comentarii

CONOPIDĂ CU CARTOFIretete de prajituri cu imagini quot;euforia quot;


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
The Passion - de (anonim) la: 09/04/2004 14:05:12
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)

Am vazut filmul si regret. De-acum incolo o sa-ncerc sa-mi infrang curiozitatea
in ceea ce priveste filmele cu Isus. Dumnezeu nu este un bun de consum, iar
Isus nu este un supererou hollywood-ian, cum au unii impresia.


The Passion e extrem de violent, violenta explicita, o baie de sange,
un film de groaza.
Oare de ce Evangheliile nu spun mai nimic despre
aspectul violent, sangeros, al rastignirii lui Isus? Nu cumva pentru ca suferinta
Lui fizica reprezinta cea mai mica parte din mesajul pe care a vrut El sa ni-l
transmita?


Intr-adevar, Isus a suferit si a murit pentru noi, dar daca El nu a
considerat important sa ne transmita o descriere a suferintei sale pentru ca
sa ne "impresioneze", dupa cum nu a considerat important nici sa lasa
vreo urma materiala pe pamant, pe ce baza ne permitem noi sa facem altfel?


Oamenii au incercat si incearca tot timpul sa-l aduca pe Dumnezeu la nivelul
lor, sa aiba un dumnezeu pe care sa-l poata atinge, vedea, simti... desi Biblia
avertizeaza ca asta este o blasfemie.


Ce mesaj religios poate sa transmita un film "ne-recomandat minorilor"??
Violenta super-abundenta din film subliniaza cel putin doua lucruri:

1. Sangele si violenta vand filmele (dupa cum au vandut si "Braveheart"
si "The Patriot".

2. Credinta lui Gibson in mantuirea prin suferinta si autoflagelare, chiar rastignire,
practicata de unii catolici.


'The Passion' NU respecta relatarea biblica, nici in spirit, nici in
litera. O foloseste doar ca pretext.
Cine crede altfel demonstreaza
ca se bazeaza pe folclor sau pe "teologia" invatata de la televizor,
din ziare sau alte filme. E usor de cazut in 'capcana' autenticitatii, filmul
este vorbit in latina si aramaica si aceasta sugereaza ca ceea ce spun actorii
sunt chiar ceea ce s-a spus atunci. Insa dupa cum si Gibson declara, filmul
este inspirat in cea mai mare masura din scrierile mistice ale unei calugarite
catolice, Anne Emmerich, apoi tradus in latina si aramaica.


Cateva scene dintre cele mai S.F. scene care NU se regasesc in Biblie:


- la inceputul filmului, cand Isus este arestat in gradina Ghetsemani, nu scrie
in Biblie ca a fost batut, ci doar ca a fost arestat si dus la marele preot.

- in drum spre casa marelui preot, Isus cade de pe un pod si ramane suspendat
in lanturi. Scena 'artistica' pusa pentru spectacol, nu exista in Biblie asa
ceva. De remarcat lanturile enorm de lungi - o alta exagerare 'artistica'.

- Maria si Maria Magdalena sterg cu niste cearceafuri sangele care a ramas pe
jos dupa ce Isus a fost dus din locul de unde a fost biciuit, nu exista asa
ceva in Biblie, si nu inteleg de ce-ar fi facut munca asta patriotica. Poate
ca sa pastreze relicvele si sa le vanda peste cativa ani - scuzati-mi sarcasmul.

- scena de la Golgota, cand un corb mare vine si incepe sa ciuguleasca din ochii
talharului rastignit care isi batuse joc de Isus e din nou pusa iarasi de dragul
spectacolului, o scena groaznica, nu apare in Biblie si e total opusa caracterului
milos al lui Isus care pe cruce fiind, a spus: "Tata, iarta-i, caci nu
stiu ce fac".

- camasa lui Isus e rupta de soldatii de romani in timp ce il dezbracau, desi
in Biblie scrie ca era o camasa facuta dintr-o singura bucata, si romanii au
tras la sorti pentru ea, ca sa nu o imparta in doua si sa o strice.


Mai sunt si multe altele, mai subtile.


Biblia NU SPUNE ca toti evreii l-au rastignit pe Isus sau ca evreii
ca natiune sunt vinovati de moartea Sa.
Conducatorii evreilor, marele
Preot si Sinedriul au fost cei care au planuit omorarea lui Isus, pentru ca
le lua 'enoriasii'. Totusi unii dintre farisei, ca Nicodim, il simpatizau, ca
si multimile care-i ascultau predicile. La fel unii romani - cum a fost centurionul
roman din episodul Golgotei sau cel al carui sclav l-a vindecat Isus. Asa se
explica si 'explozia' de crestini care au aparut dupa moarta Sa. In film, in
afara de 4-5 personaje, toti par o gloata de demonizati.


Isus a murit pentru pacatele intregii lumi, nu numai ale celor dinainte de
venirea Lui pe pamant si ale contemporanilor Lui, ci si pentru ale noastre.
Insa suferinta Sa a constat mai mult in faptul ca desi nu savarsise nici un
pacat, a platit pentru pacate pe care nu El le-a facut, ci omenirea, si a simtit
ce face inseamna sa fii despartit de Dumnezeu prin pacat ("Tata, Tata,
de ce M-ai parasit")..


Daca ne luam dupa Gibson, singura deosebire dintre Isus si cei doi talhari
de pe crucile alaturate este cantitatea de sange varsata si bataia si chinurile
suportate. Isus al lui Gibson e un fel de supererou, un fel de 'Braveheart'.
Apropo, cei doi talhari sunt cam 'curatzei', din cate imi amintesc, nu prea
au sange pe ei, oare de ce sa fi primit tratament preferential? Cumva ca sa
fie un contrast 'artistic' intre ei si Isus?


Concluzia mea ar fi: sa citim Biblia, nu "despre Biblie", sa aflam
adevarul de la sursa, nu distorsionat de altii. Sa nu mai cautam lucruri spectaculoase,
care sa ne socheze. Nu violenta ne va face sa fim mai religiosi.


