comentarii

COMPUNERE CHIPUL MAMEI


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
Baba este arhetipul mamei vit - de Yuki la: 04/01/2006 11:16:37
(la: Lupta generatiilor.....la o alta categorie)
Baba este arhetipul mamei vitrege, sterpe, care nu poate accepta trecerea timpului si pierderea puterii.
Surasul = luminarea chipului - de clody la: 07/04/2006 21:37:22
(la: joc)
Surasul = luminarea chipului
Ce este greseala?

De l'amour le mieux
#116026 (raspuns la: #116002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Chip - de Vlad Mereuta la: 26/04/2006 18:31:59
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
... am facut si eu marea greseala sa cumpar Chip Photo-Video.
A fost prima si ultima data... macar de asta sunt sigur.
Zaraza, - de cosmiK la: 03/05/2006 06:07:59
(la: Confesiunile unei mame)
Nu stiu daca ai citit si "confesiunile unei mame" (1), pentru ca de fapt, jurnalul incepe cu ele. Ceea ce ai citit in "confesiunile unei mame" e un fel de postfata la jurnal si reprezinta simtamintele mele vis-a-vis de mama mea pe care le-am scris nu pentru a impresiona sau pentru a atrage atentia voastra ci pentru ca acestea au fost trairile mele la momentul respectiv. De altfel eu nu pot scrie despre lucruri pe care nu le-am "trait" (ma refer aici la trairea interioara).Tocmai acesta e si motivul pentru care am ales jurnalul ca forma de exprimare a simtamintelor mele. Iar daca in paginile acestuia vei mai gasi si unele "inflorituri stilistice" si "cautari poetice" desi eu nu asa le consider, e pentru ca mama a fost o fire poetica, iar eu incerc pe cat imi e posibil sa "intru in pielea ei" si sa dau glas simtamintelor sale, care intr-un fel sunt si ale mele, pentru ca seaman din foarte multe puncte de vedere cu ea si asa cum mama a fost o neinteleasa de societate in timpul vietii si a fost etichetata dur dupa cum vei avea posibilitatea sa descoperi pe masura ce va mai aparea o noua fila de jurnal, acelasi lucru se intampla si cu mine, pentru ca nu prea imi gasesc locul in aceasta lume care mi se pare "mica" si anosta.
Dar aici pe cafenea ma simt libera sa exprim ceea ce simt si o fac mult mai usor decat in viata de zi cu zi, pentru ca fiind mai timida din fire, in viata reala uneori intervine blocajul interior care ma aduce in imposibilitatea de a transmite adevaratele mele simtaminte. In cafenea, in schimb, blocajul nu mai apare, pentru ca ma adresez unor oameni fara chip si asta ma face sa fiu degajata. La un moment dat cineva aprecia intr-o alta conferinta ca timizii se expima mai usor pe internet, si sa stii ca are dreptate. Cel putin in cazul meu. Nu stiu daca aceasta afirmatie e valabila si pentru altii, dar oricum, trebuie sa recunosc ca nu prea ma intereseaza acest aspect.
As vrea doar sa mai spun ca jurnalul e un demers cat se poate de sincer, dar totusi trebuie sa ai in vedere faptul ca e o imbinare intre fictiune si realitate pentru ca sunt anumite aspecte si experiente din viata mamei mele pe care mi le pot doar imagina, deoarece nu am fost alaturi de ea in timpul celor sase saptamani in care a lipsit de acasa fara sa stiu mai nimic despre locurile pe care le-a vizitat, cu exceptia celor unde mi-a lasat cate ceva drept amintire.
Ultimul mesaj primit a fost de 1 martie si suna cam asa:
Te iubesc! Si imi pare rau ca a trebuit sa plec, dar era singura solutie!
Doar atat a ramas scris, celelelate "semne" au fost de alta natura: albume de arta, carti filozofice...
Iar dupa moartea ei tragica la locul accidentului s-au mai gasit conform procesului verbal intocmit de autoritati doar o poseta ce continea:
-mai multe vederi reprezentand manastiri,
-un ceas de mana electronic
-o oglinda
-o cruce din lem pirogravata si
- o plasa cu cateva articole de imbracaminte, deci nimic scris.
Mi-as fi dorit sa existe un jurnal al ei ca sa pot stii prin ce a trecut si care au fost simtamintele sale, dar cum nu s-a gasit am hotarat sa il scriu eu, "in memoria".

#119843 (raspuns la: #119459) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. adryana - de Paianjenul la: 30/07/2006 07:22:44
(la: HORROR MOVIES)
"Aceste 'creaţii' sunt făcute pt. a distra publicul..."


- Păi tocmai aici e dilema mea: cum poate cineva în toate "doagele" să savureze asemenea "garbage" (în ciuda efectelor tehnice/artistice seducătoare obţinute de realizatorii respectivelor filme, dat fiind mesajul lor...)?...


"Adică dacă tu te uiţi la acest gen de film asta înseamnă că eşti posedat de demoni sau altceva?"


- Păi tocmai aici e poanta: cind am început sa vizionez asemenea filme, şi eu le consideram amuzante şi absolut inocente. Mai tîrziu a început să mi se întîmple ceva ciudat: imediat dupa terminarea filmului, după ce stingeam aparatul TV şi închideam ochii ca să adorm, instantaneu îmi apărea în imagine chipul vre-unui membru al familiei mele - de obicei al mamei - chip care începea să se distorsioneze (în secvenţe rapide) în tot felul de "versiuni" hidoase ale "originalului"... şi faza nu înceta pînă nu deschideam ochii şi-mi găseam altă ocupaţie care mă ajuta să adorm...

