comentarii

CIUDA OPUS


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pt. Destin - de Little Eagle la: 13/05/2004 15:58:38
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Imi dau seama ca traiesti in Ohio,deci sintem in aceiasi tara.Eu insa la polul opus,in New Jersey.
Stiu f. bine despre ce vorbesti.Eu de mult cred ca sufletul este nemuritor.Sint f. sigur de asta in ciuda multora de pe forum care nu cred in reincarnare.

Sufletul este etern si potrivit Creatiei,trebuie neaparat sa treaca prin multe vieti pt. a se purifica si contradictoriu,sa se reuneasca cu insusi Creatorul.
Unii numesc asta God realization,in special in filosofia si credintele indiene(din India)dar la fel este si in credinta indienilor americani.
Poate singurele religii si credinte in lume care considera ca omul are doar ...o singura viata adica cea ...prezenta ar fi cea crestina si musulmana ori iudaica.

In viata exista pt. fiecare o anume karma si fiecare isi are Sanskarele lui ce-l urmaresc din alte vieti trecute,idea este sa le derulam si sa scapam de ele,sa ajungem la clean slate.Pt. asta ...o singura viata nu e de ajuns!
Si pt. ca sufletul este etern,va trebui sa treaca deci prin multe si variate experiente adica prin multe vieti si NU neaparat in forma de barbat,sau femeie doar ci este chiar posibil ca 3-4 vieti la rind sa fii in forma de femeie si in urmatoarea sa fii barbat si invers.
La fel,vei trece si prin diverse credinte si religii,sufletul trebuie sa aiba experienta tuturor si la fel vei fi diverse natii si rase ori straturi sociale,fie plin de bani intr-o viata fie sarac lipit in urmatoarea,te nasti fie undeva in Africa de ex. si apoi te nasti in Franta,sufletul are aceasta menire a lui.

Cu cit invata mai multe de la o viata la alta,cu atit devine mai intelept si spiritual si deci cit mai aproape de tinta suprema.
De fapt este o involutie,dar contrar unor credinte(indiene de ex.),odata ce sufletul s-a reincarnat in forma de om,nu mai exista regres,deci nu te vei reincarna in alte forme inferioare,pt. ca AI TRECUT deja prin toate!
Iti imaginezi de cind existam in aceasta creatie???
Sufletul la inceput a fost piatra....si apoi trece prin alte forme,vierme,peste,pasare,animale diverse etc.si in final om.Odata in forma de om alte reincarnari,ar fi 840.000 de reincarnari din momentul in care esti om.Deci e un drum lung,dar daca esti brav il accepti pt. ca esti parte din Creatie,ea este si va exista la infinit.

De aceea mereu vorbesc despre natura sa o iubim pt. ca de fapt ne iubim pe noi insine cei ce am fost cindva,o oglinda in care ne redescoperim sufletul.
Dar s-o facem in mod natural adica sa credem in aceasta dragoste,nu-i loc de a o minti pt. ca ne mintim pe noi insine!Si Creatia stie asta!
Sufletul e nemuritor pt. ca exista in tot ceea ce ne inconjoara,chiar si in ceea ce consideram ..urit si rau...stiu,este cel mai greu lucru de infaptuit!!!Trebuie sa ajungi la un inalt stadiu spiritual sa gindesti si sa pui in practica asta si sintem inca f. departe de Dumnezeu.
Meher Baba a spus ca in lume din 3 milioane de credinciosi in Dumnezeu,doar unul singur crede cu adevarat!Este un % demoralizator....adevaratii credinciosi NU FAC o parada din credinta si religiile lor.
De aceea eu imi cunosc locul si stiu ca nu sint acel unul din 3 milioane!!!
Dar incerc sa iubesc,a spune ca iubesti si crezi in Dumnezeu,de ex.mi se pare impropriu.Mi se pare o amagire a sufletului,care este acaparat prea mult de iluzia vietii.
Nu sunt un mare credincios in ale religiilor si consider ca nu ai nevoie sa fii deloc religios sau sa apartii unei credinte anume ci sa incerci sa le accepti pe toate fiind aceiasi expresaie in alte cuvinte ale unei unice credinte ce nu are nevoie de termenul"religie"
Altadata am mai scris ca omul a creat religiile,nu Dumnezeu!Repet acelasi lucru si acum,din motive egoiste si din iluzia cum ca ...a lui e cea adevarata....!
De aici atita suferinta in lume si razboaie inutile,in numele ...lui Dumnezeu?Ce are el de-a face cu egoismul nostru?

Am mai scris recent ca NU am nici o religie,NU merg nici la biserica,ce nevoie am cind biserica e natura toata si Creatia in jurul meu,daca ma inchin la Dumnezeu,apoi o fac zilnic cind ies afara in gradina si ma uit la albine,flori si pasari,vad in ele pe Dumnezeu si el vorbeste cu mine prin ele,ma vad in ele,sintem ...acelasi suflet nemuritor!
Ma rog pt. ele si pling pt, ele,nu sintem separati de Dumnezeu ci suntem unul cu el!Marele Spirit,Avatarul,este peste tot in jur si mai mult in tine insuti!!!
Daca ai intelepciunea de a recunoaste asta vei sti cine esti si vei invata sa iubesti in loc de a uri!Pt. ca ura exista si atunci cind din ipocrizie te ascunzi in spatele unei religii si ai "credinta" ca ceea ce faci este ...bine.de ex. sa pornesti un razboi sau sa urasti un hindus sau musulman,pt. ca are alta credinta ca a ta?Cine iti da dreptul de a fi atit de sigur ca religia ta e cea "adevarata"?
Ori sa-ti impui religia altor popoare?
Oare nu esti acelasi suflet?
Cind esti curat in suflet,oricine din jur simte si vede asta,te admira,e o conexiune greu de explicat,chiar si dusmanul tau va vedea in tine asta pt. ca nu-l gindesti ca dusman ci ca un frate.
Oare ne numim...crestini si ne batem cu pumnii in piept ca iubim si credem in Iisus,dar de fapt...citi ii urmeaza cu adevarat invataturile?
Unul la 3 milioane in lume si chiar si Papa e in acesti 3 milioane!
Nu vei auzi si nici cunoaste pe acel unic om,pt. ca e mai aproape de Dumnezeu decit oricine si a fi modest si a iubi in tacere pe Dumnezeu este ceea ce vrea Dumnezeu de la noi!!!!

