|
te provoaca sa gandesti
COMPARATII CU CUVANTUL stînca
si zâmbesc...
pacat ca ai ales un asa brusc final. poate ca se vrea concis? ca o declaratie? nu stiu, dar parca a venit ca un fulger. acel TU este prea abrupt.ca o stânca. e doar o parere... La propriu, floarea de coltz,
In muntii din Franta, este numita "floare de ghiatza" sau "floare de stânca", culesul este interzis de ce floare de ghiatza? ca este ciudat? ca n-ajungi sa o pastrezi? ca ghiata se topeste si nu mai ramane nimic? sau trebuie tinuta inchisa (in congelator) pentru a fi pastrata? care-i analogia mai exacta cu viatza de toate zilele??? Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.
De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata": 1 Nu sufăr vorba spusă cu emfază - Sinceritatea nu suportă falsul, Timid şi molcum îi răsună glasul Iar Adevăru-i stă mereu de pază. În sufletul curat găsesc oaza De sentimente mari, când sună ceasul, Poruncitor chemându-mă Parnasul Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază. Acolo-mi este raiul de lumină Spre care tind cu inima senină Când Poezia-n suflet se pogoară... Acolo râd şi plâng precum îmi place, Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface, Sunt simplă ca o strună de vioară. 2 Sunt simplă ca o strună de vioară, Deşi exprim şi culmea şi abisul, Conţin în mine iadul, paradisul, Speranţa, ura, dragostea de ţară . Moldova mea! Iubirea mea amară, Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul, Cu viitorul tău nutrescu-mi visul, Prin tine Universul mă-nconjoară... Ce dragi îmi sunt aceste sate albe Cu case ca mărgelele în salbe, Privite de pe deal în toi de vară, Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite, Băieţii tăi şi fetele smolite, Admir aroma crinului, fugară... 3 Admir aroma crinului, fugară... Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea Petala-i albă - pură ca iubirea, Ce frageda juneţe o-nfioară, Dar fii atent - prea multe, te omoară Aceste flori, deşi uimesc privirea Şi par să-ţi dăruiască fericirea Prin frumuseţea lor sublimă, rară. Un paradox cum se întâmplă-ades, Deşi e mult prea lesne de-nţeles : Aşa-i natura - veşnic ne şochează... Ci uneori îmi pare o trădare - Perfidia aceasta crunt mă doare Şi inima de dor mi se cabrează. 4 Când inima de dor mi se cabrează, Speranţa-mi ca un abur se topeşte, Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază... Patriotismul? Nu e doar o frază Cu care un popor se amăgeşte? Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte De cancerul verbal în metastază! Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine, Că dragostea ce-o port în piept la mine Pentru poporul meu - ea mă salvează... Cu ea mă simt păşind în nemurire - Mă las cuprinsă de nemărginire, Vibrând cu Universul într-o fază. 5 Vibrez cu Universul într-o fază Şi simt că sunt mai sigură de mine Când beau din energiile divine - De parc-aş trece-n altă ipostază. În alt diapazon îmi luminează Şi soarele din cer; Atunci, în fine, Micimile vieţi-mi sunt străine, Pământul neclintit îmi stă la bază. Sunt gata să împart cu toţi misterul Acestei stări de forţă... Efemerul Se sparge-n stânca asta solitară. Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă, Arunc calvarul grijilor din viaţă, Absorb din lut esenţa mea primară. 6 Absorb din lut esenţa mea primară, Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume - Naiadă în a valurilor spume, Driadă în pădurea seculară. Cu arborii renasc în primăvară Şi dau cu ei în floare - fără glume! Aceste mici minunăţii anume Îmi fac senzaţia vieţii clară. În miezul codrului mă simt acasă, Ating cu geana cerul de mătasă Şi fruntea mi se mistuie în pară... În arşiţele verii cu mirare Din cupele ei pline cu vigoare Sorb adierea vântului de vară. 7 Sorb adierea vântului de vară, Ce poartă rodul lanului în spate - Cu boabe de polen, înmiresmate El fecundează grâul şi secara. Această pâine-i dulce şi amară, Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate, Ea scoase din nevoi nenumărate Şi neamul, şi familia, şi ţara. Nu voi să iau nici cea mai albă pâine Din alt pământ, din mâinile străine, Căci maica noastră glia se-ntristează. Mi-a-mprumutat orice atom din mine Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine - Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza... 8 Eu prind cu gura ploaia, roua, raza - Orice-mi trimite cerul şi destinul; Suport plăcerea, umilinţa, chinul, Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează. Eu le accept pe toate, cât durează Această viaţă, căci urăsc suspinul. Dulceaţă şi venin - aşa e vinul, Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază! Să joci, de ai intrat cumva în horă - Ai de trăit un an, o zi, o oră? Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate... Dar am oricând o scumpă mângâiere - Să simt Frumosul până la durere Mă bucur pururea, că mi se poate! 9 Mă bucur pururea, că mi se poate Să simt căldura ţarinii străbune, Când bat călcâiu-n horă, să răsune Ecoul peste văi şi peste sate. În glia asta inima-mi se zbate, Din ea răsare versul meu pe strune Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade! Va spune Moartea, - vino, hai cu mine... Şi voi pleca spre zările senine Primindu-mi şi osânda, şi tainul. Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă! Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă, Să beau licoarea vieţii, ca rubinul... 10 Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul, Vrăjită de sclipirile-i solare Şi beată de aromele-i amare - Nedespărţit de trandafir e spinul. Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul, Deşi am tras necazuri, şi mă doare, Dar am avut tărie şi răbdare - Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul. Greşit-am des, dar nu din rea voinţă, Am fost senină chiar şi-n suferinţă Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul. Păşind mereu cu fruntea ridicată Am stors din rodia vieţii toată Dulceaţa, şi tăria, şi veninul! 11 Dulceaţa, şi tăria, şi veninul Fac existenţa noastră precum este - Haină, sau frumoasă ca-n poveste, Sau neagră, sau mai albă decât crinul. Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul - Cad în abisuri şi mă urc pe creste, Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste, Ci tot câstig în lupta cu destinul! Câstig această boltă azurie, Toloacele în puf de păpădie Şi primăverile înmiresmate. Acestea le ador la nebunie Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie Aş vrea să mă dizolv încet... În toate! 12 Aş vrea să mă dizolv încet în toate - Să alăptez cu dor întreaga fire, Turnându-i dureroasa mea simţire În toate florile, în orice vietate. Spre ea înalţ aceste mâini crispate, Spre ea îndrept sfioasa mea privire, În muta rugăciune de iubire Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate. Extaz şi chin... O sete mă sfâşie De-a tinereţii apă veşnic vie, Deşi-mi coboară iernile în plete. Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie, Dar voi întoarce sacra datorie Când potoli-se-va această sete... 13 Când potoli-se-va această sete De Dragoste, Frumos şi Poezie? Atunci doar, când în inima pustie Se va-ntrona răceala... Nu pot crede Că osteneala cu mişcări încete Din ochi va şterge râs şi veselie, Că stelele vor înceta să-mi fie Prietene fidele şi discrete. Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară, Tot ce iubesc acum va fi să piară, Că e zadarnic visul unei fete... Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă Fără dureri şi fără de regrete. 14 Fără dureri şi fără de regrete Voi părăsi această lume tristă, Trecându-mi viaţa toată în revistă Prin minte-mi trec imagini cete-cete. Ştiu tainele-i şi micile-i secrete - Ascund ades un zâmbet în batistă, Având eu însumi suflet de artistă Îi iert această farsă. Să se-mbete Cu comedia azi jucată-n scenă Cei obsedaţi de-o patimă obscenă - Pe mine nada nu mă mai tentează. Arunce-n aer fraze dulci, pompoase, Pe mine doar în pace să mă lase - Nu sufăr vorba spusă cu emfază. 15 Nu sufăr vorba spusă cu emfază, Sunt simplă ca o strună de vioară, Admir aroma crinului, fugară, Şi inima de dor mi se cabrează. Vibrez cu Universul într-o fază, Absorb din lut esenţa mea primară, Sorb adierea vântului de vară Şi prind cu gura ploaia, roua, raza... Mă bucur pururea, că mi se poate Să beau licoarea vieţii, ca rubinul, Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul! As vrea să mă dizolv încet în toate Când potoli-se-va această sete - Fără dureri şi fără de regrete... Cu sincere salutari, Adela Vasiloi Poate ca pentru multi nu mai este important si modern sa respecti cumva semnele de punctuatie, dar eu CRED ca ele pot decide si limpezi intelegerea clara si cat mai apropiata de adevar a sensului ideii redate.