Il putem cunoaste pe Dumnezeu din Cuvantul Sau - Biblia, ea este reperul de
care avem nevoie. Oricat de atragatoare ar putea parea noile tehnologii (nu
m-ar mira sa apara si jocuri cu rastignirea lui Isus) ele nu fac altceva decat
sa ne imbacseasca mintea si sa ne tina departe de la Adevar. Chiar daca pare
'old-fashioned', sau plictisitoare, citirea Bibliei este SINGURUL mod de a-l
cunoaste pe Dumnezeu. Altfel ajungem sa ne inchinam la actorul care l-a 'jucat'
pe Isus, in locul celui adevarat. "Nu am citit cartea - dar am vazut filmul",
deci stiu despre ce e vorba - cum spun unii - n-are nici o valoare. Si mai avem
si impresia (si vrem sa ne linistim constiinta) ca vizionand un astfel film
participam la un act religios.


Din filme ramanem cu niste imagini eronate care nu se sterg usor, chiar si
atunci cand vedem filmul cu un ochi critic. Spre deosebire de carti, unde ceea
ce citim putem analiza si gandi, ceea ce vedem intr-un film ni se intipareste in minte chiar fara voia noastra.



Faceti-va un bine si nu va uitati la film, nu fiti curiosi.


Dumnezeu sa ne-ajute.


R.

Nasterea (lui Isus) din fecioara demonstrata? - de rational rose la: 26/05/2004 07:26:13
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)

Stiinta, cu toata aparenta ei infaibilitate si exactitate, nu poate exclude
factorul uman labil, subiectiv si influentabil. De la un anumit nivel stiinta
e filozofie. Oamenii de stiinta trag concluziile care CRED EI ca ar trebui trase pornind de la anumite premize stabilite tot de ei.
Apoi, nu poti
valida un sistem decat din afara lui. A valida stiinta prin stiinta e ca si
cum ai incerca sa demonstrezi un lucru prin definitia lui. Vreau sa spun ca stiinta nu e atat de obiectiva pe cat se crede si prin urmare nu putem crede chiar tot ce 'descopera' stiinta.


Pe de alta parte, daca credem intr-un Dumnezeu Creator absolut si atotputernic, a incerca sa-l
judecam sau sa explicam tot despre Dumnezeu, infinitatea, eternitatea si omnipotenta
Sa, prin propriile rationamente de oameni slabi, finiti si efemeri este o
incumetare sortita esecului care daca ar fi posibila ar anula 'definitia' lui
Dumnezeu.


"Ferice de aceia care n'au vazut, si au crezut." (Ioan 20,
29)


Increderea in toate 'descoperirile' stiintei, descoperiri care
se contrazic unele pe altele de multe ori, si fac mai mult rau decat bine, poate
sa fie inselatoare. Sa ne reamintim episodul biblic cu minunile pe care le-a
facut Moise in fata Faraonului Egiptului: pana la un anumit nivel, vrajitorii
egipteni au putut sa contrafaca aceste minuni. Asta pentru ca si Diavolul are o anumita putere, mai ales aceea de a insela 'simturile'.


Ce e mai greu: sa creezi un om din tarana, sa faci o femeie
dintr-o coasta de barbat, sa invii un om intrat in putrefactie sau sa faci ca
o femeie sa ramana insarcinata in mod inexplicabil omeneste?


Intruparea miraculoasa a lui Isus, printr-o fecioara, este
un miracol inexplicabil prin "ingineria genetica" si un indiciu catre
natura divina a lui Isus.
Faptul ca nu s-a nascut in mod 'normal' elimina
dubiile privind ereditatea lui Isus. Isus Hristos a fost (si trebuia sa fie)
om - cu tot ceea ce implica asta (s-a nascut printr-o femeie), si Dumnezeu,
in acelasi timp (Tatal lui este Dumnezeu). Ca sa poata fi o jertfa valabila pentru
ispasirea raului omenirii (si totodata un exemplu), trebuia sa fie fara cusur,
fara defecte fizice sau psihice (la fel ca mielul pentru jertfe), deci nu trebuia
sa mosteneasca ereditatea unor parinti umani. Isus este numit "al doilea
Adam" tocmai pentru ca trupul lui a fost creat de Dumnezeu, la fel ca cel
al lui Adam.


Atentie deci: Isus NU S-A NASCUT (in sensul ca nu a fost
zamislit prin fecundare) ci S-A INTRUPAT.

El exista din vesnicie ca o persoana a Dumnezeirii. In Ioan 1 gasim: "La
inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu."
... "Si Cuvantul s-a facut trup, si a locuit printre noi."
"Ioan
a marturisit despre El, cand a strigat: El este Acela despre care ziceam eu:"Celce
vine dupa mine, este inaintea mea, pentru ca era inainte de mine."


Concluzia mea ar fi ca 'descoperirea' de care
vorbim nu numai n-are nici o legatura cu Isus Hristos si nasterea Sa, dar chiar
incearca sa o contrafaca. Peste catva timp poate auzim ca s-a si nascut un al
doilea Isus. Biblia scrie cum Diavolul incearca de la inceput sa calomineze
si sa contrafaca tot ce face Dumnezeu. "Caci se vor scula Hristosi
mincinosi si prooroci mincinosi; si vor face semne mari si minuni, pana acolo
icat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi."
Matei
24, 24

Dumnezeu ne-a inzestrat cu ratiune, si trebuie sa o folosim. Important e de
la ce premize pornim. 'Stiinta' nu e ceva obiectiv, absolut; ea poate fi buna
sau rea, este la fel de obiectiva ca OAMENII de stiinta.


*Putin despre celelalte probleme aparute in comentariile dinainte:


Dumnezeu este unul singur, manifestat in trei persoane:
Tatal, Fiul si Duhul Sfant.
Cum se poate asta? Este o taina pentru
noi (la fel intruparea lui Hristos si natura Sa duala Dumnezeu-Om), nu putem
aprecia asta in termenii umani. Dar fara Dumnezeu-Fiul nu-l putem cunoaste pe
Dumnezeu-Tatal, tocmai asta a fost misiunea lui pe pamant. Repet, daca am putea
explica toate 'tainele' lui Dumnezeu n-am mai avea nevoie de El caci am fi ca
El.


Omul Isus nu a fost nici macar rabin, a fost un simplu tamplar
in Nazaret, o localitate cu un renume prost. A ales sa se intrupeze in cea mai
umila conditie umana ca sa arate ca asta nu trebuie sa constituie un handicap,
o scuza, pentru nimeni.


E o mare greseala sa spunem ca evreii ca natiune sunt vinovati pentru
moartea lui Isus.
El a murit pentru si datorita intregii rase umane.
Cei care dau vina exclusiv pe evrei vor sa se exonereze pe ei de orice vina,
si de fapt dovedesc ca n-au inteles semnificatia jertfei Sale. Conceptia asta
de da verdicte en-gros asupra natiunilor a dus la Holocaust si sclavagism.