Concluzia:

deşi admit că fiecare individ îşi are propria sa constitutie psihică/psihologică, şi că fiecare reacţionează diferit la aceeaşi stimuli, nimic nu-mi sugerează că, genul "horror" (indiferent de forma de expresie - audio-vizual, literatură, etc.), ar fi cumva inspirat de ceva nobil, pozitiv, constructiv... Ca sa nu mai vorbim de efectul pe care îl are (în conştient sau sub-conştient) respectivul gen, asupra unor indivizi mai slabi de... "constituţie"... care, mai devreme sau mai tîrziu simt nevoia să devină ei înşişi, în realitate, protagoniştii unor scenarii de groază care vor implica una sau mai multe victime...

Divertisment?... Bolnav.
#136535 (raspuns la: #136120) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dansul orhideelor - de anisia la: 16/08/2006 00:29:26
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
- Alf Patrovsky-Jogukariov! striga imperios Alecsandra.

glasul hotarat il trezi din visare. nu stia daca sarutul timid, furisat si prea mult asteptat al ei il trimise pe o alta lume, ori sciatica ce nu-i dadea pace sub nici un chip. contradictie antagonica. chinul de a o scapa printre degete pentru moment lua locul celui dat de durerea de spate. dulce - amar schimb de pozitii.

- da, Alecsandra Vorniacovich! sa-mi scuzati absenta... (isi luase aerul protocolar, pentru ca stia ca asta ii va starni un suras, chiar daca pitit dincolo de aerul profesoral ce-l abordase voit.)
- as fi deosebit de incantata daca v-ati aminti de indatoririle dvs de cavaler ce m-a invitat la drum. calatoria cu deltaplanul v-a consumat multe din favorurile ce vi le datoram, e timpul sa va ocupati serios de rolul de gazda.
cand Alf se afla suficient de aproape de buzele ei semi crispate, se apleca la urechea lui si-i sopti printre dinti daca nu imi faci cunostiinta cu domnul acela cu barba ce fumeaza tacticos din trabucul sau, am sa-i spun lui guinevere cum m-ai innebunit tot drumul cu povesti despre...
- sunt perfect de acord, domnisoara. va rog sa va sprijiniti , sa facem cativa pasi pe malul marii.

pierduti prin multime anisia si vania desenau o noua galaxie cerului. cocotata pe talpile lui, se lasa daruita muzicii, amintirilor, visului. cu degetul aratator incerca sa-i distraga atentia, tachinandu-l... uite, acolo sus, vezi? . isi lasa capul pe spate si cu barbia intinsa spre infinit ii zambea... chiar nu vezi? e acolo, Johannes... are culoarea primei toamne cu mine. îi placea intotdeauna sa-l cheme pe numele de fata al mamei sale. zambetul ce-l aducea auzul acestui nume era inegalabil. gropitele din obraji, spranceana ridicata si tampla zvacnindu-i il tradau de fiecare data...

Adal adormise in bratele ei. scarpiniciul guineverian avea efectul scontat asupra lui. îl depuse cu grija in cosuletul de rafie si trase usa dupa ea... gândurile-i fugeau jucause inaintea pasilor. ochii-i luceau si inima se facuse cat un ghemotoc sub bluza de dantela. trebuia sa-l gaseasca. nu prea intelese mare lucru din bolboroseala cu picuri de sudoare. ii daduse un pup si fugise. ochii lui o urmareau, simtea asta. era o vreme de cand nu mai jucase un astfel de joc. cel mai mult ii placeau ochii lui. dincolo de bunatatea din ei, se-ascundea un ceva pe care nu putea sa-l defineasca inca. un ceva ce o facea sa se inroseasca la aparitia lui, sa zambeasca amintirii lui, sa-i doreasca (ascuns) compania. pe cine incerci sa convingi, guinevere aimee d'albon? daca asta nu suna a "mie-imi-place-de-alf", atunci a ce? . vorbea singura, pentru ca nu avea curajul sa spuna nimanui micul ei secret...

pe digul langa care obisnuiau sa faca plaja, respectabilul domn isi fuma pipa tacticos si privea spre panza ramasa inca alba. nu mai pictase inca un peisaj de seara, atat de viu colorat. alese locul acela retras pentru a putea cuprinde plaja intreaga. simfonie de culori si emotii. privea tacut cu admiratie. incerca sa-si intipareasca in minte fiecare detaliu. de la buchetele de orhidee innobilate de palpaitul lumanarilor groase de ceara, pana la perechea octogenara ce dansau de-acum de o bucata de vreme.
- domnule, buna seara. imi scuzati indrazneala. paseam in plimbare impreuna cu buna mea prietena si nu m-am putu abtine sa nu observ sentimentul de incantare ce va incearca. ati putea sa-mi spuneti care este motivul aparitiei lui?
- cu mare placere, domnule. doamna... si-si inclina palaria spre tacuta Alexsandra. priveam inspre multime si nu ma puteam hotarâ ce sa surprind in prim plan... dansul orhideelor cochetand cu lumina adiind a lumânarilor sau perechea aceea ce parca danseaza de-o viata... mi-as permite sa va cer parerea, doamnule, domnisoara...
- Alf Patrovsky-Jogukariov. Pe cine am placerea sa introduc doamnisoarei?
- Mihail Andrej Sokolov, incantat... si-i saruta mana, semn de curtoazie.