Si sa stii ca indienii americani au o intelegere si intelepciune ce-i pune mult mai aproape de Dumnezeu decit orice papa sau preot sau cardinal din lume!
si pt. ca veni vorba,da,Socrates a fost un mare ginditor dar nu a fost printre primii in lume care a afirmat ca sufletul e nemuritor.

Love&peace,
Ozzy
..........................................................................................................................
"Totul iti este scris cu mii de ani in urma,este drumul pe care ai mers si vei merge inca.Uneori acest drum devine invizibil dar el exista totusi.S-ar putea sa nu stii unde duce dar cert e ca nu vei avea incotro,vei umbla pe drumul tau.Este drumul sufletului etern ce in final te va duce la Creator,la Marele Spirit.Este unicul drum ce exista."

Chief Lame Deer(Lakota tribe)
.........................................................................................................................






















































































pentru anisia - de desdemona la: 20/10/2004 16:43:03
(la: Prietenia si prietenii)
Draga anisia, te rog sa mi te adresezi cu 'tu' (nu m-am considerat niciodata vrednica de oficialul 'dvs' - decat, poate, seara pe clar de luna, cand vin trubadurii sa-si ofteze cantecele sub balconul meu, dar cum asta nu se intampla prea des, ma surprinde sa nu fiu tutuita). Pe de alta parte, daca dumneavoastra preferati adresarea in aceasta forma, pot sa o fac (daca mi-o spuneti). Pana atunci insa, prefer sa fiu cu toti 'per tu' ca de la virtual la virtual.
Nu stiu daca inteleg exact sensul afirmatiei 'multe din prieteniile de(...) acum sunt bazate pe interes'. In ce sens: interesul cuiva sa-ti fie prieten fiindca obtine ceva de pe urma ta sau in sensul de-a avea interese comune (pictura, conversatie, natura, calculatoare)? Daca e al doilea sens (ceea ce nu pare a fi probabil) e perfect normal, daca nu ai nimic in comun cu cineva nu ai ce discuta cu el. Daca e in primul sens, aceea nu mai este prietenie. Dar poate sa fie ceva intermediar intre acestea doua si anume: o persoana cu care ai cateva lucruri in comun, si careia ii dai mai multa importanta decat i-ai da in mod normal fiindca prezenta ei iti este utila. Cum ar fi persoana cu care te duci la sport. Ea poate trece drept o 'prietena' mai ales daca de ani de zile mergi la sport impreuna cu ea, desi efectiv nu comunici bine cu ea si nu ti-ai 'deschide inima' in fata ei. Astfel, prin forta imprejurarilor (si din interes, acela de-a nu fi singura) cultivi relatia in ciuda lipsei de inclinatie. Aici se poate spune ca nu e prietenie adevarata, fiind mai mult 'camaraderie'.
In fine, am senzatia ca nu la acest lucru te-ai referit, ci la 'bisericutze'=grupulete (pe care le amintesti pe urma). Acestea au implicit o caracteristica: resping persoanele care nu le apartin. Am intalnit in trecut trei astfel de momente, si in unele dintre acestea eram un fel de 'fortza de mentinere a pacii'. In scoala generala (pe la 6-8 anisori) imi amintesc foarte bine ca in clasa noastra se creasera (intre fete) doua 'partide' in jurul unor 'lidere' care erau ambele cam dominatoare si hotarata, si nu se prea iubeau reciproc. Normal, fiecare din ele recruta prozeliti printre fetele inocente din clasa. Si asa se facuse ca la un moment dat una din clici incepuse sa persecute un membru mai timid al 'opozitiei', prin excluziune de la activitatile comune. Ca sa isi desavarseasca victoria, au venit si la mine sa ma convinga sa 'nu ma joc cu' X. Mare greseala! Eu de mica am avut valentze de justitziar (sau schtroumpf moralist) si imediat am inceput o campanie anti-clica, convingand (cu debitul meu mare inca de pe atunci) pe oricine voia sa ma asculte ca nu e corect sa faca asa, ca nimeni nu castiga din asta, si ca nimeni nu are dreptul sa impuna regulile sale asupra grupului. In fine, am reusit sa castig procesul, si partial, antipatia celor doua 'sefe' (fiindca m-am opus si celuilalt grup cu alte ocazii) ulterior au mai fost conflicte dar nu majore, si clasa noastra a fost relativ unita. Mai grava a fost problema cu baietii (la varsta aceea ne uram ca romanii si turcii) si ne luam chiar la bataie in numele dreptatii (si feminismului ?). Dar asta era alta poveste, cu toate ca ne-am batut cu pumni si palme (si cu bulgari de zapada) am avut mereu mare respect unii pentru altii. O clasa normala, ce mai.
Altfel de situatie a existat in liceu, asemanatoare in esenta, diferita in rezultate. Imediat dupa ce am inceput scoala in clasa a IXa, s-a format prima 'gasca', in urma unor chefuri si dupa ce ne-am cunoscut un pic. La inceput, grupul a fost cu 'intrare libera' dar ulterior au aparut vreo 2-3 persoane care au inceput sa 'dea nota de cool' a grupului. Crezi ca au fost persoanele cele mai valoroase ? Nu, persoanele cele mai 'infipte' si obisnuite sa domine. La nici o luna de la crearea, grupului au inceput presiunile asupra celor ce nu se conformau 'standardului', iar pentru adminterea de noi membri de-obicei trebuia sa te arati foarte ingaduitor cu 'sefii', sa te lasi umilit, dupa care erai acceptat. Persoanele cu bun simt care oscilau la 'periferie' au plecat imediat, altii mai cu personalitate au ramas (dupa o infruntare personala cu 'sefii'). In timpul asta si eu ma aflam la 'periferie' dar ca de obicei nu mi-am dat seama ce se intampla (sunt foarte distrata, si daca ceva nu e scris negru pe alb il ignor total). Ceva mai tarziu mi-am manifestat interesul pentru grup si am vrut sa fiu admisa, intre timp 'puterea' trecuse in mainile unei persoane care desi era cam dominatoare, era si cea mai iubita ca lider, si cel putin merita pozitia). In momentul acela eu faceam parte dintr-un altfel de grupuletz (de fapt eram 3 prieteni buni). Abia cand mi-am manifestat adeziunea la 'gasca' am constatat conflictul. Eu as fi fost admisa dar numai fara ceilalti doi prieteni (existand oarecare animozitati intre ei si amicii mei). Fiind pusa in fata unei astfel de alegeri, am renuntat la 'membership' in 'gasca'. Ulterior mi-am dat seama ca as fi putut sa aderez totusi, si sa continui si cu ceilalti 2, dar ar fi cerut mai mult timp si intelegere (si eu eram tare tanara si cam naiva). Marturisesc ca atat timp cat eram la 'periferia gastii' cei dinauntru ma considerau cam ciudata.
A treia situatie s-a petrecut cumva independent de mine. Un grup de oameni (vreo 30) ce se cunosteau de mult au avut pareri diferite cu privire la o fapta facuta de-o persoana. Unii au aprobat-o altii au condamnat-o, si s-au impartit in grupuri impotriva ei. Eu am considerat ca ambele parti au dreptate si ca schizma nu are nici un rost (fiind o adevarata copilarie in comportament) dar nu m-am implicat deloc in rezolvarea ei. Speram ca timpul sa le dovedeasca ca s-au inselat ... nu in ce priveste condamnarea sau nu a acelei fapte ci in ce priveste impartirea in grupuri.

