comentarii

Cit ne traiesc bunicii noi mai suntem copii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
elevi romani - de mariacatarina la: 17/07/2013 04:12:23
(la: Să privim in urmă la ... Bac)
Nu a-ti mentionat posibilitatea ca parintii la elevii acestia au permis copiilor sa creasca cu TV mai mult, cu vise ca vor "pleca la Germania" s-au pre mult computer. Realitatea de a "pleca" orice alta tara, este acoperita ce ceata si nu se vede clar. Romanii sint oameni care genetic au predispozitia sa fie cu familia. Pentru ei sa pleci de la ai tai si sa te duci intr-o tara care are alt genetic va fi extrem de greu si nu vor vedea lucrul acesta decit cind traiesc acolo citiva ani, singuri si dezamagiti. Dar, citesc peste tot ce vor si ce cer tinerii din tara. Ei au idei eronate de media. Intr-un blog am citit de un tinar care intreba cit este pedeapsa in Suedia pentru ca sa furi din buzunarul la altul si un alt tinar intreba daca sint femei batrine care vor iubiti tineri! Singurl lucru care toata tara are in comun este TV Media si internet.
*** - de parola.uitata la: 26/08/2013 19:10:11
(la: In sfarsit 'Pozitia copilului')
"infrangerea are efect descurajator (nu-s atat de bun, nu stiu, nu-s in stare). Cred ca asta este si motivul pentru care in invatamantul de masa, la clasele mici, notele au fost inlocuite de calificative, evaluarea facandu-se intr-o maniera mai relaxata."


"daca as fi fost hiperprotectiva probabil as fi alergat pe camp sa-i culeg flori de coronita, dar am lasat-o sa-si traiasca experienta, care din pacate n-a folosit decat la a dezvolta aversiune fata de o materie."


Nu, pălăriile hiperprotejării sunt mult mai multe decât toate capetele de indivizi existente-n lume: că-i noreaţă şi cerul râurează ori că-i soarele hăt pe boltă, cine-i obişnuit să poarte acoperământ pe creştet alege ba fetru, ba paie, boruri înguste sau late, după cum e vremea.

În ocrotirea necontrolată, părintele, bântuit de angoase, înghesuie pe capul copilului şi "beret de marinal", şi şăpcuţă, şi căciulă, şi fes, le trânteşte unele peste altele, şi nici că mai realizează că afară-i cald şi bine, el ştie doar să îndese pălării peste pălării pe scăfârlia micuţului.


De pildă, a-şi dori cineva să anuleze tot sistemu' de notare doar pentru că la un moment dat un elev a luat o notă proastă sau, mai grav, să creadă că întreg mecanismu' competiţiei şcolare trebuie dezasamblat - demontând olimpiadele, întrecerile pe licee, concursurile pe clase ş.a. -, înseamnă că are peste perişoru-i ditamai clopu' cu pompoane şi găitane şi ciucurii gioacă uite-aşa când păşeşte nalt şi falnic.

Coroniţa iese din discuţie - un gest caricatural care lasă-n sufletul copilului efect de carpetă cu "răpirea din serai" agăţată pe un perete la Luvru, "mărinimia" parentală fiind un atac asupra inteligenţei celui mic, de parcă el n-ar observa falsul şi s-ar mulţumi c-o cocardă dată pe nemerit.

Asta este, uneori suntem mai puţin vrednici, se-ntâmplă tuturor, iar îndrumările drepte diminuează dramatismu' momentului. Şi ţi-o spune una care a primit coroniţă de la mumă-sa tot în clasa a patra, o umilinţă mai mare nici c-am mai simţit de atunci încoace, iar anii s-au tot adunat în snopi, căpiţe, ba chiar stoguri.


"Asta-i altceva. Competitia in joaca e necesara si chiar benefica, pentru ca si in felul asta copilul invata sa relationeze si sa-si 'testeze' niste abilitati, fara ca pierderea jocului sa aiba urmarile pe care le are un mic esec trait intr-un cadru formal, cum este scoala"


Din păcate, e cam acelaşi lucru. Urmărindu-i în zbenguiala lor, putem observa cum se raportează la eşecurile mici – nu ajunge primu' la linia de finiş, este eliminat din joc mai devreme decât şi-ar fi dorit, nu execută bine o sarcină etc – şi cum acceptă regulile: se îmbufnează, strică jocul celorlalţi, dă vina pe ei, nu-i lasă să-şi continue acţiunile, renunţă la a mai participa la zbânţuiala viitoare sau, dimpotrivă, are o atitudine corectă şi se implică loial, asumat.


De aici şi întocmirea unei hărţi-de-comportament pe care-s subliniate raportările la eşecurile ce vor urma, de aia îs necesare îndrumările parentale, că dacă-i lăsat de izbelişte se creşte singur după cum poate (că tot suntem axate pe montessorisme).



"Poi standardizarea asta nu se face peste tot?"


Se face, se face, da' parcă înţepătura unei singure viespi nu-i aşa vătămătoare pe cât ar fi acele roiului întreg. Cine poate crede că dintr-o mie de copii şi câteva coşărci de jucării, toţi au ales aceleaşi obiecte, fără nici cea mai mică abatere? Sau or fi preşcolarii metodei Montessori super-copii care n-au nevoie de încurajări, stimulente, sprijin? Că de la mic la mare, alegerile au fost aceleaşi, manifestările aidoma, crîcnelile au lipsit, înţelegerile i-au năpădit şi "normalizarea" s-a înfăptuit cât ai clipi din pleoape o dată, hai, de două ori, iar acu', chit că se vede escrocheria, grădiniţele s-au înmulţit că-i mişto să faci bani şi post-mortem, strănepoţi n-are bunica?

Acolo unde s-au înlăturat ideile-mumă şi nu s-a mai ţinut cont de fabulaţia cucoanei Montessori, chiar dacă sigla-i poartă numele, a mai scăzut şolticăria. Da' unde litera ei e lege, Dumnezeu cu mila!




