comentarii

CLASA A 6 A VECHEA ÎNTÂMPLARE


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1-CALLIOPE - 1.1 - defineste - de onutza la: 30/11/2006 20:41:04
(la: Concurs "Miss Cafenea 2006" - editia II-a - ARENA VA APARTINE !!)
1-CALLIOPE
- 1.1 - defineste "mâna de otel în manusa de catifea"...
in pat cu dusmanul sau barbatul ideal.

- 1.2 - De cate pozitii aveti nevoie pentru un orgasm? sau de cati?
unu si bun.

2-CLIO
- 2.1 - Pe patul de moarte, ce ai vrea sa revezi, pe doamna invatatoare din clasa intai, primul iubit, extrasele de cont bancar sau poza de grup de la parastasul matusii ?
sper sa mor suficient de repede. daca se poate in somn.

- 2.2 - Cu care dintre femeile de mai jos crezi ca te-asemeni?
-- Cleopatra
-- Seherezada
-- Ioana d'Arc
-- Anais Nin
-- Simone de Beauvoir
-- Printesa Diana
-- Catherine Zeta Jones
-- Lucretia Borgia
-- Sappho
-- Caterina de Medici
-- Hypatia
-- Maria Eva Duarte (Eva Peron)
-- Sammu-ramat (Semiramida)
-- Maica Tereza Gonxha
-- Sojourner Truth (Isabella Baumfree)
am ceva din fiecare, probabil.hypatia mai mult.si dincolo de toate, sunt eu, onutza.


3- ERATO
- 3.1 - De ce cucii depun ouale in cuiburi straine ?
necunoscutul este mai tentant intotdeauna.

- 3.2 - Ce conteaza mai mult: grosimea sau lungimea?
la ce?grosimea stratului de frisca? lungimea firului de par?

- 3.3 - banana, morcov, castravete – care-i cel deosebit? Si de ce?
castravetele. este vesnic ...verde.


4-EUTERPE
- 4.1 - Ce reprezinta pentru dvs. Madonna?
venere si madona

- 4.2 - Descrieti pe scurt asa-numitul "offsaid" la fotbal.
aici mi-ar fi de ajutor ilie dobre.dar dupa cum suna, cred ca-i ceva ce-mi cam place.

- 4.3 - Ce va place la tipul care vinde peste la piata?
n-am mai intrat intr-o piata...de nu stiu cand.


5- MELPOMENE
- 5.1 - 4 versuri de suflet.
Ne-om aminti cândva târziu
de-aceastã întâmplare simplã,
de-aceastã bancã unde stãm
tâmplã fierbinte lângã tâmplã
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice'nceput se vrea fecund,
risipei se dedã Florarul.


- 5.2 - Cum faci ca sa prinzi o laba de gasca?
ma schimonosesc in fata oglinzii.

- 5.3 - cea mai romantica scena de dragoste – film sau carte.
cel mai iubit dintre pamanteni. citez din memorie:" victoras,ne-am pricopsit!"


6- POLYHYMNIA
- 6.1 - Un barbat necunoscut, se ridica in tramvai de pe scaun si va ofera locul. Care este primul gand?
-- a) - "Ce vrea asta oare de la mine?"
-- b) - "Asa obosita arat oare?"
-- c) - "Cavalerii n-au disparut!"
-- d) - Alt gand, si anume:
cavalerii n-au disparut.

- 6.2 - Ce crezi despre afirmatia: "exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea."
face parte din categoria: inginerii au priviri inteligente, dar nu pot sa se exprime.

7- TERPSICHORE
- 7.1 - motto-ul în viata
harta nu-i teritoriu.

- 7.2 - Care este cea mai importanta contributie adusa umanitatii de o femeie, si de ce?
nasterea de prunci.doar o femeie poate trai miracolul asta, al unei vieti noi.

- 7.3 - cea mai erotica (nu porno!) scena
nu poci sa spui din casa. vorba uneia de la televizor.


8- THALIA
- 8.1 - Unde ti-e mintea cand faci sex?
nu-i.nu de minte am nevoie atunci.

- 8.2 - Aveti pt prima data o partida de sex cu persoana viselor voastre. Va simtiti o femeie implinata, totul este minunat, inchideti ochii ca sa simtiti explozia de fericire din dumneavoatra, cand…simtiti ca ... silicoanele au luat-o razna. Ce faceti? In cazul in care nu aveti imaginatie va propunem variante de raspunsuri:
-- a) - continuati partida de sex si in acelasi timp va fixate silicoanele cu mainile, pretinzand ca este un nou joc erotic?
-- b) - va opriti imediat si il rugati sa sune la salvare?
-- c) - va opriti imediat pretextand faimoasa migrena?
bine ca mama natura fu darnica!


9- URANIA
- 9.1 - Partenerul promite sa fie punctual la cina. Intre timp au trecut doua ore de la ora stabilita si el inca n-a venit.
Va faceti griji sa nu i se fi intamplat ceva, sau fauritzi planuri de razbunare repetand in minte tot ce o sa-i spuneti cand va apare in sfarsit?
cred ca acum ceva timp mi-as fi facut griji si l-as fi asteptat cu sufletul la gura.intre timp, mi-a trecut.

- 9.2 - Toate ati aplicat antrenamentul propus de Kegel ), nu are rost sa negati ;)).
Ce parere aveti de beneficiile acestui antrenament
poate ar trebui sa spuna si barbatii care sunt beneficiile.sau daca sunt.



---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
Ady - de Apoll la: 12/10/2008 20:36:58
(la: FUMURI la curte)
Cum am devenit un cititor invederat de-al tau cred ca faci bine ca publici bucati mai
scurte.Fiindca imi place cum scrii, nu ma adâncesc in critică,dar iar mi-ai amintit de o întâmplare:cum m-am ales cu nota 5 la purtare pe trimestrulI in clasa a X-a.
Aveam clasa lângă wc-ul băieţilor.Profesoara de istorie, nou venită ,mă nedreptăţea frecvent deşi eram cel mai guraliv”pe bune”din clasă.Venea cu trei minute fix înainte de a suna de intrare.Mă pune Michiduţă sa-l sfătuiesc pe colegul de bancă,fiul unui mare ştab sa inversăm numerele de pe tăblii între clasa noastra şi wc-u.Holul fiind de vreo sută de metri profesoara conformându-se obiceiului a intrat hotarâtă in “clasă”.Si după vreo jumătate de minut trezită din buimăceală a dispărut indignată întorcându-se însoţită de o cohortă de profesori din care nu lipseau marii inchizitori: directorii,uteceul si vreo trei
din durii liceului.In urma cercetărilor şi a strângerilor cu uşa eu m-am ales cu nota anterior menţionată iar colegul meu cu toate că el făcuse rocada s¬a ales cu 6 la purtare.
Deh!...si-atunci ca şi acum…Noroc ca în anul următor a revenit omul căruia îi ridicasem piedestal nu numai eu ci întreaga clasă.
#350105 (raspuns la: #349794) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
moprea19,7281(continuare) - de anita47 la: 27/12/2003 10:41:17
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Referitor la "presa cu nuante verzi",un articol "in tema" din revista Electra:
======================


Ştefan Postelnicu

ANTISEMITISMUL ÎN PRESĂ. PUBLICAŢIILE DE EXTREMĂ DREAPTA

Scurt istoric

De-a lungul celor 13 ani care au trecut de la Revoluţia din decembrie a apărut un număr relativ mare de publicaţii ce pot fi subsumate orientării ideologice de extremă dreapta. Şi totuşi puţini sînt analiştii care au acordat o atenţie constantă acestui fenomen. Sigur, articole ocazionale, critice luări de poziţie în raport cu excesele acestor publicaţii au fost şi sînt destul de frecvente. Însă majoritatea radiografiilor evoluţiei sectorului mass-media prin care s-a încercat conturarea specificului presei româneşti de după decembrie 1989 au ignorat acest fapt. O oarecare atenţie din partea cercetătorilor au primit – şi subliniez încă o dată că mă refer aici doar la acele studii sistematice, care nu se opresc doar la denunţarea atitudinilor excesive din punct de vedere ideologic – doar periodicele al căror program doctrinar (în cazul în care acesta există şi este unul coerent) se revendică în mod explicit de la extremă stînga sau reiau clişee ce pot fi identificate ca aparţinînd acestei orientări (e vorba, bineînţeles, de România Mare, Şi Totuşi Iubirea, Politica, Naţiunea şi lista poate continua). Cazul este cu atît mai interesant cu cît, dacă structurile organizaţionale sau de presă de extremă stînga par a fi cu totul dezinteresate în a-şi configura un program propriu-zis, la polul opus tocmai efortul de a elabora o ideologie coerentă pare a fi preocuparea majoră. Alegînd, la întîmplare, două dintre studiile dedicate acestui subiect, Mass Media in Revolution and National Development. The Romanian Laboratory de Peter Gross (Iowa State University Press/Ames, 1996) şi Tipologia presei româneşti de Marian Petcu, (Editura Institutului European, Iaşi, 2000) se poate constata cu uşurinţă cam care este interesul specialiştilor pentru acest segment de presă şi ponderea pe care i-o acordă (atunci cînd i se acordă!) în raport cu cel de extremă stîngă. Dar "bibliografia" neglijării publicaţiilor de extremă dreapta şi a locului lor în peisajul presei româneşti de azi este mult mai vastă şi nu este aici locul să insist asupra acestui fapt.

