comentarii

Colega noastra Mihaela Sandu nu poate participa in data de 21 octombrie 2011 la programul de formare profesionala deoarece este plecata din Bucuresti ( in interes de serviciu)


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Adevarul>>25/11/03 - de anita47 la: 25/11/2003 03:38:12
(la: S-a schimbat ceva in relatiile romano-franceze?)
Franta - nerabdatoare sa primeasca Romania in familia europeana
articol in exclusivitate pentru Adevarul, semnat de ministrul francez al afacerilor europene, d-na Noelle Lenoir
===========================================

Dupa vizita in Franta a primului-ministru Adrian Nastase, in septembrie 2003, a fost randul presedintelui Romaniei, dl. Ion Iliescu, sa efectueze, in luna noiembrie, o vizita foarte reusita in tara noastra. Am avut placerea sa particip alaturi de domnia sa la intalnirea organizata de Camera de Comert franco-romana, putand astfel sa imi dau seama de extraordinara apropiere dintre francezi si romani. Este adevarat ca legaturile noastre sunt ancestrale: Romania latina si francofona isi aduce aminte de sprijinul acordat atat de adesea de catre francezi in trecut: Quinet, Lamartine si Michelet, aparatori ai poporului roman in timpul ocupatiei otomane, Napoleon al III-lea, care s-a angajat in Unirea principatelor romane si armata franceza care a luptat alaturi de romani in timpul primului razboi mondial. La randul sau, Romania a dat Frantei creatori extraordinari precum Tristan Tzara, Eugen Ionesco sau actrita Elvira Popescu. Actualitatea ne apropie inca si mai mult, pe masura ce procesul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana avanseaza. In acest sens, raportul publicat recent de catre Comisia Europeana recunoaste eforturile importante desfasurate de Romania pe calea aderarii sale. In special, Comisia considera ca Romania poate fi considerata o tara cu o economie de piata functionala daca progresele constatate in prezent sunt continuate cu perseverenta. In acelasi timp, raportul Comisiei subliniaza capacitatea inca nesatisfacatoare a administratiei si a justitiei romane, in ciuda reformelor care au fost deja realizate sau demarate, precum si necesitatea absoluta de a lupta cu mai multa eficienta impotriva coruptiei. Daca raspunde acestui apel, asa cum autoritatile si ansamblul fortelor sale democratice sunt hotarate sa o faca, Romania va reusi. Eu sunt convinsa ca ea va putea, in aceste conditii, sa finalizeze negocierile sale de aderare asa cum doreste in vederea semnarii tratatului de aderare in 2005 si a aderarii efective la Uniunea Europeana la inceputul anului 2007. Franta doreste respectarea acestui calendar, cu atat mai mult cu cat Romania este o tara cu care Franta intretine legaturi de prietenie, si chiar mai mult decat atat, legaturi afective. Sustinerea acordata de catre Franta integrarii europene a Romaniei se materializeaza in cinci directii importante: in plan politic, prin numeroase contacte bilaterale si prin luarile de pozitie in cadrul reuniunilor europene; in plan financiar, prin efortul de solidaritate in crestere realizat de catre Uniunea Europeana - la bugetul careia Franta este cel de-al doilea contribuitor - si prin programele sale bilaterale; in plan tehnic, prin zecile de experti francezi angajati pe principalele santiere ale reformei - si sunt numerosi - in Romania; in plan economic, caci societatile franceze care au investit deja 1,5 miliarde de euro in economia romaneasca contribuie de o maniera semnificativa la modernizarea sa; in planul societatilor noastre civile, in fine, gratie miilor de parteneriate dintre ONG-urile si colectivitatile teritoriale din cele doua tari. As dori sa subliniez, in special, importanta cooperarii noastre in patru domenii: administratie publica, justitie si afaceri interne, agricultura - domeniu in care, din diverse motive, Franta si Romania au multa experienta de impartasit - si cooperare descentralizata. Formarea unei noi generatii de inalti functionari, munca guvernului si coordonarea interministeriala, descentralizarea, dezvoltarea unui corp prefectoral format din profesionisti sunt cateva dintre provocarile decisive ale reformei administratiei publice romanesti la care expertii francezi sunt asociati indeaproape. Primul-ministru are, de altfel, in cadrul cabinetului sau, o consiliera franceza pentru pregatirea tarii in vederea aderarii la UE. Aproximativ 30 de tineri romani urmeaza in prezent cursuri de lunga durata in cadrul Scolii Nationale de Administratie, angajata si ea in proiectul de dezvoltare a Institutului de administratie din Romania. Numirea domnului Pierre Truche, un eminent magistrat francez, fost prim-presedinte al Curtii de Casatie, in functia de consilier al primului-ministru roman, evoca proximitatea traditionala intre dreptul roman si francez. Dar aceasta numire de mare calitate semnifica, in primul rand, angajarea magistratilor francezi in reforma justitiei romane, precum si in lupta impotriva coruptiei si impotriva criminalitatii transfrontaliere. Formarea si recrutarea magistratilor, precum si crearea jurisdictiilor specializate, in special pentru minori, reprezinta exemple importante in aceasta privinta. O comisie mixta de cooperare judecatoreasca si juridica a fost creata in acest an, precum si un grup de legatura operational pentru problematica minorilor romani in dificultate pe pamant francez. Pe de alta parte, politistii francezi si romani au creat la Oradea un centru de coordonare si de control al frontierelor, deschis si altor politisti europeni. Recenta vizita a colegului meu Herve Gaymard si semnarea, cu aceasta ocazie, a unei declaratii politice si a unui protocol de cooperare au confirmat faptul ca Franta si Romania, doua dintre principalele tari agricole din Europa, impartasesc aceeasi conceptie despre Politica Agricola Comuna (PAC). Ele acorda aceeasi importanta dezvoltarii rurale si se arata decise sa-si multiplice actiunile de cooperare in acest domeniu, inclusiv in sectorul securitatii alimentare, care este atat de important pentru consumatorii europeni. Inca si mai fundamentala este cooperarea in domeniul politicii externe si de aparare. Prezenta, in curand, a Romaniei in Consiliul de Securitate a Natiunilor Unite, pentru o perioada de doi ani, va oferi celor doua tari ale noastre ocazia de a-si intari colaborarea in domeniul marilor dosare si de a contribui impreuna la afirmarea identitatii europene in lume, in deplina coerenta cu relatiile transatlantice puternice si de incredere. In fine, vizita in Franta, in septembrie 2003, a primului-ministru Adrian Nastase, care a participat alaturi de mine la incheierea "intalnirilor franco-romane privind colectivitatile locale" in departamentul Aveyron, a permis o noua impulsionare a cooperarii descentralizate, deja foarte dezvoltate, si a intalnirilor dintre cetatenii celor doua tari ale noastre. Francofonia, care este atat de vie in Romania, nu poate decat sa fie si mai favorizata. Ceea ce ma bucura, cu atat mai mult cu cat este important sa consolidam legaturile noastre culturale. Franta a fost alaturi de Romania in momentele dificile ale istoriei ei. Ea doreste sa mentina si sa-si intareasca sprijinul in cursul lunilor si anilor urmatori, pentru a primi in sanul familiei europene, in 2007, o Romanie moderna, care sa poarte o parte importanta a patrimoniului si a devenirii Europei. Un fost prim-ministru al unei tari din Europa centrala a afirmat ca tarile candidate nu doresc un colac de salvare; ele doresc sa urce la bord. Ei bine, Romania aproape a urcat, iar Franta ramane pe pozitii pentru a-i da mana, asteptand sa intre definitiv in familia Uniunii Europene.
======================================================================








Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Colega noastra Hypatia - de Mary la: 30/11/2004 13:25:17
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
Buna ziua tuturor. :)....Simt nevoia sa incep altfel pentru ca de citeva zile nu sint acasa si totusi am avut nerabdarea sa intru la Cafenea de la un Internet public....
Am citit cele citeva mesaje si trebuie sa spun ca ma bucur ca Anisia a iesit din carapace (frumos comentariul #30009, felicitari pentru simtul de observatie!) si ca sint de acord cu cele observate si de Gabi.
Am si eu cite ceva de spus/adaugat/subliniat.