Ucenicii lui Isus au fost evrei si primii crestini. Multi dintre evrei au devenit
crestini si asta a fost inceputul 'exploziei' crestinismului. Chiar dintre farisei
au fost cativa (Nicodim, Iosif din Arimatea) care au crezut.


Afirmatia "Singele LUI sa cada asupra noastra si asupra
copiilor nostri!"
e gresit interpretata. "Noastra"
se refera la "noi" aceia care-l rastignim pe Hristos (si
care facem afirmatia aceasta). Toti cei care au facut si fac asta vor suporta
acest blestem. Toti cei care n-au acceptat jertfa lui Isus pentru pacatele lor
vor trebui sa plateasca ei insisi pentru ele, in final.


Oricum misiunea noastra nu este sa judecam, ci sa iubim si sa iertam. Sa-L
lasam pe Dumnezeu sa judece, oricum o va face.


Nu va grabiti... - de rational rose la: 26/05/2004 08:50:44
(la: Pedeapsa cu moartea: pentru sau impotriva)

PEDEAPSA CU MOARTEA: PENTRU SAU IMPOTRIVA


Omul nu detine Adevarul Absolut, prin urmare, tot ceea ce face/spune el are un
caracter mai mult sau mai putin relativ. De aceea nici n-ar trebui sa poata fi
in masura sa ia hotarari absolute in dreptul altor oameni.

Cine este adeptul pedepsei cu moartea se gandeste aplicarea ei (numai) in dreptul
altora. Daca s-ar gandi ca ei insisi sau cineva apropiat ar putea ajunge in
situatia sa fie pedepsit astfel, cred ca ar fi mai putin categorici.


Oamenii sunt ori corupti, ori coruptibili. Observati numai la noi in tara cate
hotii incredibile se intampla si cat isi bat unii joc de lege...

Cat de aspra ar fi o lege, problema apare la modul in care ea se aplica. Degeaba
se inaspresc legile, (chipurile pentru ca guvernul este tot mai mult impotriva
coruptiei si a "nelegiuirilor"), daca exista unii "mai presus
de lege", la care legea nu se aplica, si care fac parte tocmai dintre cei
care emit aceste legi.


Apoi, cu pedeapsa cu moartea in vigoare ar fi foarte usor sa elimini definitiv
pe cineva incomod, avem destule exemple in istorie, unele chiar destul de recente.
De la celebrul caz Dreyfuss (in Franta), s-au intamplat multe astfel de erori
judiciare, voite sau nu, oameni omorati si apoi "reabilitati" post-mortem.


Cu tot progresul tehnologic (analize ADN etc) stiinta nu este atat de exacta
cum vrea sa credem. Factorul uman ramane implicat, cu tot subiectivismul si
rautatea lui, deci intotdeauna exista o posibilitate de a gresi.


Faptul ca platim cu aceeasi moneda cuiva care a facut un rau ne face si pe
noi mai rai, nu mai buni. Ura si razbunarea, chiar daca par justificate, fac
mai mult rau "expeditorului" decat "destinatarului". Cand
ucizi, indiferent de motiv, devi 'ucigas', si asta te va influenta tot restul
vietii.


Filmele fac foarte mult rau in privinta transmiterii ideii ca violenta si crima
e justificata daca victima pare destul de 'rea', 'urata' sau are alta culoare
a pielii..


Daca vrem sa fim crestini, sa dam chiar si criminalilor sansa de a se reabilita
macar in fata lui Dumnezeu. Sigur, o sa spuneti ca probabil nici 1 la 1000 nu
va face asta, si probabil asa e, n-avem de unde sa stim. Inchisoarea pe viata
e de ajuns pentru cei care 'merita' pedeapsa cu moartea.


Sunt sigur ca acum o sa sara unii: "da' de ce sa platim noi intretinerea
unui criminal o viata intreaga??"

1. Pentru ca si ei sunt produsul societatii pe care si noi am creat-o.

2. Pentru ca nu exista sistem omenesc fara dezavantaje. Prefer sa platesc o
anumita suma si sa-i ofer o sansa acelui om: daca e vinovat sa aiba timp sa-si
dea seama de asta si sa incercam sa-l recuperam, iar daca nu e, sa-si dovedeasca
nevinovatia.

3. Pentru ca si Dumnezeu risca in fiecare zi tinandu-ne in viata.

4. Pentru ca principiile sunt chiar mai importante decat supravietuirea.


Daca vrem sa fim crestini, sa ne comportam cum cere manualul crestinului (Biblia).

Daca nu vrem sa fim crestini, si credem in 'nemurirea sufletului', ce ne mai deranjeaza daca ne omoara cineva?


P.S. Draga moonlight citatul e cinic, si greseste in primul rand pt. ca porneste
de la premiza ca stim EXACT daca cineva este criminal sau nu. Premiza falsa,
dupa cum am incercat sa arat mai sus. Sunt curios ce-ar zice domnul John McAdams
daca ar veni cineva si i-ar spune: Mr. John, hai sa te executam, ca sa-ti probam
teoria ;-)


 

Nu va grabiti sa judecati... - de rational rose la: 26/05/2004 09:58:11
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)

Omul nu detine Adevarul Absolut, prin urmare, tot ceea ce face/spune el are un
caracter mai mult sau mai putin relativ. De aceea nici n-ar trebui sa poata fi
in masura sa ia hotarari absolute in dreptul altor oameni.


Cine este adeptul pedepsei cu moartea se gandeste aplicarea ei (numai) in dreptul
altora. Daca s-ar gandi ca ei insisi sau cineva apropiat ar putea ajunge in
situatia sa fie pedepsit astfel, cred ca ar fi mai putin categorici. Standardul
dupa care condamnam este de obicei mult mai strict decat cel dupa care am vrea
sa fim judecati noi.


Oamenii sunt ori corupti, ori coruptibili. Observati numai la noi in tara cate
hotii incredibile se intampla si cat isi bat unii joc de lege...

Cat de aspra ar fi o lege, problema apare la modul in care ea se aplica. Degeaba
se inaspresc legile, (chipurile pentru ca guvernul este tot mai mult impotriva
coruptiei si a "nelegiuirilor"), daca exista unii "mai presus
de lege", la care legea nu se aplica, si care fac parte tocmai dintre cei
care emit aceste legi.