Aici unde sunt acum (de cateva luni) nu imi vine sa imi fac prieteni. E si un serviciu temporar si nu stiu dupa cele cateva luni daca voi mai sta aici sau intr-un oras la sute de km distanta. Placerile Frantei. Dar parca nu mi-e usor sa ma explic, sa ma deschid in fata unor persoane care vor trece prin viata mea in 2 ani si nu le voi mai vedea dupa aceea. Altfel cunosc zeci de oameni in care am investit afectiv, si se afla prin diferite tzari si continente: in India, in Madagascar, in America, in Columbia, in toate tzarile din EU, si mi se pare ca pierzand aceste persoane am pierdut parti din mine.
Cred ca ti-am raspuns mai multe decat trebuia, sper sa nu te fi plictisit, si daca da, imi cer scuze pentru timpul ce l-ai pierdut citind mesajul asta. Sper ca ti-am raspuns la intrebare, daca nu e asa, sune-mi.

O zi buna !

Desdemonita
#25675 (raspuns la: #25575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
okiii - de Belle la: 12/05/2005 17:45:39
(la: Penibilul)
Hai sa ma bag si sa povestesc o intamplare nu exagerat de penibila dar destul de "embarassing", in nici un caz sfarsitul lumii sau deprimanta, dar haioasa (mai ales privita dupa atatia ani) …s-ar putea sa butonez cam mult la ea asa ca oricum nu stiu cine o sa aiba rabdare s-o citeasca (eu una stiu sigur ca n-as avea :P si ma mir ca voi avea rabdare s-o scriu, asa de mult probabil scriu doar o data pe an si probabil ca daca as povesti-o in viu grai in 5 minute as fi gata)

Eram foooooarte tanara, vreo 20 si-un pic (pana-n 25 cred) si-a trebuit sa plec intr-o delegatie la monte carlo. Din pacate persoana cu care trebuia sa merg a fost nevoita sa ramana in tara asa ca m-am trezit singura numai printre "directori" unul si unul, din alte tari, tot peste 50-60 de ani ;)

Pentru mine a fost totusi o experienta frumoasa, in ciuda intamplarii la care o sa ma refer, fiindca a fost pentru prima data cand imi venea sa plang de ciuda in ziua in care-mi faceam valiza sa ma-ntorc acasa, a fost prima data cand am zburat cu elicopterul (zbor de doar 7 minute intre nisa si monte carlo, putin cam “panicant” caci elicopterul decoleaza cu botul mai jos decat coada, peste mare, si prima senzatie a fost ca are de gand sa ne bage la apa iar eu nu sunt buna inotatoare) dar n-a fost pentru prima data cand ajungeam la destinatie fara bagaje (regula nr. 1 de transit prin aeroportul Charles de Gaulle: daca vrei sa ai si bagajele ia-ti geanta de mana, nu le da la cala).

Ma cam lungesc, asa ca sa trec la intamplare …. deci toate bune si frumoase, vreme superba si alte alea-alea, pana cand intr-o seara am fost invitata la o receptie organizata in incinta cazinoului. Am fost destul de inspirata sa-mi iau in bagaj ceva mai deosebit de-mbracat dar din nefericire, fiind vara n-aveam decat o pereche de dresuri nedesfacute in dulap (fefe, tu sa citesti stockings nu dresuri, daca ajungi pe comentariul asta) pe care-am aruncat-o in valiza, inainte de plecare, just in case.

Deci ajung eu la hotel dupa sedinta si-ncep sa ma pregatesc de receptie (spalat, imbracat, parfumat, fardat, tot tacamul) fiindca la 7 trebuia sa vina un domn mai in varsta din delegatia irlandeza sa ma insoteasca pana la cazinou. Dresurile insa nu erau din cele obisnuite, ci ca cele de portjartier, dar cu un fel de lipici/elastic si danteluta pe margine, ca sa nu mai fie nevoie de portjartier. La 7 fara cateva minute, nice and dandy like a candy, cobor in holul hotelului unde ma astepta domnul cu pricina (fara flori evident ca doar nu era un date, dar plin de zambete si complimente).

