comentarii

Citadela lui Antoine de Saint-Exupéry


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Experienta mea - de desdemona la: 22/04/2004 09:31:19
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Si eu am trait 4 ani in Anglia. Si am intalnit diferiti romani pe acolo. Ca si altii, si romanii sunt de toate temperamentele si felurile: mai blanzi, mai aprigi, cinstiti, necinstiti, mai mult sau mai putin educati, provenind din diferite parti ale tarii, si mai multe medii sociale. Experienta mea in Anglia a fost ca studenta, si din aceasta cauza am avut norocul sa fiu inconjurata de persoane cu varsta, grad de educatie, situatie si preocupari aproape identice, care imi erau si colegi. Cred ca mai bune premize nici nu se puteau ca sa ne faca sa devenim prieteni. Vreo 4 din ei veneau de la aceeasi universitate sau din acelasi oras, cativa din ei imi fusesera colegi sau seminaristi 4 ani in facultate. Ei au fost pentru mine ca o familie, si mi-au devenit foarte dragi (chiar daca uneori din cauza temperamentelor diferite ne mai si certam). Am fost un fel de 'asociatie' neinregistrata si ne-am simiti foarte uniti si bucurosi ca eram in grup. Ei mi-au 'lipit' porecla 'Desdemona'. Cu anii, au aparut alti si alti romani (de varste cam asemanatoare) care veneau la noi (locuiam 10 in aceeasi casa care era un fel de cartier general), si toti ne bucuram sa putem vorbi un pic romaneste (cine nu stie ca e mai confortabil sa iti exprimi sentimentele in limba materna) si sa facem schimb de impresii si retete romanesti. De cand m-am maritat m-am mutat din 'sanul familiei' fiindca sotul nu era roman si se simtea exclus din cauza limbii. Totusi, nu am incetat sa-i iubesc, si desi acum sunt in Franta, ei inca imi umplu in suflet un mare gol care l-am avut cand am plecat departe de prieteni si familie.

De cand am venit in Franta imi lipsesc tare mult acei prieteni, si atmosfera intima si relaxata ce era intre noi. As vrea sa cunosc cativa romani (aici in Rouen) care se afla intr-o situatie asemanatoare cu mine (in jur de 20-30 de ani, cu orizonturi largi si care mai ies din cand in cand seara la un dans). E adevarat ca nu te imprietenesti cu oricine numai fiindca vorbeste romaneste, dar daca gasesti printre persoanele cu care te poti intelege bine si unele care au o cunoastere si un interes pentru Romania, sunt sanse sa-ti fie ceva mai dragi ca altii, tocmai din cauza acestui punct comun.

De fapt, ma bucur ca m-am inscris la Cafeneaua. Prin discutiile de aici, ma simt aproape de unii dintre voi ale caror texte le citesc, si e ca si cum mi-as crea prieteni virtuali. De aceea nu prea imi place cand cineva ataca pe altcineva. Desi nu ne cunoastem in 'viata reala', ne putem simti aproape daca impartasim aceleasi pareri si sentimente.

Antoine de Saint-Exupéry spunea :
"Dragostea nu inseamna a ne privi unul pe celalalt, ci a privi impreuna in aceeasi directie".

Numai bine la toata lumea !

Desde
maan - de Intruder la: 18/12/2006 10:51:20
(la: plecaciuni, multzamiri, oscaruri)
ce-ti veni cu multzumirile?
eu la cine sa multumesc? ...ca nu sunt nici anul asta mister cafenea, fi-mi-ar capu' sa-mi fie!

multumex lui ala micu' pentru ca m-a invatat sa umflu baloane si sa trag cu invizoace.
...apoi mamei, ca nu m-a dat cu capul de ciment si ca a avut grija sa nu ma-nec cu boabe de porumb.
lui tata, ca si-a dorit un baiat...
stolului de pasari din creierii mei care stiu ele ca nu-s Prometeu...
celor ca tine, ca stiti sa prindeti mingiile.

maan...imi vine sa organizez la anu' un concurs "miss cafenea" si "mister", cu tine...ne intalnim in lift (unde-i cartierul meu general) si vorbim...s-aduci computerul ala cu abtzibilduri; eu il aduc pe ala micu' sa nu te compromit si sa ne fie asistent...il trimitem dupa tigari (ca tot nu te deranjeaza fumul), dupa cate-o badoaca de votca, una-alta...

