comentarii

Ceea ce tinde sa se separe se uneste


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
...e periculoasa... ...tinde - de papadie67 la: 14/11/2003 05:16:42
(la: Solidaritatea intre derbedei)
...e periculoasa...
...tinde catre "revolutzie"!

ps: ce-nseamna "derbedei"?
#4222 (raspuns la: #4221) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CONTRADICTII IN BIBLIE?Ap - de rational rose la: 24/05/2004 15:07:27
(la: Preoti homosexuali?)

CONTRADICTII IN BIBLIE?



Aparentele contradictii din Biblie au mai multe cauze:



- nu citim TOATA Biblia, luam din ea doar ceea ce ne place si putem folosi ca pretext;



- citim Biblia fara Dumnezeu, nu ne "lepadam de sine". Lepadarea de sine inseamna disponibilitatea de a renunta la orice ne influenteaza, la orice dorinti, placeri, la orice pareri ale noastre, la orgoliu, la ego, pentru tinde catre obiectivitatea necesara perceperii corecte a invataturilor
biblice.
Atentie, nu spun ca trebuie sa renuntam la ratiune, asta nu e spalarea creierului. Dar ratiunea nu e ceva extern, obiectiv, ea este influentata de simturi, de mass media, de alti oameni.



- insistam sa dam verdicte atunci cand nu avem destule informatii sau nu intelegem o problema, in loc sa amanam acest verdict.



- ne cramponam de lucrurile pe care nu le intelegem in loc sa facem lucrurile pe care le intelegem si nu le facem, desi sunt foarte clare. In Biblie sunt unele lucruri mai greu de inteles, dar cele de baza, fundamentale, sunt clare. Si nu ne putem astepta sa le intelegem pe cele grele daca nu le facem pe cele usoare, nu? Nu putem avea pretentia sa rezolvam probleme de analiza matematica daca nu stim nici tabla inmultirii.




>Tot in biblie scrie: Toate sint ingaduite dar nu toate zidesc......
>...dupa cum putem vedea simplu si clar ...si dupa cum clar stiti cu totii dar vreti sa va >ascundeti

sub explicatii si "interpretari".....in biblie exista mult prea multe >contradictii....



Draga "expertboyman", haide sa gandim, asa cum bine spui. Hai sa "nu ne mai ascundem sub explicatii si

interpretari" si sa citim cum ne-ai recomandat din prima Epistola lui Pavel catre Corinteni, capitolul

6, versetul 12 :



"Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile imi sunt ingaduite,

DAR NIMIC NU TREBUIE SA PUNA STAPANIRE PE MINE."



Ce-o insemna asta? Hai sa citim titlul de deasupra acestui verset: "Despre curvie". Despre asta

vorbeste Apostolul Pavel aici.



Cititi singuri in continuare, eu doar punctez cateva idei din acest subcapitol (versetele 12-20):



"Dar trupul nu este pentru curvie", "Fugiti de curvie!", "Nu stiti ca trupul vostru este Templul

Duhului Sfant?"



Adica chiar daca sexul este lasat de Dumnezeu si este ingaduit, daca pune stapanire pe mine, si daca

il pervertesc de la scopul si modul in care l-a lasat Dumnezeu, e pacat. Asta se aplica la orice lucru

bun, nu e rau sa mananci, insa devine rau (pacat) daca mananci prea mult, daca mananci lucruri care

iti strica sanatatea sau daca devii dependent. Mi se pare destul de clar si de rational, nu vad nici o

contradictie.



Este vorba deci de lucrurile care nu sunt interzise in mod expres, dar care daca nu-mi sunt de folos,

creaza dependenta si imi strica sanatatea sunt rele. Asadar nu e vorba de ORICE lucru, nu e vorba si

de lucrurile despre care se spune clar in Biblie ca sunt un pacat.


Daca mai exista vreun dubiu, sa citim putin mai inainte, versetul 9:

"Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii,

nici malahii, NICI SODOMITII, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici

raparetii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu."



Totusi exista o speranta (versetul 11): "Si asa erati unii dintre voi! Dar ati fost spalati, ati fost

sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului

nostru."



Cine mai vrea astfel de declaratii transante sa mai citeasca si Romani capitolul 1, de la versetul 18

pana la sfarsit. Gasim acolo exact starea de decadere a omenirii de la standardul moral divin. E scris

clar, negru pe alb. Nu e nevoie de nici o interpretare.


Nu poti sa te numesti crestin, sa spui ca crezi in Dumnezeu, daca nu crezi si ceea ce scrie acolo. Ne place sau nu, asta este adevarul.



Tu spui "Dar dezastrul pe care il proavoaca in sufletul meu doar ideea ca "el" nu m-ar placea e mai

mare decit oricare frica as fi simtit-o vreodata( cu toate ca real asta nu s-a intimplat) fata de

Dumnezeu."



Nu cumva asta e un semn ca placerea ta e mai importanta decat Dumnezeu si ca "lucrul" acesta a pus

"stapanire pe tine"?. Si tine cont ca "In dragoste nu este frica", spune Biblia.



Spui ca "Dumnezeu este iubire", nimic mai adevarat. Numai ca in sine, afirmatia asta n-are nici o

valoare, e foarte relativa atat timp cat nu-l cunoastem pe Dumnezeu si prin urmare nici iubirea Sa.



Rationamentul nostru e gresit: inlocuim in aceasta ecuatie (Dumnezeu = Iubire) termenul 'iubire' cu

conceptia noastra pervertita despre iubire, iar apoi facem egalitatea invers, de la dreapta la stanga,

si ajungem la concluzia ca Dumnezeu este aceasta iubire impura, pervertita a noastra, asa cum ne

convine sa o intelegem. Si asa s-a ajuns ca pentru unii 'Dumnezeu = homosexualitate', 'Dumnezeu =

pedofilie', etc.

Sa luam definitia iubirii din 'standard'. Citeste in 1 Corinteni 13, 4 ce este dragostea:

"Dragostea nu se poarta necuviincios, nu

cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de

adevar..."



De ce a permis Dumnezeu aparitia Diavolului si existenta Raului, daca e asa "destept" si atotputernic?



Ce inseamna ca e atotputernic? Daca Dumnezeu nu poate crea un triunghi cu patru laturi inseamna ca nu

e atotputernic? Nu, caci triunghiul cu 4 laturi ar fi patrulater.
Tot la fel, Dumnezeu nu a putut crea dragoste cu sila, nu e in caracterul Sau. Dragostea silita nu mai

e dragoste. Dragostea lui Dumnezeu nu poate fi separata de Legea Sa, nici Legea de dragoste. Separate,

se auto desfiinteaza. Astfel, Dumnezeu este iubire, dar este si dreptate. Iubeste pe pacatos, dar nu

poate sa admita pacatul.


Dragostea este cea care guverneaza Universul, si aceasta dragoste e atat de mare incat da

posibilitatea alegerii. Tocmai asta dovedeste suprematia acestei iubiri. Dragostea nu obliga, ci

risca. Prin definitie, dragostea nu e dragoste daca nu rezulta in urma unei alegeri: ALEGI sa iubesti.