O scurtă trecere în revistă a acestor periodice este, cred, utilă. Foarte rar, apariţia unei publicaţii aparţinând acestui segment de presă a fost conjugată unei structuri de tip politic. Presa de partid oferă un singur exemplu notabil. Este vorba despre defuncta revistă lunară Mişcarea, organ de presă al Partidului Mişcarea pentru România, condus de Marian Munteanu.

Dacă din punctul de vedere al vieţii politice constituirea unor partide orientate ideologic în această direcţie a fost mai dificilă (iar atunci când acest lucru s-a produs respectivele partide nu au avut puterea financiară şi audienţa necesară editării unui organ de presă propriu), presa de extremă dreapta neafiliată unei grupări bine determinate de interese politice a cunoscut pe parcursul acestor 11 ani o evoluţie aş spune spectaculoasă.

Gazeta de Vest, săptămânal de informare, ce apărea la Timişoara, imparţial din punct de vedere ideologic în anii 1990-1991, va cunoaşte ulterior o rapidă metamorfozare, fiind preluat de un grup editorial orientat către extrema dreaptă (director Ovidiu Guleş, redactori: Zaharia Marineasa, Valeriu Neştian, Mircea Nicolau). Publicaţia va fi transformată în revistă lunară şi îşi va revendica un caracter extremist radical. Spre sfârşitul anului 1999 revista dispare din pricina divergenţelor de opinie ireconciliabile dintre director şi colaboratorii revistei.

Sub îngrijirea unui colectiv de redacţie compus din Gabriel Constantinescu (director), Răzvan Codrescu (redactor-şef), Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Florea Tiberian apare la Sibiu din 1990 cea mai longevivă revistă de extremă dreapta postrevoluţionară, Puncte Cardinale.

Din ianuarie 1998 apare la Bucureşti revista lunară Permanenţe, editată de Fundaţia Profesor George Manu. Colaboratori acesteia editează pe Internet revista Sfarmă Piatră, "săptămânal de rezistenţă românească". În mai 1998 apărea Cămaşa de izbândă, săptămânal ce, în lipsa unor colaboratori de prestigiu pentru mediile de orientare neolegionară, va dispărea curând.

Din 1998 apare cu regularitate revista lunară Vremea Dreptei Naţional-Creştine scoasă de Editura Vremea (director Nicolae Henegariu).

Din 1997 apare "revista de oceanografie ortodoxă" Scara, publicaţie fără dată fixă de apariţie, cu format de almanah. Gruparea revistei este constituită din aproximativ 100 de colaboratori, redacţia fiind condusă de Mugur Vasiliu (director) şi Rafael Udrişte (redactor-şef). Un program ideologic similar îşi asumă şi revista Măiastra.

Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din România editează Schimbarea la Faţă, "o propunere de lectură ortodoxă a realităţii româneşti", publicaţie lunară ce apare din ianuarie 2000.

Pe lângă aceste reviste mai apare şi un buletin informativ al Fundaţiei "Buna Vestire", cu o circulaţie restrânsă, incontrolabilă şi fără un impact real.

Trepte ale antisemitismului

Ar fi total greşit să afirm că toate aceste reviste au manifestat în mod explicit atitudini antisemite. În fond, aici este o chestiune de nuanţă. Să luăm, spre exemplu, cazurile Mişcarea şi Scara, două dintre publicaţiile a căror prioritate o constituie (a constituit-o, pentru prima dintre ele, care nu mai apare de mult) conturarea unui program de renaştere în primul rînd culturală. Antisemitismul este aici mai degrabă o prezenţă implicit㠖 atîta vreme cît colaboratorii acestor reviste şi-au propus să readucă în atenţia cititorilor programul ideologic (într-o formă atenuată sau nu) al Mişcării Legionare.

Voi încerca în continuare o trecere în revistă a formelor de antisemitism prezente în discursul presei de extremă dreapta de astăzi, fără a-mi propune un mod sistematic de prezentare.



A vorbi despre nuanţe în atitudinile de tip antisemit poate părea cinic. Şi totuşi, între antisemitismul furibund şi autoasumat şi cel propagat prin reafirmarea, de pildă, a unui inventar simbolistic aparţinînd Mişcării Legionare este o diferenţă. O diferenţă care nu face ca formele "atenuate" de antisemitism să fie mai puţin culpabile sau care să ne dea dreptul de a le trece cu vederea. Există o scală a antisemitismului, dificil de realizat, dar care demonstrează că acest flagel este prezent în forme suficient de "productive" în discursul public din societatea românească.

De pildă, ar trebui să ne întrebăm dacă afişarea unui portret fotografic al lui Corneliu Zelea Codreanu în revista Scara în chip de model absolut al creştinului este sau nu o dovadă implicită de antisemitism. Răspunsul meu este pozitiv şi, în consecinţă, voi încerca o scurtă argumentare. Dacă luăm oricare dintre cele două texte programatice importante ale doctrinei legionare elaborate de către Codreanu – Pentru legionari şi Cărticica şefului de cuib – vom putea face observaţia de bun-simţ că antisemitismul nu este doar o prezenţă constantă aici, ba chiar una dintre cheile de boltă ale întregii construcţii ideologice (spun asta din convingerea că orice ideologie totalitară are mai multe chei de boltă, adică grile pe baza cărora îşi dezvoltă întreaga pseudoargumentaţie).

Cei care îşi doresc reabilitarea doctrinei codreniste îşi justifică demersul prin faptul că ar trebui uitate culpele trecutului, mai ales cele din perioada în care şef al mişcării a fost Horia Sima; ei pledează pentru o reîntoarcere la teoria şi spiritul acestei mişcări, încercînd să se facă abstracţie de excesele practicii. Dar, pentru că tocmai am pomenit cele două volume fundamentale pentru extremismul românesc interbelic, nu mă pot opri să nu observ faptul că doar în Pentru legionari peiorativul jidan apare de aproximativ 500 de ori. Cum, oare, se poate face abstracţie de componenta antisemită evident㠖 care, de altfel, nici nu mai trebuie demonstrat㠖 şi să se păstreze întreg spiritul originar al ideologiei legionare – iată o dilemă pe care neolegionarii "moderaţi" nu au cum să o depăşească.

Aşadar, a-l reabilita pe Codreanu, fie şi prin această modalitate iconografică şi a-l propune implicit drept model absolut al omului creştin este, implicit, un gest antisemit.

*

O altă marotă a neolegionarilor constă în repunerea în discuţie a holocaustului coroborată cu instaurarea regimului comunist în România, care este văzută drept opera exclusivă şi în beneficiul exclusiv al evreilor sau al iudeomasoneriei. A insita asupra acestui punct este, din punctul meu de vedere, inutil, aşa că, mai bine, să trecem la exemple pentru a vedea cum se încearcă sistematizarea acestui tip de "argumentaţie" în beneficiul propagandei antisemite.

Aşadar, simple exemple:

"Cine acuză?", articol de Filon Verca, publicat în Permanenţe, an I, nr.7, iulie 1998, ca răspuns la o analiză a lui Norman Manea din revista The New Republic:

"(…) Nu ştiu cui să mă adresez mai întîi, cînd dl Manea, ca şi toţi coreligionarii săi, de la Moses Rosen la Elie Wiesel, acuză poporul român de toate relele istoriei, dar trece sub tăcere perioada de început a comunismului în România, perioadă în care evreii au avut un rol preponderent în instaurarea lui, după cum au avut acelaşi rol în exterminarea elitei româneşti, ei servind drept instrument în supunerea ţării de către colosul sovietic.(…)"

"Naţionalism şi extremism", articol de Aristide Lefa, publicat în Permanenţe, an I, nr. 5-6, mai-iunie 1998, privitor la acuzaţia de antisemitism adusă întregii Mişcări Legionare:

"(…) În cei peste 70 de ani de la înfiinţarea ei, Mişcarea Legionară a creat acest tip de om [e vorba despre omul nou, n.n.] şi nu puţine sînt exemplele care demonstrează acest fapt, începînd cu jertfa lui Moţa şi Marin, care au murit în Spania pentru Hristos în lupta contra bolşevismului criminal şi ateu pe pămîntul Spaniei catolice şi terminînd cu numeroasele exemple date în închisori, cînd legionarii au ajutat cu sacrificii pe cei care-i prigoniseră în trecut, inclusiv pe evrei.(…) Dacă doctrina legionară îşi propune să creeze un nou tip de om, capabil de jertfă pentru neam şi aproapele său, cum pot fi acuzaţi legionarii de antisemitism, rasism sau xenofobie?(…)Şi Biserica creştină a avut şi are extremiştii ei. Ce sînt sfinţii decît creştini extremişti? Noi îi cinstim şi ne închinăm lor. După teria la modă ce incriminează extremismul, ar trebui

să-i contestăm şi să-i scoatem din calendar şi din biserici.(…)"

"Către prietenii mei români", articol de Nicolae Henegariu, în Vremea Dreptei Naţional-Creştine, an IV, nr.33, 20 aprilie-17 mai 2001; autorul răspunde articolului "Scrisoare către prietenii mei români" de Gaspar Miklos Tamas, publicat în Dilema, nr.416, în care se vorbeşte despre rolul unei părţi a elitei culturale în propagarea antisemitismului:

"După această întristare pentru prezentarea necritică a intelectualităţii interbelice de dreapta şi chiar fasciste (?), gardianul de serviciu al gîndirii politic corecte ajunge la locul care-l doare(…):<>. Împrejurarea probabil prea puţin importantă, că peste un milion de români au fost exterminaţi de către comunişti în închisorileşi lagărele din România şi URSS nu-l tulbură pe acest exponent local al gîndirii politice corecte(…)".