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#139452 (raspuns la: #139133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Colegii mamei ce statut au? - de Kon Stantin la: 30/08/2006 19:29:52
(la: Licheaua si musca)
Departe de mine gândul de a lua apărarea doamnei Muscă. Sunt prea tânăr pentru a pune la îndoială capacitatea şi dreptul domnului Liiceanu de a se revolta într-o astfel de situaţie. Nu este pentru prima oară când o face dar, de această dată, în mintea mea bolnăviciosă a răsărit o întrebare: nu cumva Hoţul strigă Hoţii? Mulţi vor spune că sunt naiv, poate că aşa şi este, dar până acum nimeni nu a cerut şi nu a făcut public dosarul de „urmărit de către Securitate” al domnului Liiceanu.

Dar dosarul de dizident al domnului Dinescu unde este? Este fost deţinut politic; nu este puţin prea energic domnul Ticu Dumitrescu la cei 80 de ani (mulţi şi sănătoşi înainte) după temniţa grea din închisorile comuniste? Dinescu, Ticu Dumitrescu, Cazimir Ionescu şi alţii se adună la o cafea şi decid astăzi: X nu a colaborat cu Securitatea. Supăraţi probabil că X nu a fost recunoscător astăzi dupăamiază, CNSAS-ul se va răzgândi mâine şi va face public raportul de colaborare al lui X cu Securitatea. Dosarele membrilor CNSAS le-a verificat cineva?

În 1975, pe nepusă masă (oricum mama nu ştia), un frate al tatălui meu s-a hotărât să se înscrie la şcoala de ofiţeri de securitate (sau cum i-o fi spunând). Toţi colegii mamei, începând de la directorul Centrului de Calcul şi terminând cu femeia de serviciu, au fost invitaţi la BDS (Birou Documente Secrete) pentru a explica tovarăşilor ofiţeri de la Securitate ce hram poartă tovarăşa ... ... . Ultima care a aflat că are un cumnat ce va deveni ofiţer Secu a fost mama. Paisprezece ani mai târziu, aceeaşi tovarăşă neştiutoare îşi exprimă dorinţa de a pleca într-o excursie peste hotare. Toţi colegii sunt invitaţi la BDS să explice care sunt lucrările tovarăşei şi dacă nu există riscul ca aceasta să divulge secrete de stat intrând în contact cu persoane străine (mari secrete, pe hardughiile numite Felix şi Independent, în limbaj Fortran sau Cobol, tovarăşa lista salariile muncitorilor, sau alte fişiere legate de producţia unei intreprinderi de stat ce exporta 99% din produsele sale în URSS).

Dacă cineva mi-ar spune astăzi că părinţii mei sunt foşti colaboratori ai securităţii, nu aş avea prea multe argumente să-l combat, dar aş pune totuşi o întrebare: Colegii mamei ce statut au? Acestea sunt doar două situaţii concrete în care ei au oferit Securităţii informaţii despre mama. (într-o discuţie recentă cu mama am aflat că cel puţin odată la trei luni fiecare angajat al Centrului trecea pe la BDS). Unii veţi spune că nu i-au pricinuit mamei nici un rău, aşa cum nici mama nu a pricinuit vreunui coleg vreun rău, deci nu au făcut poliţie politică, nu pot fi acuzaţi de colaborare cu Secu. Dar Mona Muscă a pricinuit cuiva vreun rău prin notele date decanului său?

Această isterie a dosarelor este doar un joc politic. Sacrificăm unu – doi de la vârf, dintre cei care au vorbit neîntrebaţi, ameţim un pic poporul cu câteva dosare bine cosmetizate, mai zgândărim niţel societatea civilă prin câteva voci aşa-zis reprezentative şi neutre (gen Liiceanu, Patapievici, Pipidi) şi noi ne vedem de ale noastre (un Rafo, un Daewoo) că vorba aia mai e de unde fura, important e să nu afle mârlanu’.

Poate sunt naiv, dar acest "circ" al dosarelor este doar o furtună într-un pahar cu apă de ochii închişi ai Occidentului, care are nevoie de noi şi care se bucură că stăm ca proştii cu mâna întinsă, în loc să profităm de bogăţiile noastre.
buricul (compunere) cicatr - de Marlene_ la: 12/11/2006 11:32:25
(la: BURICUL, GLORIA MUNDI)
buricul (compunere)