Drumul de la hotel pana la casino nu era decat o plimbare de seara de 15 minute, absolut relaxanta dar se pare ca numai pentru unii... ale naibii dresuri (pe care cine stie de cand le-aveam in dulap si probabil se uscase lipiciul) incepusera sa cam alunece la vale si-mi crea o stare de discomfort, desi inca nu intrasem in panica fiindca fusta era lunga cam cu-o palma deasupra gleznelor si-am crezut ca nimeni nu va observa. Insotitorul meu insa a observat fiindca se cunostea pe fata mea ca ceva nu e in regula si nu stia de ce ca doar el nu facuse nimic ;) A trebuit pana la urma sa-i spun, iar el foarte natural si normal imi sugereaza "pai da-i jos" ...reactia mea a fost binenteles destul de indignata, cum adica sa m-apuc sa-mi dau jos ciorapii in mijlocul strazii, desi argumentul lui era suficient de logic "pai daca te deranjeaza, de ce sa nu te simti comfortabil si ne-stresata".

In mijlocul dezbaterii mentale care-o duceam cu mine insami constat ca hop, ciorapii s-au oprit din alunecare deasupra genunchilor si-atunci am rasuflat usurata c-am scapat de stress ........sau cel putin asa credeam. Drumul catre cazino era in panta in coborare, mai aveam doar cateva minute pana acolo, cand ne-am intersectat cu o pereche de barbati mai tineri (si draguti foc) care veneau din directie opusa. Urcand la deal (din pacate pentru mine) este evident ca mai intai mi-au vazut gleznele si-apoi restul.... si n-am priceput de ce dintr-o data unul din ei a ridicat brusc ochii spre fata mea (probabil sa vada cum arat si-n rest) cu o privire stupefiata sau cel putin intrigata. Atunci abia mi-a trecut prin cap sa ma "studiez" si mi-a pierit toata bucuria ca ciorapii s-au oprit din alunecare cand am realizat ca se adunasera in jurul gleznelor ca la babele sleampete care au uitat ca mai exista si-acel obiect miraculos numit oglinda.

Evident, m-am inrosit ca focul (tinerete, tinerete, ochi alunecosi, inima zburdalnica) si mi-a venit sa intru in pamant de rusine. Nici cand am urcat scarile cazino-ului nu am fost mai putin embarassed stiind ca-n urma mea suint atatea persoane, mai ales cucoane ultra elegante si sofisticate, iar eu sunt cu ciorapi adunati la glezne.... Nu mai vorbesc primirea la usa cazinoului, chleneri cu gura pana la urechi si tavi de sampanie urandu-ne bun venit si bla-bla-bla ... nu m-a interesat nimic din ce-mi ofereau, primul cuvant a fost: "unde-i baia" si-am pornit-o pusca in jos pe scari catre locul cu pricina ca sa-mi pot scoate cu discretie nazbatiile de dresuri (eh, si ce daca n-am fost o doamna - apropos de ce-am trancanit noi fetele pe-o alta conferinta mai demult) macar eram fericita ;)))) cel putin nu mai aveam ciorapi cazuti pana la genunchi si infasurati in jurul gleznelor, iar fusta era destul de lunga ca sa mascheze lipsa lor.

Cel putin din momentul acela am enjoyed intreaga receptie, iar chestia cea mai faina a fost la sfarsit cand ne-au scos pe toti pe terasa din spatele cazinoului ca sa asistam la un air show doar cu elicoptere (monte carlo e prea mic ca sa aiba aeroport in toata regula si avioane in flota) iar comenzile de acrobatii date de comandantul de flota (sau cum s-o numi) erau date la difuzoare sa le-auzim si noi, inedit lucru pe care nu l-am mai intalnit la nici un alt air show.

Ma amuza acum cand imi amintesc, mi-aduc aminte cat de penibil m-am simtit si cum intrasem in panica la un moment dat ...probabil ca si-acum m-as simti rusinata dar nu cred c-as mai intra in panica pentru-atata :)
pt Cico - de cattallin2002 la: 24/06/2005 14:36:19
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Mi-ai scris ca ai gasit mesajul, eu cred ca l-am cautat pe al meu o ora pina sa il gasesc. Daca nu scriai tu ca l-ai gasit nici nu-l mai cautam.
Tu tot spui de dogma si adevarata stiinta. Eu spun invers, ca evolutionismul este o dogma!
Am doua argumente care s-au dezbatut si mai sus:
(1) teoria evolutionista a pornit ca o simpla ipoteza lansata de Erasmus Darwin, bunicul lui Charles. In realitate, speculatiile lui Darwin se întemeiau, aproape în întregime, pe observatiile sale, nu ale evolutiei, ci ale variatiei. Pe când călătorea în Insu lele Galapagos, Darwin s-a mirat de ce erau treisprezece varietăti ale acelu iasi fel de cintezoi, gândindu-se că aceasta se datora faptului că a existat o varietate originară care s-a dezvoltat în functie de mediu. Insă aici nu este vorba de evolutie, ci de variatie. De aici a sărit direct la concluzia că, dacă asemenea mici schimbări se continuă mereu, se va ajunge, în final, la un fel de creatură absolut diferită. Incercând însă să dovedesti stiintific acest lucru, apare o problemă: nimeni nu a observat vreodată astfel de schimbări majore; s-au observat doar schimbări înăuntrul aceluiasi gen.

[Aceasta se întâmplă deoarece, cum s-a arătat astăzi prin cercetările geneticii, capacitatea de variatie a unui organism particular este limitată de variabilitatea inerentă fondului său genetic. „Cu alte cuvinte", scrie Phillip E. Johnson, „motivul pentru care câinii nu ajung la fel de mari ca elefantii, cu-atât mai putin să se schimbe în elefanti, nu este acela că nu i-am fi hrănit suficient de mult. Câinii nu au capacitatea genetică pentru acel grad de schimbare, si se opresc din crestere când se atinge limita genetică"
Dovezile stiintifice de care se face uz, acum incep sa-si arate coltii si tocmai ele contrazic acesta teorie. Am argumentat in ultimul mesaj.
(2) Este o teorie impotriva logicii normale
Am declaratia lui Pierre P. Grasse, unul dintre cei mai mari biologi în viată, fost presedinte al Academiei Franceze de Stiinte. Dr. Grasse îsi încheia cartea cu acest nimicitor rechizitoriu al evolutiei darwiniste:

„Prin uzul si abuzul unor postulate ascunse, al unor îndrăznete si adesea neîntemeiate extrapolări, s-a creat o pseudo-stiintă. Ea prinde rădăcini în chiar miezul biologiei, făcând să rătăcească numerosi biochimisti si biologi, ce cred în mod sincer că acuratetea conceptelor fundamentale a fost demonstrată, ceea ce este departe de realitate."[Am citat după traducerea engleză a cărtii lui Pierre P. Grasse, Evolution of Living Organisms, Academic Press, New York, 1977, p. 202.]