"Dogma capitală a noii ordini mondiale", semnat de Gabriel Constantinescu, în Puncte Cardinale, nr.4/88, aprilie 1998, prin care este repusă în discuţie cifra victimelor holocaustului după principiile cinice ale "aritmeticii" antisemite:

"(…)După obţinerea victoriei în cel de-al doilea război mondial (o victorie al cărei unic beneficiar a fost iudaismul, democraţiile şi comunismul sovietic nefiind decît instrumentele prin care s-a obţinut victoria), evreii au exploatat din plin consecinţele cumplitului carnaj, creînd cea mai redutabilă armă în procesul de decreştinare şi iudaizare a omenirii: mitul celor şase milioane, Holocaustul. (Cu menţiunea că în ultimul timp cele şase milioane au devenit totuşi o cifră negociabilă cu prudenţă).(…)"

Comentariile sunt de prisos, iar a continua lista de exemple ar deveni obositor.

*

O altă formă de realizare a antisemitismului, pe care doar o voi menţiona, este următoarea afirmaţie, prezentă constant – şi, surprinzător, venind uneori chiar de la intelectuali implicaţi în activităţi civice, de la democraţi de bună credinţă! – nu doar în presa extremist-legionară: antisemitismul de astăzi este doar rodul insistenţei cu care evreii încearcă să impună rediscutarea unor chestiuni "sensibile" (fie că e vorba despre rebeliunea legionară, de deportările din Transnistria, de antisemitismul unora dintre cărturarii români, sau de cel manifestat în perioada tîrzie a ceauşismului în unele publicaţii extremiste), fără a lăsa analizarea acestor fapte în seama "noastră", a românilor. Afirmaţia apare, de regulă, însoţită de o alta, şi anume: tragedia holocaustului este folosită drept modalitate de culpabilizare generală a celorlalţi, a ne-evreilor, de către evrei.

După cum s-a văzut, nu mi-am propus un studiu sistematic, ci, mai degrabă, un inventar parţial al unor atitudini extremiste, despre care se vorbeşte, cum spuneam şi mai sus, destul de des, fără a fi exemplificate sau analizate în amănunt. Desigur, problematica este complexă, dar asupra altor aspecte pe care le comportă voi reveni cu un prilej ulterior.











#7296 (raspuns la: #7281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sufletu-mi nu e de vânzare! - de anisia la: 15/05/2005 23:22:18
(la: Suflete pierdute...)
tu joci un rol ce crezi că ţi se potriveşte,
dorind să cumperi marfă ce-n raft nu se găseşte.
inspită nu-ţi e vorba meşteşugit croită
căci teamă de urâtul încerc (!) de când citită
a ta veche ofertă , mi-a amintit că lumea îi ca o floare-aleasă,
ce printre spini şi cactuşi îi greu a fi culeasă !

îmi ceri să-ţi dau comoara acestui dar măreţ
minţind că-mi iei povara ce pare fără preţ?

tu nu cunoşti cuprinsul acestui mic deşert,
nici câte dealuri sterpe am hoinărit ceresc
ca să-mi păstrez intactă iubirea ce-am trăit
şi ce dintr-o-ntâmplare a dispărut subit.

du-te de-acum urâte, căci milă am de tine
când ştiu că rece-ţi este sângele prin vine,
pustiu ca în Sahara ţi-e locul ce odat’
de-un suflet îndoielnic uşor s-a lepădat!

nimic n-am de vânzare, cumpărător nu sunt
şi-ncerc să fiu în stare să mă aşez în rând
cu cei ce-n suflet roua păstrează ca prinsoare
în drumul ce îi duce spre luminata zare.









Vanatoare de soim - St. Augustin Doinas - de Intruder la: 30/06/2005 14:21:31
(la: Cele mai frumoase poezii)
în zori de zi când cea din urmă stea
este sătula de isprăvi nebune
un prinţ al vânătorii povestea
şi-un gramatic nota ce i se spune

"mai mare-n evul ce mi s-a predat
o altă întâmplare nu există"
- marite domn! am un condei ciudat:
în loc de "mare"-a scris cu lacrimi "trista"
"afară astrul zilei neclintit
sună din bronzuri vechi ca o fanfară"
- măria ta! condeiul meu smintit
notează "înlăuntru" nu "afară"
"la fel de-aprinsă-n învelişul ei
simţeam bătaia sângelui în vine:
o flacără sporindu-se-n ulei"
- stăpâne! s-a notat aceasta bine
"de patru zile şoimul aştepta
flămând cu ochiul galben cum e luna"
- să fim mai drepţi cu el măria ta!
"de patru zile" nu: "dintotdeauna"
"în colivia-i strâmtă fără somn
lipsit de zari murea de trandavie"
- sunt zari care se nasc mărite domn!
şi scăpară cumplit în colivie
"aidoma cu el tânjeam spre cer
să-ndestulez vederile-mi auguste"
- stăpâne! poftele măririi cer
cât nu e-n stare limba ei să guste
"atunci l-am scos din lat" - ba nu l-ai scos!
"ştiam simţâmd cum muşca din mănuşă
ce patimi poartă-n pliscul fioros"
- aşa-i! dar nu ştiai ce poartă-n guşă
"cuprinsu-ntreg părea ca scos din minţi
deşi nu-l tulburau măcar zefirii"
- stăpâne! nu se cade să te minţi:
launtrul iscă tulburarea firii
"haitaşii-aveau pe chip surâs felin
de câini zeloşi care-şi confirmă faita"
- mărite domn! golanii simt din plin
când ura de al curte-asmută haita
"eram atât de mare" - un pigmeu!
"ca un topaz întinderea măruntă
lucea stropită-n inelarul meu"
- dar doamne! nu era inel de nuntă.
"visam o pradă mare mai presus
de orice zvăcnet de aripi mortale"
- visai să pui în locul stelei sus
obscura stemă a domniei tale!
"parcă vânam prin mine urmărind
pe dincolo de orice cuviinţa
o pasăre ce zboară, de pe-un grind
ce mă răsfrange-n ape o fiinţă
ce mă-ntrecea şi mă urma în timp
şi valurea cu-o ritmică aripă
oglinda unui aprig anotimp
în care toate concentrate-n clipă
mă proslaveau liturgic împrejur:
câmpii şi oşti donjoane şi ducate
veneau urlând în calea mea o! jur
vânam prin clare zile spintecate
de răsuflarea mea simţeam că sunt
ca şoimul ce-şi găseşte-adevăratul
destin fantoma unui prinţ mărunt
în care se trezeşte împăratul
eram prea exaltat ca să observ
că şoimul meu pierise supt de zare
dar simt acum că agerul meu serv
el - vânătoru-a ce mi se năzare
pe bolţi cu vulturi şi ereţi complici
îmi răspândeşte numele-n tărie"
- te-nşeli stăpâne! şoimul e aici
pe mâna mea şi aripa lui scrie
don - de rac la: 10/10/2005 12:37:58
(la: amintiri din studentie)
Povestea cu becurile o auziserăm şi noi la facultate, pe când eram studenţi, dar la noi se potrivea mai bine să fi petrecut, căci e vorba de Facultatea de Instalaţii pentru Construcţii, iar materia este "Instalaţii electrice". Mă rog, nu contează prea mult asta, dar noi ştiam că la re, sau la re-re, studentul a venit cu un bec în buzunar şi l-a uimit pe profesor după ce a plusat cu unu numărul de becuri pretins de profesori.