cicatricea care ramane dupa taierea cordonului ombilical, a nu se confunda cu cordonul in sine. in unele parti ale globului cordonul se taie cu dintii sau cu tot felul de obiecte pe care nici nu ti le poti imagina intr-o tara civilizata, asa ca imi pare rau sa-ti spun dar postulatul tau e gresit: buricul este un inceput sau... un sfarsit.
levogir, dextrogir?!? (asta-i de la chimie nu de la buricologie) mai degraba poate fi BAGAT sau IESIT, dupa cantitatea de grasime si gradul de flescaiala al muschilor pe care sta. mai exista si un tip intermediu. cel mai frumos zic eu e buricul bagat la locul lui in burta, asa incat poti introduce (sau iti poti introduce) degetul sau alte obiecte in interior cu riscul insa ca uneori sa le pierzi. Madonna spunea "ma trec fiorii pe schinare de cate ori imi bag deshtu-n buric". Nici prea adanc nu-i frumos mai ales cand lasa sa se acumuleze "fluff" adica un ghem de par, celule moarte, praf, rapan si alte chestii, amestec mai fertil chiar ca humusul, daca-ti cade acolo o samanta poti cultiva cartofi, rosii, marar si alte plante. curios ca are mai tot timpul aceeasi culoare albastruie. si ca sa vezi ca orice e posibil pe lumea asta, unii colectioneaza fluff...
expresia "buricele degetelor" apare de la buricul iesit in afara, cel mai urat dupa parerea mea. nu mi-ar placea sa-l am asa si sa-mi spuna lumea "buricato", desi sunt multi inebuniti si dupa tipul asta , sunt fetisisti si se excita doar la auzul cuvantului buric. ce poa' sa faca astia cu un buric depaseste imaginatia majoritatii, chiar si a mea.

Argumentul buricului spune ca dumnezeu i-a creat pe adam si eva cu buric cu tot, asa cum a creat si copacii cu inele de varsta de-a gata. altii spun ca nu, i-a creat fara buric ceea ce a bagat multi pictori vestiti in mare incurcatura pentru ca biserica le cerea sa nu le puna burice nici lui adam nici evei chestie cam de neconceput pentru un pictor. asa ca le-au pictat si ei cum au putut , cu mai multe sunci pe burta ca sa dea o nota de incertitudine.
eu cred ca adam si eva nu aveau buric pentru ca dumnezeu nu poate sa creeze ceva doar ca sa insele aparentele. asa ca imi imaginez cum adam si eva erau ca un fel de atractie de balci pentru descendentii lor: "ha, ha, tata si mama nu au bu-ri-iii-c" saracii nici nu puteau sa mearga la plaja. iar eva nu ar fi putut sa danseze din buric daca si-ar fi dorit (in orice caz nu cred ca adam ar fi lasat-o).
mai mult decat un inceput, buricul inseamna CENTRU: de unde si expresia buricul pamantului (multi se cred, dar putini stiu ca exista doar unul si a fost gasit la Delfi, si e de piatra), buricul universului (se cred aia care au sindrom de God).
se pot castiga bani buni punand piercing in burice, eu am vrut sa-mi pun unu dar nu m-a lasat mama si bine a facut pentru ca prietena mea giulia a facut o infectie de toata frumusetea dupa ce si-a pus un belciug. i-a trebuit un an ca sa-i treaca, acum are doua burice.
va mai pot spune multe despre buric ma simt chiar in forma sa scriu un tratat de buricologie, dar ma opresc aici, prea multe notiuni deodata. daca vreti sa mai stiti ceva, intrebati-ma si va zic.
donquijote - de Clerik la: 19/11/2006 18:14:00
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"ideea de semizeu sau corcitura intre om si zeu nascut din fecioara insamantata de zburator e mai veche" - dreptate graiesti; eu stiu de 31 posibile surse de toate soiurile - dinainte si de dupa perioada cu pricina (legende, dogme pagane, creatii literare) - nu vad legatura?!?!?! lumineaza-ma!
dar baga de seama, sunt istorici care sustin veridicitate faptelor nu-testamentare (Eusebiu din Cezareea, arhiva Canonul Muratori, etc); si inca un aspect, nu te lasa pacalit de faptul ca aceeasi istorici sutin si EXISTENTA unor alte culte pagane care s-au dezvoltat in acelasi timp cu sau pe baza ideilor crestine.
alta diferenta (vechi testamentara acum) psalmii nostrii seamana foarte foarte mult cu cantecele Odei Soarelui, proprie faraonului Akhenaton (aprox 2600 i. e.n). David, insa nu putea pune mana pe ele deoarece, pe langa ca au fost gasite in secolul 19, in apropiere de Valea Regilor, au fost ascunse atat de bine incat nu le putea gasi David, oricat ar fi cautat (another thing: nu a stiut de existenta lor, nu a avut cum). prin 'ascunse bine' ma refer la faptul ca erau intr-o incapere undeva sub mormantul faraonului. so... tough luck!! (artificiul asta e o alta asemanare intre crestinism si religiile pagane)
al doilea paragraf e rubbish. nu TOATE provin din orient. chinezii, incasii, celtii, japonezii vechi, etc. au si ei faze de genu' invierilor din morti, levitatie, etc. citeste!!!
al treilea paragraf (dualitatea bun/rau) e la fel ca al doilea. cultul (religia) din cele mai vechi timpuri prezinta o asemenea dualitate: exista un echilibru la ale carui margini sta binele si raul. the oldest story in the book.
Venirea LUI MESIA, ISUS HRISTOS este mentionata EXACT in V T, dragule, cu un surplus de detalii. isaia spunea ca se va numi Hristos, se va naste din Fecioara, va avea un inaintemergator din pustiu Ioan, ce se va numi Botezatorul... cel mai concret exemplu (ma rezum la acesta) in legatura cu celelalte informatii despre Hristos de la Isaia si ceilalti profeti, regula se aplica exact ca si la evanghelii... se completeaza una pe alta in legatura vine, formand un tot.
Isus este din neamul regelui David, din semintia lui Israel, citeste!!!
cat despre implinirea profetiilor... iarta-ma dar e rubbish ce spui tu. citeste Apocalipsa, asa de curiozitate si vei vedea. sa-ti dau cateva exemple:
-vor veni multi hristosi mincinosi si pe multi vor sminti, chiar si pe cei alesi = actualmente sunt o groaza de religii care se numesc crestine, toate spintecate din sanul catolicismului - niciuna in ortodoxie, toate propovaduiesc un anume Mesia, insa nici una nu are dogmele la fel cu cealalta, (ar mai fi mult de zis aici...)
-pruncii lui israel vor fi in toata lumea imprastiati de la Plangere, iar de unde vor pleca se va surpa pamantul si vor fi fum si cenusa - evreii se intorc incet-incet in Palestina si o vor inapoi. aici pot adauga si Holocaustul si felul cum sunt tratati evreii sin lume, etc...
-dupa ce si-au facut casa noua peste cea veche se va ridica a 13-a semintie a lui israel si va da nastere antihristului - (sper ca) inca nu a venit vremea.
-un neam se va ridica impotriva altui neam, rege si rege, tatal impotriva fiului si fiica impotriva mamei - uita-te in familiile din lumea moderna si ai sa vezi cata sunt de dezbinate... violurile care se fac sub masca dreptatii si a pacii in zilele noastre, in comparatie cu cele care se faceau in trecut, sub pretextul razboiului. razboiul nu e totuna cu pacea, nu?!
-nu va mai exista drum intre case - si uite ca totusi comunicam (net, phone, etc)
-semnul fiarei va fi trecut pe frunte si pe mana stanga - vestitele chip-uri care vor tine loc de carte de identitate, carte de credit, etc. ia ghiceste care sunt singurele 2 locuri de unde POT sa-si ia energie ca sa fie active! da, fruntea si mana stanga.
-fara de aceste insemne omul nu va mai putea sa vanda si sa cumpere.. in fine(nu mai retin ad-literam tot citatul), nu va mai exista, cu alte cuvinte. vedem peste cativa ani... la animale deja a inceput implantarea.
astea sunt doar cateva exemple din apocalipsa Sf Ioan. gandeste-te ca mai sunt 3 apocalipse (Pavel, Petru, Iacov, pe care le stim)
#158204 (raspuns la: #158120) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cortegiul - de M a o la: 06/01/2007 09:13:31
(la: Ora de compunere (2)- "Cortegiul")
CORTEGIUL