#647515 (raspuns la: #647513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de parola.uitata la: 26/08/2013 20:12:29
(la: In sfarsit 'Pozitia copilului')
"infrangerea are efect descurajator (nu-s atat de bun, nu stiu, nu-s in stare). Cred ca asta este si motivul pentru care in invatamantul de masa, la clasele mici, notele au fost inlocuite de calificative, evaluarea facandu-se intr-o maniera mai relaxata."


"daca as fi fost hiperprotectiva probabil as fi alergat pe camp sa-i culeg flori de coronita, dar am lasat-o sa-si traiasca experienta, care din pacate n-a folosit decat la a dezvolta aversiune fata de o materie."


Nu, pălăriile hiperprotejării sunt mult mai multe decât toate capetele de indivizi existente-n lume, că-i noreaţă şi cerul râurează ori că-i soarele hăt pe boltă, cine-i obişnuit să poarte acoperământ pe creştet alege ba fetru, ba paie, boruri înguste sau late, după cum e vremea.

În ocrotirea necontrolată, părintele, bântuit de angoase, înghesuie pe capul copilului şi "beret de marinal", şi şăpcuţă, şi căciulă, şi fes, le trânteşte unele peste altele, şi nici că mai realizează că afară-i cald şi bine, el ştie doar să îndese pălării peste pălării pe scăfârlia micuţului.


De pildă, a-şi dori cineva să anuleze tot sistemu' de notare doar pentru că la un moment dat un elev a luat o notă proastă sau, mai grav, să creadă că întreg mecanismu' competiţiei şcolare trebuie dezasamblat - demontând olimpiadele, întrecerile pe licee, concursurile pe clase ş.a. -, înseamnă că are peste perişoru-i ditamai clopu' cu pompoane şi găitane şi ciucurii gioacă uite-aşa când păşeşte nalt şi falnic.

Coroniţa iese din discuţie - un gest caricatural care lasă-n sufletul copilului efect de carpetă cu "răpirea din serai" agăţată pe un perete la Luvru, "mărinimia" parentală fiind un atac asupra inteligenţei celui mic, de parcă el n-ar observa falsul şi s-ar mulţumi c-o cocardă dată pe nemerit.

Asta este, uneori suntem mai puţin vrednici, se-ntâmplă tuturor, iar îndrumările drepte diminuează dramatismu' momentului. Şi ţi-o spune una care a primit coroniţă de la mămucă-sa tot prin clasa a patra, umilinţă mai mare nici c-am îndurat de atunci încoace, ş-am adunat anii în snopi, căpiţe, ba chiar stoguri, da' încaltea pentru mine a fost un bun prilej de maturizare ş-am vorbit cu mama ca de la adult-în-devenire la adult-care-se-manifestă, copil către om mare, că nu-i un gest care să-mi facă bine, ba dimpotrivă, mă dezonorează sadea.


"Asta-i altceva. Competitia in joaca e necesara si chiar benefica, pentru ca si in felul asta copilul invata sa relationeze si sa-si 'testeze' niste abilitati, fara ca pierderea jocului sa aiba urmarile pe care le are un mic esec trait intr-un cadru formal, cum este scoala"


Din păcate, e cam acelaşi lucru. Urmărindu-i în zbenguiala lor, putem observa cum se raportează la eşecurile mici – nu ajunge primu' la linia de finiş, este eliminat din joc mai devreme decât şi-ar fi dorit, nu execută bine o sarcină etc – şi cum acceptă regulile: se îmbufnează, strică jocul celorlalţi, dă vina pe ei, nu-i lasă să-şi continue acţiunile, renunţă la a mai participa la zbânţuiala viitoare sau, dimpotrivă, are o atitudine corectă şi se implică loial, asumat.


De aici şi întocmirea unei hărţi-de-comportament pe care-s subliniate raportările la eşecurile ce vor urma, de aia îs necesare îndrumările parentale, că dacă-i lăsat de izbelişte se creşte singur după cum poate (că tot suntem axate pe montessorisme).



"Poi standardizarea asta nu se face peste tot?"


Se face, se face, da' parcă înţepătura unei singure viespi nu-i aşa vătămătoare pe cât ar fi acele roiului întreg. Cine poate crede că dintr-o mie de copii şi câteva coşărci de jucării, toţi au ales aceleaşi obiecte, fără nici cea mai mică abatere? Sau or fi preşcolarii metodei Montessori super-copii care n-au nevoie de încurajări, stimulente, sprijin? Că de la mic la mare, alegerile au fost aceleaşi, manifestările aidoma, crîcnelile au lipsit, înţelegerile i-au năpădit şi "normalizarea" s-a înfăptuit cât ai clipi din pleoape o dată, hai, de două ori, iar acu', chit că se vede escrocheria, grădiniţele s-au înmulţit că-i mişto să faci bani şi post-mortem, strănepoţi n-are bunica?

Acolo unde s-au înlăturat ideile-mumă şi nu s-a mai ţinut cont de fabulaţia cucoanei Montessori, chiar dacă sigla-i poartă numele, a mai scăzut şolticăria. Da' unde litera ei e lege, Dumnezeu cu mila!







#647518 (raspuns la: #647513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poate merge acum - de parola.uitata la: 26/08/2013 20:20:45
(la: In sfarsit 'Pozitia copilului')
"infrangerea are efect descurajator (nu-s atat de bun, nu stiu, nu-s in stare). Cred ca asta este si motivul pentru care in invatamantul de masa, la clasele mici, notele au fost inlocuite de calificative, evaluarea facandu-se intr-o maniera mai relaxata."


"daca as fi fost hiperprotectiva probabil as fi alergat pe camp sa-i culeg flori de coronita, dar am lasat-o sa-si traiasca experienta, care din pacate n-a folosit decat la a dezvolta aversiune fata de o materie."