Apoi, cu pedeapsa cu moartea in vigoare ar fi foarte usor sa elimini definitiv
pe cineva incomod, avem destule exemple in istorie, unele chiar destul de recente.
De la celebrul caz Dreyfuss (in Franta), s-au intamplat multe astfel de erori
judiciare, voite sau nu, oameni omorati si apoi "reabilitati" post-mortem.


Cu tot progresul tehnologic (analize ADN etc) stiinta nu este atat de exacta
cum vrea sa credem. Factorul uman ramane implicat, cu tot subiectivismul si
rautatea lui, deci intotdeauna exista o posibilitate de a gresi.


Faptul ca platim cu aceeasi moneda cuiva care a facut un rau ne face si pe
noi mai rai, nu mai buni. Ura si razbunarea, chiar daca par justificate, fac
mai mult rau "expeditorului" decat "destinatarului". Cand
ucizi, indiferent de motiv, devi 'ucigas', si asta te va influenta tot restul
vietii.


Filmele fac foarte mult rau in privinta transmiterii ideii ca violenta si crima
e justificata daca victima pare destul de 'rea', 'urata' sau are alta culoare
a pielii..


Daca vrem sa fim crestini, sa dam chiar si criminalilor sansa de a se reabilita
macar in fata lui Dumnezeu. Sigur, o sa spuneti ca probabil nici 1 la 1000 nu
va face asta, si probabil asa e, n-avem de unde sa stim. Cred ca inchisoarea
pe viata e de ajuns pentru cei care 'merita' pedeapsa cu moartea. Cine spune
ca e prea putin nu stie ce spune.


Sunt sigur ca acum o sa sara unii: "Da' de ce sa platim noi intretinerea
unui criminal o viata intreaga??"

1. Pentru ca si ei sunt produsul societatii pe care si noi am creat-o.

2. Pentru ca nu exista sistem omenesc fara dezavantaje. Prefer sa platesc o
anumita suma si sa-i ofer o sansa acelui om: daca e vinovat sa aiba timp sa-si
dea seama de asta si sa incercam sa-l recuperam, iar daca nu e, sa-si dovedeasca
nevinovatia. Si pot fi pusi sa munceasca in inchisoare, sa se autofinanteze,
nu sa se uite la televizor.

3. Pentru ca si Dumnezeu risca in fiecare zi tinandu-ne in viata, desi dupa standardul lui in fiecare zi facem crime.


P.S. Daca vrem sa fim crestini, sa ne comportam cum cere manualul crestinului
(Biblia). Sunt acolo principii care sunt mai importante chiar decat supravietuirea
temporara. Tot de-acolo stim ca o sa se faca dreptate pana la urma.

Daca nu vrem sa fim crestini, si credem in 'nemurirea sufletului', ce ne mai
deranjeaza daca ne omoara cineva?


 

Pacat ca "dinozaurii prosti" mor greu !!!! - de Misoginul la: 29/07/2004 16:16:14
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)

Stau si ma uit cu mirare...

la prostiile pe care sunt unii in stare sa le debiteze pe net (vezi onor "Domnul"
de mai sus..)



Stimate Domn,

Se pare ca fie nu v-ati dat seama si suferiti de o boala incurabila pentru care
din pacate inca nu s-au deschis saloanele la noile ospicii, fie bateti campii
"cu gratie" neavand alta ocupatie...

Este adevarat ca net-ul este un loc liber unde fiecare poate sa isi exprime
opiniile insa ... cu bun simt.

Americanii (pe care ii blamati atat de mult) au un cuvant "netiquette"
ceea ce in traducere libera in limba materna ar insemna "eticheta", "politete
pe net", "bun simt", etc.

(Mi-am permis sa fac traducerea intrucat din cate vad, Dumneavoastra, comunist
convins fiind, nu cred ca v-au interesat vreodata "valorile capitaliste"
aici incluzand si limbile straine...)

Sa revenim "la concret tovarashu' " cum se spunea pe vremea
Dumneavoastra (de fapt si a mea tinand cont de faptul ca am sarit de 40 de ani
de ceva timp).

Se pare ca Domnia Voastra isi aminteste cu nostalgie de anii respectivi
cand in orice clipa iti putea bate un securist la usa ca sa te ia ...nu se stie
pana cand (asta in cazul fericit in care mai vedeai lumina zilei vreodata),
ani in care stateai la coada doua zile pentru o punga de "tacamuri de
pui
" sau pentru o punga cu "nechezol" (pentru cei
tineri "tacamuri de pui" = capuri + gheare, "nechezol"=cafea
cu foooarte multi inlocuitori in ea, naut, soia, etc in proportie de 80% inlocuitori
si...ceva cafea pe acolo :).....

Se pare ca uitam prea usor serile cand programul la televizor dura 2 ore din
care 1 ora era telejurnalul cu "ispravile Tovarasului Nicolae Ceausescu"
iar inca o ora erau ODE, de lauda despre marile realizari ale
comunismului...

Nu vreau sa fiu inteles gresit, am trait acei ani, e adevarat ca s-au facut
multe dar cu multa munca, fara nici o bucurie, in "foame" de
mancare, de cultura, de informatie si cu multe vieti sacrificate degeaba (din
pacate)...

Da recunosc, s-au construit mii de blocuri, poduri, sosele, tot ce doriti...dar
la fel recunosc ca am crescut cu frica in suflet ca nu cumva sa spun vre-un
banc fereasca Dumnezeu ca mama (singurul parinte) sa nu isi piarda painea din
cauza asta.

Dumneavoastra va amintiti cu nostalgie ce bine era atunci ?

Eu imi amintesc ce sarbatoare era cand veneau de Craciun portocale in "Alimentara"
si cum mama dupa ce statea la coada 3-4 ore pentru 2 Kilograme, nu manca ca
sa pot manca eu !!!!!

Sunteti un "TRIST" Domnule , trist pentru ca sunteti "ORB",
nu din fericire nu in sensul fizic ci "ORB" referitor
la amintirile triste.

Stiu, ma veti intreba cu ce este mai bine astazi cand mii de oameni nu au de
lucru, sunt someri, etc, etc, bla, bla, bla...?

Spre diferenta de Dumneavoastra am invatat ceva in anii de dupa '89.

