citit titlul, m-am gândit ca era vorba de tzepele pe care le trag tzepuitorii români din zilele noastre. Am citit apoi despre ce era vorba si m-am linistit, nu de alta, dar mi-era frica să nu se fi molipsit si nemtzii de la noi.
Despre documentar, nimic deosebit, l-am văzut pe National Geografic acum vreo doi ani. Nu mi-a plăcut în mod deosebit, dar nici nu este asa de rău cum spui, cel putin văzut de aici. Mai ales că, din câte îmi aduc aminte, tipul venise nu de capul lui, ci la sugestia unor prieteni români.
Am văzut altele mult mai rele.
Pe de altă parte, orice fel de reclamă este o bună reclamă, mai rău e să nu stie nimeni de tine. Cel putin asa, mai află si nemtzii că există România, iar cei care se încumetă să vină la noi, îsi pot face singuri o părere.
Un coleg de serviciu are niste prieteni nemtzi get-beget, neam de neamul lor n-a avut de-a face cu România, până acum câtiva ani, când s-au decis să aibă o aventură. Ei bine, acum câteva săptămâni au venit să-şi cumpere o proprietate pe lângă Sibiu, unde vor să emigreze că sunt în prag de pensie si le place linistea!!!
Eu nu credeam c-am să aud vreodată asa ceva si dacă as fi auzit treaba asta povestită de altul as fi luat-o ca pe o glumă.
Ei bine, uite că se mai întâmplă si minuni.
In privinta atitudinii Germaniei fată de Băsescu & Co., ei au avut, nu stiu de ce, mereu o problemă de comunicare cu nemtzii; si guvernarea CDR a avut această problemă.
Nu stiu cum au făcut, dar Nastase & Co. s-au descurcat mai bine, desi nu cred că Năstase vorbeste germana mai bine decât Tăriceanu.
Aici cred că e vorba de strategie: Băsescu vede ca prioritate axa Bucuresti - Londra - New York, uitând că mai există un loc pe unde trebuie să treci înainte de a ajunge departe. Subtilitătile politicii externe nu reprezintă punctul forte al lui Basescu si uitându-mă la consilierii pe care-i are nu văd nici acolo prea multă experientă. Doar cu Andrei Plesu, consilierul oficial pe probleme de politică externă, care în afară de scurta carieră ca ministru de externe într-unul din guvernele CDR, nu are nici în clin, nici în mânecă cu externele, el fiind specialist în istoria artelor (doctor în istorie), nu e de mirare că nu există comunicare cu Germania, sau cu alte tări europene.

În concluzie, chiar dacă este desuetă, nu pot să nu repet zicala, scoasă din inepuizabila întelepciune dâmbovitzeană de doi bani (apropo de documentarul cu pricina):

"Orice shut în fund e un pas înainte."
Gesturi mici... - de Gabi M la: 29/04/2005 19:11:12
(la: intrebari !?!)
Tot plecind de la propria experienta, treaba asta cu roata care se invirteste, am constatat de multe ori ca se adevereste. La noi se zice ca Dumnezeu nu bate cu bíta...Mai devreme sau mai tirziu, de multe ori mai tirziu, fiecare "raspunde" pentru faptele sale.
In ceea ce priveste gesturile mici... Oricit de mici ar fi ele, sint ca semintele: in pamint bun dau roade!

...Am sters un rínd, incepusem iar sa dau sfaturi! :-).