______________________________________
"You risk tears if you let yourself be tamed."
(Antoine de Saint-Exupéry, The Little Prince)

maan - de Intruder la: 24/12/2006 08:51:01
(la: craciuneli)
la multi ani si tie...
portile mele sunt mereu deschise celor ca tine...cheia e la voi.

intruder

______________________________________
"You risk tears if you let yourself be tamed."
(Antoine de Saint-Exupéry, The Little Prince)

admin, cafenea... - de Intruder la: 24/12/2006 08:55:04
(la: Sarbatori fericite!)
pentru toata lumea un "la multi ani" spus din inima...
sa scriem aici si peste zece ani si peste o suta...
Sarbatori fericite.


______________________________________
"You risk tears if you let yourself be tamed."
(Antoine de Saint-Exupéry, The Little Prince)

*** - de alex andra la: 12/02/2007 18:34:07
(la: Loc pentru pus o vorbă bună)
Vezi, acolo, lanurile de grâu ? Eu nu mănânc pâine. Pentru mine grâul e inutil. Lanurile de grâu ni-mi amintesc de nimic. Şi asta-i trist. Dar părul tău e de culoarea aurului. Şi atunci va fi minunat când mă vei îmblânzi. Grâul, care e auriu, îmi va aminti de tine. Şi-o să-mi placă şuierul vântului în grâu...

(Antoine de Saint-Exupéry, Micul Prinţ)

Lost without music in a world of noises
#175051 (raspuns la: #175048) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:))))molloy,molloy - de munteanu rodica la: 15/09/2011 16:04:51
(la: Destin)
"Oamenii mari nu pricep niciodată nimic și este obositor pentru copii să le dea întruna explicații."
din
Micul Print
banuiesc ca ai auzit de Antoine de Saint-Exupéry
#620717 (raspuns la: #620702) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu cred ca exista carte care - de Magul la: 03/09/2005 11:32:48
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu cred ca exista carte care sa nu-ti influenteze gandirea intr-un fel sau altul. Ca sa nu mai lungesc vorba,pe mine m-a influentat "Citadela" lui Antoine de Saint-Exupery(o adevarata filosofie a vietii), precum si ciclul "Dune" al lui Frank Herbert , care e cu mult mai mult decat o banala povestire SF ,e un adevarat Univers distinct.
motanelul - de alex andra la: 01/05/2008 18:51:59
(la: Curajul fricii)
Io ma gandesc mai degraba la unele personaje literare, de exemplu la cele ale lui Malraux si Saint-Exupéry, care ma impresioneaza prin firescul eroismului lor, unul cotidian, trait fara constiinta maretiei lui, fara ostentatie si fara asteptarea vreunei recunoasteri si recompense.
#307217 (raspuns la: #307174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de alex andra la: 27/04/2009 13:51:43 Modificat la: 27/04/2009 18:23:36
(la: 20 de carti, de citit intr-o viata...)
Cervantes - Don Quijote
Dostoievski - Fratii Karamazov
Proust - A la recherche du temps perdu
Bulgakov - Maestrul si Margareta
Saint-Exupéry - Micul Print
Marquez - Un veac de singuratate
Llosa - Matusa Julia si condeierul
Diderot - Jacques le Fataliste et son Maître
Eugenides - Middlesex
Makine - Testamentul francez
Rouaud - Les Champs d'honneur
Céline - Mort à crédit, Voyage au bout de la nuit
Virginia Woolf - Spre far
Boris Vian - L'Ecume des jours
Joyce - Dubliners
Carpentier - Ritualul primaverii
Malcolm Lowry - La poalele vulcanului
*** - de munteanu rodica la: 27/04/2009 15:44:47
(la: 20 de carti, de citit intr-o viata...)
Voltaire-Zadig
Merimee-Carmen
Moliere
Proust-In cautarea timpului pierdut
Caragiale
Saint-Exupéry - Micul Print
Thomas Mann-Muntele vrajit
Umberto Eco-Numele trandafirului
Huxley-Frunze uscate; Punct
Contrapunct
Garcia Marquez -Un veac de singuratate
Victor Ion Popa-Take, Ianke şi Cadâr
Marin Preda-tot
Kiritescu -Gaitele
*** - de Daniel Racovitan la: 12/12/2013 11:19:58
(la: Texte eliminate din ESCROC SRL)
"am taiat mai bine de 10% din roman"