Ceea ce reţin eu cu mare plăcere din anii de studenţie este amintirea legată de perioada sesiunilor de examene când, invariabil, învăţam în gaşcă (de obicei la mine acasă). A fost atâta distracţie în toţi anii aceia de studenţie! Cu toată prosteala de care dădeam dovadă cu toţii, mai şi învăţam printre picături..., căci examenele le luam. Sigur, mai aveam şi restanţe, dar cine nu are?
Îmi amintesc că printre tâmpeniile pe care le făceam era să dăm telefoane la întâmplare, de cele mai multe ori noaptea. Odată, ce ne-am gândit: să formăm telefoane din numerele care alcătuiesc ziua fiecăruia de naştere (pe vremea aceea în Bucureşti erau telefoane formate din 6 cifre). Chestia s-a legat la unul dintre noi, care era născut pe 30 ianuarie 1967. La telefonul 30.01.67 a răspuns un tip, cam de aceeaşi vârstă cu noi(avea telefon chiar în camera lui, lângă pat). La început ne închidea telefonul apoi, cu timpul (că îl sunam mereu., cât eram în sesiuni), vorbea cu noi vrute şi nevrute. Săracul, ce se mai ruga de noi să-l lăsăm să doarmă. După o vreme, într-o bună seară (sau noapte), îl sunam din nou:
"Aa, aţi intrat iar în sesiune, nu?", se plângea el.
#77756 (raspuns la: #77726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Isus...a spus...cine se crede - de celine333 la: 19/05/2006 21:07:03
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Isus...a spus...cine se crede fara pacat sa arunce primul cu pietre...nu ucide este prima porunca......nu preacurvi....nu judeca...daca cineva iti da o palma intinde si celalat obraz...etc...musulmani si-au creeat coranul dupa vechiul testament...este f greu sa indeplinesti vechiul testament...
daca ai reusi sa indeplinesti regulile vechiului testament..nu ar mai fi nevoie sa arunci cu pietre..omenii ar fi fost perfecti..insa D zeu a realizat ca omul e dominat prea mult de partea negativa..de aceea a trimis pe insusi fiul lui sa de-a noile legi..mult mai pe intelesul tuturor..astfel a trimis pe Isus.....citeste..Giulgiul lui Isus,Camasa lui Isus..acolo iti va explica toate aceste lucruri....Giulgiul lui Isus poate vi vazut.... a fost descoperit dupa acest giulgi s-a creat chipul lui Isus..pe care il avam in marea majoritate a bisericilor din lume ..sau nici el nu a existat dupa tine...???Erick von Deniken un mare sustinator al stiintei..a declarat ..niciodata nu a fost creata o fiinta mai perfecta decit Isus...Dupa ce a vazut acel giulgi care e o demonstratie clara ca Isus a existat,,,Sau..toti acesti omeni sint niste omeni f cultura???O am uitat ei ,,nu cunosteau universul.,,,...sorry...de aceea se rugau...,,le era frica de moarte si de draci,,...si acum in zilele noastre sint miliarde de omeni care cred in D-zeu.. ,,nu cunosc universul de aceea se roaga,,..nu cunosc internetul,,..si au ramas naivi,,.la nivelul celor acum 2 mii de anii...,,
Hey te asigur ca sint mii de omeni geniali...care l-au iubit si il iubesc ..si cred cu desavirsire in D-zeu
...la steaua care a rasarit e o cale atit de lunga caci mii de ani i-atrebuit lumini sa ne ajunga...
Eminescu ...un geniu al literaturi Romane//l-a iubit si- a crezut in D-zeu..citeste Romanul lui Eminescu ..literatura clasa a-6-a....ai sa inveti multe de acolo...In fine nu mai vorbesc..de alti si altii..
Tu ce ai creeat ca sa-l urasti atit de mult pe D-zeu si sa contrazici pe toti ceei care cred..?Ok ne contrazici pe noi..insa nu realizezi ca de fapt ii contrazici pe cei mai inteligenti omeni ai lumii care chiar merita sa li se aminteasca numele..Einstain..este unul dintre cele mai geniale nume ale lumi...Experimentele lui cred ca nici nu ai auzit de ele...el nu avea nevoie de internet..in cartea lui...Experimentul Philadelphia... a demonstrat prin calcule matematice ca exista lumi paralele...si ti-am mai spus nu prea ai fata de acest subiect.......trebuie sa ai cultura generala si sa fii f.inteligenta sa vii cu argumente clare...nu le ai..citeodata chiar esti ridicola..nu te judec..nu e vina ta...Internetul este un mod de comunicare..si informatie si este singura cale necontrolata.. prin care omenii din nou pot sa-si arate sufletul diabolic.,,..cei care pun la cale un sfirsit tragic..pe care nimeni nu-i poate controla...cum crezi ca comunica omenii lui Bin ?Telefoanele pot fi asculatate//insa internetul nu.....
#122811 (raspuns la: #122766) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jeniffer - de cattallin2002 la: 31/05/2006 10:57:21
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Fortele ce actioneaza intre particule, vidul, normal ca sint conceptii stintifice. Restul cine le-a validat?
Continui cu straturile geologice. Sper ca iti dai seama ca ce scriu e impotriva teoriei evolutioniste. Mi s-a parut din mesajul tau ca ti-am scris in mesajul precedent despre argumente evolutioniste.

. Desigur, prima dovadă aparent convingătoare este stratificarea geologică, precum în Marele Canion, unde poti vedea tot felul de straturi; si, cu cât mergi mai jos, cu atât creaturile din ele par a fi mai primitive. Savantii datează straturile după felul vietuitoarelor găsite în ele.

Straturile acestea au fost descoperite în secolul al nouăsprezecelea, când s-a determinat care erau mai vechi si care mai recente; iar acum există un sistem destul de elaborat prin care se poate spune care strat e mai vechi si care mai recent.[Schema „coloanei stratigrafice" imaginate de evolutionisti (cu datarea fiecârui strat) nu se poate găsi niciunde în natură ca un set complet de sedimente de grosimea standard. „Este o alcătuire imaginară care a fbst sintetizată prin compararea unui strat de roci dintr-o parte a lumii cu un strat cu înfătisare similară dintr-o altă parte a lumii." Vezi Richard Milton, Shattering the Myths of Darwinism, ed. cit., cap. 3, 7. (n. ed.) ] Totusi întregul sistem de datare e mai curând circular. întrucât adeseori straturile sunt „cu susul în jos" fată de modelul evolutionist[Enciclopedia Britanică (ed. a 11-a) admite că în unele câmpuri toate straturile sunt exact „cu susul în jos" - adică creaturile primitive se găsesc la un nivel mai ridicat decât cele „mai evoluate"], este nevoie de anumite corectii. La fel cum sistemul ptolemeic avea nevoie de anumite corectii (trebuind să se născocească epiciclurile, fiindcă planetele nu se deplasau în jurul pământului în mod uniform), tot asa si evolutionistii trebuie să facă corectii când descoperă că, conform teoriei evolutioniste, straturile sunt „invers". Ele trebuie datate după fosilele pe care le contin. Dar cum stiu evolutionistii că fosilele din ele sunt în ordinea corectă ? O stiu fiindcă altundeva fosilele erau în ordinea „corectă" după modelul evolutionist, iar sistemul si l-au luat de acolo. Dacă privesti mai îndeaproape, vezi că este vorba de un sistem circular. Trebuie de fapt să ai credinta că el corespunde cu adevărat realitătii.

Există si destule puncte slabe. De pildă, faptul că vietuitoarele apar cu totul brusc în fiecare strat, fără tipuri intermediare care să ducă la ele. Pe deasupra, pe măsură ce se continuă cercetările, se descoperă animale în unele straturi unde nu ar trebui să se afle. De exemplu, acum se descoperă în nivelul precambrian creaturi de tipul sepiei (Tribrachidid) si tot felul de animale destul de complexe de acelasi fel, care nu ar trebui să fie acolo, fiindcă se presupune că ele nu au evoluat decât cu vreo sută de milioane de ani mai târziu. Deci fie trebuie să-ti schimbi ideile despre evolutia acestor creaturi, fie trebuie să spui că ele nu sunt decât exceptii.

In general, nu există dovezi că straturile s-au depus de-a lungul a milioane de ani.[Presupunerea uniformistă că straturile s-au depus treptat de-a lungul a milioane de ani nu este confirmată de probe doveditoare. Procesele geologice modeme arată că nu există niciunde astăzi roci care să se formeze la fel cu cele din straturile existente. Aceasta indică o origine catastrofică a straturilor. Vezi R. Milton, Shattering the Myths of Darwinism, op. cil., pp. 72-79, si H. Morris, Scientific Creationism, op. cit., p. 101-111. (n. ed.) ] Creationistii ce vorbesc de Potopul lui Noe spun că la fel de bine, se poate accepta că Potopul a pricinuit exact acelasi lucru. Vietuitoarele simple de pe fundul mării ar fi, în general, primele care să fie îngropate, urmate de pesti si alte organisme care trăiesc aproape de suprafata oceanului. Animalele mai dezvoltate, inclusiv omul, s-ar duce pe terenurile mai înalte, încercând să se îndepărteze de Potop. Ar exista putine rămăsite de oameni, fiindcă omul ar încerca să se urce în bărci si în alte mijloace spre a se îndepărta.

