comentarii

Cit ne traiesc bunicii noi mai suntem copii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
am avut ocazia sa traiesc in - de donquijote la: 22/11/2004 23:26:37
(la: Copii romani in SUA)
am avut ocazia sa traiesc in USA in pentru perioade limitate, in interes de serviciu.
cea ce m-a frapat in legatura cu copiii au fost flyer-urile impartite la sfarsit de saptamana cu liste de copii disparuti de ani de zile. nu cunosc cifrele exacte, dar se pare ca e vorba de multe sute de copii pe an. situatia e mai grava in statele din sud in apropierea granitei cu Mexicul.

un alt fapt care m-a frapat a fost raportul dintre americani 'a doua generatie' (nu spun anglo-saxoni ca sar aia cu politicaly correct pe mine) si imigranti din extremul orient - asta pe la inceputul anilor '90 in California in domeniul ingineriei/proiectarii. mai recent am auzit de la un american cu care am relatii de servici ca estul e plin de indieni (din india) care ocupa mai mult de jumatate din studentii la colegii/universitati cu profil tehnic. se pare ca cei nascuti in america prefera sau meseriile foarte banoase ca medicina si avocatura sau cele de business management/real estate. nu e de mirare ca toata industria incepe sa fie tranferata incet incet spre Asia si in cativa ani USA va fii o tara producatoare de servicii...
cat despre nivelul 'cultural' ... nu stiu unde e Mexicul si cine e vecinul lor la nord, desi sunt foarte indemanateci in folosirea hartilor (din motive de orientare pe autostrada) dar nu au curiozitatea sa se uite peste granite;si putinul asta va dispare cu GPS-ul...
FATA UNOR NECUNOSCUTI, FICA UNEI BUNICUTE!!! - de (anonim) la: 17/01/2005 09:31:10
(la: O romanca naste la 67 de ani, record!)
FATA UNOR NECUNOSCUTI, FICA UNEI BUNICUTE!!!

ILIESCU BUNICA SI MAMA!!! Romani sunt campioni la gropi pe strada, la corupţie, la tepe, si in general suntem in frunte pe orice lista neagra, recordul obţinut de ILIESCU BUNICA MAMA femeia care la cei 67 de ani care a ţinut in pântec copii (doar una dintre fete a supravieţuit acestui gest pe care inca nu am cuvinte sa il calific) despre care pana acum nu ştim cine este tatăl si nici mama genetica, ne da titlul de CAMPIONI IDIOTILOR in absolut. Dorim cat mai repede ca autoritatile sa prezinte clar cum a fost posibil ca ‘DOCTOR FRANKESTEIN ‘ sa comită o aşa oribila opera, si de ce nimeni nu ia inca atitudine, sa condamne cazul, care ne dorim sa fie si ultimul de acest gen in România, măcar daca nu putem fi buni la nimic, sa fim exemplu negativ pentru restul lumi.

Dan Teodorescu
http://www.evalcea.3x.ro
Dragonfly - de carapiscum la: 09/02/2005 05:14:47
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#35732 (raspuns la: #35463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
past & copy - de carapiscum la: 11/02/2005 02:28:13
(la: Copiii o "problema" de rezolvat...)
Retranscriu mesajul de mai jos pe care l-am trecut intai la subiectul "de ce traiesc femeile mai mult decat barbatii?".

Adresat lui Dragonfly:
"Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului."
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Dupa zece ani - de Chriss la: 17/02/2005 18:51:19
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am venit in vizita in Romania dupa zece ani. Am plecat cind eram inca un copil si m-am intors cind eram un om matur ( zic eu ) Intre timp am invatat multe de la viata si am avut un inger de fetita care si-a vazut neamurile pentru prima oara la virsta de sapte ani.Nici nu-ti poti imagina cit de fericita a fost fata mea cind si-a vazut strabunicii, bunicii, unchii, matusile, verisorii, verisoarele, etc. A alergat pe strazi si s-a jucat cu copii toata ziulica, tipind si catarindu-se peste tot, pleca dimineata si venea seara murdara din cap si pina in picioare iar ochisorii ii luceau de bucurie. Cit de rasfatata a fost ea pentru doua saptamini nu a fost niciodata, si da i-a placut mult de tot totul.
Despre mine pot sa-ti spun ca am simtit ca sint acasa. Cunosteam fiecare copac, fiecare cladire, fiecare lucrusor si locusor mi-erau asa de cunoscute. Am fost foarte fericita sa pot sa-mi vad locruile natale, sa-mi vad familia si prietenii. Daca pot sa-ti compar ceea ce am simtit ar fi asa:Tin minte cind bunicii mei erau in viata, ma duceam la ei si cunosteam totul unde este, eram fericita sa-mi petrec vacantele la ei si casa lor devenea casa mea pentru citeva luni. Tot odata-mi iubeam casa parintilor mei unde de fapt era lumea mea, unde aveam camera mea, cartierul in care traiam, scoala, magazinele,etc. Deci pentru mine venitul in Romania a fost ca si atuncu cind ma duceam la bunici pentru vacanta de vara. Romania este parte din mine si o sa-mi petrec multe vacante calatorind si colindind meleagurile natale, dar dupa vacanta vin inapoi acasa unde este viata mea.
In concluzie, atunci cind am venit in Romania am simtit ca sint acasa, si de fiecare data cind o sa vin in vizita o sa ma simt acasa, fiindca Romania este parte din mine asa cum si America este parte din mine. Am doua tari ca doua familii pe care le iubesc enorm.

Criss
despre ideea de om al planetei. O mama catre fiica ei Irina - de (anonim) la: 16/03/2005 11:58:05
(la: Generatia de afara)
Anca catre Irina
(Anca este profesor in Romania iar Irina este de 10 ani in USA -student, doctorand, postdoc)