Nu, pălăriile hiperprotejării sunt mult mai multe decât toate capetele de indivizi existente-n lume, că-i noreaţă şi cerul râurează ori că-i soarele hăt pe boltă, cine-i obişnuit să poarte acoperământ pe creştet alege ba fetru, ba paie, boruri înguste sau late, după cum e vremea.

În ocrotirea necontrolată, părintele, bântuit de angoase, înghesuie pe capul copilului şi "beret de marinal", şi şăpcuţă, şi căciulă, şi fes, le trânteşte unele peste altele, şi nici că mai realizează că afară-i cald şi bine, el ştie doar să îndese pălării peste pălării pe scăfârlia micuţului.


De pildă, a-şi dori cineva să anuleze tot sistemu' de notare doar pentru că la un moment dat un elev a luat o notă proastă sau, mai grav, să creadă că întreg mecanismu' competiţiei şcolare trebuie dezasamblat - demontând olimpiadele, întrecerile pe licee, concursurile pe clase ş.a. -, înseamnă că are peste perişoru-i ditamai clopu' cu pompoane şi găitane şi ciucurii gioacă uite-aşa când păşeşte nalt şi falnic.

Coroniţa iese din discuţie - un gest caricatural care lasă-n sufletul copilului efect de carpetă cu "răpirea din serai" agăţată pe un perete la Luvru, "mărinimia" parentală fiind un atac asupra inteligenţei celui mic, de parcă el n-ar observa falsul şi s-ar mulţumi c-o cocardă dată pe nemerit.

Asta este, uneori suntem mai puţin vrednici, se-ntâmplă tuturor, iar îndrumările drepte diminuează dramatismu' momentului. Şi ţi-o spune una care a primit coroniţă de la mămucă-sa tot prin clasa a patra, umilinţă mai mare nici c-am îndurat de atunci încoace, ş-am adunat anii în snopi, căpiţe, ba chiar stoguri, da' încaltea pentru mine a fost un bun prilej de maturizare ş-am vorbit cu mama ca de la adult-în-devenire la adult-care-se-manifestă, copil către om mare, că nu-i un gest care să-mi facă bine, ba dimpotrivă, mă dezonorează sadea.


"Asta-i altceva. Competitia in joaca e necesara si chiar benefica, pentru ca si in felul asta copilul invata sa relationeze si sa-si 'testeze' niste abilitati, fara ca pierderea jocului sa aiba urmarile pe care le are un mic esec trait intr-un cadru formal, cum este scoala"


Din păcate, e cam acelaşi lucru. Urmărindu-i în zbenguiala lor, putem observa cum se raportează la eşecurile mici – nu ajunge primu' la linia de finiş, este eliminat din joc mai devreme decât şi-ar fi dorit, nu execută bine o sarcină etc – şi cum acceptă regulile: se îmbufnează, strică jocul celorlalţi, dă vina pe ei, nu-i lasă să-şi continue acţiunile, renunţă la a mai participa la zbânţuiala viitoare sau, dimpotrivă, are o atitudine corectă şi se implică loial, asumat.


De aici şi întocmirea unei hărţi-de-comportament pe care-s subliniate raportările la eşecurile ce vor urma, de aia îs necesare îndrumările parentale, că dacă-i lăsat de izbelişte se creşte singur după cum poate (că tot suntem axate pe montessorisme).



"Poi standardizarea asta nu se face peste tot?"


Se face, se face, da' parcă înţepătura unei singure viespi nu-i aşa vătămătoare pe cât ar fi acele roiului întreg. Cine poate crede că dintr-o mie de copii şi câteva coşărci de jucării, toţi au ales aceleaşi obiecte, fără nici cea mai mică abatere? Sau or fi preşcolarii metodei Montessori super-copii care n-au nevoie de încurajări, stimulente, sprijin? Că de la mic la mare, alegerile au fost aceleaşi, manifestările aidoma, crîcnelile au lipsit, înţelegerile i-au năpădit şi "normalizarea" s-a înfăptuit cât ai clipi din pleoape o dată, hai, de două ori, iar acu', chit că se vede escrocheria, grădiniţele s-au înmulţit că-i mişto să faci bani şi post-mortem, strănepoţi n-are bunica?

Acolo unde s-au înlăturat ideile-mumă şi nu s-a mai ţinut cont de fabulaţia cucoanei Montessori, chiar dacă sigla-i poartă numele, a mai scăzut şolticăria. Da' unde litera ei e lege, Dumnezeu cu mila!







#647519 (raspuns la: #647517) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parola, - de anadaria la: 28/08/2013 16:36:29 Modificat la: 28/08/2013 16:38:17
(la: In sfarsit 'Pozitia copilului')
'De pildă, a-şi dori cineva să anuleze tot sistemu' de notare doar pentru că la un moment dat un elev a luat o notă proastă sau, mai grav, să creadă că întreg mecanismu' competiţiei şcolare trebuie dezasamblat - demontând olimpiadele, întrecerile pe licee, concursurile pe clase ş.a. -, înseamnă că are peste perişoru-i ditamai clopu' cu pompoane şi găitane şi ciucurii gioacă uite-aşa când păşeşte nalt şi falnic'

Ma numar printre cei care au gasit salutara trecerea de la note la calificative si renuntarea la testarile obligatorii cu rol determinant pentru etapa urmatoare din viata la varste mici. Daca de-aici rezulta ca am in cap un clop din ala...:)
Olimpiadele scolare-s destinate exploatarii unor aptitudini deosebite. Si-s facultative.

'Coroniţa iese din discuţie - un gest caricatural care lasă-n sufletul copilului efect de carpetă cu "răpirea din serai" agăţată pe un perete la Luvru, "mărinimia" parentală fiind un atac asupra inteligenţei celui mic, de parcă el n-ar observa falsul şi s-ar mulţumi c-o cocardă dată pe nemerit.'