[ Dr. H. Morris completează: „Faptul că, desi ar trebui, îndeobste, să ne asteptăm la această ordine, s-a descoperit că există multe exceptii de la ea, atât de tipul omisiunilor, cât si al inversărilor, este, cu sigurantă, un lucru de asteptat când este vorba de evenimente de tipul Potopului, dar este extrem de greu de argumentat logic în termenii evolutiei si uniformitătii" (H. Morris si J.C. Whitcomb, The Genesis Flood, Presbyterian and Reformed Publishing, Phillipsburg, NewJersey, 1961, p. 276). Dr. David M. Raup, curator la sectia de geologie de la Chicago Pield Museum of Natural History (care adăposteste cea mai mare colectie de fosile din lume), a studiat pe larg succesiunea acestor fosile si a ajuns la următoarea concluzie: „în anii de după Darwin, adeptii săi au sperat să găsească succesiuni predictibile. In general, acestea nu au fost găsite - totusi optimismul a murit greu, iar în tratate s-au strecurat câteva pure fantezii." Dr. Raup, socotit pe plan mondial a fi cel mai mare paleontolog în viată, este evolutionist, dar recunoaste că, după arhiva fosiliferă, te poti adapta la absolut oricare teorie. El spune că, în ceea ce priveste ordinea, fosilele puteau fi depozitate la fel de bine si stohastic (adică la întâmplare) (David Raup, „Probabilistic Models în Evolutionary Paleo-Biology", în American Scientist, ian.-feb. 1977, p. 57). El notează chiar implicatiile hazlii ale acestui fapt pentru creationisti: „Unul dintre lucrurile hazlii ale disputei evolutie-creatie este faptul că creationistii au acceptat notiunea eronată că arhiva fosiliferă arată o progresie amănuntită si ordonată si si-au dat multă osteneală să potrivească acest .<> cu geologia Potopului" (David Raup, „Evolution and the Fossil Record"; în Science, 17 iulie, 1981, p. 289). „Cu alte cuvinte", scrie Dr. Henry Morris, „Raup spune că geologii Potopului nu au nevoie să-si bată capul spre a alcătui un model al Potopului pentru ordinea fosilelor, întrucât nu există nici o .<> la care să adapteze !" (The Biblical Basis for Modem Science, Baker BookHouse, Grand Rapids, Michigan, 1984, p. 363). (n. ed.)]



cattallin2002@yahoo.com
#125374 (raspuns la: #124557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
@ Mr Six - de CyberCSX la: 03/10/2006 19:49:11
(la: Despre prostituate)
Multumesc pt. jigniri.
Klar ca am plecat dupa revolutie si dupa ce sa întîmplat ceea ce sa întîmplat. A fost mediul ideal de a produce o schimbare care i-a ajutat enorm fiului meu deoarece daca traia în mediul ambiant întîmplarilor nefericite, suferea mai mult. El fiind nascut în 1983 avea atunci 6 ani nu 7 (7 Neîmpliniti) si ia fost mult mai usor sa treaca peste toate problemele fiind într-un alt mediu.

În fine...........asteas treburi personale care n-au ce cauta aici.

400 EURO pt "curve" cum l-e numsti tu e OK. Sti tu cît CASH am eu lunar? Nu cred, asa ca las-o balta de a mai scormoni în viata mea particulara pe aici si revino la tema de baza.
#149323 (raspuns la: #149259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am închis uşa...vă doresc o viaţă frumoasă... - de Lady Allia la: 18/01/2007 16:53:48
(la: Tema de casa: Tarziu, mult prea tarziu!)
Cu riscul de a plictisi cu "optimismul meu incurabil"...cu scrierile mele lipsite de...tot ceea ce voi nu aţi găsit încă în ele...mai scriu ceva...şi atât...
Vă scriu de la mine către voi...şi sper ca măcar acum să înţelegeţi că deşi oamenii simt diferit, gândesc diferit asta nu ar trebui totuşi să îi împiedice să ştie să întindă o mână prietenească...
Cu destul de mult timp în urmă am deschis uşa acestei cafenele...Mi-a plăcut atmosfera..., mi-au plăcut creaţiile..., mi-a plăcut să văd intelectul de adevărată valoare... Am rămas... După un timp mi-am luat inima în dinţi şi am scris şi eu...Am crezut că mi se va întinde o mână de ajutor..., că am să găsesc aici prieteni care ştiu să existe doar pentru că asemeni iubirii prietenia se dăruieşte înainte de a aştepta să îţi fie dăruită...
Nu am sperat să placă tot ce scriu...nu toţi simţim la fel..., dar am sperat măcar să găsesc înţelegere...pentru faptul că încercam printre lacrimi, dureri, bucurii...să scriu şi eu...să simt...M-am împiedicat în versuri..., în gânduri..., dar nimeni nu a încercat decât să mă facă să mă simt mai prost decât ideea de a fi un începător între atâtea sute de lucrări de pură excepţie...
Nu e nimic...ştiu şi am capacitatea sufletească de a mă ridica şi singură...la urma urmei prietenia se oferă nu se cerşeşte...
Când am intrat aici...primul meu gând a fost să nu devin un troll...o persoană care să uite să simtă şi să înceapă să arunce din plictiseală cu tot felul de cuvinte grele..., deşi poate de multe ori am jignit şi eu...Îmi pare rău...nu am vrut!
Am constat însă în timp că troll-ii sunteţi voi...cei care sunteţi mai vechi aici pe cafenea...şi care deşi într-adevăr au creaţii de marcă uită de multe ori de unde au pornit..., uită de faptul că a critica o lucrare nu înseamnă a critica un sentiment...
Sunteţi undeva de unde vă permiteţi să faceţi asta probabil...Într-o lume doar a voastră...unde ceea ce simţiţi voi este frumos, nobil, perfect..., iar ceea ce simţim noi cei care suntem de abia la început nu are importanţă şi este greşit.
În afară de voi înşivă..., de ceea ce simţiţi voi, de ceea ce vă place vouă...mai există şi altceva: sufletul! Da! Sufletul de dincolo de cuvinte...
Dar..., decât în această lume în care cuvintele sunt aruncate la întâmplare..., optimismul este considerat masochism, iar sufletul este călcat în picioare de persoane care întotdeauna se cred mai bune..., mai bine prefer lumea mea aproape utopică...în care mâna se întinde ca să fie prinsă, iubirea se naşte ca să te facă mai bun, mai plin de frumuseţe sufletească şi de "optimism incurabil", iar prietenia se oferă indiferent de concepţii şi contradicţii.
Mulţumesc pentru timpul în care am învăţat că dincolo de realitatea dură, crudă şi sfăşietoare mai există şi oameni...
Mulţumesc pentru creaţiile de excepţie şi calitatea intelectuală şi umană pe care le-am găsit aici...
Vă doresc o viaţă frumoasă...în care să nu fiţi nevoiţi ca şi mine să vreţi să visaţi, să zâmbiţi, să fiţi iremediabil optimişti numai pentru că a doua zi...te trezeşti într-o lume în care viaţa nu are nimic în comun cu speranţa...
Vă doresc zâmbete, fericire, iubire şi în drumul vostru să nu uitaţi că înainte de orice toţi suntem...iremediabil oameni!

Eu...azi am închis uşa cafenelei...poate este printre puţinele lucruri în viaţă pe care le regret, dar locul meu din păcate nu este aici...Îmi pare încă o dată rău pentru faptul că v-am plictisit cu lucrările mele de real dezinteres public şi...vă doresc numai bine!
am închis uşa...vă doresc o viaţă frumoasă... - de Lady Allia la: 18/01/2007 17:00:00
(la: Tema de casa: Tarziu, mult prea tarziu!)
Cu riscul de a plictisi cu "optimismul meu incurabil"...cu scrierile mele lipsite de...tot ceea ce voi nu aţi găsit încă în ele...mai scriu ceva...şi atât...
Vă scriu de la mine către voi...şi sper ca măcar acum să înţelegeţi că deşi oamenii simt diferit, gândesc diferit asta nu ar trebui totuşi să îi împiedice să ştie să întindă o mână prietenească...
Cu destul de mult timp în urmă am deschis uşa acestei cafenele...Mi-a plăcut atmosfera..., mi-au plăcut creaţiile..., mi-a plăcut să văd intelectul de adevărată valoare... Am rămas... După un timp mi-am luat inima în dinţi şi am scris şi eu...Am crezut că mi se va întinde o mână de ajutor..., că am să găsesc aici prieteni care ştiu să existe doar pentru că asemeni iubirii prietenia se dăruieşte înainte de a aştepta să îţi fie dăruită...
Nu am sperat să placă tot ce scriu...nu toţi simţim la fel..., dar am sperat măcar să găsesc înţelegere...pentru faptul că încercam printre lacrimi, dureri, bucurii...să scriu şi eu...să simt...M-am împiedicat în versuri..., în gânduri..., dar nimeni nu a încercat decât să mă facă să mă simt mai prost decât ideea de a fi un începător între atâtea sute de lucrări de pură excepţie...
Nu e nimic...ştiu şi am capacitatea sufletească de a mă ridica şi singură...la urma urmei prietenia se oferă nu se cerşeşte...
Când am intrat aici...primul meu gând a fost să nu devin un troll...o persoană care să uite să simtă şi să înceapă să arunce din plictiseală cu tot felul de cuvinte grele..., deşi poate de multe ori am jignit şi eu...Îmi pare rău...nu am vrut!
Am constat însă în timp că troll-ii sunteţi voi...cei care sunteţi mai vechi aici pe cafenea...şi care deşi într-adevăr au creaţii de marcă uită de multe ori de unde au pornit..., uită de faptul că a critica o lucrare nu înseamnă a critica un sentiment...
Sunteţi undeva de unde vă permiteţi să faceţi asta probabil...Într-o lume doar a voastră...unde ceea ce simţiţi voi este frumos, nobil, perfect..., iar ceea ce simţim noi cei care suntem de abia la început nu are importanţă şi este greşit.
În afară de voi înşivă..., de ceea ce simţiţi voi, de ceea ce vă place vouă...mai există şi altceva: sufletul! Da! Sufletul de dincolo de cuvinte...