Ca este opusul crestinismului o subliniaza si un pasaj dintr-un eseu din 1997 scris de geneticianul de frunte Richard Lewontin:

„Noi tinem partea stiintei în ciuda absurditătii evidente a unora dintre explicatiile ei, în ciuda esecului său de a împlini multe din extravagantele sale făgăduinte de sănătate si viată, în ciuda tolerării de către comunitatea stiintifică a unor povesti inconsistente luate ca atare, fiindcă ne-am luat un angajament prioritar, un angajament fată de materialism. Nu metodele si institutiile stiintifice ne constrâng să acceptăm explicatia materialistă a lumii fenomenale, ci, dimpotrivă, aderenta noastră apriorică la cauzalita tea materialistă ne obligă să creăm un aparat de investigare si un set de concepte ce produc explicatii materialiste, indiferent cât de potrivnice in tuitiei, indiferent cât de mistificatoare pentru cei neinitiati. Mai mult, ma terialismul este absolut, căci nu putem să acceptăm ca un Picior Divin să ni se pună în prag."[Richard Lewontin,"Billions and Billions of demons", in The New York Review of Books,9 ianuarie 1997,pp28-31]

Tot ce tine de stiinta si logica este impotriva acestei pseudo-stiinte.
Atunci care e dogmatic si care tine partea stiintei?

#56476 (raspuns la: #56390) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Evolutia si importanta sa in ciuda parerii lui Skell - de Cassandra la: 01/11/2005 16:03:01
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Ai scris: "Evolutia este un concept deosebit de important pentru bunastarea omenirii, stiinta medicala si intelegerea lumii."

Da si imi mentin opinia in ciuda articolului lui Skell. Skell este chimist nu “biochimist” asa cum au tinut sa-i adauge prefixul “-bio” cei de la Institutul Discovery ca sa nu existe dubii ca ar avea cunostinte de biologie.
Si de ce nu ma mira deloc opinia lui Skell care la batrinete a devenit adept al ID (Inteligent Design), si care a afirmat:

“the main purpose of anyone teaching evolutionary biology in our schools is the indoctrination of students to a worldview of materialism and atheism”

Nu am sa ma satur sa repet – evolutia nu este o teorie antireligioasa (doar unii crestini o privesc ca pe o amenintare directa) este acceptata si de oameni care cred in religia crestina si multi dintre marii evolutionisti au fost oameni credinciosi.
Skell spune ca studia antibioticele in timpul Razboiului II Mondial fara sa se gindeasca la evolutie. In ziua de azi e greu de crezut ca microbiologii pot studia patologia bacteriana si virala fara sa tina cont de evolutie. Genetica evolutiva permite intelegerea multor patologii genetice ca sa dau un exemplu - Corea lui Huntington. Evolutia este la fel de importanta in agricultura si economie. Si bineinteles este un concept important pentru a intelege biodiversitatea pe pamint.

Iata un link interesant pentru cititorii interesati sa inteleaga mai multe despre evolutie. Adeptii creationismului nu vor fi nici ei dezamagiti pentru ca isi pot exercita abilitatile cercetind ce “organizatie extremista de stinga” se ascunde in Berkley si conspira sa demanteleze “societatea traditionala americana”

http://evolution.berkeley.edu/evosite/relevance/index.shtml

sexul opus ce altceva? :) - de rembrandt la: 09/11/2005 21:24:24
(la: ce cautati la o persoana de sex opus ?)

sexul opus
ce altceva?
:)

________
keep it simple
Stalactita este partea opusa - de Maria Palaria la: 16/11/2005 10:57:10
(la: joc)
Stalactita este partea opusa stalagmitei. Probabil o formatiune calcaroasa, incerc sa-mi reimprospatez amintirile, dar las pe altul care stie mai multe.

Ce este un rau necesar?
#87903 (raspuns la: #87742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donquijote & dorin - de cattallin2002 la: 24/12/2005 14:44:58
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Ca sa nu se transforme discutia in atacarea unei pareri sau alta va propun sa analizam citeva puncte pe care le-am evidentiat eu:
1. Nu prea se pot aduce argumente stiintifice sau de orice natura in afara de cele teoretice sau speculative la aceasta teorie a evolutiei.
Cum scria si Cassandra, Darwin cind a emis teoria nu cunostea nimic legat de genetica. Aceasta a evidentiat ca nu se pot produce decit mutatii in cadrul aceleasi specii, adica musculita de otet ramine tot o musculita de otet chiar daca se schimba culoarea sau conformatia aripilor. Asadar, din cauza acestei modificari doar in limita amprentei genetice, intre speciile mai simple sau mai complexe existente acum NU se pot produce modificari in sensul transformarii unei specii in alta. Asadar, E IMPOSIBIL ca maimuta sau alta fiinta ce are ADN sa se transforme in om sau in alta specie.
Din cauza acestui fapt apare ipoteza ca nu ar fi existat intotdeauna ADN. Asta e un fel de daca si parca, nu exista nici cea mai mica dovada de asa ceva. Oricum, asta ar insemna ca toate organismele ce le gasim azi ar fi evoluat odata din alte organisme ce nu aveau ADN in forma de azi si au ramas asa, nemaiputind evolua vreodata.
2. Teoria evolutiei in ciuda a ceea ce sustineau unii subiecti este opusa crestinismului, oricarei denominatiuni. Pt ca la baza oricarei biserici crestine este Biblia.
3. As propune si o alta cercetare. Daca are cineva rabdarea sa cerceteze Biblia daca exista o contradictie cu toate descoperirile stiintifice actuale. Sa spuna de exemplu daca scire undeva ca soarele se invirte in jurul pamintului, etc. Sa spuna daca exista o singura contradictie cu ceea ce se cunoaste dpdv stiintific. Si in domeniul astronomiei, fizicii, geografiei, istoriei. Vorbesc de datele verificabile nu de teorii de genul extraterestrii sau evolutionism.
Deci as sugera o dovada in sensul asta si o dovada stiintifica a evolutionismului. Doar cite una de fiecare.
Toate cele bune de Craciun