Se prea poate. Cum la fel, s-ar fi putut sa perceapa copilul si ca pentru parinte e mai bun, mai valoros decat a fost la un moment dat in scoala, si asta sa-i mai aline din necaz.

'Urmărindu-i în zbenguiala lor, putem observa cum se raportează la eşecurile mici – nu ajunge primu' la linia de finiş, este eliminat din joc mai devreme decât şi-ar fi dorit, nu execută bine o sarcină etc – şi cum acceptă regulile: se îmbufnează, strică jocul celorlalţi, dă vina pe ei, nu-i lasă să-şi continue acţiunile, renunţă la a mai participa la zbânţuiala viitoare sau, dimpotrivă, are o atitudine corectă şi se implică loial, asumat.'

Lucrurile-s diferite intr-o dcompetitie scolara unde, dupa un esec nu se poate imbufna (ca-i o strategie de supravietuire si asta, pana la urma); foarte probabil sentimentele negative tinute-n frau in cadrul formal se sublimeaza-n altele, care-i afecteaza negativ atitudinea fata de invatare.

'Cine poate crede că dintr-o mie de copii şi câteva coşărci de jucării, toţi au ales aceleaşi obiecte, fără nici cea mai mică abatere? Sau or fi preşcolarii metodei Montessori super-copii care n-au nevoie de încurajări, stimulente, sprijin?'

Nu stiu care-i treaba cu jucariile. Iar copiii sigur nu-s super-copii si au sprijin. Faptul ca nu-s recompensati pentru efortul lor e bun intrucat invata sa-si obtina satisfactia din munca lor. O forma de satisfactie intrinseca, a carei aparitie la varste mici nu poate fi decat benefica.

' grădiniţele s-au înmulţit că-i mişto să faci bani şi post-mortem, strănepoţi n-are bunica? '

Ca exista si latura asta a lucrurilor am recunoscut deja.

'Cu alte vorbe, manifestarea hiperprotectivă există, şi-ncă multă-i, chiar dacă nu-i conştientizată: coroniţele nu-s rele doar pentru că micuţii au avut o neizbândă, iar competiţiile şcolare nu trebuie distruse din cauza câtorva nereuşite.]

Daca tu spui ca opinia mea cu privire la coronite si concursuri denota o atitudine hiperprotectiva, cre' ca tre' sa redefinim conceptul.
:)

#647551 (raspuns la: #647519) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rumm - de pescadorul la: 13/09/2013 10:09:50
(la: Pina si Plesu scrie despre ciini, e subiectu' zilei)
Sa nu mai dramatizam ca pana la urma in problema aia cu copilul ucis bunica este principala vinovata atata timp cat copii au stat nesupravegheati timp de 40 de minute, cel putin asa au afirmat la TV cand fusese chemata respectiva la audieri. Dar principalii vinovati sunt cei care prin durerea in cur fata de aceasta problema au facut posibila o astfel de situatie ca Bucurestiul sa devina din "micul Paris", "marele Cotet".
Mi se pare cel putin stupid sa acuzi un caine ca se poarta ca un caine atacand in anumite circumstante conform instinctului de carnivor. In relatia dintre om si animal doar omul poate rationa, animalul este condus de instinct. Astfel ca-n orice ipostaza indiferent cat de tragica devine doar omul poate fi acuzat ca n-a facut ce trebuia ca sa evite. Animalul nu gandeste, lasa-l nene pe asta ca e batran sau ala e copil.
Mamica trebuie sa aprecieze despre ce e vorba si daca a reactionat asa fata de o situatie care n-avea nici in clin nici in maneca cu vreun pericol si nici macar nu aducea cu cea petrecuta insemana ca e un pic dementa. Ce vina aveau tinerii aia ca sa strige cretina aia dupa ei? Ce motiv avea respectiva sa-i dracuie in gura mare? mamica cu copilul in brate inconjurata de o haita... Doamne ce patetic si ieftin totodata chiar spre penibil.
Este adevarat ca unii incerca sa-i salveze probabil ca s-au legat de cate un caine al locului si le este mila de soarta ce-i asteapta. Astfel de cazuri insa nu pot impiedica prea serios acesta actiune. Intre civism si mila probabil ca ei aleg mila.
Iar cuvinte mari fara rost la tema. Pai in primul rand autoritatile au dat dovada de o crasa lipsa de civism lasand cainii de capul lor ba si profitand fara rusine de fondurile alocate pentru a-si face treaba. Si noi gasim sa-i bestelim tot pe aia amaratii pe care ii doare sufletul de cativa caini de care s-au atasat. In mod cert pe majoritatea ii asteapta o moarte cruda nicidecum aia pe care o trambiteaza javrele bipede pe care o denumesc "eutanasiere". Asta nu se face nicidecum cu bata si otrava.
#647689 (raspuns la: #647686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Victorian Silă la: 11/12/2013 04:13:17
(la: Texte eliminate din ESCROC SRL)
Initial, cartea incepea cu pasajul acesta.
In realitate, pasajul a fost inspirat de acesta vizita pe care am facut-o in satul bunicilor.
Si in realitate bunicul este ingropat linga fereastra bisericii, asa cum si-a dorit.
Am muncit cam jumatate de ora sa deztelenesc acele balarii de care spun.
Satul arata dezolant: pustiu, fara copii.
Seceta si mult praf.
Trist.
#648702 (raspuns la: #648701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inca o data Craciun Fericit tuturor (si un text acompaniator :) ) - de Victorian Silă la: 23/12/2013 05:57:47 Modificat la: 23/12/2013 06:01:02
(la: Craciun, again and again...)
Pe vremea cînd eram eu mic, moş Crăciun nu se supăra dacă unii mai fraieri îl numeau “moş Gerilă”. Le aducea jucării şi ălora.
Înfăţişarea nimeni nu i-o ştia, pentru că reclamele la Coca-Cola nu apăruseră încă (in Romania).
Dacă mă întrebaţi pe mine, înfăţişarea lui actuală este complet necorespunzătoare cu natura profesiei sale, mai exact aceea de fabricant de jucării cuplată cu un serviciu de livrare la domiciliu foarte ieftin (un pahar cu lapte este destul). Vă puteţi imagina o persoană care are de făcut cîteva milioane de livrări în timp de o noapte să fie atît de relaxată?!
De curînd am întrebat un băiat de nouă ani ce crede că o să primească anul acesta de la moşul. Spre surprinderea mea mi-a răspuns cu un zîmbet stingher că nu crede că o să primească ceva: tocmai aflase de la un coleg de clasă “binevoitor” că nu există moş Crăciun. Seriozitatea şi sinceritatea lui m-au lăsat fără replică. Intuiţia lui de copil realizase că de fapt cadoul de Crăciun este, sau ar trebui să fie, cadoul inocenţei, al candorii şi credulităţii specifice vîrstei fragede. Odată ce aflase adevărul, vraja dispăruse. Probabil că totuşi va continua să-şi primească cadourile, dar basmul s-a oprit aici. Totul a luat sfîrşit datorită curiozităţii, datorită capacităţii de a chestiona, de a pune sub semnul întrebării fapte sau învăţături pînă ce vor fi demonstrate fără îndoială ca adevărate.
Dar cum am putea opri o minte isteaţă de copil să caute adevărul? Cum am putea înceta să ne punem întrebări cînd întrebarea stă la baza evoluţiei noastre ca oameni?
Nu credeţi că prinţul a fost nedrept cînd, după ce îi înmînează prea-fericitei prinţese cheile castelului îi cere acesteia ca-n lipsa lui să nu deschidă musai doar una din uşi, fără să-i spun şi de ce?