Orisicít, ar fi multe de spus, sint multe intrebarile puse. Tema e foarte complexa, insa eu cred ca societatea, asa in general, nu este mindra de scursorile ei...
#46385 (raspuns la: #46297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scripta Volant - de Radrian la: 29/04/2005 23:57:32
(la: Scripta Volant)
Trebuie să recunosc că textul dumneavoastră mi-a ademenit conştiinţa într-un plăcut joc al amintirilor, confirmându-mi încă o dată ceea ce mă frământa de ceva timp - cam de când am depăşit prima fază a adolescenţei. Faptul că nu mai descoperim aceleaşi trăiri la recitirea textelor ce ne-au învolburat imaginaţia primei tinereţi s-ar părea că se numeşte maturizare. Sufletul nostru pare a fi o vioară ale cărei corzi redau cu precizie trecerea noastră prin timp. Tinerele corzi ale sufletului nostru de copil obişnuiesc a tremura la atingerea celor mai frumoase şi gingaşe sentimente, mângâiate parcă de mâna firavă a unei copile. Rămân astfel inefabile sentimentele ce ne învăluie în faţa unor cărţi dintre care aţi amintit sau în faţa unor exemple de frumuseţe şi puritate care doar în inima unui copil îşi pot găsi adevăratul ecou. Cu timpul însă, nu pot să-mi explic de ce, sentimentele ni se tocesc, devin din ce în ce mai grosolane, făurite parcă de mâna unui uriaş, iar sunetul corzilor începe să semene cu vocea răguşită a unui contrabas.
Dragostea pare să respecte aceaşi tonalitate. Iubim diferit la fiecare vârstă, inima noastră arzând întotdeauna cu altă flacără.
Cred că fiecare se îndreaptă inexorabil spre un amurg ale sentimentelor, amurg în care emoţiile noastre se vor estompa, devenind din ce în ce mai şterse şi mimând trăiri ce odată au ars cu intensitate pe altarul sufletului nostru.
belle - de carapiscum la: 30/04/2005 08:24:46
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
da, tare le zici tu "belle"... ;} apropo de zicala asta. stii cumva si ce anume nu-si mai schimba lupul toata viata lui?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#46444 (raspuns la: #46139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
D-le grigorescu - de spinroz la: 03/05/2005 23:18:43
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Îţi ascunzi identitatea sub un nume mare; este şi asta o perversitate, una psihică. Cum ai putea crede că homosexualitatea este rezulatul decăderii morale ale societăţii! Este, fără îndoială o predispoziţie genetică, specifică omului, de vreme ce sexul oral şi cel anal provoacă plăcere. Şi cine se poate opune plăcerii? Stoicii şi creştinii care îşi trag moral din stoicism. E o morală ideală care nu poate fi împlinită fiindcă este utopică la fel ca societatea socialistă multilateral dezvoltată. Nu societatea în ansamblu e vinovată! Dar în ultimă instanţă poţi să ne explici ce înseamnă decăderea morală. A da vina pe decăderea morală a societăţii şi a disculpa individul vădeşte o înclinare profundă pentru prelurea unor sloganuri decât o gândire proprie. Expresiile dvs amintesc mai degrabă de repudiatul limbaj de lemn al ideologiei socialiste şi comuniste decât să exprime o cugetare profundă asupra sexualităţii în general şi a homosexualităţii în special. Vă recomand să citiţi nuvela lui Panait Istarti, Stavru, în care eroul tânăr mâncând din acest pom al cuoaşterii binelui şi răului a apucat pe un drum fără întoarcere. Ideea dvs. că homosexualitate nu apare la sate ci apare în aşa zisele ,,cercuri înalte'' face dovada ignoranţei dvs nu numai în probleme sexuale, dar şi culturale. Biologic omul este predispus oricând mai cu seamă în perioada pubertăţii la experienţe sexuale inedite. Cei de la sate nu fac excepţii şi mulţi dintre ţărani mai cu seamă când sunt în stare de ebrietate obişnuiesc să-şi sărute cu înfocare amicii. Crezi oare că decadenţa începe la oraş? Nu, ea începe la sate Unde crezi dumneata că există mai multă puritate morală, dacă după dumneata homosexualitatea este o mizerie morală, acolo există mai multă murdărie morală. Homosexualitatea la sate chiar dacă nu atât de manifestă ca la oraş, există la sate în stare latentă.
#46865 (raspuns la: #46632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
banc de dimineata #1 - de Horia D la: 04/05/2005 15:54:36
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Scufita rosie:
- Bunico, de ce ai gura asa mare?
- Bunico, de ce ai ochii asa mari?
- Bunico, de ce ai dintii asa de mari?

Bunica:
- Scufito, pleaca naibii de aici cu lupa aia!
realitate sau pesimism? - de bluearisto la: 04/05/2005 19:35:50
(la: Efemer)
sînt ceea ce este dincolo de fereastra ta,Distanta!

Cuvinte pline de sens prin care zaresc o unda de tristete si de monotonie.Însa la un moment dat totul pare clar,cel putin din ceea ce apare în poezia ta.Gîndeste-te ca acum e primavara,perioada cînd totul renaste,chiar daca dupa aceea va veni iarna ,culorile sînt diferite sezon dupa sezon,an dupa an.Deci,optimism ! Priveste sub un alt unghi si totul se va înfrumuseta!
Bluearisto
Iubite romina - de spinroz la: 04/05/2005 21:50:52
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ai pus punctul pe ,,i''. În fond care este cea mai mare dintre toate plăcerile vieţii? Un om simplu mi-a spus: ,,Două lucruri mi-au plăcut în viaţă: peisajele naturale (ce plăcere estetică mai pură ca cea a naturii, poate trăi omul?) şi femeia (este, ca orice om simplu heterosexual) , dar mai mult decât peisajele mi-a plăcut femeia, iar cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut când m-am iubit cu femeia în mijlocul naturii. Am simţit atunci că mă împreunez cu toată natura, că devin una cu femeia mea şi natura...'' Asta pare să fie adevărata fericire pe pământ, doi oameni tineri care fac dragoste, goi, în mijlocul naturii - o retrăire a fericirii edenice.
Cât priveşte preferinţa bărbaţilor heterosexcuali pentru sexul anal sau oral vorbeşte cât se poate de clar de o homosexualitate mascată. De ce sexul anal sau oral cu o femeie ar fi normal iar cu un bărbat nu? Plăcerea se pare că e cu atât mai mare cu cât fructul oprit e mai imoral. Plăcerea mare pare stimulată de emoţia fricii indusă de imoralitatea condamnabilă : păcatul prea-curviei, cel al homosexualităţii, al incestului, al violului sau cel al pedofiliei. Toată sexualitatea extremă înseamnă o ieşire din ,,calea de mijloc'' , mult prea umană... omul vrea să fie chiar şi numai pentru o clipă - uni zeu. Toate manifestările extremiste par să inducă celui în cauză voluptăţi paroxistice; ele sunt cu atât mai mult căutate cu cât interdicţiile sunt mai draconice; să amintim pe cei care frizează moartea, experimentând sporturi extreme, maşini extreme, etc . Cred că trăiesc voluptăţi similare celor care experimentează sexul extrem.
Nu te supăra pe Rodi: femeile nu pot înţelege bărbaţii , aşa cum bărbaţii nu le pot înţelege pe ele. Bărbatul şi femeia sunt ,,fiinţe în oglindă''
#46995 (raspuns la: #46857) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Expo foto Bucuresti : "Tokyo - 100 de ani" - de Dragos Bora la: 05/05/2005 20:39:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
MUZEUL NATIONAL DE ARTA AL ROMÂNIEI
Sectia de Arta Orientala
JCII PHOTO SALON, AMBASADA JAPONIEI