Hypatia, cum spui tu in mesajul adresat lui Sanjuro daca nu ma insel saptamina trecuta, oamenii au simpatii si mai putin simpatii, dar aceasta tendinta umana de a ne apropia sau departa unii de altii in functie de motive subiective etc, o promoti si afisezi chiar si tu, DIN PLIN.....
Te citez:'' In Cafenea ,....o frecventez mai bine de un an, ii cunosc pe unii membrii, cu unii sint amica, am si contre, ca asa-i viata''....
Dar NU aceasta este explicatia mesajului lui Sanjuro care a declansat cele citeva comentarii.
Pur si simplu ce spune Sanjuro este adevarat, sint multi care gindesc ca el, numai ca nu toti au avut curajul sa ti-o spuna asa direct.Unii poate nu vor sa te supere si isi tin inca pentru ei parerile!!....Dar tu ar trebui de fapt sa apreciezi mai mult pe cineva care iti spune adevarul in fata chiar daca nu iti place ce iti spune, decit cineva care iti umple chestionarul de minciuni. Ca unul din putinele lucruri de care poti fi sigura intr-o comunitate virtuala este ca nu poti fi sigura de nimic...Deci nu poti avea incredere ca fiind 100% autentice, informatiile primite.
Eu cred ca tu trebuia sa respecti dorinta fiecaruia de a lua sau NU parte la aceste chestionar, imediat ce ai observat o ezitare....
Este aproape copilaros cum te duci pe alte subiecte pentru a-ti exprima nemultumirea apropos de cei care cum spui tu nu te inteleg (se pare, pe destul de multe subiecte: religie, conflict, suflet....)
Merg mai departe sa spun, nu mi se pare o atitudine profesionala cind aflindu-te printre cei de care te consideri mai bine inteleasa,faci aluzii(de obicei rafinate)la potentiale IQ, la pregatirea pe care o are sau nu unul, altul...Iar daca tu nu iti pastrezi acea profesionalitate OBIECTIVA fata de toti, cum te astepti ca tu, la rindul tau sa fi luata in serios de toti, in aceeasi masura?
Tema ta preferata se pare ca este Conflictul. Vorbesti depsre Conflict dar pe mine una nu m-ai convins ca tu ai resusit sa te mentii prea marginal fata de el.
Ne-ai spus ca esti profesoara, te credem, dar cel mai mult stii de ce ?Te credem pentru felul cum vorbesti cu noi. De sus si cu siguranta ca trebuie sa ai tot timpul dreptate. Tot timpul dai impresia ca trebuie sa ne explici ceva, ca noi trebuie sa intelegem ceva, ca nu sintem la nivelul tau de a intelege lucruri altfel simple pentru tine.....Vorbesti de conflict. Dar ti-ai marturisit vreodata cit de usor cazi tu in conflict cu toti cei care nu sint de parerea ta ?
Sigur ca nu esti singura cu aceasta slabiciune, fiecare dintre noi o are mai devreme sau mai tirziu, mai palida sau mai puternica....Dar intrebarea este, de ce sa acceptam pe cineva cu aceleasi inclinatii/slabiciuni sa vina si sa ne ''invete'' despre coexistenta in viata virtuala???
Vezi tu , noi sintem aici nu pentru a ne judeca sau etala, sintem aici ca oameni pur si simplu.Sintem aici ca Oameni , nu doctoranzi, nu studenti, si nici profesori, nici oameni de afaceri. Venim aici sa ne relaxam, sa ne destindem intelectual. spiritual, sa ne amuzam uneori, sa mai aflam cite ceva, sa ne dam o parere,sa mai invatam cite ceva. Apropo de relaxare si destindere, nu am gasit unde Sanjuro sa fi folosit cuvintul ''distractie'' dar si daca l-ar fi folosit, comentariile lui sint cel mai bun exemplu la ce inseamna pentru el ''distractie'' la Cafenea...
Si eu vin aici de mai bine de un an, dar nu mi-a trecut vreodata prin cap sa intreb pe cineva ce si unde a studiat , lucreaza etc. Am preferat sa cunosc pe fiecare din raspunsurile date, din ce au de spus. Si crede-ma, asta este o mai buna metoda de a cunoaste oameneii, observindu-i, ascultindu-i, deci in timp.
Nu te poti astepta la un rezultat corect al cercetarii tale daca te rezumi sa judeci oamenii dupa bunavointa de a-ti da raspunsuri la citeva intrebari, mai ales cind nu poti avea garantia ca raspunsurile sint adevarate....Sa nu mai vorbesc si de micul procent care au vrut sa participe.Nu vad cum te poate ajuta sa iti formezi o opinie obiectiva despre sute de membrii, daca tot ce vei cunoaste vor fi cel mult zece rapsunsuri. Deci nici obiectiv , nici adevarat nu are cum sa fie chestionarul tau...
Stii care este cea mai mare calitate apreciata de noi la Cafenea? Ca ne putem inscrie anonimi. Nu trebuie sa aratam nimic, sa spunem nimic ce ar putea dovedi cine si ce sintem. Ne place aceasta discretie si cred ca asta caracterizeaza pe fiecare aici. Si sint convinsa ca si pe tine, tot asta te-a atras sa vii la Cafenea.
Da, sintem o comunitate, chiar una inteligenta, in care ne straduim fiecare sa ne respectam unii pe altii.
Acesta este de fapt un merit dublu. Al nostru, pe de o parte, si Daniel pe de alta parte. El este acela care fara multa vorbarie, dar EXEMPLU personal de discretie, obiectivitate, prestanta, a reusit sa se faca respectat de toti si sa ne faca tacit pe toti, sa il respectam si acceptam ca moderator/mediator. El a reusit acest lucru pentru ca de la inceput ne-a tratat pe fiecare in mod egal, nu a aratat ca ar simpatiza mai mult pe unul sau altul.
Cam acesta este si motivul pentru care Sanjuro a spus ca situatia ar fi fost alta daca ar fi fost initializata de Daniel. Calitatea lui de napartinitor.

Citez acest comentar al tau:
''Sanjuro sa fie acelasi tip care propune subiecte interesante despre carti s.a. cu cel care se incapatineaza atita sa ma contreze?''

wow !!!! Exact ca la scoala primara . Cine are curajul sa o contrazica pe doamna invatatoare??...
Ce inteleg eu din afirmatia ta este ca tu nu crezi in stare sa propuna un subiect interesant, cineva care nu este de parerea ta !!
Si daca tot sintem la psihologie sociala, tot ce inteleg eu din aceste cuvinte ''cel care se incapatineaza sa ma contreze'' este aroganta si agresivitate verbala, iar aceste ''calitati'' nu impun nici respect nici cooperare....

Well, ar mai fi multe de spus, dar sint sigura ca imi vei mai da si alte ocazii..........
Ai remarcat undeva ca spun, alaturi de OzZY, lucruri interesante. ....:))::...

As fi fericita sa gasesti si aici cite ceva interesant pentru tine, studiul tau etc......
Daca nu, este absolut OK.....


we all have a role to play
prezumtia de nevinovatie inca nu s-a desfiintat - de yogi bear la: 03/12/2005 17:37:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
In primul rand:
Articolul initial al acestui thread, cel care este vizibil intotdeauna, pentru orice nou venit, contine minciuni grosolane si este discriminator fata de practicantii yoga, autorul sau putand intra sub incidenta legii:

O.G. nr.137/2000 - privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Dreptul la demnitatea personalã
Art. 19. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, dacã fapta nu intrã sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandã nationalist-sovinã, de instigare la urã rasialã sau nationalã, ori acel comportament care are ca scop sau vizeazã atingerea demnitãþii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitãti si legat de apartenenta acestora la o anumitã rasã, nationalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã ori de convingerile, sexul sau orientarea sexualã a acestuia.

In al doilea rand:
Cred ca fiecare individ trebuie sa-si vada de propriul drum, de propria batatura, sa si-o ingrijeasca, mature si curete de uscaturi (sunt o multime in cea ortodoxa, cu exemple in presa recenta, nu intru in amanunte, pentru ca nu imi face placere, si eu sunt ortodox). Cat timp ne tot uitam la capra vecinului a noastra s-ar putea sa moara de foame si nici noi sa nu ne mantuim.

Lipsa de argumente nu e indicata de prezentarea celor confirmate de organizatii aparatoare ale drepturilor omului (ba din contra), ci de apelarea la intrebari de genul "faci parte din MISA?".

S-au emis aici si in presa argumente spirituale, biblice, morale, juridice ... , prezumtia de nevinovatie a fost incalcata de nenumarate ori. De ce au fost necesare toate astea? Un proces e in derulare (desi autoritatile il tot amana), nu e de ajuns sa asteptam rezultatul lui?

Au fost necesare pentru ca "dovezile" prezentate in cererea de extradare facuta pe baza a 2 (doua) mandate de arestare nu stau in picioare. Au fost necesare pentru a putea amorti opinia publica cu ocazia abuzurilor si violentelor si sunt in continuare necesare pentru a-i apara pe cei vinovati de aceste abuzuri. Aceştia sunt Ilie Botoş, Lia Savonea, judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, Grigore Chaborsky, procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, George Bălan, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Virginia Chiriţă, Nelu Ogarcă, Virgil Bratu şi Alexandru Ionescu, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Eusebiu Şerbănoiu, Marian Delcea şi Marian Gherman, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Dumitru Ilieş, comisar în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Cercetări Penale şi Mihai Vlad, agent SRI, inspector principal în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog şi procuroarea Elena Sandu. În timpul percheziţiilor şi anchetelor care i-au vizat pe yoghini MISA, aceşti procurori şi magistraţi au comis abateri grave precum infracţiune continuată de abuz în serviciu, purtare abuzivă, furt calificat, vătămare corporală, ameninţare, tâlhărie şi încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

In al treilea rand iata opinia unui preot crestin (nu este un document propagandistic ci unul din multitudinea de documente juridice si sociologice; aici este prezentat ca raspuns la calomnii):
Raportul realizat de expertul suedez Karl Erik Nylund despre MISA şi Gregorian Bivolaru

Acest raport a fost una dintre principalele probe ale apărării în procesul de extrădare judecat de Curtea Supremă din Stockholm în 11-12 octombrie 2005. Decizia finală şi irevocabilă a Curţii Supreme din Stockholm a fost aceea de a respinge cererea de extrădare formulată de statul român pe numele lui Gregorian Bivolaru.