De exemplu aici consider ca exista o deruta care nu ar lasa pe cititor chiar din prima citire sa inteleaga cu usurinta contentul expus. Daca ar fi aratat cam asa, gandesc ca atunci sensul intregii poezii ar curge mult mai limpede chiar din sine insusi. "Si umbrele cerului înaintau peste nepăsarea copacilor tropotind a înserare, râul curgea răsucit între cele două vârste ale pietrei: stânca de o parte, nisipul de cealaltă, un colţ de zăpadă neîncepută împerecheat cu trupul bătrân al punţii oprea trecerea desculţă a gândurilor, doar cărarea pierdută în spatele nostru şerpuia înainte minţindu-ne că ziua e încă mai lungă. Priveam zborul încrucişat al păsărilor tăind aripa uriaşă şi moale a vântului care nu venea, atunci, de niciunde, fără să ne întrebăm de ce trăiam împreună acelaşi vis ascunşi în globul aceleiaşi secunde, legaţi de cuvintele repetate ale ultimului vers schimbat când ziua aluneca-n alt anotimp şi umbrele cerului înaintau peste nepăsarea copacilor tropotind a înserare.." Altfel acesta este un poem meditativ ce imbina minunat sensibilitatile fine ale inimii umane cu ambianta complexa a inspiratiei oferita de natura prietena care pare a trai aievea asemeni unui personaj real impletindu-se armonios cu gandira poetului, e un buchet superb de imagini metaforice, asa incat, daca le-as evidentia aici, atunci ar trebui sa repet intreaga poezie, iar despicarea orcarui fir in patru este absolut de prisos. Ce este frumos, e frumos pur si simplu si-i place si Lui Dumnezeu! Felicitari iar si multumiri deosebite pentru delectare! Poate ca pentru multi nu mai este important si modern sa respecti cumva semnele de punctuatie, dar eu CRED ca ele pot decide si limpezi intelegerea clara si cat mai apropiata de adevar a sensului ideii redate.
De exemplu aici consider ca exista o deruta care nu ar lasa pe cititor chiar din prima citire sa inteleaga cu usurinta contentul expus. Daca ar fi aratat cam asa, gandesc ca atunci sensul intregii poezii ar curge mult mai limpede chiar din sine insusi. "Si umbrele cerului înaintau peste nepăsarea copacilor tropotind a înserare, râul curgea răsucit între cele două vârste ale pietrei: stânca de o parte, nisipul de cealaltă, un colţ de zăpadă neîncepută împerecheat cu trupul bătrân al punţii oprea trecerea desculţă a gândurilor, doar cărarea pierdută în spatele nostru şerpuia înainte minţindu-ne că ziua e încă mai lungă. Priveam zborul încrucişat al păsărilor tăind aripa uriaşă şi moale a vântului care nu venea, atunci, de niciunde, fără să ne întrebăm de ce trăiam împreună acelaşi vis ascunşi în globul aceleiaşi secunde, legaţi de cuvintele repetate ale ultimului vers schimbat când ziua aluneca-n alt anotimp şi umbrele cerului înaintau peste nepăsarea copacilor tropotind a înserare.." Altfel acesta este un poem meditativ ce imbina minunat sensibilitatile fine ale inimii umane cu ambianta complexa a inspiratiei oferita de natura prietena care pare a trai aievea asemeni unui personaj real impletindu-se armonios cu gandira poetului, e un buchet superb de imagini metaforice, asa incat, daca le-as evidentia aici, atunci ar trebui sa repet intreaga poezie, iar despicarea orcarui fir in patru este absolut de prisos. Ce este frumos, e frumos pur si simplu si-i place si Lui Dumnezeu! Felicitari iar si multumiri deosebite pentru delectare! pe-o gura de rai ,
care nu-i un plai nici o vale-adânca nici o biata stânca m-am trezit de-odat' cu pixul uscat si tot scrijeleam versuri ce gandeam pe pietroiul care n-are-asemanare... iata ce scriam versuri dedicam celor doi baieti iezi-mi cucuieti: dragii mei baieti iezi si cucuieti drag imi e de voi! sincer? de-amandoi, ca sunteti viteji si nespus de breji; versuri stiti a face, papanasi a coace, mai o serenada o manea, o oda, mai un vers abscons cu miros de scons... mai o vorba dulce zambet ce aduce. m-am intors acum nu va zic decum unde-am fost plecata insa, seara toata m-am gandit la voi versurile noi cum le voi citi cand voi reveni... sunteti doi poeti mici si cucuieti si haiosi... cu caru' ca aveti voi daru' sa le ziceti tare chiar peste hotare sa auda-o lume ca avem renume!
