Catedrala Mântuirii neamului

BOR se va declara, probabil foarte curând, o companie complet integrată. Pe lângă mântuirea neamului, afacerile imobiliare, în media, şi cele 500 de locuri de cazare în hotelul din interiorul mallului religios denumit catedrală, înalţii prelaţi oferă propagandă politică profesionistă în biserică.

-continuarea in EVZ.ro

"de ce nu se implica statul roman mai mult?"... asta pentru ca statul roman isi cheltuie banii pe grandioase catedrale ale mantuirii neamului... caci invatamantul rural nu se vede, nu? Il ascundem sub covor.

the brightside... scuze pentru trollat

"Ce e aia restaurant intr-o biserica? Adica, sigur exista un asemenea restaurant in lume dar nu e si biserica in acelasi timp! Si care o sa fie selectia de restaurante? Spring Time si McDonalds? Nu cred, probabil niste licente noi:

-Fast food-ul La Tamâie, – poti gusta vinurile aduse de credinciosi, prescura mucegaita si sufleu de lumanari.

-Restaurantul fusion Sfânta Treime - poti manca trei feluri diferite care sunt de fapt acelasi lucru dar raman separate in farfurie.

-Restaurantul tradiţional Fecioara Maria - vi se dă meniul doar dacă aveţi la masă o virgină. Foarte popular printre baptişti, adventişti, ortodocşi tradiţionalişti şi elevi de liceu care vor să afle daca gagica “se fute”.

-Restaurantul delirant Apocalipsa, care va face în sfârşit legală folosirea ciupercilor pentru a inspira noi si noi capitole din cartea delirului mistic. Meniul va conţine pelin şi dinţi scrâşniti, cap de fiară cu şapte capete şi copan de eretic.

-Restaurantul canibal Testul Domnului - dacă ai curaj îţi poţi pune copilul pe masa bucătarului şi să speri ca nu îl taie.

-Barul Ochiul Dracului - homosexualii şi femeile adulterele vor putea fi omorâte cu pietre ca-n vremurile bune.

-Cafeneaua Cele Zece Porunci - nu poti intra fără sclavul propriu, împreună cu soaţa şi vita vecinului

-Pub-ul Deuteronomul unde poţi afla cum să baţi un sclav astfel încât să nu moară decât peste 2 zile şi astfel să scapi de pedeapsă

-Restaurantul Învierea – vei putea vedea cu ochii tăi dovada învierii lui Isus.
Exact, va fi mereu gol.

Toate aceste minunăţii numai în Jesus Mall!

Per total o întreprindere de succes."

sursa: tlp.ro

Italia este plina de biserici, multe dintre ele goale fără cinci suflete de-a lungul întregii zile şi nimeni nu plânge...
nu cred că numărul de biserici este prilej de poticnire ci conduita şi atitudinea noastră a tuturor...atât enoriaşi cât şi slujitori...
faptul că în rândul slujitorilor au intrat zarafi, cămătari şi-indiferenţi nu ţine de numărul de biserici...
stau şi mă întreb câţi dintre semnatarii acestei petiţii vor cere bon fiscal pentru botezul nepotului sau al copilului, pentru cununia fetei sau a băiatului sau Doamne fereste de necaz pentru o înmormântare...
ne este lesne să ridicăm degetul moralizator dar ne este greu să dăm amenzi tuturor celor care "plătesc" pentru propagandă şi publicitate...
poate că dacă...dar câte nu se pot spune...poate că dacă fiecare ar începe prin a vedea paiul din ochi până la a ajunge la bârna din ochiul vecinului...
sau uscăturile din cauza cărora pădurile plâng...

4700 de şcoli stau la dispoziţia copiilor...
oare este atât de greu de verificat care este rata natalitatii? românii mai "fac" copii ca pe vremuri? oare mai sunt tot atâţi copii de şcolarizat cum erau între 1975 - 1989? dacă nu mă înşeală memoria până în 78 seriile de la o facultate numărau în jur de max 100 de studenţi pentru ca numai câţiva ani mai târziu să ajungă la 500 sau chiar mai mult...Câţi copii de şcoală mai sunt acum?

exemplu:
"Numărul elevilor înscrişi în clasa a XII-a, în învăţământul preuniversitar de stat, este de 239 727. La aceasta cifră se vor adăuga candidaţii proveniţi din învăţământul particular, precum şi cei proveniţi din seriile anterioare, care doresc să promoveze examenul de bacalaureat."

deci dacă spunem că per total sunt 400 000 elevi în clasa a XII şi înmulţim cu 13 (punem şi elevii de zi şi pe cei de la seral) ajungem la un numar de 5200000 elevi adică în 4700 de şcoli rezultă 1106 copii per şcoală. Dacă îi împărţim în dimineaţa şi seara ajungem la 553 elevi, iar dacă scoala are 10 clase atunci numărul de elevi-clasă este de 55 elevi...iar dacă şcoala are 20 de clase se ajunge la 28 elevi/clasa

(http://www.euroticket.ro/legislatie/hg_cifre_scolarizare_invatamant_preuniversitar_superior_stat_2009_2010_77_2009.php)
numărul de elevi este de: 2236265 ceea ce înseamnă că vor fi 475 elevi/şcoală...
să înţeleg că e vorba de aceleaşi programe înghesuite cu trei cicluri şcolare pe zi cum era până în 89?

nu am fost şi nu sunt pentru Catedralele Mântuirii sau pentru orice alte proiecte megalomanice...dar dacă unu la sută dintre biserici şi slujitorii ei îşi fac treaba cu devotament şi chemare (şi aici este vorbe despre aşezăminte de noapte, despre ajutoare şi ajutorarea celor fără venituri şi alte acţiuni de binefacere) atunci despre celelalte procente nu pot spune decât: "iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac!"

<< „Nu s-a făcut un studiu care să arate cum amplasarea Catedralei va afecta zona, din punct de vedere social şi al circulaţiei”, a declarat preşedintele Filialei Ordinul Ar hitecţilor din Bucureşti, Mihai Ochinciuc. >>
sursa: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/888500/Catedrala-Neamului-pune-cruce-traficului-bucurestean/

In lumea civilizata, preocuparile bisericii si ale preotilor nu sunt numai cresterea burtzilor si construirea bisericilor (ca asa "da bine"). Acolo biserica se ocupa de copii orfani, de saraci, de activitati culturale, etc.

In Romania, adica lumea necivilizata, cu cat timpul trece cu atata populatia da dovada de inapoiere din toate punctele de vedere. Se construiesc biserici de exemplu. Biserica cheltuieste miliarde pe o catedrala care nu va folosi nimanui, in loc sa ajute comunitatea. Ba mai mult, distruge un parc, care foloseste cuiva. Imi foloseste mie ca merg sa iau o gura de aer ceva mai curat si sa plimb cainele, le foloseste copiilor care au un loc de joaca si nu trebuie sa alerge prin praful si mizeria de pe strazi, foloseste Bucurestiului.

Nu, teoctist nu gandeste cu capul, pe care probabil il are doar ca sa nu ii ploua in gat. El vrea sa faca o catedrala, sa sfideze orice dorinta a Bucurestenilor, ca de, trebuie sa lase si el ceva in urma, am zis mai sus, ca asa "da bine".

Oricum, parerea mea este ca biserica nu mai e un lacas de cult, ci un business. E cineva pe forumul asta care crede ca preotii din ziua de azi CHIAR CRED CE SPUN? Sunt eu absurd?

Si ca sa reiau - biserica nu construieste orfelinate, nu organizeaza activitati pentru defavorizati, nu ajuta oamenii. Doar construieste catedrale si biserici.

E jale.

Radu Herjeu : « Daca se spune ca un popor are acei conducatori pe care ii merita, eu as spune ca are si oamenii de televiziune pe care ii merita. «

Aici nu deloc sint de acord fiindca am ajunge la limita sa spunem ca romanii l-au meritat pe Ceausescu si Dej si tot asa am pune prea usor pe seama colectivitatii toate erorile si neimplinirile istoriei. Nu, conducatorii nu ofera neamului ceea ce neamul merita, fiindca nimeni nu stie ce merita cu adevarat neamul (dar care neam, cel de azi sau cel din Istorie, sint unul si acelasi ? , ma indoiesc , uneori as zice ca romanii care au facut Intregirea la 1918 nici macar nu mai seamana cu cei din 1989, etc,, dar de aici ar incepe o alta discutie) , ci mai degraba as zice ca orice societate produce lupta politica in care cineva cistiga fara ca prin aceasta poporului sa-i revina vreun merit si prin urmare nici conducatorii nu se simt obligati sa-i intoarca vreo recompensa. Conducatorii se mentin la putere prin joc politic, indiferent de sfintenia sau neghiobia populara. Politica si conducatorii politici interbelici romani, deci intr-o perioada de democratie rezonabila, ar fi putut fi parasutati in orice tara occidentala fara nici-o problema. Chiar in zilele noastre, in pofida coruptiei evidente in care s-a innamolit politica romaneasca, totusi situatia nu mi se pare atit de incomparabila pe cit se pretinde de false cassandre fata de ce se petrece in tari asa zis onorabile, unde si acolo musteste si uneori chiar da in clocot coruptia. Si acolo nimeni nu spune ca ar avea conducatorii pe care ii merita, fiindca asta inseamna inactiune, fatalism istoric, iar daca la romani asta ne vine din traditia si sursele noastre mioritice, e bine sa ne tratam cu medicamentele pe care ni le-a servit Caragiale in legatura cu falitii si nu numai.
Dar ce facem cu televiziunea ?
Ca unul care traiesc in Occidentul de peste ocean, sufar si nu sufar de aproape aceleasi lucruri ca si romanul in tara lui : de manipulari politice, de oameni de televiziune timpiti si imbecili, de prostul gust, de ignoranta, de filme comerciale, de moftangism cultural si politic , etc, dar ma bucur totusi si de filme bune, de emisiuni culturale bune si foarte bune pentru 200 de specatori, ei bine da, aceste emisiuni sint gindite pentru 200 de specatori fiindca asa e normal sa fie, cultura nu se face cantitativ, cu discursuri oarbe pentru multime, ci la o sueta, la o cafea, discutii pe nuanta la un nou roman aparut, cine doreste asta ? citiva pasionati, si e foarte bine asa.
Eu zic ca atunci cind luam in discutie Televiziunea si vocatiea ei culturala ar trebui sa plecam nu de la masele populare, de la public (ce vrea publicul ? asta este o intrebare inepta , publicul nu stie ce vrea, el vrea totul si nimic in acelasi timp) ci de la fiecare telespectator, prin satisfacerea grupurilor sensibile se va naste astfel dialogul privilegiat si atit de dorit educativ cu masele.
(eu zic sa ma opresc aici ca nu-mi plac cuvintarile lungi.)

Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:

-Ar trebui scoase ghilimelele,informatiile sunt pe forum in dreapta ecranului (http://www.geocities.com/radu-herjeu/pag0explorer.htm)
Vad ca te-ai iritat tare,de ce nu ai scris "mine" si cu "M" ca sa intelegem ca nu-i chiar vorba de oricine.De ce nu poti Tu manipulat?De ce nu tine la Tine?

-"Cel mai iubit dintre pamanteni -altul era sensul cuvintelor mele dar, evident, ai preferat sa-l ocolesti."

Probabil era vorba de dizidenta si chiar nu am inteles.

-"Diferenta dintre mine si un nationalist demagog este ca pot sa-mi iubesc tara si, totusi, sa nu-mi placa muzica lui Enescu (in afara Rapsodiei). Si nu-mi place nici Pheonix. Si, la fel, nu trebuie neaparat sa-mi placa filmele romanesti."

Da ce iti place din ce creem noi romanii?

-""prieteni" de barbecue, e, desigur, alegerea ta. Eu inteleg prin prieteni mai mult decat cineva cu care impartasesti mirosul de carne prajita."

La cum reactionezi la o polemica probabil sunt momente deosebite de
monolog.

-"(cand are ditamai baronii multimiliardari) si l-ar "menaja" pe cel care tine in maini mijlocul de informare si influentare a opiniei publice. Dar cum singur spuneai, e vorba de niste oameni de la tine din zona. Asta nu-i identifica nici cu guvernul si cu atat mai putin cu Romania."

Dar baronii astia sunt creatie comunitatii locale?Sa inteleg ca nu reprezinta Romania(chiar daca pe buletin scrie cetatea roman),nu au legatura cu guvernul?Dar cu cine au legatura cu americanii?Oricum in fiecare judet sunt cite doi ,in Bucuresti sunt ceva mai multi si mai greu de retinut

-"Mie mi se pare ca natiunea americana este alienata la nivelul relatiilor interumane"

Sunt curios chiar fi daca afirmatia asta ar fi promovata de diplomatia romaneasca,oare ce ar spune poporul american,asa la nivelul nivel anonim hirtia suporta multe.Spre deosebire de tine eu nu pot trage concluzii despre un popor pe baza unei experiente de citeva luni,cred ca daca as schimba adresa in Romania mi-ar lua mai mult de sase luni sa cunosc bine noi vecini.

-"Asta nu-i impiedica pe marii lor regizori (cei mai multi imigranti) sa realizeze filme cu mare incarcatura umana."

Ei sunt definiti ca popor de emigranti ca pe bastinasi tocmai i-au curatat europenii nu americanii.
-
"Si nici pe mine sa-mi placa filmele lor si sa ma-ntreb de ce sunt asa cum sunt, la nivel de mase, cand pot scoate de profundul unora dintre ei asemenea filme."

Bun si noi la nivel de mase cum stam?
Promovam manele si trebuie luata atitudine aproape oficiala sa fie interzise.Nu mai zic de mari consumuri de telenovele,vezi sondajele care reprezinta masele.
Consumatori de stiri macabre,nu cred ca un post TV sau un ziar ar prezenta asa ceva daca nu fi cerere pe piata.
Consumatori peste medie de bauturi spirtoase,concuram cu popoare cu traditie
Am tranformat religia,singura institutie respectata in perioada comunismului, intr-o afacere, cu colectari de bani cu tablita in git, cu constructii monumentale-vezi Catedrala Neamului,cu un afux de biserici fara parohii,cu oferte de facut biserici daca Steaua da gol sau cistig la Loto etc,numai nu s-au batut in Buc.pentru apa sfintita,parca era un cistig nu un lucru spriritual,nu mai continui ca asta chiar e un lucru dureros, ne batem joc de orice.

-"o natiune nu poate fi mare doar pentru ca a ajuns prima pe luna sau pentru ca transforma orice oligofren in star"

Manelele,formatiile cu patru cuvinte intr-un cintec,literatura proasta ce este la noi ,arta?Doar asta consumam cel mai mult.Uite o vedeta deosebita tranformata de noi, Adrian Minune,ne da si interviuri si poate o sa fie si senator,doar avem citiva deja.
Apropo poate ai vazut pe B1 TV pe AMinune,unul Guta si dl.Pruteanu,si ai fi vazut cum reactioneaza masele,poporul sau o parte din ceea ce este Tara la oligofreni (ma refer la manelisti)

-despre influenta Americii e o poveste prea lunga,ramine asa.

-"Dar, desigur, altfel vezi tu politica monidala de acolo de unde nu se da ora exacta si altfel o vad eu dupa 10 ani de jurnalism."

Se vede vine de aici,in schimb se vede prost tare la Bucuresti.Chiar si raspunsul in sine reprezinta o atitudine de acolo care creaza in general mari tensiuni in tara,acusi va imprastiati iar pe listele electorale in provincie si pentru ca reusiti este tot in cauza masei.
Si apropo de extraordinarul Bucuresti.De unde vin OG-urile cu facilitati la importuri (de ex.) si dupa citeva zile se abroga,verifica un program de legislatie daca ai dubii.Asta daca nu stiai cum se creeaza baronii locali si cei nationali

-"N-am acuzat pe nimeni de nimic si n-am incercat sa ma dau mare sacrificat pentru patrie"

Nici nu a fost vorba

-"Nu stiu (adica stiu) de ce asemenea discutii nasc tot felul de reactii exagerate"
"N-am intrat pe acest forum ca sa-mi rastalmaceasca nimeni cuvintele (din motive mai mult sau mai putin evidente). "

Vad ca stii ar trebui cred sa stiu si eu.Adica sa inteleg ca tu crezi ca esti o persoana importanta pe care eu o lezez cumva stropind-o.Ar fi probabil magulitor pentru tine,dar din punctul meu de vedere ar fi o mare pierdere de timp.

-"Curios ca numai din partea celor care au reusit sa plece sau cei care ar fi vrut dar n-au putut."

Ba nu-i curios de loc, este un forum unde fiecare isi impartaseste parerile,impresiile,trairile petru ca in acelasi timp fiecare sa ne lamurim de ce am facut sau un anumit pas.Sau crezi ca a fost o decizie in urma unei introspectii.
Probabil nu ti-am explicat, am putut,pot inca sa plec dar nu am curaj.Si nu as merge la ghici,ci la sigur la rude asezate care profeseaza conform meseriei din Romania dupa o indelungata munca de echivalare a diplomelor, sau la cei 80% din colegii mei de facultate care stau in Canada si nu vor nici macar sa vina in vizita si probabil posteaza pe forum.
De lauda sunt cei care au plecat ca intr-o aventura si au reusit.

-"Imi iubesc tara si mi se pare deja prea mult sa trebuiasca sa cer scuze sau sa ma rusinez pentru asta pentru ca, nu-i asa, aia buni si destepti o acuza de toate relele din lume, inclusiv de decizia lor de a o parasi."

Vad ca marjezi tare pe ideea asta.Scrie o definitie despre tara sa intelegem si noi ce inseamna exact ca asa abstract vorbim inutil.Si chiar nu evita cumva problema.

In final ideea mesajului era ca noi romanii nu suntem mai speciali decit altii si nici procentul de masa nu este mai mic decit altundeva.

Oricum ai dreptate ca au plecat cei mai buni,asa ca am ramas numai noi doi.

Este nevoie de o Catedrala a Romaniei, dupa cum este mare nevoie de intensificarea vietii spirituale in Romania. Fericirea vine doar din spirit si nu are nici o legatura cu bunastarea materiala, dovada in acest sens stand tarile occcidentale care la capitolul bunastare stau foarte bine, dar la capitolul fericire, stau la fel ca noi (sau mai prost). Singura fericire este cea care vine din interior, din faptul ca esti viu si spiritual.
De aceasta este nevoie de spiritualitate ca de aer.

nu inteleg de ce oamenii sunt asa de indiferenti la istoria neamului romanesc. nu sunt romanca get-beget, sunt tataroaica, strabunii mei au venit de nici 150 de ani in romania si totusi sunt mandra de istoria neamului romanesc. s-au facut si greseli, normal, dar asta nu sterge marile realizari. Suntem un popor latin intre 4 tari slave si totusi am reusit sa ne pastram limba. Am avut voievozi curajosi si domnitori invatati, am avut si avem oameni de cultura de mare valoare. cand ma gandesc la istoria romaniei de-a lungul veacurilor simt nu numai mandrie, din cauza faptelor ce s-au petrecut, ci si mandrie ca sunt romanca, ca traiesc in romania, ca vorbesc romaneste, ca am prieteni romani. In nici un caz nu sunt indiferenta....

Sa-i dam drumul la "mantuirea en-gros"! Ca tot sunt la moda supermarketurile...

De cand cladirile mantuiesc oameni? Si de cand cu cat sunt mai mari bisericile mantuiesc "mai bine"? De cand megalomania e o calitate, in timp ce Biblia promoveaza modestia si umilinta? Ce-au ajuns mega-catedralele din alte tari? Monumente istorice si obiective turistice, atat.

Fiecare are dreptul la ce biserica vrea, dar nu mi se pare corect ca ea sa fie pe un domeniu public ( distrugand un parc public ) si din banii publici. Cu ce drept isi aroga BOR dreptul de a mantui tot "neamul" si de a le lua si bani pentru asta?

Spunea distinsul 'anonim' dinaintea mea ca "e dreptul preotului, ca slujitor, sa fie intretinut de comunitate". Dreptul preotului e doar acela de a sluji. Dupa cum puteti citi in Biblie, Sfantul Apostolul Pavel isi castiga existenta prin munca proprie, nu cersea si nici nu pretindea bani ca sa tina slujbe sau inmormantari. Toata stima pentru preotii care nu fac asa.

Hai sa nu mai hotaram pentru toti ce e bine si ce nu.

1. nu sunt bucuresteanca si cred ca este dreptul bucurestenilor sa hotarasca daca sunt de acord cu amplasarea catedralei in Parcul Carol. pe de alta parte, ma intreb ce se va intampla cu monumentul amplasat in locatia respectiva. oare memoria si respectul pentru niste oameni inseamna mai putin decat religia si credinta noastra?
2. biserica se construieste pentru oameni - o fi, dar in acest caz NU ESTE ADEVARAT. catedrala neamului este un fel de palat al poporului (si imi asum cele zise cu cea mai mare responsabilitate). eu nu fac parte din neamul asta? m-a intrebat cineva daca vreau sa fie construita acest mastodont? o sa imi salveze sufletul simpla construire a acestei catedrale? pentru care oameni se construieste aceasta catedrala? nu cumva pentru inaltii prelati?
3. banii - in cartierul meu s-a construit o biserica. banii - din donatiile oamenilor, probabil ca de aceea nici nu s-a construit peste noapte. ma intreb daca aceasta catedrala a cui o fi va fi finantata din banii publici. daca da, eu propun de pe acum ca reformatii sa aiba si ei dreptul la parcul ... din targu mures, catolicii la parcul ... din miercurea ciuc, etc. si la bani din bugetul central, sa isi faca si ei catedralele neamului lor ca nu le poti cere sa mearga la o catedrala a neamului ortodoxa cand ei au alta religie. sau poate mai facem un referendum si declaram romania ca o tara ortodoxa si am incheiat problema.
4. cineva spunea ca exista preoti care slujesc pentru 2 mil. pe luna. este adevarat. intrebare: adeca aceasta mare biserica nu are bani sa isi plateasca slujitorii dar vrea neaparat o catedrala de miliarde. tara arde, dar babele se piaptana. oare asa speram sa ne salvam sufletele? oricum eu ma simt mult mai aproape de Dumnezeu intr-o bisericuta decat in orice mastodont ridicat numai ca sa dovedim ca si noi avem. si noi putem.

Intr-adevar este deja o isterie ref la distrugerea parcului. De fapt se doreste aceasta isterie, pentru castigarea capitalului politic in vederea alegerilor care se apropie.

Dupa parerea mea singura problema este constructia in sine. Adica sacii de bani aruncati pe fereastra. Mi se pare nesimtire. In curand o sa imi vand masina pentru ca drumurile sunt numai gropi, pentru ca nu sunt bani de reparatii, si o sa ma duc la catedrala sa ma inchin, poate imi da Dumnezeu un Jeep.

Catedrala, ca si concept, este semnul existentei unui episcop/arhiepiscop/mitropolit/patriarh, un simbol al autocefaliei unei Biserici. Orasele mari au avut intotdeauna catedrale. Si in Romania exista catedrale impunatoare la Timisoara, Cluj, Sibiu etc. Acolo se pare ca nu a protestat nimeni la amplasarea si ridicare lor.
Se face atata caz de domeniul public, dar ce este "domeniul public
si oare, intr-o tara majoritar ortodoxa, asadar cu un public ortodox, B.O.R. nu poate sa-si ridice o catedrala reprezentativa pe domeniul public?!?
Daca s-ar face referendum, desi nu e cazul, sunt sigur ca s-ar vota construirea Catedralei oriunde, inclusiv in Parcul Carol.
Nu este vorba de mantuire en-gros, asa cum s-a exprimat un domn, ci este vorba de un simbol. Daca va sperie megalomania, mergeti in Vestul pe care asa de mult il iubiti si-l luati ca etalon si veti vedea in fiecare oras european nu una, ci cel putin doua catedrale impunatoare. Daca vredti, este un semn de maturitate sociala, un semn de coeziune sufleteasca, un semn de civilizatie. Un astfel de edificiu ar trebui sa unifice, nu sa dezbine. Este vorba despre casa lui Dumnezeu, iar nu despre vreo fabrica sau, cum spunea un om de radio, despre o centrala nucleara.
Referitor la problema intretinerii preotilor de catre comunitate. Intr-adevar, Sf. Ap. Pavel muncea pentru ca sa-si castige existenta, dar tot el spune ca cel care propovaduieste evanghelia sa traiasca din propovaduire. Acum un secol preotii nu aveau salarii decat din fondurile proprii adica din incasarile Bisericilor unde slujeau, deci erau intretinuti de comunitate. Este un drept fundamentat in Scriptura foarte bine pentru a mai fi pus in discutie.

Suntem in fata unui conflict tipic pt. perioada prin care trecem...nostalgicii sau mai putin nostalgicii, adversarii moravurilor usor stranii ale preotilor nostrii s-au strans impotriva construirii catedralei, si ma tem ca partial(costuri exorbitante, imoralitatea neglijentei privind bisericile aflate in degradare care prelungeste imoralitatea acceptarii tacite a demolarii lor inainte de 1989) au dreptate si pe de alta parte evlaviosii zilei, marcati de certitudinea inebranlabila ca ridicarea unui asemenea monument ne-ar gestiona mai fericit relatiile cu Divinitatea.
Eu am rezerve fata de ambele argumentari:, mi se pare indecent ca Biserica sa solicite o catedrala in conditiile amneziei cel putin ciudate pe care o are fata de demolarea vechilor biserici bucurestene si fata de starea precara a multor lacasuri de cult din prezent; la fel mi se pare inadecvata eroizarea recuperativa a celor ingropati in mausoleu, ca o noua sarja nostalgica adresata mai vechii nostalgii postcomuniste.Acest tip de nostalgie, agresiva si utopica (si imorala) n-are nimic in comun cu respectarea memoriei.
Absenta compromisului si pozitia de forta a bisericii mi se pare inca un semn al vremurilor noastre neasezate si nervoase.Intervalul calm al discutiilor pare o utopie revoltatoare pentru mintiile infierbantate ale clericilor nostrii sau ale nostalgicilor (ascunsi sub imperative ecologiste).

Eu consider ca nu este deloc inutila distrugerea maosoleului. Ne numim crestini Ortodoxi dar dovedim ca nu suntem din moment ce respectam un maosoleum comunist, cum bine stim comunisti n-au avut nici un Dumnezeu si-au fost impotriva Ortodoxiei, ne-au lovit destul credinta si-au lovit si mai mult atunci cand au demolat Biserica Sfanta Vineri, atunci de ce nimeni nu s-a opus?Am ajuns ca sa aparam noi crestini Ortodoxi un monument comunist, sa ne opunem construririi unei catedrale ptr.ca X sau Y are cu totul alte interese pentru a nu se contruii aceasta catedrala?

Discutia despre cum si ..unde si de ce e singura discutie democratica in
ambianta preelectorala! Parcul Carol e un parc! O catedrala e o catredala! Nu e vorba de un mall! Nu trebuie sa avem totul in acela-si loc! Maria Sa Stefan nu si-a asezat Putna intr-un park!
Parcul Carol nu are nevoie insa de mauzoleul tradatorilor de neam!
Daca trbuie darimt sa fie darimat..! Daca trebuie sa stea sa stea! Hai sa-i lasam pe cetatenii orasului sa decida, asa ca un proces democratic..
nu-i asa? Poate parcul Carol are nevoie de un W.C. absolut gratis binenteles! E monumentul potrivit pentru asta? Eu gasesc ca da!
Ce parere au Domniile Voastre!
Cu stima si s-auzim numai de bine!

Uite ca eu am pornit subiectul si l-am si abandonat vreo doua zile, din lipsa de timp. Acum revin cu materialul promis. Pozitia mea este evident partizana, dar sper sa nu vi se para ca am sarit calul.

Imi cer scuze pentru lungimea textului.
Astept comentariile voastre.


CONSTRUIREA CATEDRALEI – TRIUMF ASUPA INCERCARILOR VEACURILOR

Desi au trecut 15 ani de la eliberarea de comunism, asistam cu mahnire la un scandal, la prima vedere absurd, declansat pe marginea a ceea ce ar trebui sa fie un motiv de armonie si infratire intre romani: inaltarea Catedralei Mantuirii Neamului.

Ideea Catedralei, aparuta dupa Razboiul de Independenta, a fost reluata in anii `20, dar greutatile, razboiul si apoi comunismul au impiedicat finalizarea proiectului. In ianuarie 1990 el a fost actualizat, crezandu-se - in sfarsit! - ca se poate materializa. Dupa ce initial a fost desemnat ca loc de amplasament (in bataie de joc) o intersectie din Piata Unirii, mai apoi (in 1997), pe considerente liturgice, istorice si culturale, o comisie a stabilit inaltarea Catedralei pe un fost teren al Patriarhiei. In Parcul Carol, acolo unde este acum (inca) Mausoleul eroilor comunisti.

In esenta, hotararea comisiei a fost motivata de faptul ca: se puteau respecta vechile randuieli canonice care cer asezarea bisericii pe loc inalt, ca simbol al aspiratiei de desavarsire; este locul cel mai apropiat de vatra seculara a Patriarhiei, putandu-se organiza lesne procesiuni; se va putea aduce pomenire asa cum se cuvine Eroului necunoscut (cinstit de inaintasi aici) prin Sfanta Liturghie si rugaciunile zilnice.

Mausoleul comunist a fost ridicat incepand din 1958, in perioada in care elita neamului romanesc putrezea in inchisori. Acest monument marcheaza de fapt, triumful - vremelnic din fericire -, al unei ideologii care a produs peste tot unde si-a intins aripile, moarte si nenorocire. De aceea, construirea Catedralei Neamului pe locul Mausoleului ar avea mai mult decat valoarea unui locas de cult nou. Aceasta Catedrala s-a dorit, in fapt, sa semnifice izbavirea neamului romanesc de incercarile veacurilor, trainicia si biruinta credintei crestine. Si daca asa a fost gandita ea atunci cand inca nu cunoscusem „binefacerile” comunismului, cu atat mai mult ridicarea sa azi, in 2004, i-ar spori valoarea de simbol.

Decizia de amplasare in parcul Carol – repetam, pe un fost teren al Patriarhiei! - starneste, din pacate, controverse si scandal, iar numeroase elemente ne fac sa ne indoim ca miza este spatiul verde - a carui distrugere se invoca.


Rezistenta „de constiinta”

In centrul „rezistentei civice” fata de construirea Catedralei se afla vechi dusmani ai Bisericii, precum Gabriel Andreescu, si asociatii civice necunoscute pana acum, infiintate probabil tocmai pentru acest scop, vezi „Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta”, condusa de dl Remus Cernea, asociata pe internet cu site-ul humanism.ro.

Aici firele incep sa se lege. Stim ce este cu adevarat umanismul, fara sa avem nevoie de definitiile ambalate in tipla de pe site-ul numit. Marele nostru ganditor Petre Tutea il definea astfel: „Umanismul e o ratacire a omului in Univers, care il inlocuieste - crede el - pe Dumnezeu”. E inlocuirea lui Dumnezeu cu omul, o auto-inchinare pe care si-o atribuie siesi, impotriva Creatorului sau. Dar care sunt comandamentele de capatai si roadele umanismului? Non-teismul, adica ateismul (traducerea libera a expresiei „libertate de constiinta”) si internationalismul. Roada internationalismului - comunismul insusi, regim odios care a facut zeci de milioane de victime si a mutilat spiritul atator popoare.

De aceea, nu e deloc de mirare aceasta atitudine a respectivei grupari umaniste galagioase, deoarece se inscrie in mod organic in mentalitatea, dar mai ales in ideologia sa. Desigur ca salvarea - pasami-te - a unui parc nu este decat un pretext ieftin.

Mergand mai departe, trebuie sa spunem ca noua constructie va inlocui simbolurile masonice care se gasesc din plin in constructia Mausoleului. Iata ce scria apreciatul jurnalist George Roncea in ziarul Ziua, in ianuarie 1999:

„Planul masonic al Bucurestilor

Proiectul de amplasare a bisericii in Parcul Carol a starnit o indarjita opozitie, mai ales din partea MLPAT, dar si din partea unor cercuri ostile in general fata de biserica si credinta. Parcul Carol are o semnificatie aparte, constituind un loc drag masoneriei. O serie de simboluri specifice sunt cuprinse in ansamblul arhitectonic al parcului Carol, dintre care cel mai pregnant este asa-zisul obelisc, creat pe profilul pentagramei si ridicat de guvernul comunist alaturi de osuarul in hemiciclu, care trebuia sa adaposteasca elita bolsevica. In mod cert nu s-a dorit (si nu se doreste nici acum, n. a.) ca aceste marci si simboluri ale comunismului sa fie aneantizate, sterse din memorie, prin ridicarea in locul lor a unei biserici. Confruntarea pe tema ridicarii Catedralei Mantuirii Neamului contine si un substrat de nivel simbolic, care exprima conflictul ireconciliabil dintre ocultele anticrestine, inca prezente in institutiile Romaniei, si Biserica, principalul inamic al acestora.”

Mai adaugam ca Biserica Ortodoxa Romana, prin Hotararea sa din 1937, adoptata in urma realizarii „Studiului asupra Francmasoneriei” al I.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae Balan, s-a pronuntat clar impotriva masoneriei pentru ca: „propaga necredinta prin conceptia panteist-naturalista", „vrea sa se substituie crestinismului" si „submineaza ordinea sociala ". (A se citi / descarca integral de pe internet la http://odaia.go.ro/francmasoneria.html, a se vedea si articolul „Holocaustul culturii crestine” revista „Rost” nr. 1, http://www.romfest.org/rost/mar2003/holocaust.shtml )

Nu este greu sa intelegem, astfel, ca scopul SLC si al „umanistilor” nu este impotrivirea fata de constructia Catedralei IN Parcul Carol, ci fata de IDEEA inaltarii catedralei, indiferent in ce loc. „Protejarea parcului” este doar un pretext. Daca locul va fi schimbat, ei – sau altii – vor gasi motiv diferit de protest.

Cei care se opun proiectului au adus in discutie felurite argumente. Au cerut „crutarea” Mausoleului si transformarea lui in monument al...eroilor anti-comunisti, eventual stramutarea acolo a ramasitelor pamantesti ale unor „mari reprezentanti ai neamului”. E ca si cum militarii romani ar participa la execitiile NATO imbracati in uniformele de factura sovietica de dinainte de 1989. Sau, la Piata Presei, sa fi lasat statuia lui Lenin alaturi de steagul UE. Nu putem, in nici un fel, sa facem abstractie de simbolistica bolsevica cu care este impanat ansamblul arhitectural din Parcul Carol. N-avem cum sa-i inversam in minte semnificatia, si oricum ne indoim ca lui Iuliu Maniu ori Elisabetei Rizea – de exemplu - le-ar fi placut ideea sa se odihneasca pentru vesnicie intr-un asemenea loc.

In vremea construirii Mausoleului, se murea la Aiud, Gherla, Jilava, Pitesti, in chinuri, fara cruce si fara lumanare, iar de cele mai multe ori cei condamnatii savarsisera „crima” de a nu-si lepada credinta in Dumnezeu. Caruia din cei martirizati astfel, i-ar placea sa fie ingropat ACOLO?

S-a adus in discutie distrugerea parcului, a spatiilor verzi si a ambientului. Totusi, terenul afectat constructiei are o suprafata de 5,3 hectare, in vreme ce parcul intreg ocupa peste 35 hectare.

S-a incercat abordarea subiectului „banii nostri”. Spre ghinionul contestatarilor, aceasta a cazut din start, intrucat catedrala nu utilizeaza bani de la buget, ci din donatii. Ocazie, oricum, pentru ca donatorii sa fie luati in batjocura in anumite cercuri „progresiste” ca fiind prosti si inapoiati. Varful de lance al acestui curent, dl. Gabriel Andreescu (anticomunist convins, devenit peste noapte aparator al unui simbol al acestei perioade), a scris de curand in ziarul Ziua ca „investitia in Biserica nu este o investitie in civilizatie”. Asa este, domnule Andreescu, propunem sa nu se mai construiasca biserici niciodata, ci doar case de toleranta, carciumi si clinici de planning familial si avort, ca si asa s-au inmultit peste masura prostii de romani care nu va inteleg vizionarismul.

S-au facut si „sondaje” pe internet, ale caror rezultate sunt prezentate cu insistenta, desi nu trebuie sa fii sociolog ca sa stii ca asemenea metode dau rezultate eronate si de aceea sunt nule din punct de vedere al credibilitatii.


In loc de concluzie

„Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta” organizeaza manifestari „artistice” (ma rog, poate nu inteleg eu arta moderna) si lanturi umane in jurul Mausoleului. In regula, este DREPTUL lor. La randul nostru va invitam, pe toti cei care sunteti in acord cu cele scrise mai sus, in parcul Carol, peste trei luni, pentru a asista la punerea pietrei de temelie a Catedralei Mantuirii Neamului. Este OBLIGATIA noastra, a crestinilor dreptmaritori.

Sa nu ne lasam prada necazului si indoielii. Sa nu uitam ca Domnul vegheaza, si sa ne indreptam speranta catre El, care ne-a spus in Sfanta Sa Scriptura: „voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” (Mt. 16:18)

In decembrie 1989, romanii iesiti pe strada au strigat „Dumnezeu este cu noi”. Nu Buddha, nu Allah, nu Krishna, nu Omul, ci Dumnezeul parintilor si stramosilor nostri, la care ne rugam in biserici si pe care balaurul comunist a incercat – in van – sa il inghita. Acum, ne aflam in Anul Domnului 2004. Haideti sa punem punct epocii comuniste si sa sarbatorim triumful credintei si al Sfintei Cruci, luandu-ne la revedere de la Mausoleu si inaltand Catedrala: „adio, la groapa de gunoi a istoriei, calatorie sprancenata!”



Bogdan I. Stanciu
AlterMedia
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro

O catedrala nu este singurul semn de maturitate sociala, mai sunt si alte SEMNE DE CIVILIZATIE care sunt cu mult mai importante in momentul actual. Apoi modul asta de a construi, in mod obsedant, biserici sau catedrale oriunde exista un teren viran, si fara sa fie intrebati si locuitorii zonei, nu mi se pare corect. Apoi traim in mileniul trei si multe lucruri din scriptura sau biblie nu mai reprezinta minuni pentru nimeni. Apoi intelegem ca biserica are bani. De ce nu-i foloseste la diverse asezaminte sau actiuni caritabile pentru oamenii saraci, ca in alte tari ? Apoi se uita un lucru: CEI PESTE 20 DE MILIARDE DE LEI PENTRU DEMOLAREA SI STRAMUTAREA MAUSOLEULUI DE UNDE SE IAU ? Nu cumva de la contribuabilul roman ? De ce BOR nu-si plateste singura toate cheltuielile ?. Am vazut ca exista multi care nu vor sa plateasca pentru magalomania patriarhului care a colaborat cu serviciul de securitate comunist pe timpul lui Ceausescu !