…Nu sînt sigur dacă mă gîndeam exact la asta sau la cu totul altceva în timp ce stăteam pe burtă, jucînd macao, la umbră mărului văratec de pe uliţa bunicilor. Tovarăşii de joacă erau şi ei la fel de toropiţi de căldură soarelui de august, şi jocul de cărţi, deşi plictisitor, era o modalitate de a trece lejer de arşiţa amiezii.
Un mormăit începe să se distingă din susul drumului şi Nicu-Mutu, cerşetorul, îşi face apariţia îmbrăcat în ţinuta lui de vară: palton, bocanci şi căciulă de lînă pe cap. În ciuda căldurii şi a felului cum era îmbrăcat, Nicu-Mutu se mişca plin de energie de la o casă la alta, bătînd puternic cu toiagul de lemn în porţi şi cerîndu-şi astfel blidul de mîncare.
Străfulgerat de un gînd, arunc cărţile de joc şi entuziast încep să le explic prietenilor bănuiala mea: Nicu-Mutu alias moş Gerilă, alias moş Crăciun, bate satele deghizat în cerşetor, neinteresat fiind el de mîncare, ci de copii şi mai ales de ce fac ei: sînt ei cuminţi, dorm de după-amiază? etc. Planul meu era simplu: să-l urmărim pînă iese din sat şi să vedem dacă mai tîrziu, crezîndu-se singur şi neobservat, va renunţa la mersul şi mormăitul simulat de cerşetor.
O oră mai tîrziu, transpiraţi, plini de praf şi complet plictisiţi de monotonia urmăririi, cădem de acord să renunţăm.
Ne întoarcem încet spre casă.
« Şi dacă a fost într-adevăr moş Crăciun şi şi-a dat seama că l-am urmărit – adio cadouri anul asta… » mormăie unul din băieţi. Fiori de frig ne iau pe spate în ciuda căldurii.
Şi cu toate astea cu toţii am primit cadou în anul acela.
Moşul a fost bun şi nu ne-a purtat pică pentru mîrşăvia noastră.
*** - de pescadorul la: 22/01/2014 02:39:19 Modificat la: 22/01/2014 06:24:34
(la: Ce viseaza un copil la Torino)
Mami problema aici prezinta unele asperitati. Ca exista sansa ca intr-un grup de romi, caci despre ei este vorba in propozitie, sa fie si cateva familii care nu traiesc din ciordeaua. Ei isi vor creste copilul ca atare dar intervine pe parcurs anturajul care ii poate modifica traiectoria transformandu-l in hot, asta apropo de poveste.
Nu poti generaliza ca nu toti evolueaza la fel chiar si in cadrul unui grup social ca mai depinde si de firea fiecaruia. Poate unul devine cersetor, altul hot, altul talhar, altul peste, unul este atras de tambal si se face lautar indiferent ca a crescut printre hoti, ca si ca sa fii hot trebuie sa ai unele calitati... :))))
Chiar personajul tau macar constientizeaza ca nu e bine sa moara mama care sa bagi mana in buzunarul altuia. Doar ca omul este mamifer si trebuie sa bage zilnic la mat si cum domeniile de activitate din care isi pot procura hrana personajele sunt cam limitate conform pregatirii, fac si ei ce le sta la indemana "da si mie un ban manca-ti-as portofelul" sau si-l iau singuri din diferite buzunare ce le stau prin preajma. Aici referindu-ne la micii gainari ca profesionistii sunt setati pe domeniul imobiliar sau auto si din profit isi fac palate in tara natala unde traiesc din ajutor social.. :))))
Ca unii considera hotia deja ca o "bratara de aur" subtilizata, ca o meserie care ar trebui recunoscuta si tratata cu acelasi repect ca oricare alta, asta este altceva. Bine la noi foarte multi oameni de afaceri o au ca domeniu de activitate, bine sub diferite alte aspecte infractionale dar cu aceleasi urmari ca majoritatea ramane cu buza umflata si de aici confuzia.. :))))))
Era odata un reportaj despre o pereche de hoti care a fost surprinsa de un echipaj cand salta un papuc cu marfa caci sapcalii tocmai se oprisera acolo cand papaucul demara in forta si aparuse propietarul care a inceput sa se tavaleasca nitel pe jos. Astia pac in masina si da-i ca-n filme urmarire ca la Rio prin capitala si pac si pac gloantele zbura si-n cauciucuri se-nfigea si unul s-a oprit in sofer, din ricoseu.
Normal ca salvare ia-l, spital, acolo ca stati asa nu-l atingeti ca sa aduca adeverinta ca este in campul muncii si plateste taxele la sanatate... :)))
Si normal ca erau reporterii ca mustele stranse pe o gramajoara de dezasimilatie a calului. Acu o echipa transmitea de la Sinesti de unde erau de loc cei 2 ciorditori.
Aoaliuuuu manca-mi-ar slobozu da ce-a facutara, zbiera doamna sotia impuscatului care isi flutura fusta de erau astia nevoiti s-o transmita partial cu patratel opac ca sa mascheze cruda realitate ce se dezvaluia de sub ea.
Pai doamna a furat... Si ce a dat in cap? Noi din ce sa traim si arata la tarla de copilasi care viermuia prin preajma, ei aratati fara patratel desi parte din ei erau in curururile goale.
Deci doamna era convinsa caci rolul dansei in societate este sa faca copii si sa fie intretinuti de alti cetateni care trebuiau sa munceasca suplimentar ca sa le asigure si lor un nivel de trai decent, activitate de care se ocupa sotul in ex-time cat nu era calare pe dansa. Copilasii acestei doamne ce crezi ca viitor vocational aveau sa aiba?
#649457 (raspuns la: #649454) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Baby - de zaraza sc la: 23/01/2014 08:18:48
(la: Ce viseaza un copil la Torino)
Eu as fi furat. :) In general vorbind, copiii imita ce vad in jur si nu sesizeaza diferenta intre bine si rau decat mai tarziu, cand observa comportamentele dinafara familiei si inteleg discutiile parintilor. Daca nu ii apuca melancolia vazand cum traiesc altii, fura in continuare; sau fura atat de mult si atat de profesionist, incat vor trai "ca altii", cel putin o perioada. Foarte putini din puradei vor iesi din acest mediu. Si am scris asta gandindu-ma la familii care totusi dau o sansa minima copilului, sa mearga la scoala si sa aiba macar liceul. Sau sa fie adoptati. Aici in Romania exista o categorie pe muchie. Ar fi putut copiii sa ajunga sa presteze munci necalificate sau slab calificate, dar prin capacitatea copiilor si grija familiei ajung sa faca studii superioare si nu-i mai distingi de restul populatiei.