cattallin2002@yahoo.com
#96841 (raspuns la: #96458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si in ciuda statistilor...se - de pici la: 10/02/2006 19:39:56
(la: Sarbatoriti Sf. Valentin?)
si in ciuda statistilor...se impamanteneste si la noi. eu am crescut odata cu valtoarea provocata de aceasta "sarbatoare" la romani, si vad ca generatia mea a acceptat-o ca atare, iar printre cele care vin ma astept sa fie si mai populara. asta e doar unul din efectele globalizarii. rand pe rand, vor aparea si cele mai grave, iar noi toti vom asista la fel de neputinciosi ca si acum.
latu, cri cri - de picky la: 29/05/2006 09:19:43
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Adrian Fuchs :

Am facut experimente si simulari. N-am reusit sa obtin un intreg prin contopirea procentelor. Sub toate formele a iesit sub 100%. Singura esplicatiune apropiata, dar in penubra stalului, pe care am acreditat-o, devine prin fotosinteze succesive binenteles, cea a pitorescului flambat prin aplicarea de lipitori sub forma de apendice tortionar. Aprofundarea manuscriselor de la Marea Moarta, intru celebrarea diasporei fecunde, cu tot cu extractele de vremuri pasate, ma duce firesc si contorsionabil, la teza din primul trimestru al cretacicului. Aplicand corectiile (cu nuiaua sfantului Nicolae) si coeficientii cunoscuti drept notorii, am obtinut impotriva tezelor din aprilie, un suumum de factori sinergici si hermeneutici, factori care cu ajutorul prelucrarii lor mecanice, denota in ciuda caratelor carafei carului mare, ca oistea acestuia poate fi extrapolata cu maximum de eficienta si asupra politicii agrare fara a avea efecte de necropola !!!

Cu toate ca scepticii mai cartesc si scrasnesc, sunt pe deplin asigurat (Allianz) ca viitorul sumbru poate fi alchimizat si preluat ca atare de doctrina mozaica. Cu asentimentul tenebros al gruparilor Tupamaros si Opus Dei.
#125031 (raspuns la: #124713) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tamora - de a399 la: 10/06/2006 19:50:35
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Revin dupa o pauza mai lunga...am intrerupt cand aceasta discutie nu a mai putut fi accesata pentru mai mult de o luna, in februarie-martie...Credeam ca subiectul a fost blocat. Poate ca asa a fost, pentru scurt timp.

Spui ca APA nu are intotdeauna dreptate si in linii mari ce spui e corect. Multi ani a sustinut ca homosexualitatea e o boala cand avea la dispozitie biografiile atator oameni care au avut vieti sanatoase, fericite chiar, pline de realizari si care au fost homosexuali. In cartea sa "Profiles of the future", Arthur C. Clarke discuta principalele tipuri de erori in gandire care ne impiedica sa vedem realitatea asa cum este, iar in acest caz e evident ca in ciuda experientei colosale privind acest subiect, APA a gresit pana in anul 1973.

Totusi in ultimii 30 de ani APA a facut progrese mari in sensul ca a incercat ca deciziile si concluziile sale sa fie cat mai aproape de realitate. De fapt psihiatrul John Money pe care il citezi poate fi criticat cu mult mai multa credibilitate din directia opusa criticii tale: a gresit cand a crezut ca poate influenta orientarea sexuala a unui baietel caruia i s-a distrus organul genital cand a fost supus circumciziunii (practica devenita majoritara in SUA). Adevarata identitate sexuala a baiatului a iesit la iveala imendiat: in ciuda incercarilor medicilor de a-i impune prin tratament hormonal si chirurgical sexul feminin, tot baiat heterosexual a ramas si cazul s-a sfarsit in mod tragic.

Din experienta mea: fiind homosexual, m-am ferit "ca de dracul" sa comunic cu minori, chiar cand am stiut ca o informare corecta ii poate ajuta in viata. Nu vreau si nu am vrut sa fiu supus nici unei suspiciuni si chiar am exagerat in privinta asta. Dar nu ma pot impiedica sa nu observ ca John Money a avut de fapt dreptate: timp de cinci ani am ascultat un post de radio in care minorii si spuneau pasurile si deseori baieti de 13-14 ani discutau in absenta parintilor, de la telefoanele lor celulare, noaptea sub patura in paturile lor, cu redactia postului respectiv de radio (numit Hybernia Beach). Si ce spuneau? "De exemplu: "sunt un baiat de 13 ani si imi place de mor tipul asta care are dublul varstei mele; cum sa fac sa-l atrag, ca el nu-mi da nici o atente!"

Iar sfatul redactorilor era: lasa-l dracului in pace; ce, vrei sa-l bagi in puscarie?

Si mai este si imensul volum de experienta istorica referitor la subiect. Dintre toti imparatii romani, unul singur (Claudius) a fost ceea ce numim noi azi "exclusiv heterosexual". Putem oricand suspecta orice om ca in domeniul sexual se comporta "cum cere traditia", de ochii lumii, dar cand cineva ajunge sa aiba puterea absoluta stim ca va face ce va vrea, nu ce vrea societatea. Imparatul roman Heliogabalus care a domnit de la varsta de 14 ani la varsta de 18 ani, cum a ajuns la puterea absoluta in imperiu, a trimis imediat echipe de "cercetasi" care sa depisteze barbatul cel mai dotat de la natura (cu organul cel mai mare) din imperiu si sa-l invite in patul...imperial. Si nu numai el! In Creta baietii care nu-si gaseau admiratori adulti se simteau deprimati pentru ca asta insemna ca nu au valoare!

Deci lucrurile sunt mai complicate decat par!