Karl-Erik Nylund este doctor în teologie, preot şi poate cel mai mare expert al Suediei în materie de secte. Cea mai recentă lucrare a sa este ”A te juca cu focul – lumea sectelor” (2004). De mai bine de 30 de ani îi ajută pe cei care au devenit victimele unor diverse secte şi pe familiile acestora. Este adeseori angajat ca expert în aceste probleme şi este citat de multe ori în mass-media, deoarece este cunoscut pentru atitudinea lui critică la adresa sectelor nocive. De aceea Karl-Erik Nylund este calificat pentru a judeca dacă Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut (MISA) are caracteristici similare sectelor nocive sau nu. În munca de cercetare depusă pentru a scrie acest raport, şi în timpul interviurilor, Nylund a colaborat cu doctorul în sociologie Örjan Hultåker, fondatorul şi conducătorul Institutului de sondaje de opinie SKOP-Research, Skandinavisk Opinion AB.

1. Şcoala de yoga MISA

1.1. Introducere

Pentru redactarea acestui raport au fost consultate o serie de materiale din literatura de specialitate, precizate în bibliografie. La ele se adaugă cele trei interviuri cu Gregorian Bivolaru realizate în perioada în care acesta se afla în custodia poliţiei din Malmö, interviurile cu Mihai Stoian şi cu şase cursanţi MISA. Trei din cei şase sunt din România. În plus am luat legătura şi cu alţi români care trăiesc în exil şi care nu sunt membri ai acestei şcoli de yoga.

1.2 Înfiinţarea şcolii de yoga

Asociaţia Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut a fost fondată de Gregorian Bivolaru în ianuarie 1990. Asociaţia, care iniţial a avut 22 de membri fondatori, a pus bazele şcolii de yoga care are la ora actuală mai mult de 37.000 de practicanţi şi simpatizanţi în mai multe ţări, printre care şi Suedia, Danemarca şi Finlanda. În Suedia, fundaţia yoga se numeşte Esoteric Orient Yoga, iar în celelalte două ţări se numeşte Natha. Mişcări ca MISA apar adeseori în medii unde există un gol spiritual şi unde ideile religioase care nu sunt în conformitate cu religia oficială sunt persecutate. Aceasta se petrece de regulă în ţări comuniste sau fost comuniste. Gândirea liberă şi mişcările ce au un mare număr de membri nu sunt văzute cu ochi buni.

Biserica română ortodoxă nu este încântată de acestă mişcare yoghină care îşi inspiră ideile din hinduism, buddhism, creştinism, din ideile lui Jung, şamd. Mişcările care se bazează pe idei din mai multe curente religioase şi filozofice se numesc sincretice. Majoritatea religiilor şi mişcărilor religioase sunt sincretice. Fenomenul este mai degrabă o regulă decât o excepţie. Religia ca fenomen social înseamnă, foarte simplificat, un sistem de credinţe plin de înţeles şi un sistem de roluri legitime. Cei care cresc într-o comunitate religioasă au modele explicative şi modalităţi de a acţiona, de care se folosesc personal. Ei învaţă dogma şi riturile care îi conferă omului identitate.

1.2.1 Dificultăţi cu care se confruntă mişcările spirituale

Interacţiunile dintre societate şi mişcările spirituale, aşa cum este MISA, trec continuu prin momente dificile. Astfel de momente ce pot afecta sistemul de credinţe şi pattern-urile rolurilor, pot apare şi în alte împrejurări de viaţă cu care oamenii se confruntă sau chiar în interiorul structurii personalităţii individului. Apar uneori şi crize ale credinţei care sunt naturale într-o societate pluralistică. Iar mişcările spirituale au activităţi care îşi propun ajutorarea oamenilor care se confruntă cu astfel de crize, ca astfel să îşi recapete credinţa.

1.2.2 Activităţile din cadrul MISA

Yoga, care este la origine indiană, este privită ca străină şi periculoasă în multe ţări creştine, mai ales în ţări puternic ortodoxe, cum este România de exemplu. Yoga este privită ca un pericol pentru procesul de recrutare de enoriaşi pe care îl desfăşoară permanent Biserica, ca şi pentru faptul că enoriaşii pot fi atraşi de această "religie" străină, aşa cum e considerată Yoga de biserică. De aceea se simt obligaţi să lupte împotriva Yoga şi adeseori chiar să o demonizeze.

Yoga se practică de peste 4000 de ani. Este un vechi sistem hindus de autodisciplină şi tehnici menite să armonizeze şi să unifice corpul, mintea şi sufletul prin exerciţii fizice, controlul respiraţiei şi meditaţie. Cuvântul yoga provine din limba sanscrită şi înseamnă unire, punere la unison. Această unire este de fapt punerea la unison a sufletului individului, prin tehnici spirituale, cu universul, printr-un proces de autoperfecţionare.

Există diferite tipuri de yoga. Una dintre ramurile de yoga practicate în şcoala MISA este karma yoga. Aceasta ramură ar fi numită în limbajul nostru muncă voluntară sau benevolă. Pentru un hindus, scopul vieţii este moksha - eliberarea spirituală. Moksha înseamnă eliberarea de ciclul renaşterilor. Dar moksha, eliberarea spirituală, este atinsă şi de cel care s-a eliberat de ignoranţă, şi atunci există mai multe căi catre acest scop ultim: Jnana (calea cunoaşterii), Bhakti (calea devoţiunii) şi karma (calea acţiunii). Nu există o singură cale şi un singur mântuitor, ci există multe curente de opinie, conducători, guru şi zeităţi care contribuie la ajutorarea celor care cer ajutor pentru a parcurge calea spirituală.

Pe scurt, putem spune că una dintre modalităţile prin care cei care practică yoga în cadrul MISA urmăresc realizarea de sine este karma yoga. Nu este absolut deloc vorba aici de trafic de persoane, ci de o cale aleasă prin proprie voinţă de a se atinge scopul spiritual, cu ajutorul unui îndrumător spiritual. În cadrul MISA fiecare participant are îndrumarea spirituală a unui instructor care-l ajută pe calea spirituală sau îl temperează când este cazul. Practicanţii nu se izolează de societate sau de familie.

1.2.3 Ashram

Ashram-ul este un loc în care se trăieşte simplu, pentru a putea practica mai mult timp meditaţia. Chiar şi practica yoga este o formă de meditaţie. Scopul unui ashram este să îi înlesnească practicantului recuperarea sănătăţii şi o viaţă spirituală. De fapt orice locuinţă poate fi numită ashram. În cadrul MISA ashramurile sunt o formă de a locui în comun, asemănător cu un internat sau cămin. Fiecare internat are anumite reguli pentru ca viaţa în aceeaşi casă să funcţioneze. Ashramurile din MISA au următoarele reguli:

1. Nu este admis consumul de carne, alcool sau cafea. Nu este permis fumatul. Aceste reguli sunt valabile atât pentru cei care locuiesc în ashram, cât şi pentru cei care vin în vizită.
2. Sunt recomandate două ore de practică yoga zilnică, în afara orelor de curs yoga.
3. Toţi contribuie la treburile gospodăreşti din ashram, ca de exemplu curăţenie, întreţinerea casei, întreţinerea grădinii, cumpărături pentru casă.
4. Toţi trebuie să ia parte la întâlnirile de ashram (similare şedinţelor de bloc).
5. Fiecare face curăţenie singur atunci când a murdărit ceva.
6. Trebuie să se respecte liniştea după ora 23.
7. Trebuie să se anunţe în prealabil dacă vin oaspeţi care rămân peste noapte în ashram, cu excepţia cazurilor în care oaspetele vine în vizită în mod constant.
8. Toţi sunt rugaţi să anunţe dacă pleacă în concediu sau vacanţă.

Aceasta este şi viaţa dintr-un cămin sau internat. Internatul are un responsabil. Este normal că dacă cineva strică ceva, să înlocuiască obiectul. Aceasta nu este o pedeapsă ci ceva natural într-un colectiv în care ai stricat ceva ce ţinea de proprietatea comună. Fiecare grup are norme proprii, care exprimă valorile morale comune şi ce se aşteaptă de la fiecare individ în parte.

Aceste activităţi: karma yoga, meditaţii şi practica exerciţiilor fizice îl ajută pe individ să devină un om împlinit şi complet. Cei din MISA cred şi în posibilitatea de a se vindeca şi aceasta este numită terapie. Yoga nu este doar un antrenament spiritual, un antrenament de realizare de sine, ci şi terapie pentru trup şi suflet.