Priveste!
Am lasat firele de sarma balta si am plutit spre hublou cu miscari lente. Inainte de a privi prin sticla groasa, am zarit o clipa chipul Mayei si mi s-a parut ca ochii i se scalda in lacrimi. Am trimis inapoi nodul mare ce-mi urcase in gatlej, cu o inghititura neconvingatoare, apoi, fara sa o mai intreb ce-a vazut (uram scenele din filme cand, in loc sa priveasca spre pericolul iminent, „eroul” o priveste lung, o intreaba intr-un stil enervant „ce s-a intamplat, iubito” sau „esti bine?”, timp in care pericolul e din ce in ce mai mare sau criminalul fuge, dobitocul de regizor nedandu-si seama ca situatia e nefireasca), mi-am infipt privirile-n hublou. Nu ne pastea, desigur, niciun pericol, insa privelistea de afara motiva emotia cristalina din ochii partenerei mele.


......................................................*.....*.....*..........................................................................


„Un fenomen neobisnuit provoaca oamenii de stiinta si alerteaza forurile de specialitate incepand de ieri, cand s-a adeverit ceea ce profesorul Stein prevazuse inca de saptamana trecuta prin calcule si observatii amanuntite. Este vorba de o gaura neagra de mici dimensiuni (sic) sau, mai bine zis, cu o putere mult mai mica decat cele cunoscute in prezent care a aparut in apropierea planetei Saturn, mai precis pe axa de rotatie a acesteia. Urmarile, asa cum prevedea si profesorul Stein, nu au incetat sa apara. Planeta Saturn este deja pe cale de a fi inghitita de acest monstru nevazut, fisurile se pot observa foarte clar prin telescop. Partea buna a lucrurilor, daca putem spune asa, este ca respectivul corp ceresc este doar „in trecere temporala”- il citam pe Profesorul Stein- adica va disparea la scurt timp dupa ce uriasa planeta va fi inghitita in totalitate. Speram cu totii ca din nou, profesorul sa aiba dreptate. Ii invidiem pe cei care, la aceasta data, se afla in spatiu si pot observa de aproape acest fenomen. In editiile urmatoare vom satisface curiozitatea dumneavoastra printr-un serial de la fata locului”



.........................................................*.....*.....*.......................................................................


Planeta disparuse deja iar inelele ramase pluteau dezorientate. Ceea ce vazuse Maya, era inceputul unui alt fenomen, la fel de putin explicabil ca si cel abia disparut. Inelele se rupsesera in partea mai apropiata de Jupiter, in lipsa gravitatiei mamei abia disparute si datorita atractiei puternice a celei mai mari planete din sistem, plutind acum intr-un sir ordonat, uriase blocuri de gheata pe doua randuri, ca un cortegiu funerar, spre ceea ce, in curand, le va fi si lor mormantul, intr-un grandios spectacol de lumina si culoare, un imens foc de artificii la nivel de sistem solar, in comemorarea parintelui disparut...