#649483 (raspuns la: #649462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de parola.uitata la: 29/01/2014 17:49:58 Modificat la: 29/01/2014 18:15:05
(la: Suflet, spiritism si nascociri)
Înţeleg apetitul femeilor şi copiilor pentru pricolici, am chiar o îngăduinţă anume pentru bunicile care spun poveşti cu strigoi nepoţilor, însă bunăvoinţa mi se sfârşeşte când obrăznicia fraieritului nu lasă loc raţiunii.

Ai obiceiul de-a amesteca gâştele cu caprele, fără să fi studiat comportamentul celor două specii. Întotdeauna se va găsi cel puţin un om care să răspundă unui fenomen-de-căpătuială, nu văd nimic mai mult decât dorinţa de îmbogăţire din acest proces.

Măcar ştii cum a început? Câţiva tineri cu chef de-a trage dintr-o ţigară s-au dus într-un loc cât mai ferit de privirile părinţilor şi atunci chipurile li s-a arătat nu-ştiu-nici-ei-cine, mai târziu şi-au dat seama c-ar putea fi vorba de-o hierofanie. Acum, tu cu poftă de fiori mici, poţi spune că nu fumau vreo iarbă prohibită?

#649786 (raspuns la: #649785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mi-a placut asta! :) - de proud la: 03/02/2014 12:14:07
(la: Sa mai si radem)
mi-a amintit de bunica. La ea in casa mirosea ca la Plafar.:) Cunostea toate plantele din padure. Padure de foioase din lunca Muresului. Se intindea in spatele casei la cativa metri.
 photo luncaMuresului.jpg

O singura data a fost la medic. Copiii, sase la numar i-a nascut singura acasa, degetul taiat si l-a cusut la loc. Pe la spatezeci a facut tensiune si pentru ca era in vizita la oras, iute cu ea la medic ... care i-a spus ca ar trebui sa schimbe dieta la varsta asta. De atunci a trecut pe patrunjel. A mai trait pana la noua's'unu, si poate mai traia si azi daca nu se discontinua frectia cu alcohol. :)))
#650006 (raspuns la: #650003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de Victorian Silă la: 03/02/2014 18:33:09
(la: Suflet, spiritism si nascociri)
Pe vremea cind eram in facultate, am incercat si eu chestia aia "de spiritism" cu cheia care sta sprijinita pe degete, de ea legata Biblia.
Cum nu aveam Biblie, am luat Camasa lui Hristos, (carte care la vremea aia mi-a placut), am invocat spiritul bunicului - trebuia cineva care nu murise demult. Intii am pus niste intrebari din trecut, verificabile si cartea s-a rotit exact de cite ori trebuia iar amicul (cu care invatam impreuna in sesiune) nu avea de unde sa stie raspunsurile. Apoi am pus intrebari legate de viitor, de ex daca o sa am copii, citi, etc. Toate s-au adeverit.
Si acum parca vad cum a facut cartea la o intrebare a carui raspuns nu era nici da, nici nu (prea personala ca sa o dau aici): pendula cind la stinga cind la dreapta.
A fost foarte interesant.
Totusi.. nu pot exclude posibilitatea ca totul sa fi fost o coincidenta.
- de parola.uitata la: 06/02/2014 21:21:48 Modificat la: 06/02/2014 21:35:40
(la: Ati vazut filmul? )
"This movie was banned in france to prevent revolution :p". Asa a fost? Mi se pare o exagerare.