"E nevoie de intelepciune pentru a intelege intelepciunea; muzica nu inseamna nimic daca audienta nu aude. - Walter Lippman".

Eu nu am auzit nimic din cuvintele voastre decât golul din sufletul meu de câte ori le-am citit...Să ştiţi că adunându-vă 2-3 care deja vă cunoaşteţi şi vă completaţi reciproc...şi începeţi să loviţi...doare!
Dar..., decât în această lume în care cuvintele sunt aruncate la întâmplare..., optimismul este considerat masochism, iar sufletul este călcat în picioare de persoane care întotdeauna se cred mai bune..., mai bine prefer lumea mea aproape utopică...în care mâna se întinde ca să fie prinsă, iubirea se naşte ca să te facă mai bun, mai plin de frumuseţe sufletească şi de "optimism incurabil", iar prietenia se oferă indiferent de concepţii şi contradicţii.
Mulţumesc pentru timpul în care am învăţat că dincolo de realitatea dură, crudă şi sfăşietoare mai există şi oameni...
Mulţumesc pentru creaţiile de excepţie şi calitatea intelectuală şi umană pe care le-am găsit aici...
Vă doresc o viaţă frumoasă...în care să nu fiţi nevoiţi ca şi mine să vreţi să visaţi, să zâmbiţi, să fiţi iremediabil optimişti numai pentru că a doua zi...te trezeşti într-o lume în care viaţa nu are nimic în comun cu speranţa...
Vă doresc zâmbete, fericire, iubire şi în drumul vostru să nu uitaţi că înainte de orice toţi suntem...iremediabil oameni!

Eu...azi am închis uşa cafenelei...poate este printre puţinele lucruri în viaţă pe care le regret, dar locul meu din păcate nu este aici...Îmi pare încă o dată rău pentru faptul că v-am plictisit cu lucrările mele de real dezinteres public şi...vă doresc numai bine!
Curaj gladiatorule ! - de Astoniu la: 20/01/2007 02:37:35
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Toate-s noi şi vechi sunt toate...
-----------------------------------
Bun subiect, da' nu pentru muritorii de rând.
Da, Picky, Dumnezeu este o plăsmuire a minţii umane, dar tema asta de discuţie depăşeşte cu mult cadrul la care te aşteptai...
Adolescenţii epocii de aur nu prea aveau acces la discuţii de genul ăsta.
Oricum, îmi vine în minte o întîmplare: aveam doi amici care tot jucau şah. Unul din ei era foarte bun şi mereu îl bătea pe celălalt. La sfîrşitul unei partide, învinsul de serviciu exclamă plin de năduf: '' uite mă ce noroc are!; iar a câştigat !" La care noi ne-am pus pe un râs nebun. Iar învinsul a rămas intrigat ... de ce râdem?
Cam tot aşa e şi cu cei ce vor să creadă în minuni.
Ca să lărgesc cadrul, mai pot fi puse totuşi şi alte întrebări. Dacă specia umană n-ar fi existat, oare o altă specie cugetătoare n-ar fi putut descoperi muzica, arta plastică, literatura, legile fizicii, ale chimiei, matematica, filosofia, teologia etc. ? Oare acea specie vie nu şi-ar fi
început şi ea demersul cunoaşterii binelui şi răului tot prin postularea şi re-cunoaşterea existenţei unui tot unitar, a unei Fiinţe supreme incognoscibilă, provocatoare şi care ar fi urmat să se lase căutate ?
Ce contează că pe noi, holomeri conştienţi ce suntem, ne cheamă "oameni", iar pe zeu îl numim "Dumnezeu" sau cum vreţi voi ?!
La noţiuni nu primează conţinutul, dincolo de numele pe care-l poartă ?
Atunci de ce să ne împiedicăm de cuvinte, cînd vedem că esenţele sunt relative ? Totul curge ( panta rhei ). Einstein a reuşit să formuleze ceea ce au gîndit şi filosofii greci. Eminescu a înţeles relativitatea spaţiului şi timpului fără să fie contemporan cu Einstein. Kant a văzut absolutul dincolo de toate relativităţile. Daţi voi celelalte exemple...
Aşa că dincolo de orice relativitate , cum facem ca să nu ne pierdem busola ?
Dinamica existenţei dă formă realităţii, dar mintea omului nu construieşte existenţa reală, ci o reflectă pentru a se adapta la ea. Excepţii ? Da. Modificările mediului înconjurător din habitatul uman, pe care le vedem tot ca un efort de adaptare. Atunci nu se vede oare că deşi ne naştem egali în drepturi, nu ne naştem egali în capacităţi ? Unii dintre noi se pot adapta la diverse medii, alţii deabea îşi mai trag sufletul ca să ţină pasul...
Ei bine religia poate fi privită atunci şi ca o formă curativă socială. Fericiţi cei săraci cu Duhul, căci a lor va fi Împărăţia Cerului.
Acum dacă-mi întorc relaţionările din unghiul de vedere al realităţii fizice obiective, cine poate spune că universul e lipsit de sens ? Poate doar cei ce nu-i cunosc legile. Admiţînd că legitate (normă etc.) este peste tot în phisisul obiectiv, de ce să nu vedem ca posibilă existenţa ordinii ultime, cu sau fără scop ? Şi dacă ordinea este reală, fiinţa supremă de ce n-ar fi ? Iată că ne-am întors la aceeaşi îndoială. Pascal făcea un pariu cu ideea de Dumnezeu. Nu-l mai ţin minte atît de bine, dar voi erudiţilor trebuie că-l ştiţi. Nu cumva e : " dacă cred şi Dumnezeu nu există, nu pierd nimic, dar dacă nu cred şi Dumnezeu există, pierd totul !" ?
Mai are rost să insistăm în a căuta cauza primă ce l-a creat pe Dumnezeu, dacă postulăm că el este chiar cauza primă? Ăsta nu e decât un alt sofism. Cine a fost întâi , oul sau găina ? Cine e mincinos, cretanul care spune că toţi cretanii sunt mincinoşi sau cel ce se joacă cu vorbele se amăgeşte singur ... ?
Na că am lungit-o de nici nu mai ştiu cât e ora.
Aşa-mi trebuie dacă las timpul să se dilate!
sinteză din ziare - de Simeon Dascalul la: 18/04/2007 09:27:11
(la: Masacru intr-un campus universitar din Statele Unite)
1. astea se întâmplă datorită putreziciunii morale a SUA, se enumeră toate masacrele şcolare americane până la a concluziona că devin un sport naţional

2. procentul de bolunzi în America nu-i mai ridicat ca în alte state, partea proastă-i că armele-s la liber; cum ar fi la noi dacă găştile de cartier ar cumpăra pistoale de la parterul blocului?

3. o opinie oarecum halucinantă a lui Avramescu în Cotidianul (în fine ăsta-i genul lui) cum că-i foarte bine că armele-s la liber, incidente de genul ăsta nu-s o specialitate americană şi enumeră conştiincios atentatele de tip Columbine din Europa şi Asia

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=10282&art=27374&cHash=5e2d9b2089

4. articolul lui Marius Niţu mi s-a părut cel mai de bun-simţ de până acum
http://www.gandul.info/articol_37522/irakul_din_curtea_scolii.html
în sensul că nu suntem nici noi feriţi; mediul "moral" există, dar până acum agresiunile erau oarecum motivate, în sensul că nu se cafteau/înjunghiau la întâmplare; prin contaminare culturală americană devine mai interesant să te enerveze toată lumea, să lichidezi clasa ta, cea paralelă, în fine pe oricine-ţi pică în obiectiv; şi e suficient ca odrasla unui baron local amator de arme să pună în circulaţie arsenalul tăticului


*** - de maan la: 31/12/2008 17:37:40 Modificat la: 31/12/2008 17:50:06
(la: Mostenirea Vacarestilor - Intre Targoviste si Chisinau)
biata K.K
biata kk are doar 18 ani...

si-am gasit si o proza: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=24581

idiotica, prozisoara, cu multe greseli de exprimare, asa cum fac toti copiii cu multa imaginatie care-au citit prea putine povesti scrise de altii.

ce m-a cu adevarat uimit, si spicuiesc din biografia fetii...