foarte bine! sfatul lui Saint-Exupéry e in continuare valabil
#648730 (raspuns la: #648701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea ca experienta de a trai - de maria30 la: 13/06/2005 16:48:03
(la: iubire? acum serios vorbind...)
am aproape 30 de ani si am crezut ca stiu ce inseamna sa iubesti... am confundat insa iubirea cu un foc de paie, cu o orbire si cu o obisnuinta de colegi de apartament...
am fost casatorita mai multi ani, am inceput la un moment dat sa simt nepotrivirea din ce in ce mai acut, pana cand a devenit prapastie... si nu vorbesc aici de perceptia mea (subiectiva, deci posibil deformata), ci de realitatea confirmata de cei din jur...
iubirea tine de experienta... daca ne referim la iubire ca pasiunea aceea romantica, idealista si extremista, atunci, dupa parerea mea, iubirea nu exista, pentru ca nu e sustinuta in substanta, nu are stabilitate...
dar daca iubire inseamna o capacitate de a trai plenar, lucid, constient si nevertheless afectiv o relatie, in extremis capacitatea de a empatiza cu semenii, de a te ridica deasupra aparentelor si de a intelege ratiunile intime si individuale ale gesturilor sale, atunci pot sa spun ca aceasta e iubirea adevarata...
de-asta spun ca iubirea tine de experienta... tine de asimilarea greselilor, de intelegerea mecanismelor care au dus la rezultate nedorite in situatii similare, tine de deschidere si sinceritate, de acceptarea de sine si de cei din jur, de "to be at ease with the world"...
iubirea adevarata nu te face posesiv, nu-ti dezvolta aspectele negative ale personalitatii, pentru ca exista in ea puterea de a intelege lucrurile si din perspectiva celuilalt, si de a mentine astfel fragilul echilibru dintre "vreau", "pot", "trebuie"...
iubirea adevarata iarta si merge mai departe... ea nu depinde de "accidentele" de comportament ale celui drag, pentru ca oameni suntem toti si supusi greselii... iubirea adevarata priveste in zare, pe deasupra amanuntelor, si vede "drumul de caramida galbena" al lui Dorothy (Vrajitorul din Oz) si stie ca esenta ei este caldura si armonia, asa cum "esenta pasarii e zborul, esenta unei caravane e mersul ei prin desert catre o tinta" (Antoine de Saint-Exupery, "Citadela")...
va scriu din mijlocul unei iubiri adevarate... care nu-mi lasa loc pentru temeri, pentru indoieli, pentru jumatati de masura... este adevarat ca atunci cand iti intalnesti sufletul-pereche, simti asta din prima clipa...
si mai e ceva... eu cred ca iubirea incepe cu sufletul si se implineste in trup... noi asa am inceput sa iubim, intai simtindu-ne sufletele impreunate intr-un tango teribil de terestru, cu vise posibile, nu probabile, cu target-uri care se ating progresiv, fara sa ardem etapele si fara joc de scena... dupa care am inceput sa ne dorim unul pe celalalt...
dorinta de a ne uni, care se reflecta in senzorial... dar fara un tremur al sufletului, ramane o impreunare comuna... sufletul meu locuieste in spatele pleoapelor lui... ochii lui imi vorbesc fara cuvinte, cand ii vad incep sa se miste lucruri in mine, sa se disloce si sa se reaseze dupa patternurile lui...
iubirea fara incredere totala e ca o palma pe care ti-o tragi singur in oglinda, ca si cum ai spune "nu te cred pentru ca nu sunt in stare sa ma cred pe mine capabil de asta"... in mainile acestui barbat imi pun viata fara second-thoughts...
stiu ca sunt inclusa in deciziile lui si ca, desi nu intotdeauna timpul o permite, imi acorda atentie de o intensitate care vorbeste de la sine...
timpul petrecut cu el e quality-time, cu naturalete si substanta...
aud uneori oamenii indragostiti spunand "mi se pare ca visez... ciupeste-ma sa ma conving ca mi se intampla"... la noi nu-i asa... STIM ca nu visam si nu construim castele de nisip...
nu stiu daca el a mai iubit asa... dar stiu ca eu nu banuiam ca exista ceva atat de frumos si plin si lipsit de ambiguitati, fara cautari gen trial-and-error ("incercare si eroare") cum este ceea ce traiesc acum...
nu stiu ce am facut ca sa merit sa mi se puna dinainte o cupa plina cu rasarituri de soare si ape limpezi...

cu speranta ca m-am facut inteleasa si dorinta sa intelegeti ce va povestesc eu traindu-le la randul dvs, nu insirand cuvinte,
maria
deocamdata am si eu trei auto - de Intruder la: 04/10/2005 14:20:46
(la: carti care v-au refuzat)
deocamdata am si eu trei autori care m-au refuzat:

Antoine de Saint Exupery- Citadela
Jean Paul Sartre- Caile libertatii (4 vol.)
Anatole France- Insula pinguinilor

Cu "Citadela" stiu ca am facut cunostinta prima data in clasa VIII-a...
Dupa ce am terminat clasa VII-a am avut-o ca "lectura de vacanta"...m-am strofocat putin, am avut toata bunavointa, degeaba! Tin minte ca trebuia sa trec pe un "caiet de lecturi" rezumatul cartii. cateva pagini bune!...eu am deschis cartea la-ntamplare si am copiat cuvant cu cuvant atatea pagini cate am crezut de cuviinta. norocul meu a fost ca profa de lb. romana nu s-a ''prins'' de schema...sau poate doar s-a prefacut...era totusi o carte destul de greu de digerat pentru varsta aia...am incercat si mai tarziu, degeaba...

"Caile libertatii" le-am primit cadou de la un prieten...huh, am incercat si n-am putut...
stie cineva de ce a refuzat Jean- Paul Sartre premiul Nobel pentru literatura? (1964)

Anatole France...prea sceptic pentru mine...

mai sunt, o sa-mi aduc aminte...
#76608 (raspuns la: #76556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!
Viitorul - de SB_one la: 13/03/2004 13:31:26
(la: Intelepciunea saptaminii)

-Viitorul ,ar trebui sa nu-l pronosticam, ci sa-l facem posibil.
(Antoine de Saint-Exupery)



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#11967 (raspuns la: #8483) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
books - de (anonim) la: 06/01/2005 00:34:29
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Bulgakov - Maestrul si margareta
Kazantsakis - Alexis Zorba
Vargas Llosa - Orasul si cainii
Antoine de Saint exupery - Le petit prince
Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey
Gustave Flaubert - Madame Bovary

I love books. Books deliver me from reality. The world is a huge twisted f**k. I am Madame Bovary living in a Bulgakov world.
rxnotta - de dianet la: 22/02/2005 22:01:14
(la: suflet ratacit)
As vrea sa-ti pot spune ca nu stiu prin ce treci. Si mi-e si mai greu sa recunosc ca am trecut si eu pe unde esti tu. Si mai e un mic secret: daca nu iti faci lectiile cum trebuie, adica nu inveti nimic din viata, istoria are un cinic simt al umorului prin simplul fapt ca tinde sa se repete. Pana si asta poate fi o recunoastere voalata a faptului ca nici eu nu sunt chiar "pe roze".

Dar nu vorbim despre mine aici. Stiu mult prea bine la ce te referi cand spui "Sunt seri in care aproape ca nu vorbim nimic, nu ne atingem,nu comunicam in nici un fel si, totusi ma vrea acolo.Stii care-i problema mea?Nu pot sa-l refuz niciodata!!!!!!!". Ca si atunci cand spui ca "Il iubesc dar nu sunt fericita decat atunci cand sunt cu el.In rest tot timpul imi pun intrebari si ma chinui cu o gramada de ganduri.". Si, intr-adevar, esti dependenta de el, adica una din cele mai periculoase lucruri, care pot avea consecinte neplacute. O sa te intreb ceva: daca ti-ar spune acum sa rupeti tot, ai face-o? Intuiesc raspunsul tau:nu, pentru ca il iubesti. Eu iti raspund altceva: nu, pentru ca esti dependenta, iar dependenta se confunda uneori fantastic cu iubirea. Desi varianta inversa e mai fericita, se gaseste foarte rar.

Un nene pe care-l chema Antoine de Saint-Exupery a zis candva o chestie, care suna cam asa: "Inainte de orice, iubirea este ascultare in tacere. A iubi inseamna a contempla. Va veni ora cand nu vei mai cere nimic. Nici buzele, nici zambetul, nici bratul dragastos, nici rasuflarea prezentei sale. Iti va fi de ajuns ca ea doar sa existe.[...] Nu confunda iubirea cu delirul posesiei, care aduce suferintele cele mai cumplite (as indrazni sa adaug: sau cu dependenta; nu e prea mare diferenta). Caci, impotriva parerii comune, dragostea nu te face sa suferi. Te face sa suferi instinctul de proprietate, care este contrariul iubirii."

Si tot pe aceeasi tema, un alt nene, Cioran, a fost chiar un pic mai cinic. Una din ideile lui spunea ca noi iubim din egoism, pentru ca fie vrem sa fim iubiti ca rasplata (asteptam reciprocitate de la cel caruia ii oferim sentimente), fie de teama de singuratate; in ambele cazuri, iubirea devine sinonima cu egoismul. Si in ideea lui s-ar putea sa gasesti ceva adevar. Eu am gasit, si m-a ingrozit. De abia atunci am inceput sa invat.

Punand cap la cap ideile unor oameni ceva mai destepti decat mine (redate mai sus), am intrat in ceata complet. Solutii mi s-au oferit: sa gasesc pe altcineva, sa lupt pentru iubirea mea (alta dovada de egoism - a lupta pentru iubire), sa il regasesc pe Dumnezeu etc. Atunci am ajuns la intrebarea pe care ti-am recomandat-o anterior: cine sunt? Nu stiu daca am raspunsul complet, dar macar am ajuns la pace cu mine insami. Si am realizat ca nu persoana iubita, altcineva sau chiar Dumnezeu ma pot ajuta, ci reprezinta doar alte forme de dependenta, sau alti "colaci de salvare". Si atunci? Simplu: stiu cine sunt, si sunt singura persoana pe care ma pot baza indiferent ce se intampla. Si atunci lucrurile se rezolva mult mai simplu.

Nu zic ca e o solutie desteapta, sau un panaceu universal. In plus, e si cumplit de greu de realizat pana la capat. Insa poti incerca, treptat, sa aloci din timpul pe care il petreci cu "imi pun intrebari si ma chinui cu o gramada de ganduri" gandindu-te la tine ca individualitate, fara a lua in cosiderare nimic si pe nimeni din jurul tau. Ai ceva de pierdut daca incerci sa te iubesti un pic si pe tine? Eu zic ca nu. Poate ai putea avea o surpriza placuta sa descoperi ca esti o persoana pe care te poti bizui, un om leal, care are si mandrie (a nu se confunda cu orgoliu) si onoare, pe care nu l-ai schimba pentru nimeni si nimic. Asta nu va atrage dupa sine decat moartea iluziilor false pe care si le cladeste oricine, lasand in urma doar sentimentele reale. Te pup dulce.
#37250 (raspuns la: #37026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cat mai costa o iubire - nimeni - de dianet la: 23/02/2005 08:25:35
(la: cat mai costa o iubire)
Vreau sa inteleg si eu un lucru. Nu e prima data, si probabil nici ultima, cand aud sau citesc ceva de genul acesta. Poate sunt doar ceva mai grea de cap. Iubirea costa? Iubirea se cumpara si se vinde? Iubirea e o marfa? Nu inteleg de ce optica generala asupra iubirii este exclusiv economie de piata, ceva de genul "freaca-ma pe spate, ca sa te frec si eu pe spate". Sau poate mentalitatea de comert cu orice e la moda. Insa nu am cum sa alatur cei doi termeni (comert si iubire; sau comert cu iubire), pentru ca sunt incompatibili. Sau cum zicea nenea Antoine de Saint-Exupery (citat aproximativ): "Prietenii se gasesc foarte greu in ziua de azi. Pentru ca oamenii s-au obisnuit sa cumpere lucruri de-a gata de la pravalie. Si inca nu s-au inventat pravaliile de prieteni.". Si eu cred ca cele de mai sus sunt foarte valabile si in iubire. Pana la urma, ce costa? Iubirea? Sau posesivitatea, confundabila foarte tare cu egoismul (dorinta de a primi raspuns la sentimentele tale)? Acelasi Exupery mai spunea: "Iubirea se ofera, fara a astepta nimic in schimb. Si este bunul cel mai de pret, deoarece nu poate fi furat. Cine ar vrea sa fure ceea ce oferi de bunavoie?".
Deci, va rog sa ma lamuriti: cum ramane? Iubirea e o marfa de vandut/cumparat sau nu?
Multe... le-am uitat... - de scouty_tam la: 04/04/2005 00:35:35
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Am avut carti care m-au modelat atunci cand a venit vremea modelajului sau cand a venit vrema cititului. Una dintre cartile de care uitasem, este 'Maitreyi' de Mircea Eliade... si cartea aceea mi-a schimabt optica. Fiind la serviciu, si amintindu-mi de cartea aia, am cautat-o repede pe internet si am avut bucuria s-o si gasesc, pentru recitire.

In copilarie am avut o slabiciune pentru 'Ciresarii'. Daca era dupa mine, as fi continuat seria volumelor lui Constantin Chirita.
Tot la serii m-am oprit asupra Dune de Frank Herbert
Am continuat cu o diversitate de carti si autori... printre care Romanul adolescentului miop de Miercea Eliade, Lorelei de Ionel Teodoreanu, Idiotul de Dostoievski, Luni de fiere Pascal Bruckner, Paulo Coelho, David Lodge, Milan Kundera.

Imi va face deosebita placere sa recitesc ori de cate ori voi avea ocazia, exact ca atunci cand asculti o melodie de care nu te mai saturi sau te uiti la acelasi film de zeci de ori, gasindu-i alte amanunte... Alexis Zorba de Nikos Kazantzakis si Micul print de Antoine de Saint Exupery.

Sunt convinsa va vor mai fi!
__________________________
Surreal but nice
Don, - de Hypatia la: 12/05/2005 22:00:13
(la: cand veti fi mari cine ati vrea sa fiti?)
Apoi vad ca ai mutat gradinita aici..:))
Uite, eu cand eram mica, imi alegeam numai modele masculine: primul, era Dan Deleanu din "La Medeleni", al doilea era Fred Vasilescu, din "Patul lui Procust" si o data cu el a inceput seria pilotilor de avioane.
( Antoine de Saint Exupery a fost idolul adolescentei mele). Drept pentru care, hotarasem sa ma fac aviator, dar s-au opus parintii. (tata fusese aviator in tinerete, si hotarase ca un aviator in familie ajunge),asa ca am revenit la "virusul" instalat in primii sapte ani de viata de maica-mea si am devenit profesoara. Daca m-as intoarce inapoi,la varsta la care sa pot lua o decizie in acest sens, mi-ar fi foarte greu sa aleg.
Regret ca nu am formatie inginereasca, dupa cum regret ca nu stiu mai multa matematica. Daca l-as fi intalnit pe Matei Alexescu la o varsta mai frageda, cred ca l-as fi luat de model. N-a fost sa fie...
Hypatia
#48387 (raspuns la: #48372) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...