COMUNICAT DE PRESA
EXPOZITIE DE FOTOGRAFIE JAPONEZA
TOKYO - 100 DE ANI

Expozitia: Tokyo - 100 de ani
Vernisaj: joi, 5 mai, orele 12.00
Perioada expozitiei: 5 mai - 5 iunie 2005
Locul: Muzeul National de Arta al României
Sala Rotonda Auditorium
Corp Stirbei (Strada Stirbei Voda nr. 1)
Program de vizitare: miercuri-duminica 11.00-19.00


Muzeul National de Arta al României, Ambasada Japoniei la Bucuresti si
JCII
Photo Salon au placerea sa va invite joi, 5 mai, orele 12.00 la
vernisajul
expozitiei de fotografie TOKYO - 100 de ani. Deschiderea expozitiei, al
carei curator este domnul Gheorghe Kazar, va avea loc în prezenta
doamnei
Roxana Theodorescu, Director General al Muzeului National de Arta al
României, a Excelentei Sale, domnul Naotoshi Sugiuchi, Ambasadorul
Japoniei
la Bucuresti si a doamnei Mayumi Moriyama, presedinte al JCII Photo
Salon
si membra a Camerei Deputatilor din Japonia.
Prin intermediul unui grupaj de aproape 180 de fotografii alb-negru si
co-
lor realizate în perioada 1890 - 2000 de artisti japonezi, expozitia
reflec-
ta schimbarile care s-au produs în Tokyo de-a lungul secolului al
XX-lea.
Fotografiile fac parte din colectia JCII Photo Salon (Japan Camera and
Optical Instruments Inspection and Testing Institute) si au fost expuse
pen-
tru public în ultimii 10 ani la Photo Salon.
Fotografiile de la începutul secolului al XX-lea înfatiseaza atmosfera
ora-
sului prin intermediul imaginilor cu cladiri guvernamentale, parcuri
sau
gradini. Pentru a le face sa para mai reale, autorii colorau manual
fotogra-
fiile, aspectul lor fiind de tip carte postala. Lucrarile au fost
realizate
de fotografi profesionisti care erau si proprietari de studiouri foto -
ei
erau singurii care detineau la vremea respectiva aparatura necesara
obtine-
rii unor astfel de imagini.
Fotografiile realizate în perioada interbelica surprind aspecte din
viata
cotidiana a locuitorilor capitalei nipone. Imaginile cu Tokyo-ul anilor
’30
înfatiseaza o tara care se îndreapta spre razboi, în timp ce dupa
capitula-
rea Japoniei metropola ne apare ca un oras grav afectat, care-si
începea
însa reconstructia. „Miracolul economic japonez”, cum a fost numita
epoca
de dupa anii ’50, este ilustrat prin fotografii caracteristice
diferitelor
etape de modernizare, o importanta speciala fiind acordata Jocurilor
Olimpi-
ce din 1964. Portretistica este unul dintre genurile preferate de
maestrii
fotografi japonezi din aceasta perioada, în expozitie putând fi
regasite
portrete de politicieni, scriitori, actori, muzicieni si oameni de
afaceri.
Fotografiile zilelor noastre vadesc mai degraba un interes sociologic
si
preocuparea pentru anumite probleme cu care se confrunta capitala, cum
ar
fi problema poluarii si a supra-aglomerarii urbane. Multi artisti
contempo-
rani prezenti în expozitie - precum Ihee Kimura, Kiyoshi Sonobe sau
Shigeichi Nagano - au fost influentati de Yonosuke Natori (1910-1962),
pa-
rintele fotojurnalismului japonez, cel care a înfiintat „Atelierul
Japonez”
si a introdus termenul de fotografie de presa în Japonia.





Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...