servus gabi, belle, calypso
- de
Jimmy_Cecilia
la: 08/09/2005 15:48:37
(la: Trancaneala Aristocrata "5") poze aristocrate,
============ fiecare intra cu NET PASPORT-ul lui, adica face linkul, pe urma in coltz sus dreapta este connexiune, isi pune e-mailul cu care a deschis net passport si parola.. calypso are 2 net passport, eu am 4, fiecare cu alta adresa e-mail.. asta da de fiecare data 3 Mo de memorie... problema e ca MAIMUTA n-are net passport, belle i-a pus pozele, deci ii trebuie o adresa e-mail yahoo si ii trebuie creiat un net passport GABY, nu este cheie speciala, toti inscrisii in grup pot intra... incercati si daca e vreo problema, dati-mi un mp, ca pe trancaneala nu citesc din urma... CALYPSO, phii... de cateva zile ploua, ploua, ploua... inainte a fost vara 3 luni, nici o picatura, 32°C la umbra acum alerta 3 din 4 (orange), cad pietrele din munti, pe autoruta a fost omorât un automobilist de o stânca ce a cazut.. intre nice si monaco... ce vreme...parca am fi la paris :)) FLOARE ALBASTRA – Iar te-ai cufundat în stele Si în nori si-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vietii mele. In zadar râuri de soare Gramadesti-n a ta gândire Si câmpiile asire Si întunecata mare; Piramidele-nvechite Urca-n cer vârful lor mare – Nu cata în departare Fericirea ta, iubite! Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi parul. Ah! ea spuse adevarul; Eu am râs, n-am zis nimica. – Hai în codrul cu verdeata, Und-izvoare plâng în vale, Stânca sta sa se pravale In prapastia mareata. Acolo-n ochi de padure, Lânga balta cea senina Si sub trestia cea lina Vom sedea în foi de mure. Si mi-i spune-atunci povesti Si minciuni cu-a ta gurita, Eu pe-un fir de romanita Voi cerca de ma iubesti. Si de-a soarelui caldura Voi fi rosie ca marul, Mi-oi desface de-aur parul, Sa-ti astup cu dânsul gura. De mi-i da o sarutare, Nime-n lume n-a s-o stie, Caci va fi sub palarie – S-apoi cine treaba are! Când prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vara, Mi-i tinea de subsuoara, Te-oi tinea de dupa gât. Pe carare-n bolti de frunze, Apucând spre sat în vale, Ne-om da sarutari pe cale, Dulci ca florile ascunse. Si sosind l-al portii prag, Vom vorbi-n întunecime; Grija noastra n-aib-o nime, Cui ce-i pasa ca-mi esti drag? Inc-o gura – si dispare... Ca un stâlp eu stam în luna! Ce frumoasa, ce nebuna E albastra-mi, dulce floare! ................................................ Si te-ai dus, dulce minune, S-a murit iubirea noastra – Floare-albastra! floare-albastra!... Totusi este trist în lume! (1873, 1 aprilie) <<(înapoi la Opera) Eram barbatul care-n singuratati petrece,
Ca vulturul plesuv pitit în stânca rece. Nesuferind câmpia fugeam de cei de jos, Bateam din aripi iute spre muntele sticlos Si peste creste ninse facând ocoluri rare Granitul mohorât îl apucam în gheare; Sa scriu pe cer elipse eu ma credeam ales, Pe sus scoteam un tipat de nimeni înteles. G.Calinescu - "Contemporanul" 13 martie 1959 Precum coloanele lui Meqart.
La stânca Gibraltarului, macacii amușinând umbrele Tangerului... pink floyd nu-i heavy, e doar o mare slabiciune a mea.
e ok, si a mea. nu-i poti ocoli, în orice directie ai lua-o, stau ca stânca-n muzica rock, ca un far mai bine zis. si vor mai sta, probabil, înca o mie de ani, nu mai e de mult doar o formatie, o trupa, e-o scoala întreaga (vezi Dream Theater si tot ce-a urmat dupa ei) ... mi'am adus aminte ca am fost in Capri, intr'un decembrie dar nu ploua si eram cu alta "Mathilde"...:)
...deci, DA: ceva aici nu se leaga: Sub balustrada castelului, peretele de rocă se prăbuşeşte în mare. Apa şi stânca formează un unghi drept perfect. Pe pontonul de lemn învăţaseră într-o vară să facă sărituri. Toţi verişorii, pe rând, deasupra braţului unchiului lor, încercând să găsească arcul perfect al corpului. A sărit în lac, în cele din urmă, fără să ştie să înoate. la marginea fiecărui oraş visele-şi înfig rădăcinile
în stînca ce eram... asta chin poematicos...aşa că nu te mai văita şi treci la treabă că acuşica lansăm concursul de "îndemânare"... "doauă mâini dibace face şi desface" Socotind intr-un abac de septembrie
duminica nu plouă niciodată pe scrisorile din colivia de sticlă. Sub pergola de viță sălbatică stânca pe care-am dormit mi-a dăruit ramura de foc a fericirii și am motivele mele să privesc fotografia de lângă icoană. Iluzie optimă între două ferestre, în balans către punctul de sprijin, bluza albă inspiră fotografii în alb si gerunziu, prinse în povestea cu oglinzi,vrăbii,greblă și crăiese. Într-o parte inmugurești,de cealalta parte chihlimbar. Ochelarii de cal m-au aruncat în gheară de șoim, la ora cocoșului pe cele șapte pietre și încep să înțeleg elefanții. In jur e zare prăvălită-n cruci unde cuvântul nu poate ajunge, tăcerea-i cu umeri rotunzi. Dintr-un taxi magic cenușă să ning apoi lumina va fi cenușie. Invelișuri pridvorbe, pe oala cu lapte simetrii de golgotă. Nu aruncați canapeaua nevermore! Enjoy! La Multi Ani! aceleaşi ploi… bacoviene stări!