În cotidianul Jurnal de Dâmboviţa nr. 2806/31. 05. 2005, pag. 6, prof. univ. dr. George Coandă consemna despre debutul său la cenaclul ”Săgetătorul” al Uniunii Scriitorilor din România: „...Proza ei incită prin viziunile şi limbajul textului, de un modernism inedit, anunţând parcă trendurile viitoare ale evoluţiei prozei, ea prodcând nu numai o plăcută impresie, mai ales la un debut la Uniunea Scriitorilor, dar şi o surpriză, aşa cum au remarcat scriitorii care au luat cuvântul, prin puternicul şi relevantul său sentiment de empatie”.
si
În luna mai 2006, Uniunea Scriitorilor din România îi acordă premiul naţional Prima Verba pe anul 2005/2006 şi diplomă de excelenţă pentru activitate intensă şi rezultate excepţionale în domeniul creaţiei pe plan naţional şi internaţional în anii şcolarităţii.

hai sa va mai dau o mostra:

Trăind prin gunoaie înveţi să respecţi gunoiul. Gunoiul ţi-e casă, iar oamenii străzii - familie. Iar dacă ai sta să le asculţi poveştile, ai observa că singurul lor lucru în comun este ascunderea de societate. De aceea li se poate spune la fel de bine şi Refugiaţii, iar celorlalţi, pur şi simplu Ceilalţi.
Refugiaţii sunt oamenii care nu plătesc impozite, care mănâncă după Ceilalţi, dar de care ţie, un om obişnuit, trebuie să-ţi fie teamă, nu milă, căci ei sunt cei ce stăpânesc lumea.
Aş fi putut să aleg la întâmplare un aurolac, un cerşetor sau orice om al străzii, dar am ales o fată, al cărei caz este, oarecum, special.
Nu este acea fată care strânge gunoiul şi mătură străzile în schimbul unei sume foarte mici de bani. I se spune Gunoiera celei care doarme prin gunoaie, se hrăneşte şi se îmbracă din gunoaie. Ea nu cerşeşte şi nici nu fură, ci colecţionează. I s-ar fi putut spune, la fel de bine, Colecţionara, Colectoarea sau mai ştiu eu cum. Dar ea este Gu-no-ie-ra. Acest tip de om al străzii este cel mai puternic, căci pe lângă faptul că face parte din „Familia Regală”, mai are şi un soi de puteri magice, înţelegând şi comunicând din priviri cu animalele. Aşa că, dacă vezi vreodată o femeie care trece pe lângă o haită de câini fără să fie lătrată, pe lângă pisici fără să o privească în ochi sau pe lângă păsări fără ca să le facă să zboare, să ştii că ai văzut-o pe Gunoiera.


http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=24580

d-aia copilasu' asta n-are urma de bun simt!
fiindca cineva care i-a vrut pesemne raul, i l-a sters.
#379993 (raspuns la: #379991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vorba lu Baby care cine_i - de alapitva1901 la: 27/08/2009 13:27:06
(la: unui cafegiu)

Grigore Alexandrescu Toporul şi pădurea

Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,
Dar că vorbea odată lemne şi dobitoace
Nu rămâne-ndoială; pentru că de n-ar fi,
Nici nu s-ar povesti.

Şi caii lui Ahil, care proorocea,
Negreşit că au fost, de vreme ce-l trăgea.
Întâmplarea ce ştiu şi voi s-o povestesc
Mi-a spus-o un bătrân pe care îl cinstesc
Şi care îmi zicea
Că şi el o ştia
De la strămoşii lui,
Care strămoşi ai lui ziceau şi ei c-o ştiu
De la un alt strămoş, ce nu mai este viu
Şi pe-ai cărui strămoşi, zău, nu pot să vi-i spui.

Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă,
Un ţăran se dusese să-şi ia lemne de casă.
Trebuie să ştiţi, însă, şi pot să dau dovadă,
Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă.

Astfel se încep toate: vremea desăvârşaşte
Orice inventă omul şi orice duhul naşte.
Aşa ţăranul nostru numai cu fieru-n mână
Începu să sluţească pădurea cea bătrână.

Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte:
"Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte,
Începură să zică, toporul e aproape!
În fundul unei sobe ţăranu-o să ne-ngroape!"

- "E vreunul de-ai noştri cu ei să le ajute?"
Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute
Şi care era singur ceva mai la o parte.
"Nu." - "Aşa fiţi în pace: astă dată-avem parte;
Toporul şi ţăranul alt n-o să izbutească,
Decât să ostenească."

Stejaru-avu dreptate:
După multă silinţă, cercări îndelungate,
Dând în dreapta şi-n stânga, cu puţină sporire,
Ţăranul se întoarse fără de izbutire.

Dar când avu toporul o coadă de lemn tare,
Puteţi judeca singuri ce tristă întâmplare.
Istoria aceasta, de-o fi adevărată,
Îmi pare că arată
Că în fiece ţară
Cele mai multe rele nu vin de pe afară,
Nu le aduc străinii, ci ni le face toate
Un pământean de-ai nostri, o rudă sau un frate.
scurt istoric demonstrativ - de Knulp_2 la: 22/09/2009 11:03:55
(la: Pastorală)
s-avem pardon Mr. Morgan.

Subiecta are 20 de ani. E studenta la Finante-Banci. E bruneta, mica de inaltime, are parul tuns scurt, baieteste. Nu e frumoasa, dar compenseaza prin initiativa. Ii place sa poarte bluze decoltate. Ii plac privirile pline de dorinta pe care i le arunca ceilalti studenti. Bea bere si fumeaza.

A crescut in oras, dar la casa. E singura la parinti. Nu avea copii de varsta ei printre vecini si astfel s-a obisnuit sa se joace singura. Si sa viseze cu ochii deschisi. Parintii nu s-au ocupat prea mult de ea, se poate spune ca aveau o relatie rece. Pe cand subiecta avea vreo 11, 12 ani, tatal a plecat in Spania la munca. Mama a vandut casa si s-au mutat la bloc. Pe clasa a 4-a subiecta a primit premiul 3 la scoala.

Astfel a inceput adolescenta, perioada dificila pentru o tanara sensibila. Spre deosebire de vechiul cartier, noul cartier era plin de copii. Tanara surprinsa de exuberanta puberilor din jur, a inceput sa-si dezvolte o timiditate bolnavicioasa. Cu toate astea, tanjea la apropierea pe care o presupune prietenia adolescentina. La scoala lucrurile nu mergeau rau, dar nici bine. O mentiune pe clasa a 6-a. Colegii de clasa (in general fete) o ignorau.

A avut, in sfarsit, la 14 ani, prima revelatia a faptului ca este femeie. Accidentul neplacut s-a petrecut la scoala in ora de sport. Astfel, eleva boboc de liceu teoretic (ai dreptate si aici, Morgan) a trebuit sa se scuze jenant si sa plece acasa, umilita, in vazul tuturor. A inceput sa viseze la baieti si sa comita, cu nevinovatie, si alte gesturi reprobabile. La 16 ani si ceva, s-a sarutat cu un baiat care a atins-o de asemenea in anumite locuri rusinoase. Lucrul acesta se poate spune ca i-a schimbat viata. de asemenea la 16 ani a citit prima carte cap-coada: "Ion", desi mai avea incercari dese de a termina "Padurea spanzuratilor". Si despre acest lucru se poate spune ca i-a schimbat viata.

Urmare a gesturilor reprobabile tot mai dese, subiecta a prins curaj si a realizat ca viata e roz-bombon si baietii stau aliniati coloane coloane pentru ea. Desigur, nici atunci nu era frumoasa, dar era "indrazneata" (mai multe lucruri nu se pot spune din pricina discretiei si sensibilitatii autorului). A inceput de asemenea sa scrie primele poezii, pe furis, pe sub banca la scoala, sau acasa, in pat, ascultand muzica. Intreg liceul a fost un sir de peripetii, si astfel, fosta timida a devenit un lider al grupului sau social. Cuvantul subiectei avea greutate in orice situatie. Astfel, subiecta nu doar ca se vedea pe sine ca fiind o mare frumusete, se vedea si ca fiind o mare inteligenta.

In acelasi stil a urmat si sfarsitul liceului, precum si inceputul facultatii de Finante-Banci. Subiecta avand deja numerosi fosti prieteni, numeroase poezii scrise.

Ajungem accelerat la ziua de azi (in mare parte din pricina plictiselii autorului de a dezvolta subiectul) si incheiem cu incercarea subiectei de a isi dezvolta in paralel cu meseria de baza (bancher) o alta meserie, onorabila de altfel, cea de scriitor.
#484061 (raspuns la: #484051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza, - de Bucu la: 22/09/2009 19:43:41 Modificat la: 22/09/2009 19:46:02
(la: tablouri cu tâlc)
un exemplu de conceptual care imi vine repede in minte ar fi miro. fiecare tusa din tablou e gandita, are un sens. sau dali, ca-i mai cunoscut.

noa si daca dansatoarea are un sens? sau femeia din portretul leclerqului?
vreau sa spun, prin asta, ca are si lautrec 'conceptele' lui de pictor, poate.

mi-ai dat exemplu doi suprarealisti, acolo unde 'conceptele' se vad (sau se întrevad) cel mai bine, sunt mai la vedere si intentionat afisate asa. dar, pe lânga formele stralucite cu care se joaca suprarealistii, mai exista si concepte de compozitie, nuante, pe care le practica aproape toti pictorii buni.