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Iote, al dracu', chinezoiu'! S-a facut mai mic!


ok - de maan la: 06/01/2007 12:01:05
(la: Titlul l-ar fi cenzurat,asha ca e lipsa)
1. "la care el ..." nu apartine limbii literare.
e folosit de persoane putin instruite si nu se justifica in context decat in discursul raportat (= in dialoguri), ca metoda de caracterizare indirecta.
cu alte cuvinte, autorul, in loc sa scrie pur si simplu: 'vasile e un mitocan', il pune pe acesta sa se caracterizeze singur, si, intr-un dialog cu alt presonaj el va spune "ba, boule, esti cu capu'!"....cititorul cu minte va intelege singur din ce tagma face parte Vasile.
2. in reclama la pepsi light, cuvintele alea au o noima a lor.
daca vrei sa aiba un sens trebuie sa le folosesti in context similar.
n-ai facut acest lucru si de-aceea efectul a fost invers.
nu te voi insulta explicandu-ti spotul publicitar...
3. "suspect" = dubios, de care tre' sa te feresti, indoielnic!
vei percepe privirile altora drept suspecte, dubioase, nicidecum propria privire.
e aberant!
4. "cu o figura pe chip" = banal exemplu de constructie pleonastica, aici 'chip' si 'figura' fiind sinonime.

toate stangaciile astea dovedesc ca-ti lipseste simtul limbii materne.
de-aceea nu m-am suparat prea rau cand m-ai insultat.
"te saftuiesc sa citesti" e o remarca plina de superioritate si aroganta, iar nu o rugaminte!
e ca si cand m-ai plezni peste bot "ia de citeste mai atent, ca vei vedea cat de valoros e ce-am scris."

inc-o data, fii convinsa ca, ori de cate ori as citi compunerea asta, tot proasta spre foarte proasta imi va parea.
daca n-am comentat-o de la inceput, e fiindca as fi distrus-o bucata cu bucata si tot n-as fi dat de nimica bun.
in plus, mi-a fost evident (si inca-mi e) ca n-ai sa intelegi/apreciezi nimic din ce scriu...iti lipseste simtul limbii, nu stapanesti sensul vorbelor si vei straluci poate, in orice altceva, dar nu-n literatura.
dorinteodor - sa nu-ti faci chip cioplit/desenat/pictat - de Muresh la: 07/02/2007 22:43:06
(la: Isus + Maria Magdalena)
Cum ramine cu porunca:
sa nu-ti faci chip cioplit/desenat/pictat.
#173894 (raspuns la: #173876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
compunere sa fie - de Lady Allia la: 06/06/2007 09:58:14
(la: Dor de copilărie...)
...atunci daca e compunere...compunere sa fie!
...sau cuvinte de dor!
...am eu o problema cu tagurile picky!

da...chiar asa de rau e?
#203328 (raspuns la: #203322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Fara chip,fara nume" - de irma la: 15/11/2007 10:17:50
(la: Fara chip,fara nume)
am chip si nume.
dar pre putini ii intereseaza. Sau ii intereseaza si nu-ndraznesc...?
Doar ce-a trecut Pastele (2) - de cosmacpan la: 29/04/2008 21:24:57 Modificat la: 29/04/2008 21:25:37
(la: de unul singur........)
Si, cel mai important, v-am invatat cum sa iubiti? Stiu ca amandoi ne spuneti ca ne iubiti, iar noi va spunem ca va iubim, dar pentru noi este usor sa ne iubim. Speram ca veti invata sa iubiti pe toata lumea – iar aceasta este cea mai grea sarcina pe care o veti avea vreodata – pana cand veti invata secretul, care este atat de simplu. Tot ce trebuie sa va amintiti este ca ura se naste din frica. Cand te temi ca cineva te va invinge intr-o bataie, incepi imediat sa-l urasti. Cand veti creste, daca va veti teme ca cineva va va fura postul, prietena sau afacerile, imediat veti incepe sa-l urati. Fara frica nu ar exista niciodata ura, iar fara ura este usor sa iubesti.
Asadar, cea mai grea sarcina a mea si a mamei voastre este sa va ajutam pe amandoi sa cresteti fara frica – si promitem sa o facem din rasputeri. Fiecare copil este un miracol, deci voi sunteti amandoi miracole – si intr-un miracol nu exista frica sau ura.
M-am rugat inainte de a parasi camera voastra intunecata – si am ramas acolo atat de mult, incat ochii mei s-au obisnuit cu lumina slaba si am putut sa va vad chipurile. Privindu-va, in acea seara speciala, nu am putut decat sa ma gandesc la un alt baietel care a dormit pentru prima data in seara aceasta acum aproape doua mii de ani. Nu-I era cald cum va este voua, patul sau nu era atat de comod ca al vostru, iar biata sa mama era speriata si singura intr-un oras necunoscut.
Totusi, daca nu ar fi existat acel baietel, eu nu as fi fost in aceasta seara in camera voastra gandindu-ma la aceste lucruri – si nu pot sa nu ma intreb la ce se gandea mama lui in timp ce-I privea chipul adormit. Daca nu este un sacrilegiu, vreau sa stiti ca-l invidiez chiar si pe Iosif din Arimateea, pentru ca i-a oferit fiului sau darurile pe care sper sa vi le pot oferi si eu.
Inca ceva. Copii uita repede, asa incat nici nu mai vorbiti de bunicul Teddy. Cand cineva va intreaba sau aminteste numele sau, voi spuneti “a murit”. Dar ultima data cand l-am vazut pe bunicul Teddy, a fost in urma cu doi ani, pe cand ne indepartam in masina de casa lui. Exact cand plecam, s-a aplecat pe geamul masinii si mi-a spus: ”condu atent, ai o in carcatura foarte pretioasa”.
Abia mai tarziu, cand a plecat dintre noi, mi-am amintit cuvintele sale – iar acum ma gandesc din nou la ele si imi amintesc toate sarbatorile de Craciun din copilarie cand, sub brad era intotdeauna cate un dar pentru baietii sai.
Voi sunteti, intr-adevar, incarcatura mea pretioasa – si ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute sa va calauzesc pana la maturitate si sa-mi ingaduiasca luxul de a ramane in preajma voastra pentru a va vedea.