2. Rolul conducătorului

MISA este un grup coerent, adică un grup în care sentimentul de ’noi’ este puternic şi îţi crează sentimentul de apartenenţă la grup. Opusul unui astfel de grup este ceea ce se numeşte grup străin, aşa cum adesea este cazul în cadrul grupărilor religioase. De astfel de grupuri străine se distanţează majoritatea, fiindcă sunt într-un mare grad expresii ale negativităţii. În această categorie se înscriu grupările comuniste, teroriste, acoliţii mişcărilor religioase hedoniste şi grupuri pervertite sexual. Din informaţiile care există pe Internet (printre altele pe site-uri ale ziarelor româneşti) reiese clar că pentru Gregorian Bivolaru anumiţi politicieni fac parte dintr-un asemenea grup străin. El pomeneşte şi alte grupări în declaraţiile şi scrierile sale. Este de aceea evident că Bivolaru, prin afirmaţiile sale puternic critice la adresa unor politicieni români şi-a făcut duşmani puternici. Oamenii îşi exprimă părerea la adresa unor asemenea “grupuri straine” prin demonstraţii paşnice în Bucureşti.

2.1. Rolul de îndrumător al lui Gregorian Bivolaru

Diferitele roluri într-un grup nu au exact aceeaşi valoare. Fondatorul unui grup se bucură adeseori de respect special. Acest aspect este valabil şi în cazul grupărilor spirituale.

Unul dintre aspectele cele mai importante în viaţă este tendinţa spontană de a urma comportamentul majorităţii sau a conducătorului grupului. Aceasta se petrece pe nesimţite în orice grup. Începătorul, cel nou-venit sau cel care se află pe o poziţie inferioară nici nu remarcă rapiditatea cu care caută să se adapteze la normele grupului. Conducătorii puternici îi pot face pe indivizii grupului să urmeze normele şi valorile morale din acel grup. Cel cu autoritate are control asupra oamenilor prin diferite mijloace, ca de exemplu recompense sau pedepse (izolări, amenzi etc.). În studiul pe care l-am realizat asupra MISA nu am remarcat nici un fel de astfel de comportamente sau de pedepse.

Grupări religioase radicale, ca de exemplu mişcarea Guyana din anii ’70, mişcarea Heaven’s Gate din anii ’90 sau David Koresh din Waco SUA, sunt exemple de grupuri care impuneau o disciplină strictă membrilor lor. Cuvântul conducătorului era lege pentru ceilalţi până la moarte. Şcoala de yoga MISA NU ESTE o astfel de grupare.

MISA de asemeni nu poate fi numită o mişcare spirituală rigidă. Într-o asemenea mişcare nu sunt permise criticile. În cadrul MISA fiecare e liber să critice aspectele legate de activitate sau chiar pe instructori. De asemeni fiecare este liber să părăsească şcoala de yoga fără să se teamă de represalii.

Represaliile sunt o caracteristică a sectelor manipulative, adică: ”acele mişcări religioase sau de alt gen, în care crizele de credinţă sunt activ reprimate, negate sau pedepsite. Într-o sectă manipulativă se urmăreşte conştient ştergerea identităţii eului şi înlocuirea acesteia cu o pseudo-identitate care este condusă de un ideolog sau de o ideologie.”

Conform acestei descrieri a sectelor manipulative reiese clar că MISA nu este o sectă manipulativă.

Ca o mişcare să fie o sectă manipulativă, ea trebuie de asemeni să îndeplinească trei dintre cele patru A-uri.

Agresiune – pedepsirea membrilor care critică conducătorul sau mişcarea.

Aversiune – critică şi persecuţii ale celor din afara grupării, ca de exemplu părinţii.

Alienare – circuit închis în sectă, sub formă de colectiv geografic sau ideologic. Secta devine noua familie.

Adevărul absolut – nu există decât în cadrul sectei, şi conducătorul/conducătorii au drept absolut în a interpreta adevărul.

În discuţiile purtate cu practicanţii şi instructorii din MISA nu am regăsit nimic din primii doi A (Agresiune şi Aversiune). În ceea ce priveşte viaţa în ashram, doar o parte trăiesc acolo, iar activităţile nu sunt în circuit închis, cursurile sunt accesibile oricui din afară. La aceste cursuri poate participa oricine. Deci NU poate fi vorba de alienare. Câţiva dintre cei care sunt dedicaţi mai mult pot avea un contact minim cu lumea din afară, însă conducătorii urmăresc în mod activ să se opună acestei forme de alienare, încurajându-i pe aceştia să se întoarcă la servici şi la familie. Gregorian Bivolaru NU pretinde că are monopol de necontestat asupra adevărului. El este un îndrumător spiritual alături de alţii şi este convins de faptul că are o misiune în societate. În schimb el nu a avut şi nici nu are nici un fel de pretenţii politice. Dacă lumea se va transforma prin dieta lacto-vegetariană şi prin meditaţie, atunci aceasta se va produce treptat. Puterea lui Bivolaru se afla chiar în umilinţa de care dă dovadă. Prin urmare în cazul MISA nu regăsim nici unul din criteriile care definesc sectele manipulative.

Bivolaru s-a retras pentru a medita şi a scrie cărţi. Şcoala a fost preluată de un consiliu director, şi este condusă formal şi democratic de acest consiliu. Fiecare şcoală de yoga din celelalte ţări are un conducător, de regulă dintre membrii vechi ai MISA, şi este înregistrată ca fundaţie non-profit, cu un consiliu director democrat. Aş putea să-l numesc pe Bivolaru “membru onorific”, care datorită modestiei sale se bucură de un mare respect.

2.2 Acuzaţiile împotriva lui Gregorian Bivolaru

Interviurile pe care le-am avut cu Gregorian Bivolaru, între care la unul dintre ele am fost doar noi doi prezenţi, m-au făcut să pun serios la îndoială acuzaţia de pedofilie care i-a fost adusă. În cadrul mişcării relaţiile dintre oameni sunt apropiate, chiar şi între instuctori şi elevi. Însă fata implicată nu a fost eleva lui Bivolaru. Personal aş fi extrem de surprins de existenţa unei relaţii între Gregorian Bivolaru şi Mădălina Dumitru.

Cealaltă acuzaţie care i s-a adus în timp ce el se afla în închisoare în Malmö şi anume traficul de persoane, este pur şi simplu o neînţelegere a ceea ce înseamnă karma yoga. Vezi textul despre karma yoga de mai sus. Se pune problema de muncă voluntară, ca o modalitate de auto-perfecţionare şi de atingere a adevărului. Mulţi dintre cei care locuiesc în ashram nu au bani să plăteasca şederea lor aici, şi prin karma yoga au posibilitatea să participe la activităţile ashramului. Cei din MISA afirmă: karma yoga este o formă de meditaţie care îl ridică pe cel care o practică din îndoială şi rătăcire şi aceasta poate transforma în bine lumea în care trăim.

2.3 Taberele spirituale

În fiecare an în România se adună 10-12.000 de oameni pentru a participa la simpozioanele internaţionale de yoga organizate de MISA. Practicanţi din toată lumea vin aici unde umplu un întreg sat de vacanţă. Printre altele aceştia practică şi helioterapia. Participanţii la simpozion sunt admişi pe baza unei legitimaţii, pentru care trebuie să trimită poze, uneori în costum de baie, coducătorului MISA. Aceasta pentru a “citi” aura celor care vor să participe, pentru a se putea stabili dacă nu au probleme de sănătate. Conform MISA totul este viu – oameni, animale, plante – şi înconjurat de un câmp energetic numit aură. Capacitatea de a vedea aure poate fi dezvoltată prin antrenament. Fiinţele care au un înalt nivel în evoluţia lor spirituală au aură albă, care poate fi văzută de la kilometri distanţă. Există şapte niveluri vibratorii în aură, asociate celor şapte chakra sau centri de forţă. La o persoană sănătoasă aceste focare energetice sunt clare şi distincte. La persoanele bolnave, aura este neclară şi are culori întunecate.

Pentru selectarea participanţilor la tabere, printre care se află şi mulţi tineri, la aceste simpozioane internaţionale se adună un număr mare de fotografii. Aceste forografii au fost confiscate de autorităţile române şi clasate ca poze pornografice, evident pentru că aceştia nu vor să înţeleagă ce conţin fotografiile (adică o singură persoană în costum de baie) şi care este scopul lor.

3. Ce este de fapt MISA?

Dacă MISA nu este o sectă manipulativă şi periculoasă, atunci ce este? Aş putea spune despe MISA că este o mişcare de susţinere a unui mod alternativ de viaţă, a terapiilor alternative, cu puternice trăsături de sincretism gnostic. Ideile de bază sunt reîncarnarea şi transformarea de sine (capacitatea de a te transforma pe tine însuţi). Un cult este o mişcare care apare adeseori într-un mediu de privări psihice, şi atunci lumea se adună în jurul unui conducător. MISA este o mişcare yoghină în care participanţii urmăresc să se autoperfecţioneze şi să îşi amelioreze starea de sănătate şi armonie prin regim lacto-vegetarian şi prin tehnici yoga.

După interviurile cu mai mulţi români din diaspora am mari îndoieli referitoare la faptul că Gregorian Bivolaru ar putea avea parte de un proces corect în ţara lui. După cum am putut singur constata, acuzaţiile aduse împotriva lui sunt evident false, şi de aceea constituie ele în sine o dovadă a persecuţiilor la care este supus. De asemenea nu cred că Gregorian Bivolaru ar avea vreo şansă să supravieţuiască într-o închisoare românească.

Surse:

Interviuri.
-Gregorian Bivolaru
-Mihai Stoian (responsabilul centrului yoga Natha)
-Trei practicanţi yoga danezi şi trei români, aflaţi în vizită în Danemarca (din motive de siguranţă nu le divulg numele)
-Ulla M Sandbaek, fost parlamentar EU

Literatura de specialitate:
Nylund , Karl-Erik Att leka med elden – om livets på sektens villkor . Sellin 1998
Nylund, Karl-Erik Att leka med elden – sekternas värld . Sellin 2004
Hammer, Olav På spaning efter helheten New Age en ny folktro .Wahsltröm &Widstrand 1997
Holm, Nils. G Religionspsykologins grunder, Åbo Akademi 1993
Holm, Nils G. (Ed.) Encounter with India, Åbo Akademi 1990
Haglund, Gunilla Credo guiden Uppslagsbok för sökare, Sellin 1997
Harper´s Encyclopedia of Mystical and Paranormal Experience. Castle Books, Edison 1991
Mc Guire, Meredith B Religion. The Social Context Ivth edition . Wadsworth Publ.House 1997
Scrieri ale domnului Gregorian Bivolaru
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=3864


#92620 (raspuns la: #92573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horica..intalnirea cu fostii colegi... - de Jimmy_Cecilia la: 15/05/2007 10:56:18
(la: Trancaneala Aristocrata "10")
de cat timp n-ai mai fost in RO?
de cat timp nu i-ai mai intalnit?

Nu trebuie sa te asteptzi la mult, ca sa nu ai deceptzii...
Noi am avut alta viatza, alte ambitzii, perspective, trairi, probleme...
alte idealuri, distractzii...
Fostii colegi din RO au avut alt parcurs.. nu este vina lor ca mentalitatzile s-au schimbat...
Noi, astia din vest, idealizam preteniile din tineretze, le-am lasat la un punct si am vrea sa le gasim la acelasi punct...
uitam ca trairi diferite ne-au schimbat in mod diferit...

apoi prieteniile noastre inocente, ca fratzii... ai o fosta colega, tu o consideri ca pe-o sora, stai dom'le ca are un barbat gelos...si-si pune in cap ca ar fi ceva intre voi...

sa-tzi zic eu ca mi s-a intamplat...eram ca si fratzii...un grup...nici pe vremuri n-am avut alte relatzii, dar acum?
Nu ne-am vazut 40 de ani...ma duc acum doi ani la intalnire...ma gandesc ca o proasta ca sotziile baietzilor pe care ii consider ca pe fratzii mei, sa-mi fie si ele prietene, ca surorile mele...

vai de capul meu...mutre lungi, incruntate...nici macar raspuns la intrebari...nici macar o expresie politicoasa...
Si te pot asigura, sunt o persoana calare pe morala, n-am nici gesturi, nici vorbe si nici atitudine care pot creea situatzii echivoce, intentzii ascunse...

Si ma doare sufletul, ca pot face sa sufere sotzia prietenului meu...mi-a trebuit un an sa intzeleg...a doaua oara, adica anul trecut mi-am dat seama...cred ca nu i-a priit intalnirea sotziei colegului...am remuscari...eu i-am stricat petrecerea...cred ca gelozia bolnavicioasa si banuielile aiurea a facut-o sa sufere toata luna cxat am stat acolo...
banuiesc ca colegul o fi avut cateva scene casnice....si ma simt vinovata..si am fost frustrata ca a trebuit sa-l ocolesc, sa nu-l intalnesc, sa nu profit de prezentza prietenului din tineretze-cel considerat ca un frate...
o data l-am intalnit acasa la unb alt coleg...ceva era schimbat..cand ma gandeam la sotzia lui si ce ii putea trece prin cap..eram stingherita..si m-a durut...

Ziceam ca pana la urma ma duc dus-intors la Deva pt intalnire doar? cu tot santierul as fi putut lipsi o saptamana..nu-i problema...
dar cand ma gandesc ce si cum sa fac, ca am obiceiul sa duc mici cadouri, ca nu pot da unuia si nu altuia...ca o sa declanseze veritabile tragedii familiale...ca o sa am remuscari si ca-i stric petrecerea sotziei, ca o sa sufar daca o vad cu figura de inmormantare, care stinghereste si pe ceilaltzi...ca o sa creez scene casnice...
stau naibii la mine si nu ma duc...
in fond ei au facut intalniri in fiecare an, mai bine de 40 de ani, fara mine...
ce aterizez eu acolo? ca musca pe lapte?

asa ca nu ma duc la intalnire, azi am luat decizia definitiva...viatza merge inainte..n-are rost sa cautzi cu tot dinadinsul si nu se mai poate sa gasesti trairi si perioade din tineretze...viatza ne-a schimbat diferit...valorile au devenit diferite...

deci posibilitatea sa fac un drum cu masina sa ne intalnim la Brasov cade...

Ramanem sa ne vedem in toamna - iarna in Thailanda, eu am sa petrec iarna acolo in golful Thailandei..Pattaya si ceva insule... stii..la adapost de furtuni si tzunamii...

dar mai sper eu ca poate, poate te ia dorintza sa vizitezi Frantza...sa organizam ceva o data cu Lascar si Proud...sau poate ii convingem si pe ei pt Thai...ar fi super...
la fel am crezut ca barbatzii prietenelor sa-mi devina prieteni si ei..a fost cazul pt 2 colege...

Mai este o chestie cu colegii..sa tzi-o zic..asa o sa fi prevenit..sa nu-tzi faci iluzii...
o data ce discutzi si invoci amintirile din liceu, o data, de doua ori, de trei ori...si povestesti un pic despre viatza ta...dar grija ca a noastra e diferita si poate shoca, ei au avut alte greutatzi in tzara...
de multe ori nu mai ai lucruri in comun cu ei..ca avem preocupari diferite...si in afara de banalitatzi si de "itzi amintesti cand..."... s-a terminat discutzia...

Mai sunt si ..sa zicem..."naivii"..cei care cred ca in vest umbla cainii cu colacii in coada...
eu din fericire am avut just un singur caz, printre totzi colegii..si cu "franc-parleul" meu..l-am lamurit eu repede... :))

Hei, trancanitorii, dragilor...sa nu incepetzi acum cu mistoul si bashcalia.. sa zicetzi ca eu is de vina ... imi statea pe suflet de anul trecut...trebuia sa o scot..cred ca o sa ma doara mai putzin..sau poate tot atat...dar stiu ca ma costa hotararea sa nu merg la intalnire anul acesta...:((

Asa-i viatza...nu-i intotdeauna usor sa reinoiesti cu trecutul exact acolo unde l-ai lasat...:((

Horica, sa faci plin de poze....sa profitam si noi...
cum ai rezolvat cu proprietatea si calutzii in lipsa ta? ai
#197490 (raspuns la: #197419) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Colegiul medicilor - de cattallin2002 la: 28/06/2008 10:20:41 Modificat la: 28/06/2008 10:23:56
(la: Revoltator?)
Comunicatul colegiului medicilor a fost:

Colegiul Medicilor din Romania observa cu ingrijorare ca, in cazul unei fetite cu o sarcina de 20 saptamani, in loc sa se analizeze responsabilitatile reale, se incearca culpabilizarea medicilor si chiar modificarea legii privind avortul.

Dezbaterea publica, in loc sa se axeze pe modul in care este organizata societatea romaneasca si modul in care institutiile statului si-au facut datoria, este din de in ce mai mult orientata spre legitimitatea intreruperii sarcinii la o varsta inaintata a acesteia. In aceste conditii Colegiul Medicilor din Romania face urmatoarele precizari:

1.Avortul constituie de regula un act medical fara valente terapeutice deoarece sarcina nu este o boala ci o stare fiziologica. Numai in situatii exceptionale (sarcina pune in pericol iminent viata femeii si acest pericol nu poate fi indepartat decat prin intreruperea sarcinii) avortul capata si valente terapeutice.
2.Avortul indiferent de varsta sarcinii prezinta riscuri de moment si riscuri indepartate pentru sanatatea femeii. Aceste riscuri trebuie sa fie acceptate atit de femeie (consimtamantul informat) cat si de medicul care il practica.
3. Embrionul si fatul sunt fiinte vii cu drepturi. Trebuie sa existe intodeauna un echilibru intre drepturile mamei si ale fatului. Exista reglementari ale Consiliului Europei si ale Asociatiei Medicale Mondiale privind protectia drepturilor embrionului si ale fatului de care Romania trebuie sa tina cont.
4. Progresele realizate in domeniul medical fac ca, in acest moment, fatul cu o varsta de 20 saptamini sa aiba sansa de a supravietui in afara mediului intrauterin cu riscul unui handicap major. In aceste conditii chiar daca medicii ar fi acceptat sa intrerupa sarcina erau obligati sa utilizeze toate mijloacele pentru a salva viata fatului. Cu cat insa virsta fatului este mai mare, cu atat sansele de a nu se realiza un handicap major sunt mai mari.
5. Reglementarile romanesti in ceea ce priveste avortul sunt printre cele mai liberale din Europa. Liberalizarea excesiva a avorturilor va avea un impact negativ asupra sanatatii femeilor si asupra sanatatii populatiei influentand reproducerea si demografia.
6. A incerca sa se impuna medicilor obligativitatea de a efectua avorturi este o grava incalcare a libertatii de constiinta a unor cetateni si a autonomiei profesiei medicale. Mesajul profesiei medicale este de a apara viata sub orice forma si un medic nu poate fi obligat sa distruga un embrion sau un fat dupa principiul „mana care vindeca nu poate fi mana care ucide”.
Colegiul Medicilor din Romania a aflat cu surprinderere ca va avea loc o intalnire a conducerii Ministerului Sanatatii si a altor institutii publice care are drept scop analiza atitudinii medicilor si chiar modificarea reglementarilor privind avortul prin intermediul unei Ordonante de Urgenta.
Colegiul Medicilor din Romania spera ca la aceasta intalnire va fi analizat si modul in care institutiile statului si-au facut datoria in ceea ce priveste protectia victimei minore, confidentialitatea in conditiile in care in mass-media au aparut fotografii si date care permit identificarea acesteia si transformarea intr-un caz de senzatie.
Colegiul Medicilor din Romania solicita autoritatilor ca o problema atat de importanta ca reglementarea avortului sa nu fie rezolvata sub presiunea unor emotii de moment ci a unor dezbateri largi la care sa participe societatea civila.