Ce cred eu? Cred ca atunci cand cineva de pe o pozitie de forta impune relatii sexuale asupra minorilor (sau majorilor) este criminal. Dar mai cred ca doctorul John Money a avut dreptate in cealalta privinta! Istoria furnizeaza un numar mare de exemple care ii sustin pozitia.
#127194 (raspuns la: #125914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi-e ciuda pe voi ca st - de munteanu rodica la: 22/07/2006 14:17:26
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Mi-e ciuda pe voi ca stiti a face versuri.
Asta nu inseamna ca nu va doresc o zi frumoasa.
Bine ai venit Anisia acasa!!!

uite ca am nimerit-o.
hard-candy - de zaraza sc la: 14/08/2007 15:24:22
(la: Declin sau evolutie spirituala?)
Trebuie ca exista un pas intermediar intre tentatie si act,gandind...la Adam si Eva si la omul zilelor noastre;acel pas este,fireste,ratiunea sau gandirea,care reprezinta opusul naturii noastre ubicue,pe nume lene spirituala.
Toti avem un sine bolnav[rau] si un sine sanatos[bun] dar responabilitatea lui D-zeu trebuie sa fie responsabilitatea noastra,anume-drumul anevoios catre intelepciune-lucru care ne repugna,in general!
Asadar,in ciuda faptului ca peste tot e razboi,poluare si coruptie credeti ca lumea a evoluat pe plan spiritual sau a regresat? Sunt comportamentele jignitoare mult mai criticate decat altadata?Sunt educatia si autoeducatia 'indestulatoare'?Vedeti MAI MULTI oameni spirituali?


Definitia Sinelui este diferita in psihologie fatza de textele gindirii hinduse, de exemplu. Sa lasam Sinele ca nu discutam definitia lui, ci despre om si societate.

E foarte interesant ce ne propui, dar punctele de vedere ne sint diferite. Mi-e greu sa imi expun parerile pentru ca vad altfel problema.

Nu ma intereseaza ce face lumea, ci ce fac eu. In masura in care ne facem curatenie in noi va fi mai bine si in lume. Doar ce facem noi cu noi si puterea exemplului poate schimba ceva in lume. Nu stiu daca chiar repugna intelepciunea, poate doar unii le pun eticheta de fraieri inteleptilor...

Comportamentele jignitoare sint mai cool, sint mai tolerate.

Educatia si autoeducatia se bazeaza acum pe materialism, ceea ce e o greseala.




taticu - de modigliani la: 23/07/2009 14:32:54
(la: Un scurt eseu despre moarte.)
copyright la expresiile alea le are vedanta incriminta, nu eu
asta nsemna ca exact la ea ma refeream in ciuda n ului scapat in decor
asta nu nseamna ca m as pricepe, departe de mine gindul sa mi arog astfel de merite
oricum otzira familiara mi este
'ce mama naibii este iluzia eu ului' tot pe acolo ar bine sa cauti a intelege

in alta ordine de idei imi asum riscul sa te dezamagesc spunindu ti ca nu sint nici artist nici intelectual si nici vreun Secret nu cunosc
am contestat doar o idee, aceea emisa de tine, in textul de mai sus s apoi din nou in unul dintre comentarii, aceea ca moartea ar fi spectaculoasa, prietena, agreabila si altele de aceeasi factura

caraghios este un singur lucru, acela ca dupa cite observ te iei tot mai in serios si te manifesti, tu, nu ceilalti pe care i acuzi de elitism, ca si cum ai detine Secretul ala
si mai stupid, ca si cum toata lumea ar trebui sa ti impartaseasca parerile, ideile si sa fie martora, muta de uimire eventual a genezei geniului s artei

nu era cazul, exact pe marginea acestui textulet, este o insiruire neinspirata de idei prea mult vehiculate, puerile si patetice, emfatic numite eseu

s apoi, am emis o parere opusa, in termeni mai curind agreabili decit ofensatori
fii amabil si scuteste ma de ironii ieftine
sau pastreaza le pentru momentul in care vei seziza si n cazul meu aceeasi raportare
#466229 (raspuns la: #466215) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de taticu la: 27/07/2009 20:28:53 Modificat la: 27/07/2009 20:36:58
(la: Redescoperirea inocentei)
Poate si "Idiotul"... Maskin e un inocent care nu renunta, in ciuda tuturor ne-inocenti din jurul lui.
Chiar, care ar fi opusul inocentei?
#467120 (raspuns la: #467091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gloria - de modigliani la: 18/08/2009 11:49:10
(la: CEL MAI CUPLU - concurs de vara)


poci sa confirm, rid in barbuta
asa nseamna si ca am un fel de barbuta noua si ca rid, din cind in cind, in ciuda speculatiilor de zice opusul
#472125 (raspuns la: #472124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa'i cant maneaua in re major opus 3,14 - de anisia la: 18/01/2010 11:08:25
(la: Premiile literare 2009 - ghișeul de reclamații și idei pierdute)
se zice opus pi, doua bete paralele cu o linie trasa de-asupra lor.

nimic nu jtii! las' ca vine majestate sa si te-nvata :P
#517186 (raspuns la: #517182) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
magnum opus citrinitas - de irma la: 23/01/2010 17:47:56
(la: Concurs foto ianuarie)
magnum opus citrinitas
#519093 (raspuns la: #519090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
spider - de donquijote la: 10/10/2011 13:27:17 - de om la: 10/10/2011 16:48:33
(la: Daca Dumnezeu nu exista...)
e lipsit de orice logica sa ceri cuiva sa demonstreza ca ceva, care nu exista, nu exista...= dpmdv, cred ca sunt 2 aspecte de discutat: EXISTENTA si DEMONSTRATIA.

Despre existenta...daca nu exista in constiinta/informatia prezenta asta nu inseamna ca nu exista cu adevarat :)))
De ex, acum tz ani nu exista nici macar NOTIUNEA de microorganism/atom, dar asta nu inseamna ca nu existau/exista in ciuda faptului ca cele 5 simturi + mentalul nu le detectau.

Revenind la Dzeu, cel putin EXISTA aceasta notiune, ceea ce este un pas inainte fata de ex de mai sus ;) Statisic vorbind, probabilitatea de existenta este mai mare decat in primul ex :))...si cum de-a lungul timpului microorganismele si atomii s-au demonstrat....voila de vezi demonstratie practica :))
Sper ca nimeni nu este atat de arogant incat sa creada ca am ajuns la un platou de cunoastere si ca ce se stia in prezent este batut in cuie ;)
Deh, pana si avocatii traiesc din progresul stiintei prin infirmarea unor date experimentale care se credeau batute in cuie ;)

Despre demonstratia...este nashpa sa demonstrezi unuia ca nu a vazut/auzit/simtit ceva, ca deh se numeste brain wash. Opusul este si el valabil ;)....morala: nu'i poti impune unuia ce si cum ;)

Este interesant ca ne lovim de o demonstratie "dumnezeiasca" cand nu suntem in stare sa demonstram ceva simplu cum ar fi cele 1001 de constante/postulate (din matematica, fizica, chimie, etc) care ne ajuta sa demonstram altceva ;)
Constantele (matematice si nu numai) exista si ajuta in demonstrarea unor teorii, dar ele nu sunt demonstrabile. Daca as merge pe logica voastra, ar insemna ca daca nu sunt demonstrate atunci nu exista toate teoriile demonstrate cu ajutorul lui "pi" (de ex;).

concluzia mea: o minte bazata numai pe cele 5 simturi se auto limiteaza.
#623585 (raspuns la: #623576) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Victorian Silă la: 23/05/2013 19:01:34
(la: Vinatorul de iluzii)
De cele mai multe ori, cînd cineva reuşeşte să demonstreze o conjenctură, are loc un adevărat cutremur în lumea matematică. Eu m-am nimerit într-un auditoriu, cînd un matematician genial îşi expunea ultima lucrare de cercetare. Era o somitate în domeniul lui şi toată lumea stătea cu urechile ciulite. Nu se auzea decît scrijelitul cretei, al stilourilor care luau notiţe sau vreun foşnet de foaie îndoită. Din cînd în cînd, glasul distant, un pic batjocoritor, al invitatului evreu. Erau în sală numai profesori universitari, asistenţi, studenţi la doctorat şi cercetători.
În ciuda nivelului extrem de ridicat de la seminar, teoria expusă la tablă era extraordinar de complexă, cu trimiteri spre atîtea ramuri ale matematicii încît era evident că puţină lume înţelegea în profunzime despre ce era vorba. Cîţiva din sală făcuseră nişte feţe de te umfla şi rîsul. Bineînţeles, după cum e obiceiul, tipul genial de la tablă, întreba des dacă sînt întrebări, dar, din jenă, nimeni nu spunea nimic şi atunci profesorul spunea tărăgănat “păi, dacă totul e clar, să mergem mai departe”.
La final, după ce a pus ultimul punct pe tablă, s-a răsucit zîmbitor spre audienţă şi – pentru cei care nu înţeleseseră deja – a eliberat “bomba”:
Dacă totul a fost clar, atunci nu mă îndoiesc că toată lumea a înţeles că tocmai am rezolvat conjenctura cutare şi a dat numele respectivei ipoteze.
Nu era una dintre cele mai cunoscute dar, orişicit, în sală se aflau îndeosebi cei care studiau domeniul respectiv – unii, experţi în teoria dezvoltată pe valabilitatea conjencturii, iar ceilalţi, munciseră de-o viaţă pe teoria opusă, ramura care susţinea că ipoteza era falsă.
Şi, bineînţeles, veţi înţelege că toţi cei care aţi publicat, sau vă pregătiţi să publicaţi, lucrări pe ideea că ipoteza era falsă – ei bine – din momentul ăsta conjenctura a devenit teoremă şi, din păcate, puteţi să aruncaţi toată munca voastră la gunoi.
În afară de mine, nu cred că au fost mai mult de cinci oameni în sală care au înţeles din prima demonstraţia evreului.

Din punct de vedere academic, nu aş fi ajuns să obţin performanţele de care vorbesc fără ajutorul tatei – sînt conştient de asta. Dar la fel de conştient sînt că tata a fost unicul vinovat pentru dezastrul care a urmat.
Mama nu a fost întotdeauana acră şi arţăgoasă, deşi nu cred că i-a luat mai mult de o saptamînă să ajungă aşa cum este. Proces ireversibil, ce mai!
Aproape că am uitat cum era… mama a fost o femeie frumoasă, curată şi senină, dar taică-meu nu a ştiut să o păstreze aşa. Ea a făcut parte din acel grup al femeilor – acum pe cale de dispariţie – care iubesc un singur bărbat şi care fac din fericirea lui singurul ideal al vieţii. Cînd eram mic, îmi amintesc că era glumeaţă, vorbea mult şi îi plăcea să danseze cu tata. Dansa foarte bine, dar după ce el ne-a lăsat, nu a mai dansat niciodată.
Taică-meu arăta bine dar era o mare puşlama, altfel cum să laşi o femeie cu burta la gură ca să te duci la ştrand, om la treizeci de ani, însurat de opt? În ziua aia la ştrand a dat peste o piţipoancă de nouăsprezece ani şi asta a fost, maică-mea m-a crescut singură după aceea. A pierdut sarcina, ea zice că de supărare, dar poate şi din cauză că nu mai era aşa de tînără.
Divorţul a durat puţin, pentru că el nu a vrut să lupte nici pentru mine, nici pentru apartament. A cedat apartamentul, mamei. Cu tot cu mobilier, covoare persane, colecţia de muzică şi cărţile din bibliotecă. De cîte ori s-a despărţit după aceea – şi s-a mai despărţit de două ori – tata a lăsat totul în urmă şi a reînceput de la zero. Aşa era felul lui. Ştia că e vinovat şi că merită să piardă toată agoniseala de pînă atunci. Probabil că-i părea rău de ce făcea, dar nu putea să se schimbe.
În vacanţe, taică-meu venea după mine, să mă tîrască vreo săptămînă pînă la vreo cabană. Odată am făcut chiar şi o excursie la Paris. Cică să recuperăm timpul pierdut. Şi maică-mea care zicea: “Du-te mamă, că cine ştie, ţi-o lăsa şi ţie mai tîrziu ceva moştenire.” Aşa a ajuns ea după divorţ, să se gîndească numai la bani, în special cum să-i economisească.
#645461 (raspuns la: #645460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...