toţi îngerii s-au scuturat, plăpând, ca o cerneală scursă-n călimări. se frânge miezul serii, tremurând. e frig. un frig alunecos şi greu. nu-mi amintesc de câte vieţi mă caut. aud cum blând oftează Dumnezeu cu vocea Sa de adevăr şi flaut. mi-e dor să uit. învaţă-mă să fiu… un plâns căprui se clatină a şoapte, ridică-mi, Doamne, stânca de târziu, întoarce-mă din teamă şi din noapte. peste lumina gândului Tău bun miroase a-nceput şi-a caprifoi. Te rog să-mi dai tăria să apun în linişte, visând aceleaşi ploi…
IMNUL MECENA
- de
Romeo Tarhon
la: 18/06/2012 12:49:34
(la: COMUNICAT DE PRESĂ privind constituirea Cenaclului Literar-Artistic REZONANȚE ROMÂNEȘTI) Azi, în ziarul Națiunea, am publicat Imnul Mișcării Culturale Naționalismul și Arta - MECENA , pe care am fondat-o săptămâna trecută . Sâmbătă, la sediul PNDC, am fondat Cenacul Literar-Artistic REZONANȚE ROMÂNEȘTI ca formă de exprimare, de manifestare scenică și mediatică a obiectivelor mișcării MECENA. Publicând poezia Deșteaptă-te Țară, aceasta a devenit oficial Imnul acestei inedite mișcări spirituale naționale și naționaliste:
Imnul Mișcării Culturale Naționalismul și Arta – MECENA Publicat în 18 iunie 2012 de ROMEO TARHON http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/06/18/imnul-miscarii-culturale-na... Deșteaptă-te Țară, românii ți-i strânge Și mână-i în lupta cea sfântă și dreaptă! Trezește-ți eroii cu patria-n sânge, Semnalul din bucium și clopote bată! * La luptă prieteni cu cei neprieteni Ce aur și brazdă și munți ne râvnesc, Și râul și ramul și codrii cu cetini Și graiul și portul străbun românesc. * Iubirea de glie în noi se coboară Și patriei-i crește pe veci rădăcină Din doine și lacrimi de dulce vioară Și crezul ni-e sevă de vers și lumină! * Tu, Țară, toți fiii cu crucea pe frunte Ți-i cheamă din cer, din pământ, de pe mare, Coboară-ți toții bacii din creier de munte Și toți cărturarii cu-a luptei chemare! * Curaj să ne dărui din nou la visare, Curaj să clădim temelii noi de țară Curaj să-ntregim România cea Mare, Curaj să luptăm ca-n veci să nu piară! * Trezește-ți din moartea de cuget bărbații La lupta pe viață și moarte de țară, Cu Imnu-ți MECENA trezește Carpații Și-adu din exod toți robii de-afară! * Eroi, la lumină, ieșiți din morminte Când Țara vă cheamă pe glia străbună, Drept scut presărați ale voastre-oseminte Căci doina iar țipă și buciumul sună. * Iubirea ca stânca puterea-şi adună Şi lacrimi de sânge în vis și-n simțire Pământul-l inundă când goarnele sună Semnalul de luptă și de trezire. * Când buciumul sună cu jale pe dealuri Poetul învie, se trezește și cântă Cu glorie vechile mari idealuri Cu sînge din codrii cu inima frântă. * Pe lame de plug și-n fântâni de la țară Curg lacrimi de pâine săracă și neagră, Ce dulce-i e miezul și coaja-i amară Acasă, în țară, când țara e-ntreagă. * Aici ne iubește și râul și ramul Și glia strabună de veacuri ne știe, Aici ne sunt morții, trăiască-ne Neamul, Trăiască-ne Țara în veci de vecie! * O rugă-nălța-vom Măicuță spre Tine Când clopote-n inimi de sfinți or să bată, O gură de rai sub săruturi străine Tu ești, Românie, icoană furată! * Iubirea, credința și morții pe cruce Și râul și ramul și vatra moșească Și doina și naiul și limba cea dulce Și Țara și Neamul în veci să trăiască! Autor ROMEO TARHON Punctul pe care l-am vazut eu, era, daca e sau nu ok/daca-i sade bine/daca-i de bun simt, sa acuze intelectualitatea romana, ca aceea n-a facut nimic impotriva sistemului in timp ce ea scria romane cu "dezvaluiri" la adapostul vestului.
ca actor implicat, da, are acest drept. asa cum îl au si altii, putini, din tara sau din afara ei. Intrebarea adiacenta era, cata opozitie a practicat inainte de emigrare si cata dupa. pai, în '79 a avut prima data de suferit, în '87 a plecat, în '89 a picat regimul. opozitia din tara a fost mai lunga asadar. Hai sa construim un exemplu. Sa presupunem ca plecam in 87 in vest si scoteam acolo o culegere de bancuri si pamflete politice. Dupa 89, veneam in Ro, unde monarhia constitutionala era instaurata, dadeam un interviu, ca deh eram un opozant din fostul exil, in care spuneam ca voi astia ramasii, v-ati facut viata comoda in timp ce eu, luptam pentru rasturnarea sistemului. Tu, ca scriitor si intre timp demnitar in monarhie: Ai fi gasit ca am dreptate? exemplul nu-i complet, zi-mi si ce-ai facut pâna-n '87, banuiesc ca ai suferit oarece, ca altfel nu plecai, nu? ..:)) Cred ca fiecare a luat deciziile pe care le-a considerat a fi cele mai bune pentru sine. probabil. de asta vorbeam la începutul dialogului nostru ca trebuie facuta diferentierea cu 'cine-ce' a facut si când a facut, daca a facut. doar stiind amanunte din astea putem sa ne facem o parere de ansamblu a ceea ce a fost cu-adevarat în anii respectivi. eu pe asta mizez, atâta timp cât carti de istorie înca nu exista. Netraind acolo, nu stiu cum e de fapt sa te traga lichelele-n piept la scena deschisa, aruncandu-ti oasele roase si pe jumatate mancate. Nu-i vorba: Lichele sunt si-n vest, dar oasele parca mai au un pic de carne pe ele... da, dar din moment ce tu însuti tot din mediul ala te tragi si, drept urmare, îl cunosti bine (pentru ca schimbarile de mentalitati dureaza decenii întregi), esti plecat si ...nu prea. nu vorbesti despre Mozambic, vorbesti despre o tara în care ai trait X ani. Asta nu schimba, cred, cu nimic ce zisesem eu. nu, nu schimba. doar ca eu înlocuisem 'ura' cu autoapararea. si tind sa cred ca într-o tara majoritatea da tonul, nu minoritatile. Eu zic ca nu, tu zici ca da... Wo ist das problem? :) niciunde, nicicând. flecarim si noi la ceas de seara :)) Asta cu cheful as fi acceptat, daca pentru Ranicki critica literara si literatura ar fi fost un job. Dar pe el l-a manat un foc interior. Gandeste-te la "Literarisches Quartett": Nu cred ca n-are chef. ma gândeam doar ca o fi obosit, de batrânete. l-am vazut într-un reportaj dedicat lui si era cam abatut, mi s-a parut obosit si fara chef. poate m-am înselat. Vrei adica sa zici, ca mai bine se abtine decat sa reproseze lucruri pe care nici tatal si nici fiica nu le-au putut influenta? Nuuu cred: Ca dac-ai zice atunci ti-ai da cumva cu stangu-n dreptu' la el si tacerea vorbeste, nu stiu, era mai mult o speculatie personala. de dat cu dreptu-n stângu :) As rezuma, spunand ca nu se cade as rezuma si io, da' invers :) Nu mi-e totuna ce se-ntampla, insa cum mi-ar sta sa reprosez celor ramasi, ca nu intreprind nimic sau ca sunt singuri de vina daca au ales/n-au ales pe nu stiu cine? Sau ca-s pasivi fiindca nu se duc in strada... vorbim de ziua de azi? nici eu n-as face-o, dar conditiile sunt putin altele, azi decât ieri, nu stiu daca putem compara cazurile de azi cu cele ale opozantilor din comunism, tind sa cred ca nu. românia nu mai e o dictatura, alegerile sunt libere, iar demonstratiile nu sunt interzise. si nici cartile subversive.
Nici un cuvant nu are magia
- de
Alice
la: 06/10/2003 00:39:08
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.) Nici un cuvant nu are magia lui "gratis". GRATUIT! Si incetezi sa mai gandesti!