Un film prost, tare prost. Mi-a amintit de o peliculă poloneză pentru copii, atât de veche încât nu îi mai ştiu titlul. O compunere caricaturală a lumii trăite azi, cu voite greşeli de reflecţie (ex - "noi l-am trimis" când vorbea de Iisus) şi elemente de comedie uşurică. Ideile constituente se regăseau şi în limbajul bunicii: televizor, exces, poluare, îmbuibare, toate însoţite de un mare NU în faţă, ceea ce exclude vreo interzicere a filmului de parcă ar vehicula cine ştie ce noi concepte menite să deschidă deodată ochii umanităţii. Iar spirala de început şi toată rulada aia umană care apare în prima parte... m-au făcut să mă întreb pe unde o mai fi Gregorian Bivolaru.
monte - de Baby Mititelu la: 07/02/2014 14:12:04
(la: Guilty or Not Guilty?)
Stiu ca subiectul este si sensibil si complicat.
O fetita la varsta aia...De la 7 ani ai amintiri, le ai si de la 3. Cand ai 3, 4...7 ani nu intelegi ca esti violata, nu ai idee despre ce inseamna sexualitate si mai ales daca se intampla cu tatal, bunicul, unchiul, vecinul- persoane in care copilul are incredere totala- chiar ca nu intelegi ce se intampla cu adevarat.
Dar dupa o vreme incepi sa metabolzezi, sa procesezi, sa aduni mirare, durere, ciudatenii- "nu-i spune mamei, sa ramana secretul nostru!"- nefiresc samd. Asa se explica faptul ca timpul trece - poate ani multi- pana sa inteleaga cineva ce se intampla cu copilul. Ca sa nu mai spun de rusine, vinovatie in sufletul si mintea copilului! Mamele insele inteleg tarziu. Daca copilul povesteste , inca se poate trata...dar daca ajungi sa ai 30, 40 de ani si sa spui ce ti s-a intamplat cand aveai 5 ori 7...este deja prea tarziu.
Revenind la WA, toata grozavia se bazeaza pe povestirea fetei. Eu am incredere in copii.
#650245 (raspuns la: #650243) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Lascar Barca la: 14/02/2014 14:43:41 Modificat la: 14/02/2014 14:49:51
(la: Blestemul pământului pentru abandonarea fraţilor)
Nu-i chiar asa.
Mi-am amintit acum ceva. La scurt timp dupa revolutie, cind s-a dat dretul la pensie taranilor necolectivizati, au inceput sa vina oameni la noi acasa, la Oravita(CS), sa-l roage pe tata sa le faca dosarul necesar. Doar pentru simplul motiv ca el era fiul fostului deputat taranist din perioada interbelica. Mai sa fie, astia erau copii pe vremea cind bunicul se lupta pentru parintii lor in Parlament...
#650653 (raspuns la: #650646) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Baby - de zaraza sc la: 13/03/2014 10:14:54
(la: articol de M Cartarescu)
Si mie mi-a fost destul de bine in comunism. Ce a scartait: familia dezmembrata de catre comunisti a bunicii dinspre tata, tata si fratii lui din care patru au facut facultate in conditii mai mult decat vitrege si unul care nu a facut facultate. Capul familiei, bunicul meu, murise cu ani inainte sa vina comunistii. Ei fusesera un fel de boierasi de la tara, avusesera in proprietate imprejurimile unui sat.

Familia mamei mele, numita familie de chiabur si ca urmare unii sateni se uitau chiorâş la noi. Asta nu a fost mare paguba, desigur. Mai rau le-a facut comunistii acelora, ca le-au pus in cap aseemenea ganduri. Bunicul meu o fi avut ceva de suferit ca a simpatizat cu legionarii, nu stiu exact, nu e asa important.

Destinul frant al tatalui meu. A vrut sa urmeze facultatea de italiana, dar asta i-a fost interzis dupa un an de cursuri. A se vedea rigiditatea de care pomeneam la conferinta despre stres. :D

Destinul frant al atator oameni cu studii, capabili, inteligenti, oameni adevarati, bagati in inchisori si multi dintre ei morti sau pusi pe linie moarta. Practic disparitia acelei paturi de oameni cu coloana vertebrala care fie au fost inchisi, fie au plecat peste granita. In locul ei a fost impusa cu forta o patura de activisti, oameni scoliti peste noapte, arivisti si oportunisti.

Orele de ideologie politica, monstruozitati ale somnului ratiunii. Disparitia psihologiei din scoli.

Erau locuri de munca, fireste. Erai liber sa invarti hartii, sa te faci ca lucrezi fara tragere de inima. Ce conta, cata vreme partidul te tinea in viata cu aparatele puterii? Erau locuri de munca unde romanii au invatat sa se descurce cum pot, caci utilajele vechi trebuiau sa mearga cu piese de schimb improvizate.

Am invatat sa aplaudam ca sa ne fie bine, sa tacem cu incapatanare peste tot ca sa nu facem rau familiei.

Se dadea mita ca si acum, dar mai discret si mai putina, cred. Pe vremea aia circulau cartusele de Kent, sapunurile Fa, Amo etc.

Medicii nu erau mai de incredere ca si acum. Dar nu se facea atata valva cand se mai gresea. Oameni suntem!... Diplomele sunt insa mai multe si ca urmare... si mai multi oameni nepotriviti in anumite posturi, meserii.

Crezi ca acum dau mita oriunde ma duc? :)) Am dat un pachet de cafea la o doctorita din scoala fetei ca sa aiba scutire la sport, prin 2004. In rest mai functioneaza relatiile, ca si in occident, de altfel. Nu agreez nici mita, nici relatiile. Daca pot ajut pe oricine imi cere si imi sta in putere. Numai ca inafara de sfaturi... :D nu prea pot altceva.