Cred ca mesajul tipului este cam patetic. Isi plinge de mila.
Eu nu zic ca e usor. Dar eu cred ca toti suntem mai intii oameni ai planetei si pe urma ai unei tari.
Bineinteles ca venim fiecare cu amintiri si obiceiuri....asta face ca lumea sa fie mai frumoasa prin diversitate.
Bineinteles ca aveti cu totii nostalgia departarii....ce bine e la mama...DAR....toate fetele care stau cu mama pina tirziu termina prin a isi dusmani parintii.
Toate nerealizarile personale pot fi puse pe seama regimului....dar uite s-a schimbat regimul....si rominii fura capace de canal si vane de la rezervoare cu substante toxice...si isi pun prezente la cursuri la care nu su duc....asta e realitatea...
Mai e o realitate: sunt mult mai multi culegatori de capsuni si "stiptese" decit programatoare....pentru acesti oameni munca este chiar un sacrificiu. Astia nu pot vorbi de frumusetea muncii, de “ munca il inobileaza pe om” astia trag din greu si viseaza ce vor face cu banii cind vor veni in tara.
Isi fac vile superbe....si se mai duc un an la cules...si viseaza la dulcea romanie.
Din cauza “nepregatirii” lor profesionale...nu pot accede la altceva decit la bunuri materiale adunate in romania...si la speranta ca poate intr-o zi vor avea bani destui sa nu se mai duca la cules sau sa nu mai se prostitueze.
Cu “programatorii” eu sper ca este altfel.
Daca poti sa vezi lumea putin mai mare decit romania, daca te poti identifica cu lumea , cu omul, indiferent de unde este...atunci iti dai seama ca mincarea de buna calitate este peste tot si nu este sigur vorba de slana romineasca, ca prietenii din romania, au facut burta si chelie si au copii de crescut si oricum nu ar mai fi avut timp sa se intilneasca cu tine....ca nu il lasa nevasta....
Ca toate prietenele cu care faceai glume sunt acum doctorite serioase si nu au timp nici sa respire
Ca mama si tata te adora dar ca oricum nu ai mai fi putut sa stai cu ei pentru ca au devenit batrini si plictisitori...
Ca a venit timpul sa faci ceva cu mintea ta...pe planeta pamint...nu are importanta unde...da sa faci ceva bun si folositor cuiva...indiferent ce natie esta acel cineva...
Eu asa vad lucrurile.
Imi este foarte greu sa stiu ca daca am fi aproape as putea sa te ajut sa treci prin orice...sa faC SA ITI FIE MAI USOR...DAR...ma bucur ca ai avut ocazia sa te dezvolti ca om al planetei nu ca detinut in bucuresti...
Tu acum ai probleme de identitate...e normal sa fie asa...dar pot sa iti spun ca si eu am probleme de identitate...toti ne intrebam cine suntem noi...ce vrem noi...
Totul este sa mergem mai departe si sa incercam sa facem bine celor din jur. Multi , putini...nu are importanta...binele se va intoarce sub o forma subtila...si ne va umple de bucurie.
Reactia mea la articol este clara...mi se pare o prostie sa ne lamentam...trebuie sa facem in orice zi data de Dumnezeu : ceva bun pentru mine, ceva bun pentru altii, asta include orice ( mincare, invatatura, ...) si atunci nu are importanta unde te afli pe planeta.
Tara de dor este o inventie a lenesilor care nu au curajul sa ia viata in piept. E mult mai usor sa zici ca nu ai avut noroc, ca nu ai avut conditii, ca nu a fost regimul care trebuie...
De fapt viata face ca toti sa ne ratam in final…indifferent unde pe planeta….Dar ragazul pina la ratarea finala se poate petrece in multe feluri. Eu sper din suflet ca voi veti intelege ca viata voastra este acolo unde munciti, acolo unde iubiti, ca noi suntem cu voi indiferent unde ati fi...pentru ca suntem in singele vostru, in mintea voastra. Iar Romania este cu voi , indiferent unde sunteti.
In trecut era firesc sa existe acest dor...disperare...pentru ca odata plecat nu mai puteai sa te intorci...
Dar acum in conditiile in care voi veniti de doua ori pe an acasa...sa ii scoateti in oras pe cei din romania...nu ti se pare putin schimbata situatia?
Daca nostalgia este pentru dulcele “far-niente” CARE SE PRACTICA IN ROMANIA..atunci e de inteles....dar daca este vorba de nostalgia dupa viata adevarata(munca, munca, iubire)astea sunt peste tot( independent de sarmalute si palinca)si fie vorba intre noi...cind se fac sarmalutele sunteti acasa intotdeauna.

Eu sunt mai dura...imi pare rau daca te-am bruscat un pic.

Eu sunt sigura ca drumul lung pe care l-ai facut pina acum te va ajuta sa fi un om al planetei . Sa poti sa faci bine acolo unde te trimite viata, sa nu fi ostatecul unui loc. Toti cei care sunt legati de un loc, dintr-un motiv sau altul, sufera de dorul de duca. Se gindesc ca s-au ratat pentru ca nu au vazut lumea. Asta e legea firii. Intotdeauna crezi ca altii traiesc mai din plin decit tine.

Maama ce scrisoare lunga...
Te pup...am uitat ce fac....mama .
Ps. AAA chestia asta este de-a dreptul stupida:
"O generatie pierduta. O generatie care spera sa se reintoarca, odata si odata. La parinti, prieteni lasati in urma, iubiri de demult. La mamaliga de odinioara, la sarmalute, cozonac, palinca, slanina afumata. La colidele de Craciun, la ciocnele oualor de Pasti. La bunici, la copilarie, la Romania pe care ne-o amintim, la Romania pe care o purtam in suflet.

O Romanie, din pacate, disparuta. Pentru totdeauna."

Cine ii tine frate sa se intorca daca e asa de buna slana cu mamaliga?
Ce e aia generatie pierduta?
Toate generatiile sunt pierdute.
Nici o generatie nu a rezistat vesnic, toate s-au pierdut.

Romania disparuta...e aici asa cum a fost de veacuri...toti fura, toti mint, nu te poti baza pe nimeni....toti au garduri inalte sa nu vada vecinul ce a mai furat in ultima vreme.
Generatia tinara fura la fel...la cursul meu fura prezente (ii pun pe aia care nu sunt) si copiaza la examen cu telefonul....
Deci nu va ingrijorati...romania este aici...aceiasi...doar ca se fura mai calificat.
#39547 (raspuns la: #30786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce exemplu?! - de fefe la: 19/03/2005 01:56:54
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Nu poti sa te uiti la celebritati si stelele de cinema si sa faci o lege sau sa tragi o concluzie ca daca ei au reusit de ce nu pot altii. Daca ne uitam la Chaplin cind el a murit a lasat o sotie in virsta de 51 de ani, opt copii care au crescut nu cu un tata ci mai degraba cu un bunic, si o avere destul de mare sa poata sa o faca pe sotie sa nu-si duca grija. Nu stiu ce s-a ales de ea, daca ea s-a mai recasatorit sau nu, dar in viata reala, in viata oamenilor de rid, ginditiva cum ramine o sotie vaduva care poate este in floarea vietii ei, poate ca este la o virsta cind e prea grea sa-ti mai gasesti un partener potrivit, poate e prea greu sa-ti cresti copii de una singura. Multe fete (eu cunosc personal) s-au avintat in casatorii sau relatii cu "bosorogi" uitindu-se doar la faptul ca iubesc. Chestia e ca mai intii alegi si apoi iubesti. Nu te trezesti peste noapte indragostita de "Mos Craciun" ci alegi sa-l iubesti. Alegerea trebuie facuta cu o minte sanatoasa, nu cu inima, caci inima poate iubii orice si oricine atita timp cit ii ingaduiesti sa iubeasca. Cind Dumnezeu a creat-o pe Eva, nu l-a lasat pe Adam sa ajunga la adinci batrineti sau nu i-a dat o copila cu care sa traiasca. Da, se mai intimpla cite un fenomen, dar astea sint rare, de obicei casatoriile intre doi oameni din generatii diferite nu au succes, sau sfirsesc inainte de vreme. Barbatii cu sotii mult mai tinere devin gelosi, posesivi, si dictatori, iar sotiile tinere se pling ca nu-si pot traii viata si tineretea in voie, nu sint respectate, nu li se da incredere si asa mai departe. Cit priveste diferenta de virsta, eu cred ca maxim 10 ani, si atunci in cazul ca amindoi sint de aceelasi nivel de maturitate si abilitate de a vedea viata cum trebuie. Dar ideal e ca diferenta sa nu treaca de 3 sau 4 ani.
bunicii - de marinarul la: 07/04/2005 16:21:05
(la: Scufiţa roşie contemporană)
Ce bine ca bunicii tai traiesc !Sunt clipe cand le mai aud pasii prin batatura si tresar la fiece scartait de poarta.Vantul.Ma duc si acum prin gradina si la vremea pranzului ma astep sa strige buna :Hai ma copchile ca so racit mancarea ma-i lasale focului de bete(suliti sageti ca baietii).Sunt mare acum,de, trecut de prima,dar nu ma pot impaca cu gandul ca nu-s.A-i grija lor iubindu-i asa cum sunt,caci batranii fac cat tot aurul din lume
anib - > eu nu traiesc prin comparatie - de Simeon Dascalul la: 20/04/2005 16:42:40
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
> eu nu traiesc prin comparatie si furtul nu se explica cu 'si altii fura'' e chestie de civilizatie pe
> care noi care am avut doar putintica inainte de a deveni colonie rusa am pierdut-o definitiv

Dar nu pricep de ce ar fi trebuit să ne fi dovedit noi mai cu moţ ca alţii, când comunismul a dat aceleaşi roade peste tot. Să-ţi ţii mâinile acasă, când furtul e necesar şi tolerat e prostie foarte nocivă, nu civilizaţie. Oamenii se adaptează. Am fost plasaţi cu forţa într-un sistem şi am încercat să supravieţuim. Dacă am ajunge să trăim în condiţii în care munca ar fi recompensată şi furtul prea riscant, ne-am adapta şi la astea.

> ce forma aberanta si represiva vorbesti? eu nu am fost membra de partid ca nu am vrut si nu
> mi-a facut nimic, am primit catedra la 3 scoli

Aberant – mă gândeam la demolări, la lipsurile din ultimii ani ai comunismului - lipsuri pe care le admite toată lumea, deşi cei mai nostalgici susţin că ar fi fost aşa numai până se plăteau datoriile. Şi cel mai mult la sovietizarea extremă a economiei care ne-a plasat chiar înapoia celorlalte ţări ex-comuniste.

Din câte povestesc cei ce au trăit atunci nu erai deloc obligat să intri în partid, dar era o condiţie sine qua non pentru a urca pe scara ierarhică. Iar la demonstraţii lumea mergea ca să nu aibă necazuri în plus. Oricum, spre sfârşit, când după semnele din afară se vedea că sistemul stă să pice se spune că se instaurase o stare de lehamite, în care se închideau ochii la multe „evaziuni” pasive din vechea disciplină comunistă.


> bine zici ca nu stii ptr ca eu am prieteni polonezi si cehi si stiu ca au murit pe capete de la ei
> ca nu l-au omorit pe walesa si havel, acestia erau persoane importante de renume
> international,

Nu mă pronunţ pentru că nu am citit deloc despre lupta anticomunistă din ţările respective şi în concluzie nu pot să emit aprecieri despre cât au stat cei în cauză la puşcărie, cât de contondent le-a fost tratamentul aplicat, cât s-a băgat vestul, Vaticanul, etc.
Dar continui să cred că o poliţie politică ce lasă vii şi nevătămaţi nişte dizidenţi ţapeni seamănă mai mult cu nişte poliţişti occidentali încercând să-i mute din drum pe manifestanţii Greenpeace, decât cu securitatea noastră descrisă ca o organizaţie omnipotentă şi omniprezentă.

> sustinuti din afara ptr ca au dovedit ca erau oameni integri care se luptau ptr poporul lor,

Sigur o fi fost ceva susţinere externă, poate decisivă. Dar n-aş povesti nici pruncilor de grădiniţă că ăia s-or trezit să treacă la acţiune de dragul esticilor obidiţi. Aşa ai putea să spui că ne-or dat pe vremuri în custodia lui Stalin crezând că ăla o să aibă mai bine grijă de noi.

> ca ne-am dorit sau nu probleme am avut girla, macar sa ne fi impotrivit nu sa colaboram cu ei
> si sa zicem mersi ca la bucuresti era mincare

Păi dacă nu-ţi plăcea şi nu-ţi plăcea regimul ce puteai să faci? Să-i trimiţi o scrisoare de protest lui Ceaşcă sau să-ţi încerci norocul forţând graniţa? Parcă-i de preferat să faci comenzi de aprovizionare când mere vreo cunoştinţă la Bucureşti. La noi era o oarecare bişniţă de graniţă, poliţia nu se băga – oricum sistemul îşi trăia ultimele zile - şi ţin minte, când mergeam la Arad sau la Timişoara cum îmi cumpărau ai mei de la bişniţari gumă ungurească cu abţibilduri. Poate că într-adevăr erau oraşe mai bine sau mai prost aprovizionate. Dar fiecare încerca să profite de ce avea, dacă la bucureşteni era mâncare mai multă, la noi era în schimb trafic de frontieră.

> nu e dovedit nimic si ai vazut ce s-a intimplat cind am iesit in strada, si nu toti

Mă gândesc că era nevoie de câteva victime de bună credinţă ca să se simuleze o mişcare internă spontană.

> nu-i adevarat. daca nimeni nu da se dezobisnuiesc
> ma faci sa rid si sa-mi aduci aminte ca in tara in care sunt nu merge sistemul de educatie si
> fiecare da vina pe faptul ca nu au ba computere ultimul racnet ba aia ba ailalta
> de standarduri morale si disciplina nu pomeneste nimeni asa si tu cu cresterea veniturilor

Teoretic sună foarte frumos să nu mai dea nimeni şi nu va mai fi şpagă. Dar hai să luăm nişte aplicaţii practice. Să zicem că tu (dacă vârsta nu o mai permite pune-o pe fiica ta în ecuaţie) urmează să naşti într-un spital din România. Ai avea curajul să te duci fără nici un ban pentru infirmiere, asistente, doctori? Ai merge la noroc cu viaţa ta şi a copilului ca să respecţi principiul anti-şpagă? Sau un exemplu nu chiar atât de dramatic – tră să-ţi depui actele pentru facultate. Preferi să ai timp să toceşti pentru admitere sau te distrează să stai pe la coadă? Coadă de douăzeci, spre sfârşitul perioadei de înscriere ajungând la cincizeci de oameni, repetată că n-ai reuşit să înţelegi cum vor actele doamnele extrem de politicoase de la secretariat? Plus drumurile sau cazarea când stai în alt oraş. Sau mai bine vii cu cafea / ciocolată şi discuţi afară cu cunoştinţa, ţi se explică pe un ton relativ urban dacă-i nevoie de matricolă sau numai de media de la bac, dacă actul cutare trebe în copie legalizată sau numai un xerox, ce format de poze, ce declaraţii pe propria răspundere tră să dai, etc.. Predai actele complete tot afară şi în aceeaşi locaţie primeşti în ziua următoare tot ce-ţi trebuie ca să te prezinţi la examene. Foarte civilizat.

Partea cealaltă, „primitorii” pot argumenta că sunt plătiţi prea prost ca să refuze ce mai pică pe alături. Câtă vreme nu vor fi venituri decente nu poţi opri oamenii să şi le completeze cum pot. Iarăşi dacă nu vor fi pedepse consistente şi des aplicate n-or să se dezobişnuiască să ia.


> inteleg ca 3 tari care formeaza romania nu au multe in comun afara de limba

Întâi că diferenţele nu-s cine ştie ce şi în al doilea rând ce propui? Să dăm restul Moldovei la ruşi, mă rog, ucraineni, Transilvania la unguri, restul Banatului la sârbi, Oltenia, restul vechiului regat şi Dobrogea vecinei din sud ca să fie ca pe vremea ţaratului protobulgar?

> ba era, ca daca generatia asta nu face nimic de la cine sa asteptam?

Tră să mărturisesc că atunci când am dat la facultă m-am gândit exclusiv la viitorul meu, nu la propăşirea neamului. Dacă pe când termin or să fie salarii ca acum, va trebui să plec în afară. Nu cu plăcere, nu imediat, dar va trebui să plec. Sau cum zice un prof de-al nostru „noi producem pentru Canada”.

> poate a fost virsta de aur in bucuresti. intreaba-i pe cei carora l-i s-au luat paminturile, casele
> si cei din puscarii ce virsta de aur a fost, dar ai grije sa nu-ti dai numele

Din cei bine situaţi înainte mulţi au fugit din ţară sau au fost exterminaţi la canal şi prin puşcării. Generaţia de azi provine în mare măsură din cei pe care comunismul i-a „adus de la sapă” şi nu au de reproşat sistemului un prejudiciu familial concret, ci doar ce ar putut fi azi dacă ţara s-ar fi dezvoltat altfel. Dar ăsta-i un raţionament prea întortocheat pe care puţini îl realizează.
Pentru cei mai mulţi perioada „şi bani, şi produse” aproximativ din anii ’70 a fost cea mai bună pe care-au trăit-o. Probabil e o imagine subiectivă, care câştigă mult din tendinţa de idealizare a trecutului. Oricum pentru prea puţini a adus revoluţia foloase vizibile.

> cum sa schimbi ceva si sa progresezi daca nu muncesti, furi si zici bravo la toate nulitatile?

O să muncim când va merita să munceşti, n-o să mai furăm când va fi mai rentabil şi mai puţin riscant să fii om cinstit.
#44520 (raspuns la: #44308) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
grecii antici, romanii, mongolii si lumea "moderna" - de Hop Si Eu la: 31/05/2005 03:47:13
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cassandra,

Am citit citeva din eforturile tale de a convinge parte din audienta ca este OK sa fii homosexual si ca este ceva natural. Eu nu zic ca nu este OK dar nu o consider natural.
O consider "o alegere".
Unele dintre argumentele tale sint gresit alese si de fapt au efect invers decit a fost intentionat. Incit de multe ori am fost la indoiala sa decid daca tu pledezi pentru sau impotriva homosexualitatii.

Eu sint heterosexual convins, si traind in Romania am fost crescut cu convingere foarte puternica impotriva homosexualitatii. Totusi niciodata nu am discriminat si nu am luat nici o actiune impotriva lor.
Imi sint total indiferenti. ( Cred ca unii deja o sa sara gitul meu pentru asta... hahahaha... preogativele democratiei).
In opinia mea, sint oameni care au ales alt fel de a trai si nu este grija mea de ai ajuta/apara sau lupta imoptriva lor.
In schimb ma deranjeaza grozav propaganda pro sau contra lor.
In momentul in care cineva simte nevoia de a face propaganda asupra unui subiect, atunci stiu ca e "ceva putred in Danemarca" si ca ceva se ascunde in spatele acestei propagande.
Anumite grupuri se simt confortabil sa fie considerate "grupuri minoritare" si "discriminate" pentru ca in ziua de azi este usor sa atragi atentia si sa obtii avantaje pe seama asta.
Asa cum eu nu ies pe strada sa strig: "Oameni buni, uitati-va la mine sint un HETEROSEXUAL"! nu consider normal ca altii sa iasa pe strada si sa strige: "Hey everybody, just look at me. I am gay and I am discriminated!". Faptul ca se imbraca scandalos, ca-si pun machiaj si tocuri inalte... denota ca sint elementele extremiste ale comunitatii, cu minti bolnave si de fapt fac un mare deserviciu grupului de homosexuali. Aduce pe marea majoritate in situatia sa le fie scirba de ei.

In ce priveste homosexualitatea in de-a lungul istoriei??...
Nu uita ca acest fenomen se intimpla numai la nivelul claselor bogate. Cei care, de plictiseala, cautau alte placeri. Jucarii noi! Fenomenul s-a exstins in special in perioadele de decadere ale societatilor respective: Grecia Antica in decadere, Imperiul Roman in decadere, la fel si Imperiul Otoman in faza de decadere. Poate este numai o coincidenta, dar Carol I Stuart, ultimul rege feudal al Angliei, a fost si el homosexual.
Cei care munceau la cimp si trebuiau sa hraneasca o ciurda de copii nu le ardea de homosexualitate... Si inca ceva, acei exponenti ai claselor dominante care aveau timp de orgii aveau sex si cu femei nu numai cu barbati... deci era o homosexualitate dorita si la libera alegere nu una biologoca/genetica/hormonala sau mai stiu eu ce alta explicatie "stiintifica" fara fundament...

Mongolii, tatarii din timpurile vechi, isi petreceau majoritatea timpului departe de casa si de femei. Se distrau si ei intre ei dupa cum puteau...:-) De multe ori practicau si zoofilia (isi regulau caii) dar in acelasi timp violau si femei, cind le aveau la indemina... deci homosexualitatea nu era ceva natural ci o alegere.

Religia?...
Da, religia a s-a ridicat importiva homosexualitatii si a imperecherii intre rude de grad apropiat.
Eu nu sint un religios, si nu cred ca Isus a fost fiul lui Dumnezeu insamintat spiritual in Fecioara Maria.
Dupa parerea mea si din cite am citit cred ca Isus a fost un copil foarte dotat spiritual, pe care politicienii si inteleptii vremii l-au folosit ca sa moralizeze societatea.
Incrucisarea frati-surori, tata-fiica, mama-fiu cauza degenerarea speciei umane si trebuia facut ceva pentru a o impiedica. Deasemea homosexualitatea luase proportii mult peste limta aceptatarii si trebuia impiedicata. Sodoma si Gomora au fost arse si nu reeducate! Au fost arse, ca pedeapsa lui Dumnezeu, ca sa sperie si nu ca sa reeduce. Asta a fost strategia bisericii, all along. De a ne speria si nu de a educa. Dar, in acelasi timp, nu avea alte metode pentru vremea aceea si mai tirziu nu si-au batut capul sa se modernizeze.

Iarasi religia...
Biserica catolica, sub presiunea caselor regale West-Europene a acceptat casatoria pina la gradul de rudenie de "veri primari".
Asta ca cei bogati sa-si poata mentine titlurile si averile in famile... Daca te uiti un pic in istorie, dupa aparitia asa numitelor Dinastii, majoritatea regilor erau niste degenerati cu tot felul de boli curioase si nu traiau prea mult...
Religia ortodoxa a fost mult mai conservatoare. Nu a acceptat casatoria nici pina la gradul de rudenie al verilor de-al doilea. Asta a mentinut specia umana cu o zestre ereditara mai sanatoasa.

***Imaginea repulsiva pe care multi o au in actualitate in legatura cu homoerotismul este consecinta sutelor de ani de indocrinare religioasa monoteista.***

Este adevarat! Dar sa nu uitam ca timp de sute de ani, religia a fost singurul mijloc de moralizare a societatii si chiar de a mentine ordinea civila.
Aparatele civile nu au existat sau nu a au fost dezvoltate indeajuns ca sa-si poata exercita functia.
Cred ca iti amintesti de sfaturile bunicii: "e pacat sa te asezi la masa fara sa te speli pe miini, e pacat sa iei viata cuiva, e pacat sa furi, e pacat sa preacurvesti, e pacat sa nu te speli pe fata dimineata.. etc. Singurul cu care nu am fost niciodata deacord este: "e pacat sa preacurvesti"... si niciodata nu am intelez sufixul "prea-..." Este o cantiate nelimitata in timp si spatiu... si eu, ca persoana tehnica, nu cred in lucruri ce nu pot fi definite si explicate cu exactitate.

Toate cele bune,

Hop Si Eu...
#52460 (raspuns la: #52439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu traiesc ''dincolo'', sunt - de raluk78 la: 27/06/2005 14:19:33
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Nu traiesc ''dincolo'', sunt din Romania, dar vreau sa povestesc cum am vazut eu lucrurile aici dupa mai putin de o luna de stat in Germania.Totul se rezuma strict la calatoria pe care am facut-o de la granita pana acasa.

iulie 1998
Dupa cateva ore de stat aiurea in autobuz in apropiera granitei,adica pe camp,ajungem in sfarsit la punctul de control.Si de data asta chiar era control, nu se mai adunau cate 10 marci de persoana pentru mituire.S-au ales aleatoriu doua persoane si au fost puse sa-si desfaca bagajele sub nasul vamesilor si al publicului curios din autobuz.Negasind nimic printre lenjerie si alte obiecte personale,ne-au vizat pasapoartele si am putut pleca mai departe.
Arad.Dupa drumul lung,plin de gropi si praf,am ajuns in autogara.Nu oprim bine, ca isi fac aparitia cativa copii cersetori mai-mai sa intre in autobuz.Nemtii le dau biscuiti cu ciocolata, uneori chiar cateva marci.Mai in fata apar doi tipi mai negriciosi cu o masuta.Unul striga:"Cine joaca alba-neagra?"si ii raspunde altul,care s-a amestecat prin multimea de turisti,de parca ar fi fost acolo de la inceputul plecarii.Acesta pune la bataie 100 marci,ghiceste alba si primeste imediat suma dublata cu un ''bravo '' din partea primului.''Cine este urmatorul norocos?'',striga, dar fara sa aiba habar ca ''nemtii'' nu sunt altceva decat romani plecati de-aici.In sfarsit isi aduna jucariile si pleaca toti trei cu coada intre picioare.
Plecam.Drumul spre Timisoara e plin de gropi,iar margine,din cand in cand sunt gramezi de gunoaie.La intrarea in Timisoara,pe sensul opus,cateva prostituate jalnice fac cu mana masinilor.Alt viitor n-au.
Autogara Timisoara.Ma asteapta parintii mei.Printre multe altele ma intreba cum a fost drumul.''Cu gropi" le-am raspuns eu, inca sub impactul socului intrarii in tara.

august 2004
Suntem in drum spre Nagylak,mai sunt vreo 40 de km.Soferii calca tot mai tare pe acceleratie si se intrec pentru a ajunge mai repede la granita.Este haios sa-i asculti cum comenteaza ''competitia'' asta, injura mai ceva ca la un meci de fotbal.Eu cu sotul meu stam in fata si radem pe infundate de ei.O intrebam pe stewardesa de ce toata agitatia asta, iar ea ne explica cum ca la granita un autobuz este retinut in medie 45 de minute.Ne-au tinut ungurii cateva ore apoi am ajuns in zona neutra a free-shopurilor.Aici-8 autobuze inaintea noastra.Lumea s-a dat jos din autobuz,o buna parte s-a dus sa cumpere tigari si alcool.Am luat si eu 2 baxuri,nu stii cum ai nevoie pentru un protocol.Apoi fiindca nu fumez si nu puteam sta locului m-am plimbat pana la punctul de verificare vamala.
Intr-o parte un grup de nemti fumau nervosi, din discutia pe care o aveau reiesea ca vamesul intarzia sa mai apara cu pasapoartele lor.Mai ziceau ca nici nu le daduse prin cap ca vor fi retinuti atat timp ca turisti.Se vede treaba ca n-au fost niciodata pe-aici.Mai incolo apare un individ cu un Ferrari cu nr. strain,vorbeste corect romaneste cu vamesul,ii intinde pasaportul ,iar dupa cateva minute il primeste inapoi,saluta familiar si pleaca.Nimeni nu l-a intrebat cum a putut sa-si permita o asemenea masina,nici n-a fost verificat in porbagaj.Urmatorul,intr-o Dacie simpla este lasat sa astepte,apoi e luat la puricat.
Inapoi la autobuz.Mai sunt 2 autobuze inainte, se strang pasapoartele si se dau 5 euro de persoana pentru a trece mai repede.Sunt cativa care se opun,dar noi nu ne permitem,am venit cu 4 bagaje cu haine,aparatura electrica, totul cumparat de la reduceri...aici ar fi costat de vreo 3 ori mai mult.Dupa mai mult de o ora ne vine si noua randul.Soferul pune in ordine pasapoartele(erau atat cetateni romani cat si nemti), pune banii(200 euro)in pasaportul de-deasupra si le duce spre vizare.Dupa vreo jumatate de ora putem pleca.
Drumul la Arad e acelasi ca acum 8 ani,poate mai rau.Sotul meu mi-a zis ca s-a simtit socat cand a intrat in tara, atat de mare e diferenta intre noi si Occident.Nu mi-era straina senzatia aceasta.La Arad am schimbat autobuzul spre Deva.Am observat casele de pe drum.Unele erau mai darapanate,altele aratau mai bine,probabil oamenii s-au descurcat mai bine,au mers pe dincolo la munca.Din loc in loc mai apreau pe marginea strazii cate o tejghea cu legume si fructe sau saci cu cartofi- incercau sa-si vanda marfa cum puteau.Am vazut si cateva case tiganesti asemanatoare cu casa alba sau casa poporului.
Langa Lipova soferii au incetinit- cica e o cotitura unde politistii pandesc masinile straine, se anunta prin statie si-i opresc pt. a-i amenda.Ca sa nu se mai complice atata strainii lasa politistilor o suma ''modica''(50 euro) si pot pleca.Chiar in Germania am auzit de un caz in care un politist din zona si-ar fi luat un Mercedes de cateva zeci de mii de euro.Apropo, tot drumul e impresurat cu semne de limitari de viteza, sunt si acolo unde nu e nevoie.
Deva.Ne asteapta d.-l D. cu masina, un vecin foarte de treaba.Ne intreaba printre altele, cum a fost drumul de la granita pana aici.I-am raspuns tot instantaneu '' cu gropi''."Ha, ha'' face el ''ar trebui sa se puna un semn cu o groapa mare inca de la intrarea in tara''.

Concluzie
1. In Romania se fura la drumu' mare(si la propriu si la figurat).
Este tara tuturor posibilitatilor cand ai bani sa corupi.
Poti trai cel mult mediocru daca esti onest, poate si mai binisor daca sti unde trebuie sa dai spaga.
2.Hotia e ca la mama ei acasa.
3. Romanul(de treaba) ori face haz de necaz, ori se enerveaza si pleaca din tara.Mai poate alege sa schimbe regimul de la putere si sa mai ASTEPTE.
4. Este mare nevoie de EDUCATIE CIVICA.
Irma se numea si bunica un - de gabriel.serbescu la: 06/07/2005 19:56:43
(la: Ordonati sau dezordonati)
Irma se numea si bunica unui prieten care, spre sfarsitul vietii ei, o striga Irma Infirma. Asta nu vrea sa insemne ca nu-si iubea bunica, ci ca, pentru a-si ascunde propriile sentimente le invaluia intr-o grosolanie, se arata nepasator, cinic, ironic.
Cam de o aceiasi forma exista oameni care traiesc in aparentele ordinii, a organizarii, a meticulozitatii cand realitatea e cu totul alta.
Nu mai retin cine spunea ca daca nu te poti rataci pe strazile unui oras nou, poti sa-l si parasesti imediat, locuitorii de acolo sint lipsiti de orice imaginatie.
Totusi nu se poate confunda meticulozitatea, cea germana de exemplu, cu creativitatea. Uneori meticulozitatea asta, ordinea si fluiditatea duc la o buna eficienta. Insa si de aici, pana la spatiile birocratice, cu pereti uniformi, gri, distribuiti rational, e cale lunga.
Stiu in acelasi timp ca nu as putea trai in Germania, ca inoile decoruri minimaliste sint atat de reci si de lipsite de personalitatea celui care le habiteaza, si ca in natura nu exista linia dreapta.

ma gandesc la copii in moment - de Aeda la: 03/09/2005 02:14:28
(la: Curiozitate)
ma gandesc la copii in momentul asta - in special la cei cativa prescolari pe care ii cunosc. nu ma mira faptul ca nu prea-i mai intereseaza nimic. ma uit la mediul in care cresc - in familii in care numai bunica sau bunicul au timp de ei, iar acestia sunt fericiti si mai linistiti daca nepoteii "au fost atat de cuminti! s-au uitat asa frumos la desene impreuna". adica au stat nemiscati in fata ecranului unui televizor, nefacand nimic, ignorand totul in rest doar pentru ca mai nou, e normal, nu?
si, asa e, e mai comod sa i asezi intr-o camera in loc sa iesi afara sa-i plimbi, sa le arati, sa-i indrumi spre "vreua sa stiu mai mult", sa vorbesti cu ei de fapt!!
"maine iesim in parc, azi nu prea mai am chef, am avut o zi grea", "iti citesc mai tarziu, bine?", "imi arati alta data", "lasa-ma acum ca ma gandesc la altceva" etc... si cum sa mai aiba curajul sa mai puna intrebari daca sunt descurajati?
nu mai avem timp, cred ca de aici pleaca tot - nu avem timp sa mai vorbim cu copii nostrii(si cu parintii nostrii), nu mai e timp nici pentru o discutie scurta cu tine, daca stai bine sa te gandesti(deja a trecut atat de mult timp de la ultima si te-ai schimabt atat de mult, incat e prea greu sa-ti mai urmaresti si analizezi acum firul gandurilor), deci cand am mai avea timp sa fim si curiosi...?
poate ar trebui totusi sa fim curiosi unde a disparut tot acest timp care parca era tot al nostru ieri...
#69413 (raspuns la: #69237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunt oarecum de acord - de TeodoraPA la: 17/09/2005 11:36:35
(la: Downshifting)
Cu acest text adica...
Inteleg la ce se refera pentru ca am crescut mai mult fara parinti datorita faptului ca se luptau sa incropeasca o afacere si mi-a lipsit enorm de mult comunicarea cu ei. Imi am,intesc cum veneau nervosi si stresati acasa cand aveam 11-12 ani si tipau la mine si nu puteam discuta cu ei.... De fapt si mai devreme, cand eram mici, eu si fratii mei, am crescut mai mult pe la bunici sau neamuri pt ca parintii mei munceau in mai multe locuri... Exista pe undeva o idee a unor parinti ca daca iti dau material foarte mult atunci inseamna ca te iubesc. Adica isi arata afectiunea fata de tine prin faptul ca iti ofera mult si se lupta sa-ti asigure bunastarea... Ceea ce e eronat.
Si apoi inteleg pt ca eu lucrez foarte mult si uneori ajung noaptea acasa si imi vine sa ma cert cu toata lumea si ma intreb, din ce in ce m,ai des, daca merita sa strici relatiile cu cei dragi, sa iti pierzi prietenii, sa iti distrugi sanatatea pt visul de a a vea o afacere. Si asta mai ales cand mi se face dor sa citesc o carte buna, sa ies la o plimbare, sa merg la o cafenea in oras... si fac lucrurile astea foarte foarte rar pt ca lucrez, lucrez si iar lucrez.
E o realitate a zilelor noastre si se poate discuta foarte mult pe tema asta.
Cu ce nu sunt de acord? Se poate exagera in directia asta de downshifting. si anume sa uiti datorita acestui principiu de responsabilitatile de baza pe care le ai fata de familie. Totusi omul trebuie sa se ingrijeasca sa aiba ce manca, sa asigure copiilor cele necesare traiului si invatarii si educatiei s.a.m.d.
Cama sta am de spus.
raspunsul meu! - de gigi2005 la: 12/10/2005 17:43:35
(la: miss cafenea 2005)
E cam lung dar am postat si intrebarile sa fie mai usor de urmarit si sa mai raspunda fetele fiind toate intrebarile la rand.
NOTA: Ordinea intrebarilor este pur intamplatoare, toate avand aceeasi insemnatate.
So...

INT1. Ce crezi ca a soptit sarpele la urechea Evei?
„Auzi draga, mushca odata marul ala sa plecam de aici mai repede!” sau
„ Ai de gand sa petreci toata viatza langa dezbracatul asta?”

INT2. Care este personajul preferat (dintr-o carte, film sau piesa de teatru) ce se "muleaza" cel mai bine pe personalitatea ta? (dezvolta in cateva cuvinte)
Cirano de Bergerac dar din pacate era barbat.

INT3. Enumera 3 (trei) insusiri pe care nu le poseda sotul/ partenerul tau, dar ai vrea sa le aiba.
No comment

INT4. Enumera 3 (trei) defecte pe care le poseda sotul/ partenerul tau si care ai vrea sa le piarda.
No comment

INT5. Daca esti o femeie puternica (la figurat vorbind) ce te face sa fi astfel?
Optimismul si increderea in omul de alaturi...

INT6. Comenteaza pe scurt ce-ti sugereaza urmatorul fragment din "Ce noroc sa dormi si sa nu visezi" de Nichita Stanescu:

Am gasit o toanta care tine la mine. Si stiti de unde stiu ca tine la mine? Mi-a spalat camasa.
(Sudoarea de piatra - pagini de jurnalistica)
Misogin...

INT7. Dezvolta pe scurt notiunea de ''gandire libera''.
E.T. phone home!

INT8. Care este conferinta, textul, poezia, pool-ul sau postarea preferata de pe cafeneaua.com? (exemplifica cu o trimitere la link-ul respectiv...)
Trancaneala aristocrata cu toate volumele.

bloom1: cum te-ai descrie cel mai bine in cateva cuvinte?
A big smile !

bloom2: care sunt asteptarile unei femei de la viata?
Fiecare la vremea lor dar in principiu sa ia trenul care trebuie si cand trebuie....

RAC 1: Cât timp alocaţi în medie/zi sau săptămână navigării pe www.cafeneaua.com?
Max. 2 ore pe zi

RAC 2: Dacă aţi avea posibilitatea, dacă aţi fi admin, ce aţi schimba la acest site şi de ce?
Imi place asa cum e. Poate as mari perioada de confirmare ...

RAC 3: Ce vă place cel mai mult la acest site, ce nu vă place, şi de ce?
Deja am raspuns. Imi plac oamenii...

RAC 4: Numiţi una din conferinţele care vi s-a părut cea mai inspirată de-a lungul timpului şi una pe care nu aţi agreeat-o. Motivaţi.
No comment

RAC 5 : Care este diferenţa dintre comportamentul şi atitudinea dvs. de pe acest site faţă de comportamentul din viaţa reală?
Nici una.

RAC 6: Cum comentaţi existenţa pe site a utilizatorilor cu mai multe nick-uri pe site?
Aceeasi Marie cu alta palarie. Daca le place sa vorbeasca singuri treaba lor...

RAC 7: Asemuiţi www.cafeneaua.com cu un animal. Motivaţi.
Vaca... Imi aduce aminte de „Laptaria lui Enache”

RAC 8:De ce aveţi nevoie de www.cafeneaua.com?
Nu stiu daca am nevoie dar cred ca aici isi gasesc numitorul comun toate generatiile.

RAC 9: Dati o nota cafenelei, de la 1 la 10.
9

RAC 10: Dati-va o nota, in raport cu cafeneaua, de la 1 la 10.
7

H1: stiti de ce laba piciorului e mai mica la voi decat la barbati?
Poate pentru ca traiesc pe picior mare? La altceva nu vreau sa ma gandesc...

dq 1
personalitatea feminina (sau masculina) cu care va (ati vrea sa va...)identificati sau apreciati in mod deosebit – am raspuns – Cirano de Bergerac. Mi-ar pace sa fiu ca Margaret Thacher

dq 2
daca ati fi barbat ati fi vrut sa aratati ca: Richard Gere

dq3 - asta in loc de poze...:)
daca ati fi avut alegere, in afara de cum aratati in realitate (care e probabil preferinta No. 1) ca preferinta No. 2 ati fi vrut sa aratati ca: Dolly Parton

dq 4 si una personalitate:
sunteti la volanul unei masini sport luxoase de 2 locuri, intr-o zona rurala, in drum spre un 'blind date' cu partenerul de chat de pe internet din ultimile 6 luni. ajunsa in intersectie aveti in fata ochilor urmatoarea situatie:
- accident intre o ambulanta si un automobil. ambulanta incercand sa evite a intrat intr-un stalp, automobilul 'total loss'.
- din accident au asupravietuit pacientul - un barbat de 55, tata a 7 copii in drum spre spital cu atac de cord.
- din automobil, a iesit nevatamat un chirurg, si el in drum spre acelasi spital ca s a efetueze o operatie de transplant de urgenta unui baiat de 10 ani, copil unic facut 'la batranetze' dupa multe incercari nereusite.
- pe marginea drumului, la umbra unui pom, barbatul mult visat, marea iubire din tinerete care din motive diverse nu s-a implinit, asta fiind ultima sansa de a fi impreuna.
intrebare:
cum procedati?
(toate raspunsurile sunt bune, dar este unul 'super' - daca il gasiti, si daca il gasiti o sa stiti ca l-ati gasit - trimiteti pe pm)
luati in considerare ca:
- in masina sport intra numai 2 persoane. nimeni pe capota, in portbagaj, etc.
- in ambulanta nu este echipamentul necesar pentru interventie ambulatorie, si nici timpul necesar deoarece chirurgul trebuie sa ajunga in timp cat mai scurt.

Bun! Ce naiba caut eu pe internet cand am o masina sport luxoasa? Sa presupunem ca totusi as cauta, cum sa ma intalnesc eu cu el pe un drum de tzara? Si sa mai fie si la marginea drumului iubirea mea din tineretze? Hm!
Hai sa incepem deductia, dupa logica mea. Fiind intr-o masina sport luxoasa (sau in orice masina) nu cred ca as avea de unde sa stiu nici ca pacientul e tatal a 7 copii, nici ca a facut atac de cord. La fel pe nenea chirurgul nu scrie ce meserie are. Deci cele 2 personaje sunt pur si simplu victimele unui accident. As da telefon la politzie si salvare si as astepta. In acest timp il vad pe „el” pe marginea drumului. Fiind „eu” si nu nevasta de fotbalist inseamna ca mi-am cumparat masina din munca mea. Deci m-as uita cu ce masina a venit. Daca vad una jalnica nici nu ma uit la el. De ce? Pentru ca s-ar simtzi nashpa vazand masina mea. Daca nu ar fi nici o masina, la fel. M-as intreba cum a ajuns acolo, cosmarul fiind sa fi ajuns cu „ocazie” sau cu autobuzul. Deci exclus! In cazul in care are o masina mai fatzoasa (nu musai de lux) inseamna ca el e barbatul cu care aveam intalnire si as crede ca asa a vrut soarta. Mai departe miroase a roman.

OM1 = cum va interpretati fotografiile puse de voi?
Bucatzi de suflet.

OM2 = cum raspundeti unor complimente facute de un cafegiu?
La fel.

OM3 = cum ati defini MISCAREA FEMINISTA ?
Cred ca femeia ar trebui sa ramana mereu „sexul slab” dar „mintea ascutzita” a barbatului.

OM4 = intrati in general numai pe subiectele cele mai intens discutate sau va cautati numai subiectele care va pasioneaza?
Si una si alta dupa cum am timp.

OM5 = ce i-ati spune unui TROLL?
Nu ai vrea sa fi in locul lui atunci! Depinde de caz, poate nu-i zic nimic.

OM6 = care a fost cel mai dur si cel mai dragut comentariu pe care l-ati facut in cafenea?
Dure au fost multe; dragutze? Nu sunt eu in masura sa-mi apreciez comentariile. Cred ca mi-a placut cand am vorbit despre bunicul meu in „Despartzirile sau viatza pe segmente!”

OM7 = sunteti deschise la initiative/sensuri noi? Daca DA, ce va inspira cuvantul CIOMUIRE (de altfel detectat si in google) ?
Brrrrr!