Somerii sunt de doua feluri:

- temporari (pentru ca isi schimba munca sau isi cauta alt serviciu)

- permanenti (pentru ca sunt incapabili sa se reprofileze sau sa faca ceva,
sau sa munceasca, sau sunt puturosi, etc)

Personal sunt inginer mecanic insa vazand ca incep sa "fac foamea" m-am reprofilat,
am invatat ani de zile si inca mai invat si har Domnului am avut ce manca si
eu si familia mea tot timpul.

"Onorate Domn", munca e grea de aceea din pacate sunt someri,
nu pentru ca nu sunt locuri de munca ci pentru ca fie nu vor, fie le considera
degradante, refuza, sunt lenesi si puturosi, etc.

Am uitat sa va spun:

- NICI O MUNCA NU E RUSINOASA !!!!! (daca nu v-a spus nimeni
pana acum, asa ca lasati chestiile cu somerii, altceva ?)

Oh, nu...

Hai sa anticipez, crimele....


"Musiu", crime erau si pe vremea aceea numai ca nu se spunea
si nu se recunostea nimic.

Altceva ?

Parca imi amintesc ca scriati ca pe vremea lui Ceausescu Romania avea "miliarde"
de dolari in vistierie ?

HAHAHAHA, SUNTETI HILAR Stimate Domn !!!!

Aveti notiunea de milion sau miliard, stiti cate cifre (zerouri) are fiecare
si in cazul afirmativ, chiar stiti ce bani avea Romania atunci ? Mai interesati-va
!!!!

Bateti campii !!!!! (scuze)

Revenind la tampeniile pe care le-ati debitat in "epistola trista"...

Scrieti acolo ca americanii isi consuma tot salarul pe chirie si sunt vai de
mama lor...

Aveti macar idee la cat se cifreaza venitul mediu in America pentru un american
normal cu un serviciu normal si cat costa o chirie, mancarea si necesitatile
pe luna?

Vad ca stiti sa accesati internetul, datele sunt publice, cautati-le Dumneavoastra
si veti fi mirat sa constatati ca dupa ce isi plateste chiria, "prostul
de american"
mai cheltuie 3-400 de dolari pe luna pe mancare si
mai si ramane cu 6-800 de dolari lunar in buzunar
!!!

Hai sa concluzionez pentru ca deja am obosit si nu cred ca merita sa pierd timpul
cu "EX" activisti de partid, securisti, sau ce veti fi fost
pe vremea aceea..

DA, la Domnia Voastra ma refer !

E adevarat ca azi viata nu e roz insa, personal, prefer sa muncesc 14 ore pe
zi si sa le pot oferi copiilor mei portocale si tot ce isi doresc decat sa ii
vad ca saliveaza de pofta sau le e foame cum se intampla pe vremea aceea.

Prefer sa "ignor" RAP-ul si MANELELE si sa caut un post de radio sau o muzica
adevarata pe CD decat sa aud stau si ma uit la "ODE"
si "LAUDE CONDUCATORULUI IUBIT" sau prefer sa ma
uit cu mirare la prostiile pe care sunt unii in stare sa le debiteze pe net
(DA, la Domnia Voastra ma refer !!! )


In incheiere:

Bunicii mei au fost invatatori (ai Domniei Voastre ce au fost, activisti care
au introdus comunismul in Romania ???)

Pe vremea aceea (tot capitalism era) o duceau saracii asa de greu incat bunicul
lucra iar bunica nu era nevoita decat sa stea acasa si sa aiba grija de casa
si copii chiar daca era si ea invatator...


E adevarat ca nu aveau de niciunele (in afara de 2 vaci, cateva hectare de
teren, ca nu era Craciun fara porc + vitel taiat, ca mama a facut o facultate
si a fost profesor toata viata....)

Si toate astea dintr-un amarat de salar de invatator (al bunicului) care lucra
intr-un sistem capitalist de rahat !!!

Nu DOMNULE, nu CAPITALISMUL este de vina ci
indivizii de teapa Dumitale care il deformeaza batand campii
si oprind schimbarile !!!

Pe scurt:

Uite ce-i "BADIE" , personal mi-e rusine ca mai sunt oameni care desi
ar trebui sa aiba capul pe umeri ne fac tara de rahat batand campii pe net,
prin strainatate si prin ziare!!!

Ia du-te si impusca-te MATALE, dar nu oricum, in cap sau in
gat !

O sa obtii doua mari avantaje:


  • o sa mori repede si fara chinuri


  • ne vei scuti pe viitor de prezenta Dumitale obositoare, tampa si incomoda





  • Cu.....consideratie (desi e prea mult cred, de stima nici nu poate fi vorba...)


    Un...."batran" realist !!!



    Misoginul

    #18544 (raspuns la: #18438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
    (la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
    Sarut mana, parinte!

    Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


    Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

    Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

    Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

    Crede-ma ca se poate si altfel!

    Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

    Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

    Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

    Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

    Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

    Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



    Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

    O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

    Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

    Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

    Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

    Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

    Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

    Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

    Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

    Apoi am cazut iar.

    De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

    Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

    Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

    Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

    Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

    În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

    M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
    asa se pare, da' - de juli la: 01/05/2011 17:54:44
    (la: Duminica folk)
    am mai gasit ceva care chiar mi-a placut sa ascult.

    "Delirul " - Ofelia Rauh

    Asculta mai multe audio diverse
    #610968 (raspuns la: #610967) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Prajitura de malai - de JCC la: 23/10/2003 08:50:14
    (la: DESERT si DULCIURI)
    Prajitura de malai

    1 kg de malai, 2 pahare faina grâu, 5-6 oua, 2 litrii lapte, 1 lingura unt pt uns tava,
    4 linguri de unt, 4 linguri ulei masline, 2- 3 linguri de smântâna, drojdie, un pic de sare, zahar dupa gust

    Malaiul presarat cu putina sare se opareste cu laptele clocotit, atat cat cuprinde malaiul ; se lasa sa se raceasca.
    Intre timp se face o maia din drojdie proaspata (cat 2 nuci), 1 lingura de zahar si putin lapte caldut, care se amesteca si se lasa sa creasca.
    Cand malaiul s-a racit se amesteca cu drojdia preparata mai sus, ouale, untul topit, faina, uleiul, smântâna si zaharul dupa gust (1, 2 sau 3 pahare)

    Se toarna in tava unsa bine, se coace la foc potrivit
    Se taie in patrate, se presara cu zahar pudra, se serveste caldut, dar bun si rece..

    Imaginea Romaniei in Italia - de SB_one la: 12/11/2003 15:21:52
    (la: Romani in strainatate)
    Imaginea Romaniei in Italia
    Incursiune in Salasul Negru al tiganilor care au speriat Milano

    De patru luni, imaginea Romaniei inseamna, la Milano, 600 de laieti. Instalata in zona zero a metropolei italiene, tigania a inconjurat cu munti de gunoaie si rahat cladiri-simbol ale orasului, ambasade si luxoase sedii de banci. La cateva strazi de Domul lui Michelangelo, "ai nostri" cersesc, fura si talharesc in amiaza mare. La periferie, invazia altor 400 de tigani din Romania a scazut preturile. Un BMW praduit peste noapte se vinde cu 500 de euro."Grande Centrale" este un loc in care milanezii calca cu frica. In fata
    garii, laietii si spoitorii din Oltenia stau cu zecile, in asteptarea grupurilor de turisti, pe care ii fura pe fata. De aici, nimeresti tigania dupa miros. Pe o distanta de 500 de metri, tiganii si-au insemnat drumul spre casa: pete de urina pe trotuare si zidurile cladirilor, cabinele telefonice transformate in latrine. Brusc, dai peste salasul negru. Este un bloc cu trei etaje, ridicat in marginea selectului cartier Mellchiore Gioia. Curtea interioara e pavata cu piese din motoare ciordite, iar potecile spre intrari sunt flancate cu televizoare si aparatura video stivuita precum caramizile. Pe trepte, talpile
    se lipesc de o clisa maronie. Puradei in pielea goala mananca de pe jos. Duhneste a hoit si dejectii. In fiecare odaie, sapte-opt insi dorm in paturi pline de paduchi, cu DVD-ul la cap si camera Sony la picioare. Peretii sparti sunt capitonati cu mormane de blugi noi si piramide de Panasoanice in tipla. O zi normala din viata satrei In fiecare dimineata, salasul negru se pregateste de munca. In coltul blocului, cersetorii isi sucesc mainile si isi impart carjele. Femeile isi palmuiesc copiii, ca sa dea bine la americanii milosi
    de pe Via Galvani. Manglitorii ies in gasca cu ochii dupa turisti sau masini fara antifurtul pe volan. In fata blocului raman patronii si limuzinele lor. Stabul este unul, Dorel Spoitoru din Craiova, care face legea impreuna cu locotenentii. La doua nopti, Mannix – mana dreapta a laietului - intrerupe lumina, iar fiecare familie trebuie sa plateasca 10 euro. Sefii coordoneaza prin statii ciordelile de masini. Joi seara au ratat o manevra cu un Fiat Punto. Cei doi spoitori care o furasera n-au mai nimerit sediul salasului, au derapat si au facut praf alte patru masini. Ciorditorii au disparut in tiganie, acolo unde politia nu a avut curajul sa intre. Salasul negru a scapat de multe ori de raziile politiei. Cand au vrut sa intre in forta, carabinierii s-au trezit cu laietii
    pe acoperisul ruinei, amenintand ca isi vor da foc la copii. Numai ca puradeii stropiti cu benzina erau de fapt papusi sau scutece umplute cu carpe. Ca sa scape definitiv de "burgheji" (politisti in civil care fileaza salasul negru), tigania a blocat acum doua luni o strada din apropiere. Asa au fentat expulzarea si zecile de laieti ajunsi in tigania romaneasca din Milano fara nici un act. Cu "Mihai Viteazul" si "Amza Pellea", la furat "Aici, fiecare e cu neamul si satul lui. La Grande Centrale sunt laietii din Constanta, la Rho sunt aia din Olt, iar aici suntem noi - din Dolj si Valcea. Traim ca-n rai". Tabinel, unul dintre liderii tiganiei care a ocupat groapa de gunoi de langa Cimitiro Maggiore, este acum in concediu. Asta fiindca italienii sunt si ei in concediu, iar productia nu mai merge. Locul in care traiesc mai bine de 500 de spoitori si rudari "a fost luat cu japca. Atunci cand vin carabinierii si burghejii sa ne sparga casile, scot butelia ii dau drumul si zic ca imi dau
    foc. Fraierii pleaca si noi scapam", povesteste Tabinel. Liderul are 31 de ani, din care 4 de puscarie in Romania. Zice ca a ajuns in Italia de doi ani, dupa
    ce a trecut pe blat prin Nadlac, cu o duba plina cu tigani fara acte. In Italia a inceput cu smenuri la magazine - "schimbam 500 de euro, da' rupeam o hartie de 100. Ziceam sa-mi dea alti bani, dar ramaneam cu suta la mine". Pe urma, ca si altii, s-a apucat de masini. Langa Cimitiro Maggiore, dorm cu sobolanii pe ei, dar toti au o masina in batatura. "Traim asa ca sa o ducem bine in Romania, cand o sa ne intoarcem. Dupa cinci ani de Italia, fiecare tigan din Cimitiro Maggiore are stransi 2-3 miliarde de lei. D'asta suportam conditiile". Tabinel spune ca acum a trecut pe motorina: "o dam ieftin si avem de unde sa o luam, ca sunt santiere destule. Politia nu zice nimic daca
    ne vede pe langa vreun excavator sau vreun buldozer". Cand n-au comenzi ("masina bengoasa, aleasa de client nu face mai mult de 500 de euro, iar un pickhammer a scazut la 75 de euro"), gastile din Cimitiro Maggiore dau iama in zecile de travestiti care impanzesc periferia: "Travestitii scot cam 700 de euro pe noapte. Unul de-al nostru se imbraca in costum, iar altul se baga in portbagaj. Costumatu' cumpara bulangiu', iar ala din portbagaj iese ii da in cap cu ciocanul si salta banu'". Cei care n-au curaj sa dea in cap sau sa fure masini, ies la cerseala. Asa au ajuns toate stopurile si intersectiile "proprietati" ale unor tigani bine facuti, care implora mila la geamul italienilor. La Biserica Ortodoxa Romana din Milano, comunitatea vorbeste ca tiganii veniti la cersit au copii clandestini. "Unii dintre cei mici sunt bruneti, ca si cei care cersesc, altii sunt albi. Cand autoritatile italiene s-au interesat de copiii cersetorilor, micutii cu tenul mai alb au disparut din
    intersectii", spune un preot roman. Dar tiganii din Milano nu terfelesc doar imaginea Romaniei, ci si istoria ei. Ca sa poata sa se intoarca in Italia, laietii prinsi la furat isi dau nume de voievozi: Stefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Mircea cel Batran. Altii prefera sa se dea Amza Pellea sau Iancu Jianu.
    Cativa au cerut permise de munca pe motive politice spunand ca sunt discriminati. Culmea, le-au si obtinut.