Mai scartaia agricultura. Tarani saraciti, munciti, care traiau la limita saraciei.

Si peste toate astea zburau revistele straine, ideile noi, cibernetica, simteam mirosul de "friptura", dar nu puteam manca. Magazinele de orice fel erau tot mai decolorate si marfurile repetitive pana la exasperare, magazinele de legume-fructe aveau sali lungi pline de conserve. In Iasi disparusera in ultimii ani ciocolatele aproape cu totul. Am prins sfarsitul comunismului in judetul Bistrita-Nasaud, unde fusese un prefect mai cald cu oamenii si si zona Nasaudului reusise sa nu fie cooperativizata. Gaseam in Bistrita, rareori, ciocolata la pachet cu biscuiti ordinari sau ceva asemanator. Se mai gasea unt la tarani in piata, caci la magazin era pe ratie. Ah, apropo de unt/margarina. Prefer totusi untul natural, cu vitamine si saruri minerale furnizate de natura, decat margarina in care baga vitamine izolate (prin ce metode?) de alti componenti vitali.

Daca mai era aici comunism, eram ca in Coreea de Nord. Nu aveam grija zilei de maine? Nu aveam nicio grija, nu mai aveam suflet, viitor, speranta, nimic.

#651286 (raspuns la: #651278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inaintand pe M41 - de zaraza sc la: 28/05/2014 07:45:57
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/inaintand-pe-m41

"[...] Pentru a mai sonda terenul in micile satuce ce urmeaza mai intreb localnicii daca e sau nu e inchis drumul mai in fata, si nici unul nu-mi zice un nu categoric. Unii spun ca nu stiu, unii spun ca e deschis, altii ca e o bucata rupta de care stiam deja. Trec pe langa mine si 4 motoclisiti din elvetia, daca au trecut astia si i-a lasat politistul ar trebui sa fie ok.

Satele de aici sunt mici si indepartate intre ele, si ca si in Uzbekistan ma trezesc cam de fiecare data cu un card de copii dupa mine care striga “Hello”, “Hello”. Doar ca aici probabil fiind ceva mai obisnuiti cu turistii unii mai smecheri te intreaba daca ai bani sa le dai. Oamenii in schimb arata complet diferit de uzbeci, mai ales pe aici pe unde mi se pare ca aproape fiecare barbat are un fel de barba gen “tap”. Fara a o spune in sens rau arata cam ca imaginea pe care o avem despre afgani, si e normal caci granita e foarte aproape, iar limbile si popoarele sunt destul de apropiate. In amandoua locurile se vorbeste un fel de farsi, iar in Afghanistan traiesc foarte multi Tadjici.

Dupa pauza de pranz, in schimb, imi iau inca o cazatura din cauza spd-urilor, ce au devenit cam imprevizibile pe urcari mai ales cand se mai nimereste ceva noroi sau pietricele. Doar ca de data asta pe langa o julitura superficiala cazatura s-a lasat si cu ceva daune, caci am cazut fix pe partea cu aparatul, iar aparatul s-a nimerit fix in laterala asa ca atunci cand am cazut m-am cam proptit in el.[...]"

Singuratic
Image and video hosting by TinyPic
proud - de Homo Stultus la: 17/06/2014 02:51:26
(la: Dezbatere )
nu știu dacă se duce. N-am apucat să îl termin de citit, am aruncat un ochi între două exerciții de gramatică. (Mă omoară concordanța timpurilor...)

Mă refeream la autoritate în primul rând în contextul realității sociale (în articol e stat totalitar vs democrație).

Întruchipări ale autorității pot să fie multe. Cred că prima mea amintire în legătură cu asta e de la grupa mică de grădiniță atunci când am furat un creion colorat de culoare verde și bunicul meu (care îmi explicase că furtul e rău) m-a obligat să îl duc înapoi și să îmi mărturisesc fapta în fața celorlalți copii. Nu mi-a fost atât de rușine decât de câteva ori în viață.

#652067 (raspuns la: #652066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 24/11/2014 14:50:43 Modificat la: 24/11/2014 14:58:05
(la: Primul vinovat penal. Liviu Dragnea a blocat suplimentarea secţiilor de votare în Diaspora)
Eu n-am fost bugetar doamna dar am simtit pe pielea mea ce a insemnat faptul ca o mare masa de "clienti" si-au redus "pretentiile" in functie de posibilitati.
Ce este curios ca "asistatii" statului reprezinta o grija si in tarile alealate de peste granite si traiesc mai bine decat majoritatea de pe aici din munca. N-a inventat Romania "pomanagii" asa cum erau demuniti cei intretinuti din bugetul statului de colegii tai pe alte site-uri unde faceau spume cam in acelasi mod de vehement dar si cu "strigaturi" d-alea grele.
Pai sa ne facem justitie privata, politie privata, primarii private iar pensionarii dupa ce ies din campul muncii sa fie condamnati la moarte, ca sa nu mai atarne de gatul propriilor copii pe care i-au cresut pe "gratis" pana pe la macar 18-20 de ani.
Daca esti orb, ciung, cretin sa facem ca in Sparta, in prapastie frate, n-ai dreptul sa traiesti.
Mai nene tu chiar vorbesti serios cand preiei asa niste lozinci, incerci macar sa le citesti inainte ca sa vezi ce afirmi?
Pai vrei protectie ca sa nu fii regulata, doamne fereste in piata publica, vrei sa intri intr-un parc fara sa vina unul lat in spate si sa zica ca-i a lui ca asa vrea el si trebuie sa platesti daca vrei sa stai pe banca si cate si mai cate? Pai atunci din prinosul tau trebuie sa intretii niste "autoritati" care sa reglementeze treburile in societate, auzi ai dracu pomanagii, sa-i plateasca astia de pe Marte nu eu dar sa ma slujeasca pe mine... :))))
#653041 (raspuns la: #653040) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...