OM8 = care este primul cuvant care va vine in minte cand auziti cuvantul CAFEA?
Mare si tare ! (ha, ha, nici sa nu va ganditzi la altceva!)
contrariile... provoaca - de Sibipot la: 04/12/2005 15:29:33
(la: sa facem un film!)
Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92779 (raspuns la: #92721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu traiesc situatia asta si e - de casino la: 27/12/2005 11:11:11
(la: DESPARTITI IN CASA)
Eu traiesc situatia asta si e nasol de tot. De altfel cred ca pina la urma trebuie sa punem punct.
Am crezut ambii ca se poate continua asa "ca fratii" pentru binele copiilor... dar pentru copii e si mai rau.
Da se mai nasc copii . - de Honor_Angel la: 28/01/2006 16:29:31
(la: mai fac romanii copii?)
Se nasc copii pt ca ashe tre sa fie intr-o familie mai multii mostenitorii.Ca intr-o familie copilul este viata in care traiestii te bucurii de ele este rodul muncii tale este dragostea ta nu cred ca in Romania nu exista familii ca sa doreasa o fericire ashe cum este normal. Nu pot sa cred ca femeia in ziua de astazii este prea complexa chiar daca viata este atit de dura si plina de greutati tot gindirea ei este ca fericirea ei sa fie protejata si de mai sa poata se se bucure de ceea ce este normal intr-un cuplu sau in mai multe cupluri.Sunt cuplurii care inviaza copii la noii in tara si peste tot in lumea asta . Si mai este ceva de adaugat chiar daca ar fii sa ne fie bine sa avem un trai mai ok in tara noaste si nu numai copii nu pot dispare din sufletul celui care ii da viata este urmasul urmasilor nostrii .Darul lasat de la Dumnezeu bucuria de a traii.
Da,poate fi adevarat - de For ever la: 23/06/2006 19:36:23
(la: Cel mai iubit dintre pamanteni...Preda)
Am putina rautate,dar asta pentru ca am observat ca la primul text publicat au sarit cativa sa critice astfel incat sa ma simt oribil.Nu stiu daca au fost doua persoane care sa spuna ceva frumos sau sa nu ma condamne pentru ce am scris.Eu nu cred ca aici e un tribunal in care ne judecam la sange si fiecare e un avocat impotriva ta,iar ce cred eu e ca aici e vorba despre creatie si nu despre ati judeca propria viata.Aici ne expunem punctele de vedere legat de unele teme propuse.De exemplu atunci cand am incercat sa fac ceva despre violenta in familie aproape s-a aruncat cu pietre.Nu am zis nicidecum ca mie mi se intampla toate si mi-am imaginat ceva din care sa reiasa durerea unei persoane in situtia data.La "Prima iubire,prima carte" multi au zis ca e telenovela,dar daca ar fi asa ar insemna ca nu exista literatura ci telenovelism!
Iar la faza cu pensionarii nu judec superficial pentru ca Romania are si tineri,culmea care nu au un loc de munca,au un copil pentru care fac un efort enorm sa ii cumpere medicamente,nu primesc nimic de nicaieri si nu li se ofera nici locuri de munca,nu au nici macar acea pensie infima care sa ii ajute macar putin.Respect oamenii in varsta,dar nu cred ca li se cuvine totul.Bunicii mei nu imi zic ca nu au bani de medicamente ci se intreaba cum o sa reusesc sa am o casa a mea intr-o tara in care nimeni nu te ajuta cu nimic.Mai sunt unii batrani care la fiecare mica durere merg la doctor,chiar daca ii doare 2 minute,de unde frica asta asa mare si fuga asta la doctor?
Eram intr-o zi in troleu si stateam pe scaun.La o statie au urcat doua femei probabil pensionare,aranjate,cu posetuta si ochelarii de vedere chiar putin prea eleganti pentru pensiile de azi .Ma pregateam sa ma ridic sa dau locul uneia ca de,asa esti invatat de mic,dar m-au uimit ca imediat ce au vazut ca nu sunt locuri libere au inceput sa vorbeasca cu o viteza care nu o atingea nici cel mai bun orator, ca tineretul de azi e needucat si nesimtit ca stau pe scaune.Atunci m-am intrebat cum de asa "pensionare si necajite" pot vorbi asa mult fara sa oboseasca,fara sa le creasca tensiunea si nu au macar o clipa de rabdare,M-am ridicat totusi in sila mai mult desi inainte eram chiar prea amabila cu ei,si i-am cedat locul uneia din ele,la care in loc sa zambeasca macar amabil s-a intors spre cealalta si i-a zis ca daca nu facea scandal cine se ridica?Chiar mi-a parut rau pentru gestul meu de amabilitate.
Cat despre dragoste!!!Sa fim realisti pentru ca am vazut prea multe cazuri in care lipsurile materiale duc la certuri oricat de mare ar fi dragostea.In fond traim printre oameni,si nu intr-un rai al indragostitilor care stau sub cerul liber,cu frunze acoperiti in loc de haine si mananca marul discordiei!Mai stiu ca pentru o femeie cea mai mare implinire e sa aduca pe lume un copil,sa il vada crescand,sa ii ofere conditii decente de viata,sa aiba macar stricul necesar si o camera a lui.Cu ce?De unde?Inveti pana ajungi o epava si cand vrei sa te angajezi nu ai experienta sau nu ai unde in domeniul in care te-ai pregatit!Unii nu au nici macar dreptul la somaj.Ce sa faca?Nu mai zic ca peste 20-30 de ani in Romania numarul pensionarilor se va reduce foarte mult,poate peste 70%.
Iar batranii astia pensionari fac mereu scandal ca nu le ajunge una si alta.Cunosc familii de 4 persoane care traiesc dintr-un salariu minim pe economie si supravietuiesc,chiar daca poate nu cumpara medicamente au copii la scoala si altele.
P.S. Oricum daca am fost asa de rautacioasa,sa ma scuzati.Probabil e ultimul text care il scriu aici.
#129492 (raspuns la: #129260) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru ca umblu mult prin tza - de gigi2005 la: 05/07/2006 03:02:00
(la: Romanii : o cauza pierduta ?)
pentru ca umblu mult prin tzara am remarcat o chestie: ne lipseste spiritul civic. Daca nu este in curtea noastra nu ne intereseaza. Am fost in sate unde oamenii se plangeau ca vacile LOR isi faceau nevoile pe ulitza si ca "Primarul a venit sa vada balegaru' de pe drum?" Intra apa peste el in curte si nu ar sapa shantzul drumului nici batut fara sa-l platesti. In schimb iese la poarta si comenteaza ca vine apa peste el si primaru' nu face nimic.
Cand eram mica ma duceam la tzara. Stiu ca bunica se scula dimineatza si matura batatura si apoi matura "la drum". Curatza santul, punea flori de piatra, petunii si regina noptii... Era o incantare.
Toata traba asta nu este peste tot ci doar in zonele sarace. Cu cat sunt mai saraci cu atat pretentziile sunt mai mari. Sincer, nu vorbesc de oameni batrani si parasitzi de copii ci de zdrahoni in toata puterea care sprijina usile carciumii si pleaca "de-a 'ushilea" acasa. Sunt puturoshi. Pentru ca asa au fost invatzati: mai niste ajutoare, mai un 416 (legea care obliga statul sa asigure un venit garantat si la aia de n-au de munca in schimbul unor servicii - sapat, curatenie, etc) mai cateva zile de munca si gata.
Lucrez acum intr-o zona unde accesul se realiza pe un drum cu panta de cca.15% fara exagerare (150 m diferentza de nivel in 900 m de drum). In catunul din deal mai sunt cca. 30 de familii dar zona e superba. Am reparat drumul de se urca cu Dacia acum. Sti ce fac nenorocitii? Noaptea vin si strica drumul pentru ca o parte din sateni (nu cei din deal ci din satele din vale) traiau din caraushie de la deal la vale si invers. Acum accesul e mai lesne cu mashina decat cu carutza lor. Ei luau un milion la drum dus-intors si le-a cam murit afacerea. S-au investit 100 mii de dolari in drumul ala, de la banca mondiala. Pentru copiii care coborau la scoala iarna in conditiile acelea. Cui ii pasa?
Am vrut sa obtin finantare pentru un azil de batrani singuri pe langa o manastire. Aveam nevoie de sprijinul si aprobarea consilierilor locali sa folosesc o darapanatura de cladire pe care voiam sa o consolidez cu o parte din bani. "Tu ce castigi?" Am castigat experientza ca daca omul nu vrea nu-i potzi face bine cu fortza.
A venit Dunarea mare si s-au strans invatzati din toate domeniile ca sa sparga digurile, sa "una", sa "alta". Cand era apa mai mare, in loc sa opreasca barajul de la Portile de Fier ei l-au golit. In aval Dunarea atingea cote alarmante iar in amonte de baraj a atins cele mai scazute cote pe care le-a atins vreodata. Unde sunt oamenii destepti din tzara asta?
Ne vom reveni cand ultima celula de neam de comunist va muri. Daca tot politrucii de meserie stau in fruntea ministerelor cheie si adevaratii profesionisti se pierd anonimi in multzime va mai dura mult. Si cel mai mult ia schimbarea mentalitatii. Dar nu-si bate nimeni capul. Nu e mai simplu sa facem "baie de mutzime" si sa aruncam in ei cu cozonac cu pateu si mushtar?
#131688 (raspuns la: #131616) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...