în plus, în primul tablou de sus, mai exista, în varianta neîntoarsa, cel putin doua chipuri (personaje) neclare. e silueta barbatului în stânga si figura din usa, sus.
daca ar fi cum zici, atunci si alea tot foste figuri pe-o lucrare veche pot fi, ca-s neclare si nu prea drepte?

nu stiu ce-o fi fost in capul lui când a lasat tabloul asa, dar ma-ndoiesc ca-i la nimereala sau ca-i statea in obicei sa faca asa. ar fi facut-o cu siguranta mai des si nu e cazul. cel putin cu afisele n-a facut-o si acolo era cel mai usor de 'reciclat'.

efectul de lumina asupra capului de la usa e dat tocmai de soclul dansatoarei întoarse. iar pieptul lumineaza partea de jos a usii întredeschise (de unde si vine lumina de-afara, vezi partea de jos a tabloului, în plan apropiat)

sa nu-mi zici acum ca un pictor îsi pune toate astea la-ntâmplare, mai ales când e vorba de lumini, umbre, nuante, figuri...

despre varianta cum ca era-n criza de pânze, ca sa recicleze, nu tine în cazul lui. n-a dus niciodata lipsa de bani, provenea din familie înstarita si mama lui l-a finantat pâna a murit ....
#484260 (raspuns la: #483975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 3/4 ) - de Tot Areal la: 10/03/2010 15:01:37
(la: Pensia de moarte ( 3 ))
Într-o pauză, ferindu-se de George, Mona căuta un loc mai puţin aglomerat şi urcă scările spre un mic spaţiu verde cu arbuşti şi flori aflat în curtea clădirii. Îl întâlni acolo pe secretarul de partid al fabricii care se afla la curs de un an la PCR. Aştepta de mult un moment prielnic să-l tragă de limbă. Succesele ei la concursuri şi faptul că era în anul al treilea la facultate i-au adus mult câştig de imagine în faţa conducerii şi a tovarăşului secretar. După ce discutară câteva minute despre viaţa la cursuri şi alte lucruri puţin importante, întinse arcul şi trimise săgeata:
- Domnule Purdea, de mult am vrut să ştiu cărui fapt s-a datorat acea sesizare de la judeţ despre comportarea mea imorală?
- Aa, fii liniştită...Ce-ţi mai pasă?...A fost treaba aia cu Ţugui, că te-a luat gura pe dinainte!...Nu te mai gândi la ea...
Ţugui?! Cum de nu şi-a dat seama?
Nu era încă intrată la facultate şi activa ca agent teatral, vânzând bilete pentru spectacole în fabrică. A primit recomandare de la secretarul UTC şi a încheiat un contract cu impresarul teatrului. Avea intrarea asigurată la orice spectacol şi căuta să profite din plin de acest lucru. Văzuse mai toţi marii actori din capitală jucând pe scena braşoveană, şi mai ales vedetele de operă şi operetă. Când era mică asculta la radio muzică simfonică şi concerte, opere şi îl adora pe Iosif Sava cu vocea lui de excepţie. Apoi la liceul din Iaşi avea abonament la operă şi la teatru. Acolo rămase uimită când s-a dus la primul spectacol, în clădirea aceea atât de fastuoasă unde erau doamne cu rochii lungi şi evantai, bărbaţi în frac, parcă era o altă lume, din cărţi. La Braşov s-a văzut puţin descumpănită şi dezamăgită. Nu mai erau rochii lungi, fracuri...ci blugi, tricouri. Dar pe scenă aceeaşi lume fascinantă şi mulţi dintre interpreţi, de cea mai înaltă clasă. Trecuse aproape un an de când se ocupa de acest lucru. O dată sau de două ori pe săptămână mergea cu prietenii în Poiană, la discotecă şi aducea câte un cartuş de ţigări BT pentru şeful de birou. Într-o zi a fost chemată la Comitetul UTC. Biroul era plin cu vreo cinsprezece tineri din comitet. A venit şi Purdea:
- Tovarăşi, am fost sesizat de la Comitetul Judeţean de partid că o tovarăşă dintre dumneavoastră, secretară de organizaţie UTC, membră de partid are un comportament imoral fiind văzută în anturaje imorale, la Teatrul Dramatic şi în Poiana Braşov. Vă rog să o puneţi în discuţie şi să fie sancţionată...
Colegii de comitet nu au spus nimic împotriva ei, dar în situaţia dată nu aveau de ales, i-au retras recomandarea de agent teatral. Mai multe persoane i-au sugerat că nu pentru ce-a făcut ci pentru că spune ce nu trebuie i s-a întâmplat acest lucru. Dar ea suferea cumplit şi se gândea la bancurile pe care nu le zicea numai ea sau poate a fost văzută în vreo postură nepotrivită cu vreun băiat? Dar cine putea să o reclame la judeţ? Cine să o cunoască acolo? Acum după patru ani de la acea întâmplare afla adevărul. Ţugui, şeful de cadre al fabricii şi preşedintele de sindicat! Cum de nu se gândise la asta?!
Venise în biroul lor o programatoare nouă, nepoată a şefului de cadre. Într-o zi se deschise ora de bârfă şi din întâmplare erau toţi adunaţi. Se dăduseră locuinţele:
- Soră-mea iar n-a primit apartament. I-a tăiat Toleanu de pe listă!
- Apăi, ăla aşa îi. Când era inginer şef parcă nu avea altă problemă decât să deschidă uşa de două-trei ori pe zi să vadă dacă lucrez, spuse dactilografa.
- Atât o fi învăţat şi el la facultatea muncitorească. Toată lumea zice c-a pus fabrica pe butuci, adăuga Mona.
- Ce vrei să spui? Că cei cu facultatea muncitorească sunt proşti? Întreba nepoata şefului de cadre.
#530347 (raspuns la: #530346) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 7/2 ) - de Tot Areal la: 13/03/2010 14:58:54
(la: Pensia de moarte ( 7 ))
A avut noroc să nu fie scoasă afară din casă cum s-a întâmplat cu fostul ministru. Mona a fost nevoită să petreacă câteva zile în încăperea ce-i servea de birou marelui erou ce făcuse un serviciu imens neamului. Se sfârşise de mult în închisoarea de la Sighet şi nu se ştia unde i se odihnesc oasele. Casa a fost ocupată de un miliţian şi activişti de partid.
Moştenitorul a umblat cinsprezece ani în justiţie pentru recuperarea proprietăţilor. Cumpăra procesele cu mărci de la vechii şi noii judecători, să-şi redobândească drepturile de proprietate.
O lăsase să ocupe o cameră- singura eliberată şi să încaseze chiria. Era iarna în februarie şi foarte frig. Nu avea nici curent, se folosea de lumânări. O lăsase să se instaleze în birou până va putea să-şi amenajeze camera. A doua seară, nu putea intra în birou. În orificiu pentru cheie cineva a introdus cioburi mici de sticlă. S-a întors târziu de la serviciu şi nu avea nici unde să doarmă. Lângă uşă se vedeau pe zăpadă urmele de la încălţămintea făptuitorului. Merse la poliţie şi reclama situaţia, dar nu a fost primită spre rezolvare, considerându-se că nu are nici o calitate îndreptăţită pentru a reclama asemenea fapt.
Cunoştea o profesoară de muzică ce stătea în apropiere. Era pe la zece, oră târzie pentru o seară de februarie. Îi povesti întâmplarea şi se bucură de un ceai cald şi o felie de pâine cu margarină.
- Crede-mă, nu te pot servi cu altceva, suntem într-o situaţie disperată! Abia ne descurcăm cu mâncarea. Am girat pe cineva la bancă şi a fugit în America. Suntem înnebuniţi.
Îi dădu o şurubelniţă şi o pătură. Pe la miezul nopţii reuşi să intre în birou. Din fericire uşa de la intrare fiind la stradă era dublă, a doua putea fi asigurată. Îi Dar, îi era teamă să petreacă noaptea acolo. S-a dus în camera ce-i fusese destinată câteva luni. Era la etaj. Se bucura că avea lumină din stradă şi era mai cald decât în birou. Îşi aşternu pătura pe jos şi dormi îmbrăcată.
Chiriaşii o urau şi vorbeau urât cu ea. Ştiau că urmează să evacueze apartamentele şi nu mai plăteau chiria de câţiva ani. Nu ştiau cine a fost proprietarul şi nu-i interesa. I-a lăsat în pace şi după vreo două luni, relaţiile s-au îndulcit. În cele din urmă chiriaşii au primit locuinţe în case abandonate şi primăria le-a oferit ajutor să le renoveze.
În urmă au rămas gunoaie, o curte plină de acareturi şi coteţe, parchetul putred, o ruină. Pe un perete se afla o placă memorială. Multe din casele străzii erau de patrimoniu, cu o arhitectură impunătoare ce au învins vitregiile vremurilor. Pereţii exfoliaţi parcă plângeau după strălucirea şi fumuseţea trecutului, bucuriile, tristeţile şi urâţeniiile ce le ascundeau de ochii trecătorilor ce… nu scriu niciodată istoria...





Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: