|
te provoaca sa gandesti
COPIIII IN SILABE COPII
Este interesant sa observ ca din unele comentarii se desprinde o educatie luminata de aura totipotenta a parintilor, dar culmea, in acelasi timp voi cautati sa fiti un pic mai "umani" (nestralucitori) cu copii vostri. Cu alte cuvinte parca ati schimba "traditia" educatiei....cu toate ca se spune asa cum ai vazut in casa, asa o sa faci si tu cu ai tai ;))
Din punctul meu de vedere, mitizarea parintilor mi se pare o forma de...raceala si nesiguranta din partea...lor ;)). Si in plus, se ajunge la o criza/dezorientare/prabusire a universului copilaresc atunci cand "l-am simtit cum pica, sub umarul meu stang" (era un cantec de la Cenaclul flacara "unde va duceti puteri parintesti" ). Banuiesc ca trauma este destul de puternica. Parintii mei au fost/sunt pt mine toate: prieteni, parinti, frati, autoritati, iar schimbarea de la o "melodie" la alta se face intotdeauna prin schimbarea tonului si eventual o explicatie (atunci cand eram mai batut in cap si nu intelegeam din prima ;). Am incredere in ei tocmai pt ca sunt umani si-mi dau "doar" tot ce pot ei...nu mi-au spus niciodata "faci asa pt ca eu iti sunt parinte", in schimb mi-au spus atunci cand a fost cazul: nu stiu, hai sa cautam impreuna cel mai bun raspuns pt tine. nota: NU neg nici o clipa si nu fac nici o discriminare dintre modurile de iubire a parintilor fata de copiii si a copiilor fata de parinti...dezbat doar educatia cu parul sau fara, acceptarea limitarii temporare din cauza unei pudori exagerate, etc ---------------------------------------------------------- scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;)) Oh! Sunt atât de emoţponat! Îţi vor fi recunoscători şi copiii urmaşilor copiilor mei...
Să nu mă amăgeşti! foarte deranjant contrastul dintre aspectul de fetita si vocea de femeie matura. de ce naiba nu sunt lasatii copiii sa fie copii? nu mai spun ca daca isi forteaza vocea ca sa sune asa, poate sa si-o paradeasca definitiv si cariera ei muzicala se va sfarsi inainte de a incepe.
Ne-am jucat de atâtea ori de-a mama şi de-a tata când eram mici şi singurele lucruri pe care le făceam era că femeia gătea şi avea grijă de bebeluş, tata mergea la muncă şi seara se termina în dormitor unde se proiectau copiii. Nimic altceva. = copii mimeaza ceea ce vad in familie ...pot spune...naspa joaca = naspa familie...saracu' copil :(((
copiii nostri
- de
Catalina Bader
la: 03/11/2003 03:34:44
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?) Eu sunt casatorita cu Werner. German, german...
Nu avem inca copii. Am discutat acest subiect inca de la inceput. Copiii nostri vor invata romaneste. Nu ai dreptul sa-i privezi de ceea ce inseamna SPIRITUALITATEA ROMANEASCA. Si nu ma refer numai la a vorbi limba ROMANA: ma refer la tot ceea ce inseamna Romania: istorie, geografie, cultura - mostenirea noastra pastrata cu atata greutate de strabunii nostri. Eu sunt mandra ca m-am nascut in Romania. Traiesc in Germania - unde ma simt extraordinar de bine. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. DAR CASA MEA ESTE ROMANIA. Exista un cantec minunat ale carui versuri doresc sa vi le reamintesc: '' Nu uita ca esti ROMAN, Nu uita ca esti roman, Ca radacina ta de veacuri e cuprinsa in ogor Si nu o poate smulge-un vifor trecator. Nu uita ca esti ROMAN, Nu uita ca esti ROMAN, Ca undeva la tine in sat POPA IOAN te-a botezat Si nana STANCA Te-a hranit un an la san''... Eu nu voi uita niciodata. Nici in aceasta viata si nici in alta. Cata Eu am o varsta la care am crescut trei copii, fata in Ilinois, baiatul mijlociu cercetator in religie, cel mic aplica la universitatile din State si sper sa plece si el, campion national de karate.Intodeauna i-am prgatit pentru o lume rea, nepriceputa si razbunatoare. I-am invatat viata reala, am facut cu ei exercitii de a se descurca atunci cand dau peste incompetenti, cu sa-i evite sau cum sa-i uite imediat.E frumos sa-ti cresti copiii in puf dar ce faci daca mori maine si lasi pe lume niste handicapati care nu stiu sa-si gateasca, sa-si spele, sa se adreseze, sa dea un mail, sa se apere?
Daca unul din copii mei ar fi patit asa ceva l-ar fi considerat un exercitiu de rabdare si rezolvare a unei situatii dificile dar nu disperate. Probabil ca educatia a fost influientata de cei 30 de ani de militarie pe care cu onoare i-am facut.Viata mea s-a ghidat intodeauna pe,,Iubeste dezinteresat numai daca este in interesul tau,, Copiii mei mi-au multumit pentru tot ce i-am invatat si nu regreta nimic din ceea ce a trecut.
va invatati copiii romaneste?
- de
malina
la: 23/12/2003 09:49:42
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?) Eu le-am vorbit mereu romaneste (mai putin cand ma infurii, atunci le vorbesc de toate). Am o fata de aproape 11 ani si alta de 4 ani; dar incep scoala la 3 ani, noi suntem romanca-neamt, traim in Spania si copiii invata in catalan. Cu 9 ani a inceput si engleza la scoala, iar la 10-franceza. Desi am protesta cu franceza, ca sunt prea multe, mi-au spus ca e obligatorie. Asa ca vezi, bietii copii...Cateodata ma ia ameteala, nu mai realizez care ce vorbeste. desi ele intre ele vorbesc catalan...
Si copiii infrunta aceleasi probleme. Motivul pentru care EU nu vreau sa ma intorc in tara? E simplu: de ce copiii MEI sa infrunte acele probleme cand le pot oferi sansa de a fii nascuti, crescuti si educati intr-o tara muuuuuuuuult mai buna decat Ro., intr-un spirit democratic si in libertate? Ma condamni pentru lipsa de patriotism? N-ai decat! Ce-mi pasa mie?! Ce ma intereseaza e viitorul meu si mai ales al copiilor mei.
"Cum sunt crescuti copiii de mamele romance"
- de
pepper
la: 18/02/2004 08:36:07
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance) tot despre mamele romance si cum inteleg ele sa ajute copiii:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=21413&whichpage=1 http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=21474&whichpage=1 http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=17488&whichpage=1 http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=20236&whichpage=1 http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16878&whichpage=1 http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16895&whichpage=1 Cateva exemple din ultimele saptamini despre cum mamele romance isi cresc, educa si ajuta copiii. Ai lor si ai altora. Marturisesc ca citesc de ceva vreme acest forum unde am descoperit prieteni vechi, le-am citit blogurile si eram tentata sa ma inscriu fie doar si pentru a le trage o pupátura virtuala zgomotoasa. Marturisesc d-le Racovitan ca de citeva ori v-am luat apararea,pe alte forumuri, in fata celor pe care i-ati zburatacit de pe "cafeneaua" dvs. fara sa va cunosc. Acum mi-ati dat posibilitatea sa ma indoiesc de bunele dumneavoastra intentii :-( Aveti copii? Pentru ca ma tot chinui de ceva vreme sa inteleg ce v-a facut sa va inchinati?! Poate sunteti un bun crestin practicant... Altfel, ironia e nelalocul ei! Pacat. stima, p.
> Copii sint mai mult preocup
- de
Florin si atat
la: 04/03/2004 18:05:45
(la: Marea Neagra, amintiri) > Copii sint mai mult preocupati de conul de inghetata iar tatal zimbeste gindindu-se ca mai are inca 7-8 ani pina cind va deveni acel monstru plictisitor care isi forteza copii sa mearga cu el in vacanta ..
Doamne, oare asta ma asteapta cind o sa visitez Romania cu copiii mei. Mai bine mai amin. Da, si pentru mine Marea Neagra era vacanta de vara... doua saptamini. Cind ma duceam cu ai mei, ma pirleam la soare in primele doua zile. Fiind student, stateam pe litoral cam doua luni pe vara si dormeam pe unde apucam, daca...dormeam. Cel mai mult imi placea sa dorm pe acoperisurile casutelor din Costinesti. Te amendau de vreo 2-3 ori cam cite 100 lei... dar renta. Chiar si uitasem de Marea Neagra... multumesc ca mi-ati amintit...Si festivalul de folk, rock sau Jazz... De fapt la Costinesti am intilnit primul Martian, pardon englez (si era pe vremea lui Nea Nicu) si l-am invatat cum se sare gardul si sa intri la un concert fara sa fii prins. Faptul ca si-a rupt pantalonii nu a fost vina mea...doar venind aici am inteles ca nu se pune sirma inghimpata pe gard...poate ar fii trebuit sa-l fac atent. Satul de ploaie, Florin si atat. Eu nu am copii si poate nu ar fi cazul sa-mi dau cu parerea insa zic si eu asa...Ideal ar fi ca parintii sa-si creasca copiii in asa fel incat sa-i invete de mici sa fie responsabili, sa stie exact ce conteaza in viata si ce nu, de ce au nevoie si de ce nu, etc. Sa fie buni, modesti, saritosi, prietenosi, calzi etc. Adica sa se descurce singuri, sa fie pe picioarele lor de mici.
Nu poti sa te miri cand fica-ta iti cere la 18 ani sa aiba celularul ei (la care sa vorbeasca non-stop doar tampenii), sa vrea mereu haine la moda (neaparat!), sa asculte muzica dementa la maximum, sa plece de acasa cu fusta pana la chiloti si cu bluza pana la buric, etc...ca sa se remarce si ea intr-un fel, nu? Cum sa te miri asa...brusc? Nu tu ai crescut-o asa? Cine altcineva? Stefan cel Mare? Vorbesc in mare, nu ma iau de cineva anume, cred ca ati inteles. O sa ziceti ca se vede ca nu am copii si ca e usor sa dau sfaturi de pe margine. Si eu o sa va zic ca nu e asa si ca poate cand esti pe margine, neimplicat, vezi mai bine (la rece) toata afacerea asa cum e ea de fapt, nu cum pare pentru unii sau cum ar vrea ei sa fie da' nu e... Trebuie sa existe mai intai parinti responsabili si pe urma copiii lor or sa creasca si ei responsabili, nu? Poti sa-ti faci timp pentru orice, pentru munca, pentru familie, pentru sport, pentru citit. Totul e sa sa-ti stii prioritatile foarte clar in minte. Si inca o chestie, sa nu combini una cu alta. Cand esti acasa sa nu te mai gandesti la birou si cand esti la birou sa fii acolo trup si suflet, nu cu gandul la copilul de acasa care o arde aiurea pe maidan fiindca tu ca parinte nu ai fost in stare sa-l educi cum trebuie. De unde sa stie el cum sa se poarte asa...brusc la 18 ani, face si el ce vede in jurul lui, absoarbe de la altii (de regula prostii si tampenii). Trebuie in concluzie sa fim oameni ca lumea, responsabili, seriosi, sa nu ne mintim, sa ne vedem exact asa cum suntem si sa ne dam silinta sa fim mai buni (cu ceilalti, cu toti) in meserie, in familie, in aspiratii, in dorinte. In tot. Fac si eu teoria chibritului aici, presupun ca v-ati plictisit sa tot cititi texte d-astea "mobilizatoare" insa desi poate va calca pe nervi uneori (si pe mine recunosc!), sunt si ele necesare macar din timp in timp. Ne mai schimba perspectiva si ne face sa ne gandim la prioritatile adevarate, nu la rahaturi. A educa un copil, în zilele noastre, fiind precoce şi cu totul alte concepţii despre viaţă şi despre cei ce îl înconjoară. Cum spunea tatăl meu, un fost cadru didactic, acum un îngeraş, copii sunt "tirani", profită de slăbiciunile părinţilor , dar şi de situaţiile care apar între cei doi parteneri de viaţă. Cu alte cuvinte sunt speculanţi, cu o doză infimă de bun simţ, de respect faţă cei pe care dumnezeu i dăruit, ca părinţi. De vină consider că este şi surplusul de informaţie, pe care ei îl înţeleg altfel, decât normal. Sunt mamă şi eu am fost copil, poate un copil foarte răsfăţat, dar repectul faţă de părinţi şi faţă de dascăli, a fost respect. Copilul meu şi cei din generaţia lui cer mult prea mult faţă decât ar fi normal să ofere, sunt superficiali în tot ceea ce fac, se mulţumesc cu puţin, în ceea ce priveşte cultura generală. Copii de astăzi numai sunt doritori să citească cât mai mult, se limitează la temele şcolare, pentru ei toate materiale prezintă aceeaşi importanţă(adică deloc). Sunt copii lipsiţi de "bagajul de cunoştinţe" necesar unei conversaţii, atât cu o persoană de vârsta lor , cât şi cu una mai vârstă. Oare aşa trebuie educaţi copiii secolului 21?
Inainte de a-mi exprima propria opinie , iti recomand o carte pe care si eu am descoperit-o de curand si inca nu am citit-o pana la final, se numeste: "Greselile parintilor ii pot distruge pe copii" de Dr. Laura Schlessinger. Motto-ul acestei carti mi se pare esential:"NU faceti copii, daca nu intentionati sa-i cresteti".
Din experienta proprie pot afirma ca am intalnit multe cupluri fericite si fara copii. Inainte de a-l avea pe fiul meu tot auzisem expresia: "un copil uneste un cuplu" si ma gandeam daca e sau nu valabila.Acum, cand fiul meu are deja 5 ani, pot spune ca am trecut prin multe momente tensionate dupa aparitia lui, iar daca acum suntem cu adevarat o familie unita se datoreaza doar intelepciunii si sentimentelor puternice dintre noi , nicidecum "aparitiei" acestei creaturi sublime. Imi iubesc copilul mai mult decat orice pe lume si l-am dorit mai mult decat orice pe lume dar, desi imi doream un frate pentru el, nu am mai indrasnit !! Am consumat o imensa energie mai ales pana sa il trec prin primii doi ani de viata. Acum este mai simplu , iar mie imi face placere sa petrec mai mult timp cu el . Am renuntat la cariera pe care o aveam si m-am reorientat astfel incat sa am mai mult timp penrtu el , mai ales ca sotul meu este foarte ocupat. Un copil inseamna , cu siguranta, o responsabilitate ! Aparitia unui copil nu are legatura, in cazul meu, cu implinirea.Eu nu m-am simtit implinita nici inainte si nici acum. Implinirea , pentru mine, tine de alte sfere. Sunt fericita si ma amuz enorm sa-mi ragasesc in el calitati si defecte si nu ma mai satur sa-i provoc imaginatia. Cu siguranta copiii sunt cele mai "scumpe" creaturi de pe Terra!! cu drag, anuk Iti trebuie un profil psihologic pentru asta??? Ma indoiesc, ei sunt ceva firesc, se intampla cand e sa se intample, sau nu.
Categoric nu cred ca un cuplu poate fi fericit in lipsa unui copil, este liantul care face casnicia durabila..... Bineinteles un zambet, o privire, un gest, prima silaba - toate acestea sunt ceva de neegalat...... In concluzie, copii ar trebui sa fie ceva normal si in acelasi timp ceva suprem....un pic fortata aceasta exprimare, dar sper sa intelegi Că şcoala nu cultivă săiritul de cunoaştere este adevărat. Dar noi ca părinţi (este probat în familia mea şi este adevărat) putem completa ceea ce şcoala nu oferă. În general copii îşi aleg modele şi imită. Dacă tu ca părinte nu-i oferi nimic, el va căuta în altă parte şi probabil va găsi ceva care s-ar putea să nu fie pe placul nostru.
Aş întreba din părinţii care se vaită că (scuze pt. cacofonie) copiii lor nu citesc: de căte ori v-au văzut cu o carte în mână? Sau de ce credeti că stau toată ziua la televizor, nu pe Discovery sau Animal Planet, ci pe acasă la telenovele? răspunsul cred că-l ghiciţi singuri! Sau de ce unii părinţi, obosiţi de atâta alergat după bani, înlocuiesc afeţiunea prin cadouri scumpe şi nu mai reuşesc să aibă răbdarea necesară în a satisface curiozitatea copilului când pune diverse întrebări?
copii si limba materna
- de
etienne
la: 17/11/2005 13:04:49
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?) JCC a spus :
de mici, am preferat sa invete engleza, mai tarziu sa adauge si germana sau spaniola? de ce? m-am gandit ca sunt limbi care poate sa-i ajute in viata.. . Uneori ,noi maturii gresim cand consideram potentialul copiilor de a invata mai multe limbi comparandu-l prin experienta noastra de oameni maturi ,cu obiceiuri ,tabieturi ,preferinte ,etc ,deja formate . Copilul de la nastere pana in jurul varstei de zece-cinsprezece ani este ca o sugativa ,isi insuseste oricate limbi fara dificultati prea mari . Nu cred ca traind intr-o tara straina , vorbind romaneste cu copiii ii impiedicam sa-si insuseasca satisfacator limba tarii in care traim . Copii ,automat isi insusesc limba tarii prin intermediul prietenilor de joaca si mai apoi prin intermediul invatamantului si al colegilor de scoala . Acesti copii vor vorbi mult mai bine limba tarii respective decat parintii imigranti chiar daca parintii se straduiesc sa-i determine sa vorbeasca si romaneste . Deci riscul de a impiedica pe copii sa invete limba tarii daca in acelasi timp ii invatam si romaneste este minim . Se pot invata in acelasi timp si alte limbi de circulatie internationala in paralel cu invatarea limbii romane ,fara ca sa fie afectate performantele invatarii in oricare limba aleasa pentru a fi invatata . Cred ca neinvatarea copiilor a limbii materne de catre unii parinti romani, este o forma mai mult sau mai putin de snobism . Am cunoscut romani maturi care ,veniti doar de cativa ani in strainatate ,care amestecau limba romana cu expresii din limba tarii in care se aflau , pretinzand ca deja au pierdut abilitatea de a vorbi fluent romaneste . Mi se pare ridicol si imposibil ca un om de sa spunem 30 ani dupa cativa ani de trait intr-o tara straina sa uite limba romana . Este pur si simplu snobism ,sau o anume jena de a recunoaste ca sunt romani . Nu uitati ca oamenii capabili vorbesc in acelasi timp cu alte limbi straine si limba materna . Uitati-va la sashii din Romania care vorbesc ungureste, nemteste si romaneste fara accent . Uitati-va la evrei care vorbesc aproape toti cel putin doua limbi internationale plus idis sau ebraica (limbile materne ). Asa ca romanasii care considera ca limba romana nu foloseste la prea mare lucru, fara sa-si dea seama, fac dovada de snobism . Orice limba vorbita de cineva ,fie ea de uz international sau nu ,ne inbogateste valoarea ca oameni ,si ne asigura accesul la comunicare si cultura altor popoare ,iar prin aceasta cu fiecare limba in plus pe care o vorbim devenim mai educati si ne marim orizontul de intelegere al comportamentului altor oameni . Faptul caci copilul dumneavoastra nu mai vorbeste limba materna este un handiCap si in nici un caz un motiv de mandrie . ESTE O LIPSA . Copiii sunt cea mai mare corvoada pe care un adult si-o poate inchipui...
In acelasi timp insa sunt singura bogatie adevarata pe care un adult o poate primi. Copiii inseamna nervi, griji, nopti nedormite, frica sa nu pateasca ceva... Dar copiii sunt si singura bucurie cu adevarat curata pe care omul o poate avea. Copiii te "imbatranesc inainte de vreme", iti "scot peri albi", te "omoara cu zile"... Dar tot ei sunt cei, fara de care sufletul imbatraneste cu adevarat inainte de vreme... Copiii te jumulesc, iti fura cei mai frumosi ani din viata, te manipuleaza, te pacalesc, te considera prost... Dar fara ei, n-ai simti ca existi, si ti-ai da prea tarziu seama ca ai existat degeaba. Marele dezavantaj al copiilor este, cand se fac mari, pleaca la casele lor, si tu ramai singur ca la inceput... Dar tot ei iti invie casa cu nepotei, iti lumineaza ochii cerandu-ti sfaturi si-ti incalzesc inima, recunoscand ca toate cate ti le-au reprosat in pubertate, au fost din falsa intelegere a lumii, ca acum au aceleasi probleme cu copiii lor. Iar tu le zici: Copiii sunt cea mai mare corvoada... Am copii mari. Stiu despre ce vorbesc. Eu rãspund intotdeauna. Daca nu azi, atunci mâine cu siguranta. ... unde sunt copiii mei?!
Copiii mei au ... plecat puţin. Orice lucru la timpul său. De acum doar o minune. Deja sună a autocompătimire. Copii fericiţi CAFEGIILOR! Ooofffff Doamne ! "copiii tai unde sunt?"...ce intrebare dureroasa !
Niciodata nu am avut atat de mult curaj sa pot intreba pe cineva "copiii tai unde sunt?" (am inteles ca vine de la un copil de 3 ani). Nu te supara Andre29. "ce inseamna sa ai un copil pe langa o mare responsabilitate si bucurie?........" este ok, dar titlul "copiii tai unde sunt?"...este "criminal". Nu vreau sa supar pe nimeni, eu spun din punctul meu de vedere. Pentru mine este un subiect...sensibil,dureros si intim. Toti oamenii isi doresc, la un moment dat, copii. Cei care spun "nu vreau copii", cred ca nu sunt sinceri cu ei, vor sa-si ascunda durerea sau vor sa inchida subiectul...depinde de fiecare. Dorinta exista in toti, dar nu toti au noroc. Este atat de complicata viata... Unii au avut copii si au plecat in lumea ingerilor, altii vor dar nu se poate din punct de vedere medical, altii... Sigur, poti adopta un copil, dar regretul ca nu l-ai facut tu...ramane vesnic ca o rana deschisa. Regreti ca nu l-ai facut tu, ca nu poti sa-l faci cu cel pe care-l iubesti, ca cel pe care-l iubesti nu vrea copii cu tine, eheheeeeee multe... Cand cineva ma intreaba "de ce nu ai copii?"...mor cate putin. Pentru mine este cea mai dureroasa intrebare. Ce raspund? Raspund " nu-mi doresc !" si discutia s-a terminat. Un copil inseamna o mare bucurie. Exista si lacrimi, dar asa vezi mai bine bucuria de a avea un copil. Responsabilitati ai si pentru o pisica sau un cactus. Pentru un copil, responsabilitatile sunt mai mari, dar si satisfactiile sunt pe masura( eu asa cred). Nu stiu cati oameni se gandesc, atunci cand decid sa faca un copil, la "ce-i oferim sufleteste". Toti suntem "bogati" sufleteste (asa spunem, nu?). Cine spune "eu nu fac un bebe pentru ca sunt sarac sufleteste" ? Nimeni. Banii sunt o probleme, dar o problema de timp si nu una ce tine de dorinta de a avea un copil. "Copiii ti-i da Dumnezeu"- mult timp am spus ca nu este adevarat pentru ca nu intelegeam exact sensul cuvintelor. Acum stiu asa : sa intalnesti persoana cu care sa-ti doresti un copil...este o mana intinsa spre darul de la Dumnezeu.
|
 loading... |
(la: TELEVIZORUL-necesitate sau pacoste?)
copiii de azi nu sunt ce am foest noi. scara valorilor e complet intoarsa. daca il vad pe al acare vindea seminte la colt de strada conducand un mercedes de ce sa se omoare invatand?
eu am incetat sa dau sfaturi din astea ca nu ajuta...
partea proasta e ca 'jucatul' e o boala. maine se apuca de ruleta si alte chestii care stimuleaza adrenalina si golesc repede contul din banca. asta e pericol mult mai mare decat un joc strategic online.