Ca sa alegi sa iubesti, trebuie sa ai libertatea sa alegi sa urasti. Dumnezeu a riscat cand a creat

fiinte care au posibilitatea sa aleaga si raul.



Numai bine va doresc, si Dumnezeu sa ne ajute sa luam hotararile bune.


pescarus - de (anonim) la: 06/08/2004 15:00:00
(la: Viata gay...romaneasca!)
Ai dreptate, eu sunt gay de cand am constientizat asta, sa stii un lucru, eu niciodata nu mi-am facut complexe in privinta a ceea ce sunt, cum vorbesc, am o voce feminina, nu s-a schimbat prea mult, ma comport absolut normal, recunosc ca in timpul copilariei ma mai prosteam, imitand femeile si dorindu-mi sa fiu fata, dar spre adolescenta am desoperit ca e mai bine cum sunt si am cunodcut oameni minunati care mi-au inseninat viata, sunt de 2 ani cu iubitul meu, ne intelegem foarte bine si suntem fericiti.
Cred ca e minunat sa ai incredere in tine si in partenerul tau si sa nu pui la suflet ceea ce zic unii, si mie mi s-a mai intamplat, dar stii ce mi-am zis, eu iubesc mult folclorul si traditia populara, are atat de multa intelepciune si niciodata nu am auzit de hulirea altor oameni, am asa un fel de crez inspirat din folclor, suna asa ,,Si-am gandit asa de bine/ Ca imbatranesc ca maine/ Si nu-i rau daca iubesc/ Chiar daca ma prapadesc" . De fapt e un text, cred ca spune totul,
Foaie verde pelinita
Pe cand eram copilita
Pe maicuta o iubeam
Alte griji nu mai aveam,
Dar de cand m-am facut mare
Mi-a iesit dragostea-n cale.
Si nu stiu ce sa mai fac
De ea cum sa fug, sa scap
De toate m-ai invatat
De dragoste ai uitat,
Care boala e mai grea
Pentru inimioara mea.
Mi-a raspuns a mea maicuta
Dragostea-i grea suferinta,
Si-am gandit asa de bine
Ca imbatranesc ca maine,
Si nu-i rau daca iubesc,
Chiar daca ma prapadesc.(Aneta Stan)
Concluzia se regaseste spre final, oamenii sunt cum sunt dar cel atotputernic ne iubeste, eu nu cred in Apocalipsa, poate daca omenirea se autodistruge, dar Dumnezeu nu cred ca isi doreste sa murim, sa ne separe, atata timp cat Dragostea uneste doua inimi, ceilalti nu au nici o putere, si nici nu au dreptul sa judece.Asta e important, celelalte sunt frunze in vant. Iar bisericosii, care ne spun ce e bine sau nu, aceste legi sigur au fost facute de oamenii vremurilor, biblia e o istorie scrisa de oameni, Dumnezeu a dat legile acelea lui Moise si cuprindeau o esenta din ceea ce avrut sa comunice omenirii, restul s-a scris si adaugat, dragostea e un legamant care ne cuprinde pe toti, suntem la fel, doar anumite conceptii ne-au distantat, nu pot sa uit cat rau a facut biserica de-a lungul miilor de ani, oameni nevinovati torturati, vanatoare de vrajitoare...Stii de multe ori cand vad o fata bisericeasca si mai are si o ura in ea, te face sa-l asociezi cu necuratul, ori Dumnezeu nu a lasat
asa, e o doctrina, mai ales la unele religii, sau secte, iar la noi in general preotii sunt doar niste functionari, facuti la norma, cata simplitate avea Isus in port, acum la noi cu podoabe si cruci de aur, o fatarnicie, atat de rai, rar mai gasesti la o manastire preoti batrani intelepti care te asculta si au o vorba duioasa.
La noi oameniimai au de invatat, atata timp cat nu suntem unii dintre noi in stare sa ne spalam si sa igienizam locul un de stam si cel de langa noi, mai avem multe de invatat, primordiala la noi, o spun in mari orase dar si in unele comune este mizeria, si psihica dar si fizica, ar trebui sa incepem cu ambele, nu generalizez dar cand vezi doctrina asta comunista in ce hal ne-a adus, unii chiar nu accepta schimbarea, desigur valorile sunt la locul lor, raman marturii peste vremuri ca sunt si vor mai fi genii, oameni care intr-adevar lasa o urma pe pamant.vorbesc de majoritate, de cei multi, de educatia sexuala in scoli si de gradul de civilizatie ce ar trebui impus.sunt multe de spus, ramane sa mai treaca vreme, dar puterea si cei din ministere sa colaboreze cu oameni adevarati, sa elaboreze programe educationale, sa impuna reguli, se se miste mai repede, cand vezi la cate o institutie cum stau niste ,,vaci" ce dorm pe ele, cum sa mai misti, sau comunisti ce nu vor sa se mai deranjeze, stand frumusel pe scaun si dupa pensie, iti vine sa fugi, sau mergi la vreun minister si vezi cum arata cestile de cafea la toarta, un jeg, in plin Bucurestiul, nu peste tot dar sunt atatea. Am trecut la altele, dar vezi cum sunt unele sisteme, mai ales cei tineri, au atata nevoie sa fie sprijiniti, sunt infometati de dorinta de a explora, de acunoaste, putin se face, sa nu mai zic de sexualitate, parintii se feresc sa aduca discutia de sex, sau cum se fac copii, imediat i se spune ,,e rusine" si a terminat, sau separarea copiilor in grupuri de fete si baieti, nu e voie sa te joci...
poate am exagerat cu unele lucruri dar doream sa spun cuiva.
Apreciez tot ceea ce ai scris, pe langa toate astea, viata isi are farmecul ei, sa stii cum s-o faci mai placuta si sa te bucuri de fiece zi, care e un dar de la natura care ne-a creat. Viata e un noroc, un dar ceresc, unic in felul lui, uneori ma intreb :,,De ce oare oamenii au ajuns aici si mai ales in zilele noastre, cu atatea descoperiri, cu tehnologii avansate, ne pierdem vremea cu unele maruntisuri de a condamna, de a fi rai, cand am putea sa creem paradisul aici pe pamnt, fara bariere , e trist ca exista oameni saraci si chiar muritori de foame, oare cei ce au sau fiecare stat sa loce fonduri si sa rebiliteze aceste state, nu mai spun de someri si lipsa de locuinte, sunt probleme mondiale dar e trist sa vezi asta, eu cred ca se pot gasi solutii in toate dar exista alte interese care inlatura oamenii de a face efectiv ceva.
Iti doresc numai bine si multe realizari.
#19175 (raspuns la: #14052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RADACINILE ADANCI ALE CIVILIZAŢIEI DANUBIENE - de SB_one la: 01/09/2004 22:20:04
(la: Afla despre Trecut!!!)
RADACINILE ADANCI ALE CIVILIZAŢIEI DANUBIENE
de Marco Merlini

1. Starea înaltă a Civilizaţiei Danubiene

Starea de “civilizaţie de început” nu mai poate fi limitată numai la regiunile care au atras de mult atenţia cercetătorilor (Egiptul, Mesopotamia, Libanul şi antica vale a Indusului),

Dar ea a trebuit să se dezvolte ca să poată imbraţişa civilizaţia Neolihică şi Cialcolitică a Vaii Dunării.

Câteva caracteristici ale civilizaţiei în sud-estul Europei:

- Dezvoltarea unei economii de subzistenţă agrară prin îmbunătăţirea terenului agrar şi a tehnologiei. Agricultura nu mai este limitată numai la cele mai bune petice de pamânt arabil din jurul aşezămintelor, ci este practicată pe terenuri mai dificile la o oarecare distanţă de casă. Există evidenţă a folosirii plugului şi a irigării.

- Rafinamentul şi îmbunătăţirea tehnicei de producţie a ceramicii. Progresul în tehnologia ceramicii este la fel de rapid atât în vest cât şi în est.

- Apariţia metalurgiei a fost un proces independent care n-a fost influenţat de tradiţiile din Orientul Apropiat.

- O creştere în comerţ poate fi observată încă de la mijlocul mileniului opt t.p. (timpul prezent). Era un comerţ la distanţă lungă şi care implica scoici, marmoră, obsidian şi cupru.

- Urbanism. In cadrul aşezământului care se extinde, un aranjament mai eficace poate fi observat în cursul dezvoltării sale. Planurile stilurilor de strazi şi aliniamentul caselor devin mai complexe în timp. Cât despre mărimea aşezămintelor, unele cresc atât de mult încât oferă case pentru câteva mii de locuitori.

- Case. Au loc schimbări în mărimea şi funcţia clădirilor. In timp ce mărimea medie a caselor este de cam 8 x 5 m, clădiri în oraşe mai mari pot avea o lungime de până la 30m, două etaje, cu două până la trei camere pe fiecare etaj.

- Cladirile îşi asumă funcţii mai specializate. In mileniul opt p.t., există o tendinţă fie ca spaţiul să fie separat după etajele din casă sau, mai preferabil, să se construiască clădiri separate cu funcţii specializate. In plus, arhitectura profană şi sacrală tinde să-şi asume trăsături mai distincte decât în perioadele anterioare. La câteva şantiere arheologice au fost excavate modele de temple. Unele dintre ele trebuie să fi fost probabil structuri mari pe platforme întinse.

- Stiluri sophisticate de imagini religioase.

- Europa de sud-est şi-a dezvoltat sistemul ei de scris (Scrisul Danubian) acum 7300 de ani şi este cel mai vechi scris cunoscut până azi.

http://www.dacia.org/articole/radacini-civilizatie.html


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#20814 (raspuns la: #20782) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Articol beton! - de mya la: 02/09/2004 13:52:53
(la: Luptele interne dintr-un unui partid expirat)
"Craii de curte noua".

de Mircea Cartarescu, aparut ieri (1 septembrie) in Jurnalul National

"Intre studiile psihologice, psihologia cuplului ocupa un loc extrem
de important. Caci orice cuplu, de orice tip (sot si sotie, Marx si Engels,
Stan si Bran, Butch Cassidy si Sundance Kid, Sacco si Vanzetti, Ginger si
Fred etc. etc.) capata o identitate aparte, numita de specialisti gestalt,
diferita de cea a celor doi componenti.
Exista, de exemplu, nebunie de cuplu, in care, de fapt, doar unul
dintre membri e nebun, dar ii induce convingerile sale delirante si
celuilalt. Exista, de asemenea, comportament criminal de cuplu: cei doi
membri nu ucid cand sunt separati, dar cand se-ntalnesc devin o formidabila
masina criminala - Ian Brady si Myra Hindley, de pilda. Exista si cupluri
alcatuite din persoane atat de diferite-ntre ele, incat pare aproape
imposibil sa-ti dai seama ce-i uneste, de fapt, pe cei doi. Mai ales ca-ntre
ei, de multe ori, in loc de afectiune, nu poti detecta decat ura, dispret si
frustrare.

In asemenea cazuri, scrie un mare autor roman, Mateiu Caragiale, nu
poate fi vorba decat de o forma sau alta de viciu. In faimosul sau roman
"Craii de Curtea-veche", el si descrie un astfel de cuplu, format din
Pasadia, boier decazut, si Gorica Pirgu, calauza sa in scarboasa si obscena
viata de noapte bucuresteana. Cei doi se detesta si, in conditii obisnuite,
n-ar putea fi vazuti niciodata in acelasi mediu, dar atractia viciului e mai
puternica decat orice diferenta structurala sau sociala dintre ei. Ei sunt
nedespartiti, in ciuda tuturor tentativelor de evadare, de parca-i
tine-mpreuna o vraja rea. Astfel de cupluri nu sunt rare nici in casnicie,
nici in afaceri, nici in politica, si provoaca mereu uimirea spectatorului
din exterior.

Ce-i tine-mpreuna pe Iliescu si pe Nastase, noii Pasadia si Pirgu ai
unei Curti noi? Ce fel de alianta paradoxala mai e si asta? La recentul
congres PSD s-a afirmat ca legatura lor are "o forta extraordinara". Pentru
mine, tandemul celor doi e un spectacol grotesc si tulburator. Fiindca rar
poti intalni oameni mai deosebiti ca fire, ca gandire politica si ca
interese aparente. Ion Iliescu e un gorbaciovist, un comunist cu fata umana,
credincios idealurilor din tinerete, om dintr-o bucata in felul lui, desi a
fost constrans, asemenea lui Galilei (!), la cateva retractari formale. Este
incoruptibilul care a tolerat sub umbra sa cel mai mare numar de corupti
care s-a vazut vreodata in Romania. E cea mai inadecvata persoana pentru
conducerea unui stat ce doreste sa inlature catastrofa trecutului, pentru ca
el insusi este trecutul ce-ar trebui inlaturat. E ponderat si modest de
obicei, dar prin manusa de catifea strabat adesea pumnalele de otel ale
ideologiei pe care masca sa de om de treaba o imbraca. Omul acesta anacronic
a fost nesansa istorica a tarii noastre in ultimii 15 ani: nici un lider
asemenea lui nu mai exista in fostele state comuniste - cu exceptia
semnificativa a celor din fostele republici sovietice. Nastase, pe de alta
parte, apartine altei generatii si altei viziuni. E politician "de cartier",
cinic, pragmatic, deloc insensibil la proprietate. Iliescu este crucea pe
care trebuie s-o duca. Sunt convins ca-i uraste fiecare zambet si fiecare
cuvant. A-ncercat de nenumarate ori sa se lepede de el, si de fiecare data
batranelul acesta aparent atat de fragil i-a tras peste bot, cam ca-n
"Karate Kid", cate-o laba magistrala, de l-a dat de-a berbeleacul. Ce chin
ingrozitor: sa nu poti guverna cum vrei tu din cauza tatucului, dar in
acelasi timp nici sa nu te poti dispensa de el, pentru ca fara el esti
nimeni. Poate sa tina, pe de alta parte, Ion Iliescu la baiatu-asta
rubicond, arogant si avid de bunuri lumesti? Recunoasteti ca e cu neputinta:
Nastase arata, de fapt, ca Uncle Sam calare pe-un sac de dolari din
caricaturile din tineretea actualului presedinte.

Adevarul e ca avem aici un cuplu construit pe viciu, pe viciul
mortal al puterii cu orice pret. Forta "extraordinara" a legaturii celor doi
e una hidoasa si maligna: cei doi formeaza-mpreuna o masina de adunat
voturi, teribil de eficienta intr-o tara in care presedintii de bloc sunt
toti dupa chipul si asemanarea presedintelui din varf, iar mafiotii locali
isi modeleaza trupurile si averile dupa titanul de la Cornu. Luati separat,
avem un pensionar si-un hip-hop-ist. Impreuna sunt gaina cu oua de aur a
partidului de guvernamant.

Din fericire, oamenii stiu ca e nevoie de o schimbare. Ca nu e
sanatos sa poposim in rada Uniunii Europene avand la carma un comunist si in
cala un urias partid al celor corupti. Si mai stiu ca nu e sanatos ca
Nastase sa-si arate suficienta si ca presedinte, in vizitele protocolare. Ca
acest paradoxal cuplu trebuie lasat in urma, in pubela istoriei, spre
usurarea celor doi si spre binele nostru, al tuturor".
Adrian & co. - de carapiscum la: 15/10/2004 06:49:40
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Incepusem aseara sa-ti raspund dar dintr-o data s-a facut ceata si invalmaseala pe pagina si mi s-au dus gandurile scrise in neant. Acum incerc sa reeditez.

Un adevar despre religie este un adevar religios! Poti sau nu sa fii de acord cu el dar asta nu-i schimba in nici un fel calitatea sa teologica. Exista adevaruri si adevaruri. De aia mi se pare un pic pueril modul tau de abordare a subiectului prin prisma aceasta.

Vad ca nu s-a mai inteles un lucru important si unii s-au legat de cele scrise de mine inainte. E vorba de ceea ce am afirmat: "adevarul religios este copilul nostru de suflet pe care suntem datori intr-un fel sau altul sa-l protejam". Nu era vorba despre adevarul MEU, ci despre o generalizare la scara globala, nimic mai mult, nimic mai putin. Fiindca spunea cineva de demult cam asa: "am intalnit popoare care nu cunosteau scrierea sau folosirea/intrebuintarea banilor; am intalnit orase fara cetati si intarituri; am intalnit popoare care nu stiau sa scrie si sa citeasca... Dar un popor fara Dumnezeu n-a vazut inca nimeni!" (am parafrazat de undeva, Hypatia- ajutoor!). A, ca mai exista oameni care se cramponeaza acum de crestinatate la fel ca la inceputurile ei cand puternicii zilei ardeau pe rug sau ingropau de vii prin catacombe pe adeptii ei, asta-i alta poveste. Si intr-un fel nu ma mira. Stii tu vorba: "tara arde, babele se piaptana"!!! Asta se intampla mai ales aici pe forumul asta. Toti arata cu degetul spre ortodoxie si valorile ei (care, zic unii, nu mai sunt valori dp lor dv) si se intreaba ce a facut ea pt. omenire. Iar eu vin si le raspund pe fata: ce a facut lumea pt. ortodoxie? Nimic, iata ca nici macar sa existe si sa se manifeste nu o sa mai aiba voie fiindca "interesele" ei contravin unui anumit segment al populatiei ce striga sus si tare: "Ia-L, ia-L, rastigneste-L, rastigneste-L!" Ca in fond asta se intampla. Dupa ce secole la rand biserica romaneasca a tinut flacara romanismului si a credintei arzanda, dupa ce secole la rand a dat cei mai de seama oameni de cultura, dupa ce ne-a pus condeiul in mana, ne-a invatat sa scriem si sa citim si apoi sa gandim noi insine, iata ca a venit vremea ca elevii/copiii de ieri sa se ridice impotriva dascalilor lor si sa strige cu nerusinare: nu va mai vrem si nu va mai recunoastem! Halal, n-am ce sa mai zic, de asta merge asa de bine in tara asta. Cine ai fi fost tu astazi, domnul meu, daca ortodoxia romaneasca n-ar fi existat pe aceste meleaguri? Iti spun eu: un nimeni, sau poate ca nici macar nu am mai fi existat ca natie. De aia am zis ca religia noastra ramane copilul nostru de suflet, in general vorbind. Fiindca pana una alta, atunci cand avem probleme mai mari decat putem noi duce, tot pe la portile manastirilor sau bisericilor poposim. Si atunci cand ne pierdem orice speranta intr-o viata mai buna, tot biserica vine si ne spune sa avem nadejde si sa credem ca binele va veni mai devreme sau mai tarziu. Altfel am ajunge sa nu ne mai suportam nici pe noi insine si am adopta intr-adevar strategia strutului adoptata, asa cum am spus, de americanii sinucigasi (si multi bolnavi mental).

Sa va spun ceva din experienta mea trecuta. Am fost candva impreuna cu un profesor de religie (student la doua facultati, actualmente calugarit si hirotinit preot) la o mare psihiatra din orasul nostru ca sa discutam unele probleme interesante. Printre altele am ajuns nu mai stiu cum la a-i adresa o intrebare aparent simpla: este sau nu crestina? A stat un pic si s-a gandit si a raspuns asa: eu sunt atee si nu cred in nici un dumnezeu; singurele aplicatii in viata mea sunt copiate din cartile pe care le-am studiat si totul in mintea mea se conduce numai dupa principii logice. La fel procedez si cu pacientii mei. DAR..., mi s-a intamplat nu de putine ori sa vina la mine oameni cu probleme atat de serioase si de greu abordabile (si implicit rezolvabile) incat am fost pusa in situatia ingrata de a nu le putea da nici un fel de suport concret, nici un fel de "medicament". Asa stand lucrurile si afland de la unii dintre ei ca au credinta intr-un dumnezeu, m-am gandit sa fac terapie cu ei prin intermediul slujitorilor bisericii- in sensul ca i-am trimis la niste duhovnici renumiti ca sa le rezolve ei, de va fi cu putinta, problemele. Asta pt. ca m-am gandit la binele lor intai si abia dupa aia la conceptiile mele despre Dumnezeu. Chiar am vrut sa-i pot ajuta si n-am avut cum, teoria pe care o cunosc nu da intotdeauna rezolvarile necesare.

In ce priveste toleranta de care vorbesti, sa avem pardon, dar nu stiu sincer daca nu cumva cineva, undeva, candva, a inventat o noua teorie despre toleranta mergand pana acolo incat a afirmat ca trebuie sa toleram pacatele din oameni, nu numai pe purtatorii acestora. Tu vrei sa admiti ca ortodoxia nu este toleranta? N-ai decat, dar uiti un fapt indubitabil si anume ca tocmai pe asta se cladeste ea si pe asta a si rezistat de-a lungul veacurilor: nu i-a infierat pe pacatosi (cum fac nu putine culte mai noi si mai vechi) ci a combatut pacatele acestora. Daca cineva s-a simtit confundat cu pacatele respective, atunci nu-i vina bisericii c-a ajuns la asa o stare depreciativa fata de sine incat s-a simtit ofensat direct. Biserica ortodoxa este singura (pe langa catolicism, desigur) care nu excomunica pe credinciosii ei, cat de pacatosi ar fi. Dimpotriva, pe toti vrea sa-i aduca la o stare de "jertfa si rascumparare" (teza de licenta, cred, a regretatului Prof. Pr. Galeriu) pt. ei insisi si pt. toata lumea. Adica o "unire in cuget si simtiri".

Vorbesti de toleranta numai in sanul unei anumite denominatiuni...? Asa o fi pe la altele, dar la ortodocsi toleranta este intr-adevar vie prin slujbele si viata ei duhovniceasca fiindca, oricat de bigoti, habotnici si de "ghebosi smeriti" ar parea unii crestini, nu ei sunt cei care se separa de restul lumii, ci restul lumii se separa de ei atunci cand isi alege calea cea larga si cu placeri trecatoare. Eu vad ca exista intoleranta mai degraba din partea unora ca cei de aici, nicidecum din partea crestinilor fata de atei (spre ex.).

"Oamenii religiosi" de care vorbesti tu nu sunt cei care au pastrat traditiile si obiceiurile primelor secole de crestinism, de aia nu pot cadea la un numitor comun. Toti si-au ingramadit invatatori dupa capul lor, asa cum zice Hristos, pt. ca n-au mai suferit inavatura cea buna si duhovniceasca. Asa ca acum fac orice ca sa-si castige noi adepti, de fapt sa fure dintre crestini. Stii ce spunea Ap. Pavel cand s-a pus problema taierii sau netaierii imprejur a crestinilor? Ca "in Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur poate ceva, ci fatura cea noua (sufletul curatit de pacate)"! Si zice in continuare ca "cei ce voiesc sa va taiati voi imprejur va silesc sa faceti aceasta CA SA SE LAUDE EI IN TRUPUL VOSTRU"! Cu alte cuvinte cine indeamna la schimbarea mentalitatii bisericii si a datinilor ei, aceia fac asta ca sa se laude ori ca ei sunt detinatorii singurului adevar, ori ca ca sa se laude cu numarul lor de prozeliti (in paranteza fie spus, se invart sume fabuloase pe la unele congregatii care se vor crestine dar care n-au nici o legatura cu Hristos- singura lor legatura este banul si influenta).

Si ca sa revin, religia chiar este o forma a cunoasterii vietii si lumii in general, dar o altfel de cunoastere. Cercetarile ultimilor ani se axeaza f. mult pe stiinte noi care n-au nici o legatura cu stiintele exacte. Tot mai multi tind sa creada ca vor ajunge sa studieze fenomene "paranormale" prin inducerea de stari de tot felul si prin simturi ascunse dar redescoperite in om. Sigur ca asa ceva nici nu se poate compara cu ceea ce presupune o viata duhovniceasca reala, spun numai ca pana si stiinta a mai lasat macaitul despre religie deoparte si s-a apucat sa studieze fenomene care altadata ii erau straine. Asta inseamna evolutie? Probabil, nu ne putem noi pronunta acum.

Si cu asta imi inchei pledoaria, argumentele fiecaruia in parte sunt diferite ca si punctele de vedere de la care pleaca. Argumentele pot fi aceleasi numai daca se schimba unghiul de privire al lucrurilor, altfel tot asa se intampla. Vrei numitor comun? Iata unul f. la indemana: Hristos!!! Cand oamenii vor inceta sa mai fie dispusi, din invidie si mandrie, la tot felul de concesii care contrazic invatatura de baza crestina, atunci si numai atunci se va realiza unitatea inclusiv fiintiala a bisericii universale. Altfel nu.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25140 (raspuns la: #24953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
separarea intre laic si eccle - de Daniel Racovitan la: 05/07/2005 12:41:16
(la: Preotii pot fi pedepsiti de justitia laica?)
separarea intre laic si ecclesiastic exista in toate statele moderne

trebuie sa raspunda in fata legii ca orice alt cetatean

inclusiv Evangheliile prevad asta

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.
francmasoneria si realitatea - de condor la: 23/08/2005 05:30:25
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
VIII. UNUL CARE CREDE CA PAPA IOAN PAUL II E
VINOVAT


Vatican II a dat o lovitura mortala catolicismului, si Papa Ioan Paul II a parut ca oscileaza între slujirea puterilor oculte pe linia Vatican II si încercari de revenire la crestinismul traditional. Abatele Daniel Le Roux analizeaza aceasta aparenta în cartea sa Pierre M'Aimes-Tu? (Fideliter, Vernet, 1988; traducere engleza Instauratio Press, Yarra Junction, Australia, 1989, 1990).

De când si-a început studiile teologice, Karol Wojtyla, cel care urma sa devina Papa Ioan Paul II în 1978, a fost influentat de filozofia lui Husserl, Kierkegaard, Hans Urs von Balthasar, Scheler, Rudolf Steiner, si de personalitatea papei Paul VI. Monsignorul Wojtyla era cunoscut ca un cardinal "progresist", "mai progresist decât compatriotul sau, Cardinalul Wyszynski", chiar "înfrânat de presenta Cardinalului Wyszynski", scrie ziarul Le Matin la 17 Octombrie 1978 cu uimitoare veracitate; si tot cu uimitoare candoare, ziarul The Times scrie în aceeasi zi ca "au facut cardinalii poate o alegere buna, dar pe de alta parte si-au asumat riscul de a da frâu liber fortelor umanismului în politica si'n religie, pe care nu le vor mai putea controla." Ziarul Le Monde remarca faptul ca noul papa "este mai degraba existentialist decât tomist", ca "se opune celor care vor sa condamne cu severitate ateismul", si ca, desi în public se arata în dezacord cu comunismul si totdeauna a aparat drepturile omului, "nu este anti-comunist în adâncul fiintei lui" (Le Roux, pp. 4-5).

"Trebuie sa studiem ateismul cu ajutorul sociologiei si psihologiei, nu ca o negare a lui Dumnezeu, ci mai degraba ca o stare a constiintei persoanei umane," scria viitorul Papa Ioan Paul II în 1965. De acum încolo nu credinta în Isus Hristos este preocuparea bisericii fondate de El ci unanimitatea diverselor populatii ale globului: "Scopul Papei Ioan XXIII a fost în primul rând unitatea crestinilor; ... ce-i uneste pe crestini e mai puternic decât ce-i desparte. Dorul de unitate a crestinilor merge mâna'n mâna cu dorinta de unitate a întregii rase omenesti. ... Aceasta premisa arata atitudinea bisericii fata de celelalte religii, care este baza recunoasterii valorilor care sunt spirituale, umane si crestine în acelasi timp, extinse la astfel de religii ca islamul, budismul, hinduismul ... Biserica doreste sa initieze un dialog cu reprezentantii acestor religii. Aici iudaismul ocupa un loc special. Conceptul declaratiei viitoare va vorbi raspicat despre unitatea spirituala dintre crestini si evrei.. Biserica se ocupa de dialogul cu necredinciosi care sunt de importanta capitala în zilele noastre, când pentru prima data în istorie, necredinta si ateismul apar ca fenomene de masa. ... Biserica întelege ca tendinta spre eliberarea omului si iesirea lui de sub orice alienare, manifestata sub forma ateismului, este poate un fel de a-l cauta pe Dumnezeu. ... E necesar sa scoatem crestinismul din forma sa europeana. Popoare cu culturi antice întâmpina piedici în fata crestinismului care se explica prin psihologia lor: li se prezinta formule europene! Vedem ca sunt necesare africanizarea, indianizarea, japonizarea si asa mai departe" (consemnat de Parintele Malinski în cartea Mon Ami, Karol Wojtyla, apud Le Roux, pp. 6-7).

Papa Ioan Paul II se declara fidel conceptelor care au guvernat Cel de-al Doilea Consiliu de la Vatican, numit pe scurt Vatican II: libertatea religioasa, colegialitatea, si ecumenismul. Cu mult înainte de a ocupa Sfântul Scaun, Papa nostru planuia sa renunte la crestinism si sa accepte ateismul, voodoo-ul african, cultul spiritelor celor morti, de dragul ecumenismului. De dragul libertatii religioase, Vaticanul a fost cel care a cerut statului italian sa revizuiasca Concordat-ul si sa transforme Italia dintr'o tara catolica într'una atee; la 19 Februarie 1984, papa a salutat acest eveniment din balconul catedralei Sf. Petru din Roma. Noua formula de conducere a bisericii este colegialitatea, adica descentralizarea si participarea laicilor la hotarârile doctrinale. Adica laicizarea. Formula aceasta tripartita, libertatea religioasa, colegialismul si ecumenismul, seamana cu trilogia masonica a libertatii, egalitatii si fraternitatii care a dominat revolutia franceza (Le Roux, pp. 9-11).

Dintre predecesori, Papa Ioan Paul II îi admira doar pe Ioan XXIII si Paul VI, caci doar acestia, explica el, s'au înhamat la opera de "reformare" a bisericii catolice. "Paul VI a fost papa umanismului, papa drepturilor omului", spune Ioan Paul II. Inainte de a fi ales papa, Ioan XXIII fusese observator permanent la UNESCO, si la 11 Aprilie 1963 lauda Organizatia Natiunilor Unite si declaratia drepturilor omului - al carei scop nu este sa asigure individului drepturi în Noua Ordine Mondiala ci sa-i dea iluzia ca le are si sa-l înrobeasca în socialismul universal, "eliberându-l" de nationalism, de crestinism, si de individualism. Papa Paul VI cânta laudele omului si bunatatii lui originare: "Avem încredere în om; credem în aceasta adânca bunatate din fiecare inima..." , negând doctrina pacatului originar si a salvarii prin Isus Hristos. La mai putin de un an dupa ce a devenit papa, Ioan Paul II ridica si el osanale Organizatiei Natiunilor Unite, de care, zice el, "Papii Ioan XXIII si Paul VI s'au apropiat cu încredere. ... Viziunea umanista pe care-ati proclamat-o în lume este si a noastra" (Le Roux, pp. 11-19).

Papa Leo XIII aratase sorgintea masonica a doctrinei ca "toate religiile sunt la fel de bune," si ca nu e nici o diferenta între crestinul care-l iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele sau ca pe sine însusi, si satanistul care tortureaza si ucide copii si oameni nevinovati în cinstea demonilor carora li se închina. Rezultatul imediat al afilierii Bisericii Catolice la conceptul libertatii religioase au fost noile concordate prin care s'a realizat "separarea statului de biserica" si eliminarea "religiei de stat". Concordatele cu Columbia din 1972, cu cantonul Valais din Elvetia din 1974, cu Portugalia din 1975, cu Spania din 1976, cu Peru din 1986, si cu Italia din 1984 au fost realizate la cererea Vaticanului , nu a statelor respective; deci, Vaticanul a initiat pagânizarea lumii. Dupa semnarea noului concordat cu Italia, Papa a tinut un discurs prin transparenta caruia, dincolo de frazele frumoase si expresiile vagi si sentimentale, se zareste planul diabolic al Noii Ordini Mondiale. Libertatea religioasa este lozinca prin care masoneria a cautat sa distruga crestinismul dupa izbânda ei din 1789 în Franta, pe care Papa Ioan Paul II nu o deplânge ci o aproba, însirând: "Recunoasterea si garantia drepturilor inviolabile ale omului, ca individ si în grupuri sociale în care se poate dezvolta si-si poate extinde personalitatea; datorii ferme de solidaritate politica, economica si sociala; demnitatea si egalitatea tuturor cetatenilor fara discriminare în fata legii; respingerea razboiului ca instrument de atac al libertatii altor popoare; colaborare internationala." Cuvinte frumoase, la fel cu cele folosite de regimurile totalitare comuniste. Dupa câteva luni, la ratificarea concordatului cu Italia, papa a vorbit despre "ideea libera a pluralismului în relatii" si despre "profunda unitate de idei si sentimente." Celor care s'ar putea lasa sedusi de aceste cuvinte frumoase, le reamintim ca ele au fost alese cu grija în culise în cadrul unor colaborari ca de exemplu cea care a avut loc când Cardinalul Bea a vizitat loja masonica exclusiv iudaica B'nai B'rith; aceasta loja ceruse sa se promulge libertatea religioasa, promitând în schimb sa permita decurgerea consiliului Vatican II fara scandal (pp. 20-29).

Colegialitatea este un cuvânt care a aparut în vocabularul Vaticanului în 1959 cu un sens imprecis. In practica, colegialitatea îi ia papei autoritatea si o confera adunarii episcopilor, care cârmuiesc nava bisericii dupa model sovietic: adica hotarârile sunt luate dinainte de catre o retea organizatorica secreta care lucreaza din culise, unor participanti li se traseaza sarcina de a face propuneri, iar adunarea le voteaza dar rezultatul votului e cunoscut dinainte de votare. Ideea nu este noua; cu 140 de ani în urma, Bolgeni, un iezuit italian, facuse aceeasi propunere. "Totul s'a facut într'o maniera 'stranie' si misterioasa," scrie Parintele Schillebeekcx, teologul episcopilor olandezi (p. 32). Sunt deci doua surse de putere, una a papei, cealalta a episcopilor. Primele fructe ale colegialitatii sunt eliminarea celibatului preotilor, admiterea femeilor ca preoti, si admiterea celor divortati si recasatoriti. Apoi, publicarea de doctrine si catechisme la initiative locale, ca de exemplu catechismul Pierres Vivantes , care nu afirma creatiunea, considera ca înaltarea la cer a lui Hristos e doar o metafora, si zice ca doctrina despre Fecioara Maria nu e autentica. Când papa le-a cerut preotilor care fac pe ministrii în guvernul "revolutionar" al Nicaraguai sa nu participe în acel guvern, acestia au refuzat si au declarat ca este mai important pentru ei sa se întâlneasca cu conducatorii lumii a treia decât cu papa.

A remarcat Papa Ioan Paul II situatia precara în care s'a lasat sa cada? Inca înaintea lui, Papa Paul VI a deplâns roadele politicii pe care a sprijinit-o, iar Papa Ioan Paul II scria în 1981: "Trebuie sa admitem cu realism si cu mila ca multi crestini sunt pierduti, confuzi, perplecsi, si lipsiti de speranta; primesc idei contradictorii despre adevarul revelat si învatatura traditionala, se propaga erezii în domeniul moral si dogmatic, creându-se îndoieli, confuzii, revolte; pâna si liturghia a fost manipulata ... Crestinii sunt dusi în ispita de ateism, agnosticism, si de un iluminism vag moral ..." (Le Roux, pp. 30-39).
Din cauza ca textul e lung iata adresa:
http://miscarea.com/Catolica.htm
cine are rabdare va citi.



#67172 (raspuns la: #49955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma, aia tratam separat, pri - de RSI la: 14/11/2005 11:26:52
(la: Decat sa planga mama, mai bine ma-sa!)
irma, aia tratam separat, prin contract individual, sa nu stie maan ! ;))
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#87377 (raspuns la: #87369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intelepciune... - de DESTIN la: 19/11/2005 23:19:11
(la: Intelepciunea - o virtute demodata?)
...un subiect de invidiat.

Caderea in gandirea in cuvinte vine ca o salvare, ce substituie ratiunea unei simtiri comune, ce merge pana la succesul demential al interesantului - salvare pentru mase = INTELEPCIUNE - “inerte si lipsite de clarviziune”(Freud), in care, intr-un fel sau altul ne situam cu toti.

De ce am continua sa existam, daca nu tindem catre intelepciune?

Aiurelilor verbale sunt pasagere,vor dispare... cred sincer ca tot ce nu cere decat curajul de a fi rostit va muri sufocat de geniul involutiei.

Timpul separa tot, cuvinte, idei, clisee, oameni, dovedindu-se nemilos cu constructiile artificiale...cata necesitate de intelepciune

Cu bine

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#89016 (raspuns la: #88886) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intr-o lume ce tinde spre glo - de latu la: 30/11/2005 10:44:34
(la: traditii si credinte populare)
Intr-o lume ce tinde spre globalizare din instinct, nu si pentru ca asa impune economia mondiala,
Asta cine a zis?

cita importanta mai au traditiile si credintele populare?
Una crescanda, ca si religia.

Ne asumam sarbatorile altora, uitindu-le pe ale noastre, inversam ordinea valorilor, considerind ca ale altora sint mai bune, ne bucuram de Craciun si de Paste doar pentru ca patronul ne da mai multe zile libere, nu pentru frumusetea acestor sarbatori.
Ordinea valorilor din punctul meu de vedere, este inversa celei pe care o subliniezi tu: Iau zilele libere ale sarbatorilor celorlalti drept cadouri, si ma bucur ca patronu' le tine si pe ale mele.

Facem liste cu femeile care ar trebui sa primeasca flori de 8 Martie (notam inclusiv felul de floare -- mai scumpa pentru sefe si pentru cele fata de care avem obligatii) uitind ca, de fapt, incluziv vinzatoarei de la piine ar trebui sa-i daruim macar un zimbet
Cine procedeaza asa, e singur de vina.

Facem parada de 1 iunie si ne afisam la orfelinate cu ajutoare, uitind ca poate in fiecare zi ar trebui sa-i sarbatorim pe copii.
Cu generalizarile astea e o problema: Pentru unii se potrivesc, pentru altii nu...
De altfel, daca am sarbatori in fiecare zi pe toti cei care ar merita, ne-ar trebui zile mai lungi si mai multe.
In final, nu stiu daca trebuie sa-i sarbatorim pe toti, ar ajunge sa ne purtam cum se cuvine cu ei...

Cintam imnul SUA pe 4 iulie, dar fredonam Desteapta-te romane doar la meciuri
Asta ai scris de dragul antitezei, sau e o metafora?

Eu cred ca in tot iuresul asta nebunesc al vietii ar trebui sa reevaluam traditiile si credintele populare.
Eu cred ca budhismul ma poate la fel de bine salva ca entitate si mai ales ca identitate. Altii o fac cu yoga.
Cert e doar, ca Maria Lataretzu nu m-ar ajuta - sunt sigur - sa-mi simt individualitatea mai accentuata in iuresul de care zici...
In ce priveste "back to the roots" - banuiesc ca asta e mesajul - e bun pana in punctul din care incepe blocajul fata de nou.

Mi-ar placea sa discutam despre acest lucru. Poate asa dam o sansa folclorului, care este o parte din amprenta unei natiuni
Folclorul este - cum scrii - o parte.
Intoarcerea la folclor alaturi de munca de recuperare a diferentelor dintre Romania si tarile avansate este insa un spagat care nu se poate birui calare, ci mai degraba cu computerul.



Eu rãspund intotdeauna. Daca nu azi, atunci mâine cu siguranta.
Tind sa fiu de acord cu luis. - de Laron la: 01/03/2006 19:59:37
(la: limba romana sau inca limba romana??????)
Tind sa fiu de acord cu luis.

Chiar citeam acum cateva luni revista Tabu (parca) si am fost socata de cate 'englezisme' am intalnit. Tricourile devin 'top-uri', lumea nu mai face cumparaturi ci 'shopping', te dai cu 'lipstick' si 'mascara' si nu cu ruj sau rimel, etc etc. Soacra mea a cumpparat o cutie de 'inghetata cu topping de visine' insa nu stia ce inseamna topping. Sincera sa fiu, nu inteleg ce avem noi, romanii, de castigat din modul acesta de exprimare. Sunt adepta neologismelor, insa nu sustin folosirea aleatoare a cuvintelor englezesti amestecate cu cele romanesti. Asistam la aparitia 'ronglezei', vorbita de generatiile tinere.

'Ramane insa la latitudinea si depinde de cultura fiecaruia ce cuvinte foloseste. Ideea este ca daca un cuvant exista si este folosit, trebuie introdus in dictionar. '

Maotzetung, da-mi voie sa te contrazic aici. Sincera sa fiu, nu mi se pare ca un om care foloseste englezisme este neaparat mai inteligent sau mai educat decat unul care nu le foloseste. La fel, necunoasterea limbii engleze nu este sinonima cu lipsa educatiei (vezi de ex oamenii de 50-60 de ani). Sincera sa fiu, mie una imi denota superficialitate. De ce trebuie introduse in dictionar englezismele atata timp cat avem cuvinte romanesti pe care le intelege toata lumea? Limbajul stiintific, tehnic si economic este o exceptie.

Ce ar trebui sa faca lingvistii romani este sa caute noi cuvinte romanesti pt a imbogati limba si nu a imprumuta tot felul de banalitati englezesti.
#108986 (raspuns la: #108908) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu tind sa cred ca dulcineea - de Calypso la: 18/03/2006 09:19:29
(la: "Americanii sunt prosti")
eu tind sa cred ca dulcineea n-a "vorbit" serios; nu-mi vine sa cred ca sunt romani care gandesc astfel;
poate c-o fi vrut doar sa vada reactiile celor din usa
Tind sa... - de Guinevere la: 24/03/2006 03:08:59
(la: Pentru fratiorul meu !)
Tind sa cred ca aveai dreptate, chiar nu ai de ce sa iti ceri scuze! Eu am incredere in critica, realmente. Si in laude, ca e omenesc... Insa pot sa exagerez in ambele sensuri. Critica mi se pare foarte constructiva, dar acolo a fost un pic rautacioasa desi aruncata la modul general, nu vizam vreun autor, si nu ma credeam in stare. Imbratisarea a fost sincera. :o)
#113109 (raspuns la: #113077) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raul necesar - de proletaru la: 15/07/2006 20:25:10
(la: Un loc comun: prăpastia dintre generaţii)
premisa:"Cred ca in buna masura raporturile dintre generatii sunt o problema de comunicare." este falsa in masura in care exista un intreg complex de elemente care determina conflictul intre generatii. comunicarea e mijlocul, dar conflictul e creat de altceva. varietatea de roluri, valori si comportamente, trendurile, moda, instantele de socializare, media si presiunea de adopta ce e nou, bun, drept, misto, trendi. ultimele le-as pune cu ghilimele pentru ca acesti termeni nu au valorile pe care le denumesc.
despre conflictul intre generatii se stie de cand e lumea si s-au scris munti de carti. nu voi reinventa roata.
pe de alta parte e foarte adevarat ca acest conflict se resimte acut azi, mai acerb decat in trecut. diferenta e data de viteza cu care traim, muncim, ne raportam, inghitim informatia pe nemestecate.
uitandu-ma la postarile anterioare si comparandu-mi viata din familia in care m-am nascut, tind sa cred ca am trait sub bolul de sticla. prea a fost bine.
chiar si asa, a existat un conflict de generatie cu parintii mei, insa forma pe care a luat-o acest conflict mi-a fost intru-totul benefica.
tatal meu este si a fost un om foarte sociabil iar mama cel mai bun om pe care eu il cunosc. prietenii din liceu, cu mult mai mari decat mine (am avut o gashca grozava si am trait printre studenti), il invitau adesea pe tata la chefurile noastre, lucru care incepuse la un moment dat sa ma deranjeze destul de tare. prietenii imi spuneau adesea ca tata are dreptate in ce spune, chiar daca eu credeam altceva.
si acum ma intalnesc cu multi dintre ei si ma intreaba ce mai fac parintii inainte sa ma intrebe cati ani are fiu-meu.
evident ca a existat prapastia, dar a existat si puntea. avem lumi separate, dar nu atat de diferite incat sa se respinga. vad asta la alti cunoscuti si simt ca intre ei si copii lor e un mare hau si o punte total nesigura.
nu din comunicare vine asta ci din flexibilitatea despre care vorbeste alex. aici are perfecta dreptate.
adopt, adapt, improve.
prapastia are si ea rostul ei. la un moment dat trebuie sa te nasti, sa iti asumi viata si sa te rupi de familia care te-a creat. daca relatiile sunt foarte ok, nu e bine deloc... risti sa ramai agatzat in "cordonul ombidical".
am un prieten bun care a pierdut tot din cauza ca relatia cu mama lui e super ok. sub nuc nu mai creste nimic.
am mai spus acest lucru si pe alta conferintza. cand am intrat la facultate, in acea seara minunata in care imi vazusem visul implinit, tatal meu m-a luat in bratze, ma felicitat si mi-a spus ca e timpul sa ma nasc. adica, a doua zi a trebuit sa plec de acasa, la casa mea. e drept, nu m-a aruncat in strada pentru ca aveam casa mea si jobul meu (m-am angajat imediat dupa liceu). m-a ajutat mult in tot acest timp, dar eram deja "nascut". sper sa fac la fel si cu fiul meu, la momentul potrivit.
maine ma duc la ai mei, mi-e dor de ei si simt ca nu peste multi ani, am sa le simt lipsa. atunci nu vor mai exista prapastii pentru ca vor fi doar in sufletul meu.
pentru tatiku - de casandra_radu la: 29/08/2006 07:57:19
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Chiar crezi ca oamenii mor anual din cauza...iubirii? Sau din cauza patimii, a unei gelozii patologice care ii determina sa savarseasca gesturi necugetate, care le intuneca mintile. Iubirea sa fie cauza suferintei sau propia neputinta de a accepta realitati precum ca iubirea nu este tocmai reciproca, ca celalalt nu este un obiect care sa le satisfaca dorintele si ca celalat nu are obligatia de a le asigura fericirea? E foarte usor sa consdieri ca iubesti cand de fapt esti doar un disperat etern nemultumit ca celalat nu vine in intampinarea dorintelor tale, ca celalat nu este asa cum iti doresti tu. De parca un om poate fi redus, redimensionat si croit dupa poftele altuia...si de aici apar foarte multe probleme.
Nu stiu cum poti iubi cu patima si totusi sa nu suferi.
Citind mesajele tale, impresia este ca ele constituie un fel de autoconsolare, in sensul reducerii iubirii la cel mai simplist nivel, la cel mai de jos nivel. Negarea ei de fapt.
Si totusi afirmi ca nu ai suferit prea mult din cauza iubirii. Totusi e o dezamagire acolo, o tristete, care, cum spuneam, tinde sa reduca totul la ceva aproape trivial care pare a nu ne separa de regnul animal.
Pe de alta parte se pare ca ai gasit un om minunat si sunteti apropiati. E ciudat sa ai in viata ta un om minunat, dar sa apreciezi iubirea astfel. E ca si cum ceva lipseste. Rational si uman totul pare sa fie in ordine. dar ce lipseste, oare?!
#141951 (raspuns la: #141823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
face creatia sa tinda inspre - de jeniffer la: 16/11/2006 13:55:55
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
face creatia sa tinda inspre Creator. Creatia de ce si inspre care creator, omul?

dimensiunea spirituala, intre zeu si satan, devenite cult mitologico-real?

cu cat ne apropiem mai tare de Soare, soarele este un corp ceresc in jurul caruia se formeaza un sistem solar.
#157611 (raspuns la: #157527) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tind s cred ca oul..pt ca au - de dark dutchess la: 20/11/2006 06:15:23
(la: Ce a fost mai intâi,)
tind s cred ca oul..pt ca au fost ff multe animale care faceau oua pana la gaina...(nu a fst specificat dak oul era d gaina) :P :)
ioana - de Honey in the Sunshine la: 13/07/2007 11:40:50
(la: Magia clatitelor !)
Ti-am cautat reteta, ca eram si eu curioasa:)
Uite ce am gasit:

Ingrediente:
2 cesti de faina
2 lingurite si jumatate de praf de copt
1/2 lingurita de sare
1 ou batut usor
2 linguri de unt topit

Amesteci faina cu praful de copt si sarea. Intr-un castron separat amesteci laptele si oul iar apoi il unesti cu faina amestecand sa nu se formeze cocoloase. Adaugi untul topit in aluat.
Se frig intr-o tigaie incinsa folosind cam 1/4 de cescuta de unt pentru fiecare clatita.

http://southernfood.about.com/od/pancakesandwaffles/r/bl30320v.htm
#215583 (raspuns la: #215559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
separarea spermei (om) - de Intruder la: 23/10/2007 00:08:21
(la: legendele urbane sub lupa)
separarea spermei – metode naturale = simplu :)) invartesti prezervativul in aer vreo 3-5'/500g si iei fractia superioara :))

...apoi iei fractia si-o introduci cu pipeta in vagin. daca aprinzi si o lumanare, aia micii or sa creada ca sunt la maratonul olimpic.
#247157 (raspuns la: #247115) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...