    #4087 (raspuns la: #3990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Imagini din Tara Sfanta - de Ingrid la: 19/11/2003 22:39:20
    (la: Ei au spus despre Biblie)
    Pentru Iasite, in special:
    Scuza-ma ca am sters si resters mesajele cu linkuri spre Imagini din Tara Sfanta , dar un coleg de forum mi-a atras atentia ca a incercat sa acceseze imaginile si nu a reusit.
    Verificand si reverificand, am constatat ca probabil site-ul www.webshots.com nu permite ,sau o fi o alta cauza pe care eu, ca nespecialista in domeniu, nu o pricep.
    Nu as vrea sa te lipsesc de placerea de a vedea aceste poze, asa ca pe siteul sus mentionat fa cautare cu cuvintele
    "church+israel" si vei obtine o multime de fotografii, pe care le vei putea si descarca pe calculatorul tau.
    Regret ca nu am reusit!
    imagine de carturar - de karina la: 27/11/2003 18:52:58
    (la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
    trebuie sa fi fost patru ani,cand intr-o seara te-am vazut in cartierul Baneasa.Eram incantata "l-am vazut pe Radu Herjeu!".Iata-ma acum,pe un forum de discutii,intr-o tara indepartata in fata unui contact quasi-direct cu o persoana pe care o admir mult pentru stiinta pe care o are,pentru aerul carturaresc de nota veche,arhaica,boiereasca in sensul cel mai pur romanesc cu putinta.

    Ce mai faci Radu?Cum mai arata Romania si cum o vezi tu?Cum ne poti indulci imaginea ei?Adu-ne iz de busuioc si vin dulce de pe meleaguri vechi romanesti pe asfalturi reci si straine(moderne,vor unii...).Te asociez in mintea mea cu manastirea,cu ceaslovul,cu cerdacul boieresc,cu linistea,cu tot ce inseamna o Romanie uitata prin cartile vechi,cu Autenticul Romanesc.Poate ma insel.Nu stiu.Spune-mi tu.Vorbeste tu despre Adevarul tau.

    Cu multa admiratie,

    Karina
    imaginea romånului in stråinåtate. - de (anonim) la: 26/12/2003 10:09:41
    (la: imaginea romanilor peste granite)
    pårerea mea personalå.sint privitå ca stråinå de cele maimulte ori si este de inteles cå accentul te face deosebitå, dar ca romåncå nici odatå cå unii nici nu stiu pe unde este Ro. asezatå,este adevårat cå fiecare natiune are tråsåturi de karakter, positive si negative, dar cind esti intr-o situatie, te judecå lumea dupå cea ce faci,cum vorbesti cum te porti,cum vrei tu så-ti faci imaginea ta nu a tårii din care provii si asocciatiie sint mai mult sau mai putin costientizate.
    imaginea romanilor pe interne - de Daniel Racovitan la: 20/01/2004 03:43:10
    (la: imaginea romanilor peste granite)
    imaginea romanilor pe internet:
    http://amazingforums.com/forum/MIZSYN/82.html
    _____________________________________________
    "Aceste cuvinte ne doare."
    "imaginea fundamentala a 'Pat - de Daniel Racovitan la: 16/02/2004 03:05:02
    (la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
    "imaginea fundamentala a 'Patimilor...' ar fi cea a vinei colective a poporului evreu pentru moartea lui Christos."

    Aceasta responsabilitate a poporului evreu e afirmata in textul evanghelic. Evanghelia deranjeaza, si asta nu e o noutate.

    ..................................................................................
    "Nobody is perfect; I'm nobody."
    #9684 (raspuns la: #9680) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    www.punctum.ro ( by D Lazar ) & A aparut un sit(by M Mocanu) - de Dinu Lazar la: 29/02/2004 07:20:53
    (la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
    Pai avem povestea Turnului Babel, care este; Fotomagazinul adica.
    La inceput a fost o singura limba si oamenii au incercat sa ajunga la al de sus, facind un singur sit, si o lista de discutii; al de sus s-a suparat, a dat cu tifla, si a spus: bai papagalilor, voi sunteti romani adevarati, ia rasfirati-va, certati-va, incontrati-va, faceti bisericutze si caftitzi-va, si in timpul liber disecati-va si perpeliti ce se poate si bagati morcovu` unde trebuie; si asa au aparut multe situri romanesti de fotografie, care mai asa, care mai asa, fiecare incercind sa acopere cite ceva, sa descopere altceva, si poate poate, de ce nu, ca e capitalism, sa ia o feliutza din posibila prajitura a saracaciosului ban de dat din advertisingul de specialitate.
    Asta ar fi cu adevarat o alta dixcutie, cum naiba se face ca au trecut paishpe ani de la eliberare si nu ai unde in Ro - cel putin eu nu stiu - sa developezi un film ca lumea sau sa maresti o poza ca lumea, dar raspunsul e simplu; s-au cistigat din procesare foto miliarde de dolari care au fost exportate in proportie de 99%, fara sa se puna accent pe calitate, care nu conteaza, si fara reclama, ca romanu e prost si cumpara oricum, si o poza color daca e buna, e proasta, daca e verde sau magenta e perfecta.
    Revenind la mutonii nostri, sunt la ora asta 10-15 situri romanesti si liste de discutii foto; unele mai asa, altele mai asa, cine vrea si cauta gaseste o afinitate de o natura sau alta undeva si se lipeshte, care este.
    Cind a aparut situl punctum.ro am vazut acolo in cele 3-4 zile cit am fost si eu membru imagini bune si foarte bune, si comentarii uneori interesante, uneori asa si asa; pe ansamblu, un alt fel de badorgood.com mai elitist, care este.
    Problema e ca este libertate; cei de pe situl respectiv au dreptul de a primi pe oricine vrea mushchii lor si de a respinge ce nu le place; foarte bine, cei ce vor sa vada poze pot sa le vada, fara a avea acces la comentarii si forum, cei ce vor sa expuna poze au la dispozitie alte citeva sute de situri foto din lume unde oricine poate sa aiba un spatiu, gratis sau aproape gratis, sa critice intr-o veselie si (sau) sa fie criticat.
    La gradul de scandaluri abjecte pe care le-am vazut in ultimii ani in lumea fotografica romaneasca, era de asteptat sa apara ceva cu accesul mai preferential. Dar nu e o solutie, pentru ca in biologie aflam ca animalele care se refugiaza intr-o insula se imperecheaza intre ele (nu fac nici o aluzie, doamne fereste, dar compar, ma refer la entitati generale) si dispar, genetica are nevoie mereu de gene proaspete - iata romanii cum au facut cu dacii si ce bine ne este acum.
    Poate ca punctum.ro e asa, ca un club privat de fotografie, si sa ne traiasca, macar in fotografie privatizarea sa se faca mai bine...
    Asa ca la intrebarile Dumneavoastra sa raspunda cei in cauza, eu i-am intrebat si am primit un raspuns care intra in analele (iar nu fac nici un apropo, dar asa iese fraza) mesajelor primite de mine:
    "Din cauza orgoliilor ce se gasesc pe web-ul romanesc, deocamdata nu dorim sa deconspiram cine se afla in spatele acestui site.
    Am fi insa onorati de participarea Dvs. pe acest site. Desigur ca intelegem si acceptam si optiunea Dvs. de a nu participa."
    Asa ca fiecare intelegem pe fiecare, si la bine si la rau, si mare si vast este Internetul fotografic, cine nu e primit acolo poate sa se duca la alte citeva situri grozave, printre care http://www.badorgood.com, http://www.photo.net, http://www.photocritique.com, http://www.photophorum.ru, http://www.photosig.com, portfolios.com, http://www.profotos.com, http://www.photosights.com, http://livetopaint.org, http://www.freeagent.com, http://digitalconsciousness.com , http://www.artwanted.com, si inca cite si mai cite, unde fotografii romani stau cam prost la capitolul prezentza, ca de continut, ce sa zicem, asta e.
    Care este, adica, stimata doamna.