Pt. Simeon Dascalul - nemultumire cronica - de camyb1981 la: 04/10/2004 12:34:48
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
camyb1981

Stiu ca e absolut jalnic ce ma framinta in fiecare zi, problema e ca dureaza de ceva timp... am dat vina pe adolescenta, pe parinti, pe hormoni, pe colegi, pe profesori, relativ recent am ajuns sa dau vina exclusiv pe mine, ceea ce mi se pare mai realist, dar mai greu de suportat. Stiu ca vina nu poate fi exclusiv a mea, atita timp cit traiesc printre oameni, dar port vina modului de perceptie a ceea ce mi se intimpla si la un moment dat mi-am dorit chiar sa fiu... proasta, ca sa nu ma mai afecteze absolut orice eveniment, oricit de mic, la care particip cu sau fara voia mea. Iar cu ziarul, m-ai cam prins ca il port in geanta de citeva zile, trimit CV-uri si chiar ma programez la interviuri la care in final nu ajung... Sa-mi dea cineava, va rog frumos, un bobirnac peste creier sa ies din amorteala asta, vreau sa-mi spuna cineva ca se poate, nu ca ...se poate si mai rau. Si tu pari sa suferi de o forma a aceleeasi "boli", si chiar nu pari impacat cu ea, ci doar un pic mai degajat, asta sa fie etapa urmatoare?
#24137 (raspuns la: #24125) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
noi vrem sa ne schimbam, nimeni nu ne impune asta - de nicole0711 la: 14/01/2005 12:55:44
(la: H.R. Patapievici, Omul recent)
lumea este in schimbare. ce se intampla daca omul preistoric se multumea cu ceea ce avea si nu incerca sa construiasca ceva, sa creeze, poate chiar sa imprumute de la ceilalti ceea ce era bun? si acum vanam cu pietre si locuiam in pesteri. problema nu se pune ca incepem sa ne confundam cu ceilalti, se pune problema ca incepem sa invatam, sa luam ce e bun de la ceilalti.
faptul ca ne pierdem identitatea, tine de noi si nu de ceilalti. nimeni nu ne spune nu mai cantati colinde de Craciun. nimeni nu spune nu va mai imbracati in portul popular. noi singuri ne-am indepartat. de ce? pentru ca ne consideram ridicoli daca ne imbracam in port popular duminica si mergem la biserica. dau un exemplu. de ce am fi ridicoli? ca asa ne-ar considera ceilalti, nu? si atunci ce e mai important pentru noi ce cred ceilalti sau ce credem noi insine?

pana si incercarea de a face o emisiune, o lupta intre muzica populara si alte stiluri noi a esuat. de ce? pentru ca in loc sa se dovedeasca ca muzica populara e inca frumoasa, ca merita promovata inca, ca de fapt e cultura noastra, s-a dovedit ca participantii la aceasta emisiune sunt niste mahalagii, ca in loc sa se promoveze cultura, tot incultura se promoveaza.

concluzia: nu altii ne fac noua rau, nu ceilalti sunt de vina ca ne-am pierdut, ci noi. noi am preferat sa adoptam stilul occidental, nu ni s-a inoculat. de ce la urma urmei nu am sarbatori Dragobetele in locul Valentine's Day. ca nu a venit nimeni sa ne impuna asta. nu cred ca "ne-au deschis gura si ne-au turnat pe gat" ceva ce noua nu ne placea, doar pentru a se impune, pentru a ne arata cat sunt ei de puternici. noi am deschis gura de bunavoie.

sa incercam sa nu mai dam vina pe altii pentru ceea ce suntem, pentru ca suntem ceea ce vrem sa fim. la urma urmei de ce nu luptam noi cei care suntem nemultumiti de faptul ca ne pierdem identitatea si cultura si tot ce avem romanesc? ne multumim sa ne luptam in cuvinte si atat. pot sa intreb la ce bun?

mai scoate unul o carte in care-si arata nemultumirea si noi citim si zicem da domnule are dreptate omul, mai scoate unul o carte, da domne uite ca gandeste ca mine. si tot asa. intre timp oamenii astia realizeaza vanzari uriase. ei bine, la ce bun? tot pentru persoana lui. noi, cei care citim, stim deja ca e asa cum zice el sau poate suntem impotriva. dar el si-a vandut cartea. si pleaca multumit acasa, desi nu a deschis ochii nimanui. de ce? pentru ca erau deja deschisi sau pentru ca nu vroiau sa fie deschisi.
dar scriitorul cartii pleaca multumit ca si-a incasat o suma frumusica. eu cred ca suntem toti niste fatarnici si lasi. stam si vorbim aici, in loc sa facem ceva.
Ana, - de Intruder la: 03/06/2005 14:56:00
(la: Barfa)
de ce ai postat conferinta la "arta si literatura"?

in fine, era o intrebare, eram curios...

barfa nu poate fi constructiva pentru ca persoana care constituie subiectul barfei nu este de fata...cu ce sa fie constructiva?
sunt barfe nevinovate ("uite si la maricica cu ce bluza a venit la birou azi...parca-i husa de motocicleta...vaaaaaai si iar vai") si mai sunt barfe rauvoitoare, "sapaturi"...("doamna X l-am vazut azi pe sotul dumitale cu o blonda in masina...eu mi-am facut datoria, sunteti o femeie care nu merita asta...aveti grija, il napadesc matracucele...si sa stiti, cand a fost in delegatie, a stat in aceeasi camera de hotel cu mimi colega noastra...ce om doamna, ce om!!!"...sau..."sefu' sa stiti ca popescu a fost ajutat la proiectul asta de colegi, nu l-a facut singur...a spus ca este incapabil sa-l duca pana la capat...eu v-am zis!")

barfa se isca din invidie sau din prostie...cea care provine din invidie cred ca este mai grava si face mai mult sau mai putin rau...dar face!
trebuie sa ocolim asa cum ocolim un rahat de pe trotuar...nu putem sa-l luam noi si sa-l aruncam la gunoi, il ocolilm...
q.e.d.
Toate-s vechi si noua toate - de spirit_intelept la: 12/09/2005 03:15:35
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
M-am intors de la Costinesti si am fost curios sa vad ce se mai scrie pe forum. Ca si anul trecut, se pare ca cele mai inveninate si totodata lipsite de substanta atacuri apar tocmai cand sunt evenimente importante gen tabere spirituale, deschiderea cursului de yoga, etc. In acest sens nu m-ar mira ca in decurs de o luna, cand se va incepe anul 1 de yoga la toate cursurile din tara, si vor fi conferinte de deschidere, sa mai apara si pe forum si in mass-media tot felul de articole calomnioase despre MISA si Grieg. Oricum luna Septembrie este una importanta fiindca in Suedia procesul lui Grieg a ajuns deja la instantele supreme, unde nu se mai poate face recurs, cel putin nu in tara. De aceea s-ar putea sa aflam tot felul de vesti interesante :).
Am sa raspund pe scurt la posturile lui "Joe King" si "RSI":

- cursul de yoga MISA din Israel numara cativa zeci de membri. Numele instructorului prefer sa nu-l dau pe forum. La Costinesti colegii nostrii care au venit din Israel au fost foarte activi, chiar au organizat o piesa de teatru foarte frumoasa, bazata pe scene din Vechiul Testament, la care au participat vreo 15 dintre ei. In alta seara ne-au invitat sa vedem cum se intra in Sabat, ce rugaciuni sunt rostite cu aceasta ocazie, ce obiceiuri exista, care este semnificatia lor, etc.

- ca sa faci dragoste cu iubire nu a fost niciodata ilegal, eventual doar daca era in public. Nu trebuia sa fie fondata MISA pentru asta:). Daca am fi vrut o acoperire pentru orgii sexuale, mai simplu ar fi fost sa deschidem o discoteca privata, sau un club de noapte pentru adulti, cum exista multe in Romania. Ai fi uimit sa afli ce se petrece in asemenea locuri. Atunci poate chiar am fi fost laudati cu epitete de genul "spontani", "neconventionali", "liberi" sau "moderni". Adevarul este ca in MISA tehnicile care implica energia sexuala sunt predate printre multe alte tehnici de facturi foarte diverse. Dar se pare ca ele sunt cele mai incitante pentru "publicul larg".

- Protocoalele Inteleptilor Sionului intotdeauna au starnit multe discutii. Exista in istoria omenirii multe aspecte nebuloase, care si acum sunt invaluite in mister si relativ la care s-a incercat de catre cei interesati sa se arunce o perdea groasa de fum. Exemple ar fi asasinarea lui JFK, experientele unor guverne facute pe propria populatie sau pe proprii soldati, folosirea traficului de droguri de catre serviciile secrete ca sursa de finantare pentru diverse razboaie, etc. Nu tin acum sa dezbat originile acestei carti. Cel mai important este insa, asa cum am mai spus-o deja, actualitatea ei. Daca un cititor curios alege oricare dintre protocoalele descrise acolo si pe urma se va uita in jurul lui la ce se petrece in lume, va constata cu uimire ca ceea ce vede in prezent a fost scris inca de acum 100 de ani. Din aceasta cauza, Protocoalele Inteleptilor Sionului ramane un manual de referinta pentru ce se petrece acum in politica internationala, care sunt cauzele secrete care actioneaza in lume si care este scopul lor.

- Pentru cineva care se pretinde un iubitor a lui Descartes, afirmatiile pe care le-ai facut despre site-ul ( http://www.dezvaluiri.as.ro/ ) si in special despre creatorul lui denota in principal o stare de lipsa de rationament sau de logica. De fapt ai actionat exact pe principiul "daca nu ai argumente relativ la opera, ataca autorul". Personal as fi curios sa stiu pe ce baza ai facut acele afirmatii calomnioase despre cel care mentine acest site sau despre continutul site-ului. Nu-l cunosc, dar cred ca face o treaba foarte buna si-l felicit pentru aceasta.

Spirit Intelept
#71426 (raspuns la: #66898) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
plic - de gaga la: 27/09/2005 09:49:13
(la: Dezgolirea femeii)
Există o constatare ştiinţifică veche: "Cauza creează efectul".
Prin urmare, ne învârtim în jurul unui subiect, fără a căuta cauza. Această cauză poate să se afle chiar în cea mai fragedă copilărie.
Sunt multe femei, care în adolescenţă au fost grase, chiar foarte grase. Mai târziu, cu puţină ambiţie au reuşit să scape de kilogramele în plus şi pentru că îşi doresc să arate reuşita lor, apelează la haine mulate, prin care să se vadă ceea ce înainte nu puteau arăta. În multe situaţii se trezesc că nu au abordat ţinuta corespunzătoare şi acţionează ca atare.
Acum câteva zile am asistat la discuţia unor colegi de serviciu despre una din colegele noastre, care este trecută de 45 de ani. În dese rânduri, vine la serviciu îmbrăcată destul de sexy pentru o atmosferă de birou, mai ales că la ea vin destui bărbaţi cu diverse probleme de rezolvat.
Acestei doamne, cu doi copii mari, cu un bărbat mai tânăr cu câţiva ani ca ea i s-a aplicat o etichetă destul de vulgară: "Îi lipseşte.....". Ce-i lipseşte se înţelege, dar nimeni nu şi-a pus problema că diferenţa de vârstă între ea şi şoţul ei ar pute fi o cauză a modului ei de a se îmbrăca.
Şi asfel, s-ar putea găsi o groază de cauze....
Cri Cri - de Alexandros la: 05/04/2006 20:25:50
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Colega noastra "zaraza" a descris foarte bine comportamentul femeii.
Barbatii gandesc mai simpu.
Poate si tu gresesti ca esti prea usor accesibila.
Nu poti intoarce lucrurile in asa fel, incat el sa fie cel ce asteapta si tu sa impui aceste "aparitii" si "disparitii"?
El stie sigur ca tu vei fi acolo de fiecare data cand se"intoarce" si certitudinea asta cred ca-i anuleaza multe dorinte; cand ai certitudini imaginatia nu mai lucreaza.
De ce sa nu-si imagineze el ca tu ai avea pe altcineva,etc,etc...?
Am o nepoata(fiica unui frate) de 18 ani care are problema ta. Vine de la prietenul ei plangand ca nu simte dragostea lui , o sfatuiesc sa nu raspunda un timp la telefon, dar cand suna telefonul fuge iar la prietenul ei.
Daca el e la numai 500 de metri de tine ,nu e foarte introvertit(am inteles ca aveti si clipe minunate) si poate sa stea, aparent fara motiv, asa de mult fara tine, e clar ca e sigur pe el. Aceasta siguranta tu i-o dai prin comportamentul tau si nu ai face rau sa clatini putin esafodajul asta pe care tot tu i i-ai construit.

Vad intr-un comentariu mai recent ca ai "rupt pisica in doua" sau incerci sa o faci. sa-mi scrii, te rog, cum au evoluat lucrurile.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#115517 (raspuns la: #114816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri Cri - de Alexandros la: 04/05/2006 19:51:25
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Spuneam cand va aparea ,in viata ta, nu asa pe strada. Cand deja va veti cunoaste putin.
Eu nu cred in dragostea la prima vedere cum nu cred in castigul la loterie; se mai intampla dar procentul e nesemnificativ.
Prietenii tai, care se inteleg de minune, poate au o viata anosta, ca a multora dintre noi.
Ti-ai dori o relatie ca a lor?
Tu cauti probabil ""dragostea care iti arde maruntaiele, iti ridica pulsul si-ti ia mintile"" cum scria colega noastra irisz, ba chiar mai mult daca se poate.

Cred ca asta e o particica din portretul robot: ""Cineva care uneori îţi învăluie sufletul într-o imensă duioşie, alteori te scoate pur şi simplu din sărite… Cineva pe care uneori parcă-l iubeşti, alteori îl urăşti atât de tare încât te trezeşti cu porniri sadice… Cineva datorită căruia speri şi disperi în fiecare zi… pentru care uneori ai răsturna munţii, alteori ai da cu piciorul la tot… Cineva care parcă-ţi vorbeşte într-o limbă necunoscută, cineva care te face să iubeşti viaţa şi în acelaşi timp să-ţi doreşti moartea sau măcar o amnezie, acolo… să termini cu toate!""
Cunosti citatul, nu?


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#120263 (raspuns la: #120216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E banal , dar revoltător - de Dora_10 la: 02/06/2006 19:29:10
(la: Sa ma retrag sau sa lupt pentru el in continuare?)

" Una din prietene(colega noastra) nu ar face nimic. E impacata, oarecum, cu situatia si cred ca aproape ar accepta orice compromis pentru a fi alaturi de cel ce i-a frant inima ."
Ce spune Alexandros cred că prezintă cel mai bine situaţia fetei despre care vorbim ...

Aşadar , alidee îl iubeşte pe el , care oftează în secret după o " ea " , care e f . f . ocupată pe " afară ". Poate că acolo , în străinătate , respectiva îi este " fidea " , şi oftează la rândul ei după el . Sau nu . Oricum , e posibil ca el să vadă în alidee doar o manta de vreme rea ...
Şi , după un timp , când " femeia de carieră " va binevoi să-l ia de bărbat , el va arunca repede mantaua ... Iubirea unei fete e zero barat -pentru el .
Poate el chiar îşi imaginează că oricum îşi păstrează locul în inima ei , şi chiar însurat fiind se vor mai vedea din când în când ... Asta ar fi cea mai mare greşeală pe care colega de Cafenea ar putea-o face .
#125688 (raspuns la: #125386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irisz - de Alexandros la: 06/06/2006 19:55:32
(la: Despre patriotism)
Cele din urma sunt constante, niste sentimente de cele mai multe ori neconstientizate si printre ele cred ca este si patriotismul.
Asa vad si eu lucrurile.
Colega noastra Cri Cri spune ca i-au dat lacrimile ca a trebuit sa se intoarca in tara. E o ironie amara. Si mie mi-a produs un soc neplacut imaginea gunoaielor, a conationalilor necivilizati sau lipsiti de civilizatie precum si demagogia conducatorilor, dar cand esti afara nu se poate sa nu tresari la auzul unei vorbe romanesti. Multi romani plecati urmaresc programe tv romanesti. Asta e dor de tara sau patriotism? Ar trebui sa avem un anumit nivel de cultura ori de inteligenta pentru a ne manifesta patriotismul? In toate filmele americane cetateanul de rand incremeneste cand se canta imnul tarii sale. La noi mesteca guma, se scarpina iar de stiut nu stiu daca un sfert din romani stiu imnul.
Cand te afli in Venetia, sa zicem si treci pe langa un grup de conationali care cersesc, iar tu vorbesti in engleza, germana,franceza, pentru a nu-ti trada originea e lipsa de patriotism?


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#126360 (raspuns la: #126179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai adevarul e ca exista coru - de mya la: 20/06/2006 02:19:33
(la: Cum se vede Romania de afara)
Pai adevarul e ca exista coruptie in Romania si inca puternic de tot. Imi pare rau de ce ai patit dar asta asta adevarul. De ce sa ne ascundem dupa degete?

Am o veriosoara care lucreaza in Romania la o firma straina cu sediul acolo si la licitatiile la care participa firma totul e cu mita. Seful firmei, olandez e dezgustat si nu vrea sa dea bani ca sa poata participa in mod corect la licitatii, cred si eu. Asta este Romania noastra cea scumpa si draga, deh.
Yuki - de Alexandros la: 27/06/2006 19:36:39
(la: legaturi bolnavicioase - super film)
Stii despre ce film vorbim, dar nu e cazul aici sa amestecam.
Cele cateva scene mai dure nu fac subiectul de baza al filmului si nu cred ca ideia e de a elogia incestul. Poate lesbianismul e privit mai ingaduitor, dar e totusi o poveste de dragoste. Dealtfel daca privesti ecranizarea din punct de vedere al realizarii artistice, nici nu observi acele cateva replici ce sugereaza ca intre cei doi frati s-ar fi produs o legatura.Poate doar una din replici care e explicita.
Hai sa o lasam pe colega noastra sa ne spuna o parere personala mai bine.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#130387 (raspuns la: #130329) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am sa-mi exprimim si eu catev - de Alexandros la: 11/11/2006 19:50:25
(la: Mister Cafeneaua 2006 - ALEGERILE)
Am sa-mi exprimim si eu cateva pereri legate de acest "concurs".
Cel mai urat lucru mi se pare lipsa respect fata de colegele noastre, cu care in aceasta lume virtuala a cafenelei, ne intalnim aproape zilnic, schimbam o vorba ne contrazicem, ori ne aprobam, ne suntem simpatici ori indiferenti(ostilitate directa am vazut foarte rar).
Fetele acestea au muncit, si-au sacrificat din timpul lor pentru a crea o pozibilitate de a zambi, de a ne ralaxa si chiar de a ne cunoaste mai bine.
In lumea asta a cafenelei ar trebui sa se oglindeasca felul nostru de a fi in viata reala.
Nu ne iubim toti vecinii ori cunostintele, insa felul in care tratam fiecare simpatie ori antipatie arata nivelul nostru de educatie si buna crestere.
Presupun ca fetele mai aveau inca o serie de surprize placute legate de acest concurs iar munca lor s-a irosit din cauza unor orgolii ori unui comportament incalificabil din lipsa motivatiilor.
Imi cer scuze in numele barbatilor pentru cele intamplate.
Nu stiu cum sa explic ce s-a intamplat.
E atata suspiciune ca orice e posibil; se poate sa se fi votat unii concurenti singuri, ori intre ei, se poate ca altcineva din afara consursului sa fi ales o victima la intamplare si sa-i acorde multe voturi de la useri fictivi.
Nici nu am stat sa ma gandesc prea mult la asta, ci la faprul ca oricata anitpatie ai avea fata de cineva nu dai in persoana netinand cont de ceilalti nevinovati.
Numai o minte bolnava poate face asa ceva. E comparabil, pastrand desigur proportiile, cu un atac terorist, in care celor ce-l pun la cale nu le pasa de victimele nevinovate ci numai de scopul lor de a strica ceva, de a crea dezordine.
Chiar viata acestor oameni e o dezordine permanenta.
Nu-mi place suspiciunea cand sunt implicat.
In copilarie, la scoala, daca se fura ceva ma ma simteam asa de vinovat pana se descoperea hotul, de parca eu as fi fost.
Asa si aici.
Pana nu se va clarifica de catre admini situatia, sau pana nu se vor oferi cele cateva date pe care le au in legatura cu aceasta murdarie, voi avea mereu impresia ca cineva gandeste despre mine ca despre un potential vinovat.
Eu nu am votat pe nimeni; nici chiar pe mine.
In a doua zi de la lansarea , cand am vazut ca incep unele discutii espre suspiciunea ce planeaza asupra corectitudini unor useri ori voturi, am trimis adminului un mp cu rugamintea de a ma scoate din aces concurs. Am primit un raspuns civilizat, cum ca nu se poate face asta deoarece s-ar redistribui procentele si s-ar crea alte incurcaturi.
Sunt lucruri atat de simple...
Daca cineva de pe cafenea ma injura pe cafenea raspund tot acolo si nu ma duc sa-i sparg geamurile casei.
Daca mutam discutiile noastre de pe cafenea in privat, ori chiar in viata reala, nu ar fi mai bine ca problemele sa se rezolve tot unde au aparut?
Ne miram de ce unii isi sterg conturile si dispar.
Cred ca de lehamite.
Nu am vazut pe nimeni aplaudand plecarea unui user, pentru ca lichelele nu pleaca, ori pentru ca nu li se simte lipsa.
Sunt ca o migrana; nu stii clipa in care te-a lasat, insa iti dai seama
intr-un tarziu ca te simti bine dar nu-ti mai pasa de motiv.



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
legea 8 hartie igienica in direct la antena 3, nu doar pe forum. - de Narcis Virgiliu la: 26/11/2006 09:09:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Revin cu o inregistrare din emisiunea lui Mircea Badea, in care ne
prezinta in direct, cum un bou ca el se poate sterge la cur cu legea 8
dupa ce colega noastra (nu-i dau numele) a scris pe forumul antenei 3
ca i-au fost incalcate drepturile de autor. Acest munte de prostie si
katerinca dupa ce isi permite sa ne jigneasca (,) colega facand-o de
nenumarate ori isterica, cretina, retardata, nebuna, fufa, explica cum
este cu legea 8 dezinformand publicul in masa si incercand sa se scuze
ptr. furaciunea celor de la antena 3 . Trebuie vazut tot filmul si fara
discutie traim niste momente grele in care ori facem ceva ori ne ducem
si mai la vale......


Filmul se poate downloada de aici: http://www.filefactory.com/file/0d47e2/

Sau in direct aici: http://www.antena1.ro/s/webcast/gura_presei.php?file=mms://82.76.253.42/arhiva/gurapresei_25_11_2006.wmv


Narcis Virgiliu
www.narcisvirgiliu.ro

#159672 (raspuns la: #159659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O data, Mos Craciun ve - de ARTEMISS la: 24/12/2006 15:18:43
(la: Ora de compunere: "Intalnire de gradul trei cu Mos Craciun")
O data, Mos Craciun venise in aceeasi seara de 4 ori. Sau era Mos Nicolae? Nu mai stia exact, dar tinea minte ca se mirase impreuna cu fratele ei. Acum, nu mai venea deloc. Ea stia ca oricum nu exista, insa era ceva frumos sa gasesti o punguta colorata sub brad. Insa nici brad nu mai cumpara;preferase sa-i spuna mamei sale sa-i cumpere o pereche de blugi cu banii aceia.
Demult, cand faceau Craciunul si Revelionul la Piatra-Neamt, unchiul ei aducea brad direct din padure, avand inca bruma sau zapada pe el. Bradul era prea mare si era taiat fara mila, desi ea simtea cum plange bradul...Apoi il umplea de diverse podoabe cu tatal ei pentru a scapa de facut treburi cu adevarat obositoare. Si varul ei ii lua (pe ea si pe frate) la plimbare in jurul blocului, si Mos Craciun venea exact atunci.
In primul an cand au facut sarbatorile acasa din lipsa de bani, nu aveau nici macar podoabe pentru brad. Aveau cateva de pe vremea bunicii si altele facute de copii la ora de lucru manual la scoala. Fusesera niste sarbatori atat de triste...fara zapada, fara brad stufos, fara Piatra-Neamt...
Si anul acesta stia ca nu va veni. O sunasera prietenii cu care oricum vorbea aproape zilnic si niste fosti colegi pentru a face revelionul impreuna (nu aveau destui oameni si incepusera sa cheme "umplutura"). Nici macar presupusul ei iubit plecat in Germania nu reusise sa ajunga in tara. Iar cel din Romania nu prea ii dadea oricum atentie, sau poate i-ar fi dat daca ar fi fost macar in acelasi oras. Toate prietenele ii cumparasera cadouri si ea nu stia cum sa scape...ea nu avusese bani si cumparase un singur cadou pentru parinti, un ornament de pus pe usa.
Si iata ca a venit ziua magica. Era ziua in care veneau finii in vizita si stateau toti la masa si mancau si vorbeau ca la un ritual antic. Ca de obicei, cum s-a trezit s-a uitat la telefon. O cautase oare cineva? 1 apel nepreluat. Deci o cautase....dar nu stia numarul. Da si ea un beep inapoi. Imediat suna telefonul: We wish you a merry Christmas.....

- Alo...
- Alo, Andreea Olescu ma numesc. Sunteti cumva Sandu Anamaria?
- Da, eu sunt, dar repetati va rog cu cine am onoarea?
- Ma numesc Andreea Olescu, am fost colege in scoala generala....
- Aaaaaa....da.....chiar ca! Ce ai mai facut tu?
- Uite, te-am sunat sa-ti ureaz "Sarbatori fericite!" si sa-ti dau o veste proasta.
- Of!...inca una?!...Merci frumos de urare, oricum. Si acum...ascult...
- Il mai tii minte pe fostul nostru coleg Emin Elvin?
- Da, bineinteles, chiar imi placea de el prin clasa a treia.
- Atunci, mai bine ca ti-ai revenit. Pentru ca azi-noapte a murit de leucemie.....


P.S. Va rog sa ma scuzati ca am deviat de la tema...deh...valul....



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...