A existat holocaust in Romania? o incercare de raspuns
- de
Bogdan
la: 19/10/2003 14:48:17
(la: A existat holocaust in Romania?) (link la text: http://www.geocities.com/alkimistul/holocaust/holonita.html )
Etimologic, cuvantul Holocaust, provine din limba greaca: Holoskaustos sau Holokauton, Holos inseamna intreg; Kaustos sau Kautos inseamna ardere, adica ardere totala. Vechea semnificatie a Holocaustului indica: a) -sacrificiu oferit zeilor prin arderea totala a obiectului sacrificat. b) -o distrugere completa a populatiei si a animalelor. c) -o distrugere masiva, totala. Ulterior, semnificatia Holocaustului s'a extins cuprinzand categorii ca pogromuri, genocid, exterminarea unei rase... Astazi, Holocaustul este identificat cu tragedia suferita de evrei in cel de-al II-lea Razboi Mondial; specific, in uciderea a peste 6 milioane de evrei in lagarele de concentrare germane afate pe teritoriul polonez: Auschwitz, Treblinka, etc. Cifra de 6 milioane de evrei arsi in crematoriile naziste a fost avansata de catre diversele "birouri" si "centre" de studii in majoritate evreiesti, ale Holocaustului. Cifra enorma de 6 milioane a fost contestata de diversi istorici si cercetatori ai fenomenelor celui de-al II-lea Razboi Mondial. Insa foarte repede, legi speciale au fost "adoptate" in majoritatea tarilor vestice din Europa precum si in St. Unite si Canada, legi care fac un criminal din cel ce contesta veridicitatea Holocaustului. Recent, un profesor pe nume Ernst Zundel, a fost condamnat la 15 luni de inchisoare de catre un tribunal din Canada pentru crima de a fi scris o carte intitulata "Holocaust, cea mai mare contrafacere a tuturor timpurilor". In aceasta carte, prof. Zundel originar din Germania, sustine ca nu a existat nici un pogrom de ucidere sistematica a evreilor in masa dupa cum n'a existat nici o gazare urmata de ardere a celor 6 milioane de evrei, in contradictie cu faptele stabilite de catre "centrele" de studii evreiesti. Cartea prof. Zundel nu face insa obiectul articolului nostru. Un lucru ramane insa clar: nimic nu este stabilit odata pentru totdeauna. Traim intr'o epoca a relativismului, in care ceea ce pãrea adevarat ieri este dovedit ca fals astazi. Istoria nu face nici ea exceptie. In cazul Romaniei regula pare inversata. Ceea ce pãrea adevarat ieri se incearca a se dovedi fals astazi. De exemplu, astazi diversele "centre" de studii evreiesti incearca sa acrediteze ideia cã în Romania dinaintea si in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial ar fi existat un holocaust evreiesc [in miniatura cu cel din Germania] ce ar fi consemnat aproximativ 400.000 de evrei dupa unii, 600.000 dupa altii. Cifrele sunt in evidenta contradictie cu datele oficiale ale anchetelor guvernamentale din acele timpuri. Iata ce gasim in "Encyclopedia Iudaica Jerusalem" la pagina 1472: "Garda de Fier tinea conferinte si demonstratii studentesti deseori acompaniate de razmerite anti-evreiesti in care distrugeau sinagoge, magazine si ziare evreiesti ca in Oradea-Mare si Cluj [1922] si in Timisoara [1938] ... In perioada Iunie-Septembrie 1940 Garda de Fier reconciliata cu regele Carol al II-lea, a comis masacre impotriva evreilor in special in Moldova. La 6 Septembrie 1940, Garda de Fier proclama Statul National-Legionar impreuna cu Ion Antonescu. Imediat au fost promulgate legi pentru eliminarea evreilor din viata politica, culturala si economica a Romaniei. Telul final al Garzii de Fier era deportarea tuturor evreilor [N.R. -deportare deci, nu ucidere]. O lupta pentru putere a dus la rebeliunea legionara din 19-20 Ianuarie 1941, in care au fost ucisi 120 de evrei in Bucuresti si cca. 30 de alti evrei in provincie [in special in Ploiesti si Constanta]. Rebeliunea a fost inabusita si Conducatorul miscarii legionare Horia Sima impreuna cu alti lideri legionari s'au refugiat in strainatate. Odata cu izbucnirea razboiului contra Rusiei Sovietice [Iunie 1941], fortele germane impreuna cu politia antonesciana la care s'au alaturat elemente ale Garzii de Feir au comis atacuri impotriva evreilor ca Pogromul de la Iasi [29 Iunie 1941] si "trenurile mortii", si alte atacuri in Moldova soldate cu 7.500-10.000 de victime". Deci sã recapitulãm: In timpul rebeliunii, legionarii au ucis 120 de evrei in Bucuresti si 30 de alti evrei in provincie. Totalul "pogromului" dela Iasi, "trenurile mortii", etc. s'au soldat cu 7.500-10.000 de victme. Adunând ajungem la cifra maxima de 10.150 de evrei, victime ale Holocaustului in Romania. Cifra este data de catre "centrele" evreiesti de studii de atunci. Dupa cifrele oficiale ale guvernului Antonescu, care nici el nu putea fi banuit de iubire fata de legionari, rebeliunea s'a incheiat cu 416 morti, 370 in Bucuresti si 46 in provincie, din care 120 erau evrei. In perioada 6 Septembrie 1940 si 20 Ianuarie 1941, tot dupa datele guvernului Antonescu, legionarii au facut 73 de victime in majoritate formate de grupul celor detinuti la Jilava pentru crimele comise contra tineretului tãrii. Niciunul nu era evreu. Nu putem decat sa constatam discrepanta chiar in cifrele de atunci maximum 10.150 de evrei, si enorma cifra maxima de 600.000 de evrei prezentata astazi de catre forurile evreiesti mondiale. Analizand statisticile prezentate, un fapt se desprinde cu claritate: Miscarea Legionara, vânatã de regele Carol al II-lea pana in Septembrie 1940 si de generalul Antonescu dupa Ianuarie 1941 este scoasa din cauza. Ramane deci singura imputatie de ucidere a 120 de evrei in timpul rebeliunii declansate de generalul Antonescu. Desigur, victime au fost [416 morti], dar acesta este pretul platit cand doua forte se confrunta armat. Gloantele nu selecteaza pe cei ce se afla pe strazi in timpul unui conflict. Dovada: au murit de 4 ori mai multi crestini decat evrei. Si daca mai adaugam si faptul ca la acea data atat Basarabia cat si Ardealul de Nord nu mai erau sub jurisdictia Romaniei, credem ca afirmatiile celor ce arata ca in Romania ar fi existat un Holocaust al evreilor ce ar fi devorat circa 600.000 de evrei sunt marcate nu numai de exagerari arbitrare si iresponsabie, dar si de o falsitate ce raneste adanc sensibilitatea poporului roman în sânul cãruia comunitatea evreiasca a avut si are o pozitie privilegiata unica in intreaga lume. Notiunea de Holocaust indeamna la respect si compasiune fata de victime, la repulsie si oroare fata de calai si la hotarîrea de a lupta pentru ca asemenea lucruri sa nu se mai repete. Avem in fata Holocaustul crestin comis de catre Comunismul International care a devorat pana acum peste 140 de milioane de victime si continua sa ucida in ritm accelerat nu numai crestini dar si musulmani, budhisti, mozaici... 140 de milioane oferite pe altarul Satanei spre arderea totala. In acest context, motivul refuzului Presedintelui R. Reagan de a vizita fostul lagar german din Dachau ar trebui sa dea serios de gandit celor ce incearca sa foloseasca tragedia umana in scopuri speculative. Problema actuala este una de supravietuire a fiintei umane. Este nevoie de un efort urias, comun, al tuturor natiunilor spre a distruge Comunismul International. Toti avem nevoie unii de altii, crestinii de evrei si evreii de crestini, ori indifernent de ce alta religie ori natie. Prezentarea denaturata a adevarului nu ajuta aceasta cauza. Problema "Holocaustului evreiesc" in Romania va ramane deschisa tuturor cititorilor nostri dela care asteptam date documentate spre o eventuala publicare. AUREL Lupescu "LIBERTATEA", New York Director: Nicolae Nitã Anul 3, Nr. 33-34, Aprilie-Mai 1985
|
 loading... loading...cautari recente
"izvorul tamaduiri"
"cuvinte cu sufixul'derm'" "astepta conjugare" "proverbe ura" "prieten cuvint derivativ" "carti x6 ro genetica umana" "slujba mea" "controversa" "GANDURI" "gandeai" "nas vrea sa fiu un intelectual la tara eseu" "Nane-De Ale Voastre" "proverb francez" "compun un nou inceput de viata" "Buricul esit înafarăkejh'tfd"c" "inghetata pe bat" "cartea-i ca o floare" "este mai puternic" "atlas de anatomie a omului netter" "semnificatia proverbului modus vivendi" "lin" "love in jane eyre" "ape stravezii" "insusiri ale iepurelui" "numind-ul ministru" "omonimul cuvantului finala" "cuvinte inrudite cu a croi" "ochii imi sunt prea" "contracte de munca in Germania" "va murit laudatori" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Speranta)
iar iubirea nu se comanda..
nu poti stii nici o data, chiar daca ai numai 0,1%, trebuie sa ai speranta si sa lupti ca sa devina realizabila, sa te bati cxa cel 1% sa devina 10, 20, 100%...
curaj, Maria, si nu te lasa
stii zicala : fi tare ca o stânca,
nu uita ca esti românca...