    #10936 (raspuns la: #10901) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    E ca o imagine de film: - de Ovidiu Bufnila la: 10/03/2004 05:02:40
    (la: Tuciuriul)
    E ca o imagine de film, Daniel. Merita sa pornesti in cautarea unui sens de profunzime! Iti tin pumnii!
    "E ca o imagine de film, Dani - de Daniel Racovitan la: 10/03/2004 10:36:38
    (la: Tuciuriul)
    "E ca o imagine de film, Daniel"

    Asta e de bine? :)

    ..................................................................................
    "-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
    #11747 (raspuns la: #11736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Dreptul la imagine - de ema word la: 26/03/2004 03:31:31
    (la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
    Stimate Admin,
    Sinteti indreptatit sa va aparati. Aveti dreptul sa luptati pentru imaginea Domniei Voastre. Marturisesc, insa, ca este cel putin surprinzator cit de repede sariti sa dati etichete de troll, feminist, slab in IQ participantilor la for care scriu cu bune intentii si cu oarece competenta. Va reamintesc ca sinteti, totusi, niste gazde, si trebuie sa aveti rabdarea de a fi amabili si condescendenti cu oaspetii ce va fac onoarea participarii. La noblesse oblige.


    Incep sa/mi dau seama ca nu am mai fost din 90 intr/o cafenea bucuresteana. Acasa la ea, bascalia dimboviteana duce tot...


    Cordial,

    Ema Word
    #12852 (raspuns la: #12849) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Imagini dezolante nu lipsesc ... - de desdemona la: 01/04/2004 08:19:18
    (la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
    ... nici in Franta nici in Anglia, nici in Italia, etc. Ca sa le descoperi nu iti trebuie ani de zile, ci de multe ori un pas separat de obisnuitul traseu turistic. Saracie si mizerie exista si in Occindent, insa nimeni nu pune pe o selectie de imagini cu aceasta tema un titlu general. Macar de-ar fi precizat ca sunt ASPECTE ce pot fi intalnite in Romania. Insa un titlu general anunta ceva reprezentativ, si asta e o greseala, pentru asta merita sa protestam impotriva acestei intitulari. E drept ca exista astfel de imagini dar nu sunt reprezentative pentru toata tara. Oricine isi face o astfel de idee, va avea nevoie de-un curaj invecinat cu eroismul ca sa viziteze Romania.

    Aici (in Franta) se cauta imagini cu tigani din Romania pentru aspectul lor 'exotic' si impresionant pentru cei ce traiesc aici, care (in marea lor majoritate) au un trai decent.

    Din cauza unor astfel de 'ambasadori' ai Romaniei, am avut de luptat cu prejudecati in familia sotului meu (din Bretagne) despre nivelul de dezvoltare al Romaniei, si despre confortul de viata pe care il poti avea. Cat de elocventi au fost cei 6 francezi (destul de eroici sa vina in Romania in ciuda celor ce le-a spus medicul), dupa ce au vazut Clujul, incercand sa-si convinga prietenii ca totusi in Romania e 'ca la noi'. Si spre a-si satisface setea de exotic si curiozitati, au facut poze cu palatele tiganilor din Huedin si Turda.

    Si va rog, nu uitati ca in Franta mai exista si alte localitati decat Parisul.

    O zi buna

    Desde
    Protestul in Imagini - de LMC la: 02/04/2004 12:57:53
    (la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
    Okay, inspiratia cred ca ati avut-o dumneavoastra domnule Lazar cind v-ati pronuntat ca ar fi mai bine sa facem ceva mai bun decit un simplu protest, in alte cuvinte sa aratam lumii si alte imagini ale Romaniei. O imagine este mai buna decit o mie de cuvinte, nu? Un titlu simplu, "The Other Face of Romania" sau stiu eu ceva mai interesant, pus sub fiecare imagine iar pe spatele foii un mic paragraf care explica motivul pentru care se distribuie aceste imagini, cred ca ar fi destul. Aranjamentul pot sa-l fac eu, distribuirea se poate face in toate tarile pe unde ne aflam, atita timp cit ne putem oferi citeva ore din timpul nostru liber. La Mall-urile de prin occident sint mii si mii de masini parcate, si asemenea cum se face reclama pentru orice timpenie putem si noi sa facem la fel intr-un mod liber si fara nici o restrictie, cel putin la noi in America. Deci, am nevoie de imagini si o aprobare a textului. Toti care sint interesati pot sa participe. Nu o sa mutam munti din loc, dar asa cum se cinta in "Hora Unirii" impreuna vom avea putere in vocea de protest.
    #13202 (raspuns la: #13160) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...