Craciun fericit, fiii mei,
Tata
ora de des-compunere - de anisia la: 19/05/2008 11:56:56
(la: ora de des-compunere)
viata este compusa din trei parti: nasterea, trairea si des-compunerea. nu partea de sus, partea de jos si partea de mijloc cum binecunoscut a zis cineva inaintea mea, referindu-se la pusca.

pusca impusca neimpuscatele vise, idei, dorinte, vieti. si le curma. pe nepusa-masa. si fara de mila.

nasterea este o incurajare - a speciei sa se (re)compuna din factori primi intr-un tot unitar de sine statator.

statator, s-o crezi tu!
e pur si muove...

trairea este un amalgam de inceputuri si sfarsituri (ne)continuate voit sau nevoit, intrerupte de tulburari de diferite dimensiuni si origini.

des-compunerea este compunerea prea de(n)sa de cutremure compuse din miscari teutonice, celulare sau neuronice, (sic!), populare sau impuse (paralele, deci implicit indepartate unele de altele).

de la generalitati la particularitati e cale de-o imaginatie, si-atat. des-compunerea-mi o vad ca pe un zbor inspre ceruri, intr-o seara de toamna tarzie, cu frunze ruginii trepte conturandu-mi, pasind granita dintre acum si niciodata printr-un inalt atotcuprinzator salt dincolo de infinitul invincibil. o seara in care pasarile cerului vor fi imbracand verdele pinului de brad, norii vor fi cernand liliac inflorit, luna va fi stralucind neumbrita de furtuni incetate, iar pamantul va fi rasufland usurat de povara nedumeritelor scormoniri, intrebari, temeri. in drumu-mi catre dincolo de prezentul imediat, voi fi strabatand fiecare centimetru de vazduh candva umblat, voi fi salutand fiecare suflet candva intalnit si voi fi plangand fiecare clipa candva nadajduita.

(stiai ca spiritul fiecarui om calatoreste lumea-n lung si-n lat chiar inainte sa-si porneasca lunga calatorie inspre univers? de o saptamana incoace tot ma framanta ideea asta. si observ, cand mai putin ma astept, ca regasesc oamenii candva indragiti traind, pentru o clipita bineinteles, in strainii din jurul meu. un zambet, o framantare a palmelor, un spate adus, un profil, o voce, o alura. e ciudat, dar imi lasa impresia ca regasesc spiritul celor lasati in urma, din graba-mi inspre nicaieri.)

des-compunerea este inceputul unei noi compuneri. cel putin asa imi doresc.

"Lucruri de-ale Mamei" - de maria de las maravillas la: 05/07/2008 19:50:06
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
O scurta istorieta povesteste ca Sf. Petru, foarte preocupat cand a observat prezenta catorva suflete ce nu-si aducea aminte sa le fi lasat sa treaca in cer, s-a pus sa cerceteze pana cand afla locul pe unde intrau.
S-a dus atunci la Iisus si i-a spus:
- Doamne, vazand ca sunt aici cateva suflete carora nu-mi amintesc sa le fi deschis poarta pentru a intra sa se bucure de eterna fericire, am facut cateva investigatii si am aflat o spartura prin care intra. As vrea sa vezi.
Accepta Isus sa-l insoteasca si vazu ca din acel loc cobora catre pamant un imens Brau (Rozariu), pe unde constant urcau multe suflete. Alarmat ii spuse Sf.Petru:
- Cred Doamne ca ar trebui sa inchidem acesta intrare de ..
- Nu, nu, raspunse Iisus, lasa-l asa, ... astea sunt lucruri de ale Mamei...

Recompensa pentru povestioara cu omuletii de lemn care mi-a placut mult
Lucruri de-ale Mamei - de Areal la: 19/07/2008 16:07:03
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
O scurta istorieta povesteste ca Sf. Petru, foarte preocupat cand a observat prezenta catorva suflete ce nu-si aducea aminte sa le fi lasat sa treaca in cer, s-a pus sa cerceteze pana cand afla locul pe unde intrau.
S-a dus atunci la Iisus si i-a spus:
- Doamne, vazand ca sunt aici cateva suflete carora nu-mi amintesc sa le fi deschis poarta pentru a intra sa se bucure de eterna fericire, am facut cateva investigatii si am aflat o spartura prin care intra. As vrea sa vezi.
Accepta Isus sa-l insoteasca si vazu ca din acel loc cobora catre pamant un imens Brau (Rozariu), pe unde constant urcau multe suflete. Alarmat ii spuse Sf.Petru:
- Cred Doamne ca ar trebui sa inchidem acesta intrare de ..
- Nu, nu, raspunse Iisus, lasa-l asa, ... astea sunt lucruri de ale Mamei...
And now, back on track! - de tatiku la: 16/09/2008 18:26:07
(la: Intrebare pentru Doamne, Si nu numai)
...Surorilor si fratilor intru conferinta, lasati-o asa...
Intrebarea era cu totul alta:

Avortul unui copil provenit dintr-un viol absolva pe mama moralmente de vina?

Din ce se citeste, daca sunteti atenti, violul e deja consumat (de catre unchi, frate, un imbecil din discoteca ori altcineva, nu importa acum). Nu se refera la cineva anume, la vreun caz de la Stirile de la ora 17 sau mai stiu eu. Nu pune in discutie crima ci consecintele ei.
E o intrebare pusa intr-o foarte buna carte scrisa de un eminent profesor de psihologie si terapeut, dna Aurora Liiceanu. E ca o dezbatere publica a unei probleme de constiinta cu care psihologii terapeuti se confrunta des si la care nu au solutii (probabil).
Din cate am inteles eu, din practica si experienta psihologilor, cazurile care aleg sa-si pastreze copiii nu se pot atasa de ei. Sechelele si amitirile sunt vii si dureroase. Faptul ca bietul copil traieste in intimitatea mamei traumatizate si depinde de ea in chip plenar il indeparteaza de fapt de ea. Afectiunea nu se formeaza.
Mi s-a parut interesanta intrebarea, mi s-a parut frumos sa cautam un raspuns multumitor pentru femeia violata dar speram sa nu ne tulbure asa de tare mintile si sa sarim la beregus.(Brighty, are you here?).
Speram sa ne dam rece cu parerea si sa argumentam ca neshte omusori inteligenti ce ne aflam.
#342720 (raspuns la: #342718) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa nu furi ( continuare) - de Areal la: 05/12/2008 13:40:01 Modificat la: 05/12/2008 13:42:33
(la: Am un deosebit respect pentru Sfântul Nicolae... Citiţi vă rog, ca să vedeţi de ce... )
I-am vorbit Sfântului Nicolae…

Mama mea a fost şi încă este o femeie puternică, sănătoasă care a muncit mult în viaţă, şi la fabrică şi acasă ca să ne crească pe noi, copiii.
Boala când vine nu întreabă şi nici nu alege. Vine, atât.
Am fost anunţată că mama e grav bolnavă la spital, la chirurgie. Am mers şi-am vorbit cu medicul care o internase. Mi-a spus că are pietre la fiere şi că trebuie urgent operată, dar mai grav era, şi se aştepta confirmarea de laborator, o pancreatită. Sincer, nu ştiam că este o boală atât de gravă din care foarte puţini bolnavi scapă cu viaţă şi reacţia mea n-a fost una de disperare. Ulterior, după ce m-am informat, aveam să aflu amănunte despre această cumplită boală…
După prima operaţie, medicii i-au dat o şansă mică, infimă. După a doua operaţie, la distanţă, în timp, de aproape o lună, ni s-a spus să ne rugăm pentru ea şi să gândim pozitiv… Atât. Pentru medici mama era deja un pacient pierdut.
În tot acest timp, am simţit toate durerile mamei, ştiam când îi era foarte rău, când avea febră şi era agitată… Dormeam bine şi liniştit când şi ea, acolo, la spital, avea o stare mai bună.
Mă mutasem de curând în casă şi încă nu apucasem să aranjez fiecare lucru la locul lui. Pe masa din bucătărie aveam o candelă cu icoana Sfântului Nicolae. Seara, după ce ajungeam acasă, aprindeam candela şi mă rugam pentru mama, pentru viaţa şi sănătatea ei. Stăteam ore întregi şi priveam chipul Sfântului şi-i vorbeam, îl rugam să-i mai dea mamei zile să trăiască şi să se bucure de lucrurile pe care le-a dorit toată viaţa dar numai acum, la bătrâneţe, le-a primit… Plângeam, mă rugam şi îi vorbeam, ca unui frate, ca unui prieten, ca unei fiinţe bune şi dragi pe care o simţeam aproape de sufletul meu… Ştiam că Sfântul mă ascultă şi credeam cu toată fiinţa că ceea ce cer se va împlini. Cu cât mamei îi era mai rău, cu atât rugile mele erau mai puternice, mai insistente.
Şi minunea s-a întâmplat. După două luni de spitalizare şi două operaţii grele, cu şanse minime de scăpare, mama a început, spre mirarea medicilor, să dea semne de vindecare. A ieşit din spital pe propriile-i picioare şi acasă, încet, încet şi-a revenit.
Eu însămi i-am auzit pe medici spunând că numai o minune i-a salvat viaţa mamei.
Da, numai o minune, făcută de Sfântul Nicolae care mi-a primit şi mi-a ascultat rugăciunile.

Publicata cu permisiunea Silviei H ( alias ''silverstar'').



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: