comentarii

Copilaria si visele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Discutând despre iubire - de cosmacpan la: 24/09/2008 09:46:06
(la: de unul singur........)

Cât de mult îţi iubeşti casa?
E locul unde îmi adăpostesc visele
Când cresc prea mult şi nu mai au loc
În sufletul obosit şi secătuit.

Cât de mult îţi iubeşti curtea?
E locul copilăriei mele şi a viitorului
E umbra caiselor furate cu-n sărut
Şi locul unde-mi ascund singurătatea.

Cât de mult îţi iubeşti strada?
Ea e oaza mea de identitate,
Mă regăsesc în pietrele de caldarâm
Şi-n umbra copacilor trişti şi singuri.

Cât de mult îţi iubeşti oraşul?
Oraşul? Dar nu-l iubesc.
În el sunt mic, insignifiant, vremelnic
El nu-mi aparţine aşa cum eu îi aparţin
El se întinde, cotropindu-mi identitatea
Copilaria şi visele. Poate c-ar trebui să-l urăsc
Dar nu, îl ignor şi mă fac că nu îl văd.
Iar oamenii din jur, concetăţenii mei
Feţe, destine, obiceiuri, porniri
Sunt asemeni mie:
O mare de mizerie şi tristeţe.

*** - de TeodoraPA la: 12/01/2011 09:42:27
(la: văzduhisme)
Inca din copilarie am vise in care zbor deasupra pamantului, deasupra tuturor, nu la saptezeci si sapte de palme, ci la mai mult, deasupra copacilor, etc.
Da, as vrea.
anadaria - de zaraza sc la: 15/01/2014 09:17:16
(la: dupa sarbatori)
Sigur ca nu e o iluzie. Te indragostesti, fain-frumos, nimic de zis, iar dupa o perioada incepe distractia! Renunti benevol la multe chestii, si barbat si femeie. Dupa alta perioada vine plictiseala si te straduiesti sa iti aduci aminte ce iti placea sa faci in copilarie/adolescenta. Vise de mult uitate le transformi in realitate, daca ai curaj si incredere in fortele proprii. E foarte dificil sa intru in amanunte, pentru ca la case, atatea obiceiuri... Ma rezum in a spune ca stie fiecare multe familii cu probleme de cuplu.

Si codependenta nu e legata de dragoste? Nu din dragoste renunti la visele tale? Putini sunt aceia care au posibilitatea sa isi urmeze visele. Sau poate au vise rezonabile, bani in cont si cam atat. Si ce-si pot cumpara cu bani.

Ce am separat? Libertatea de sinceritate?

#649252 (raspuns la: #649244) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adina - de zaraza sc la: 30/06/2014 12:27:20 Modificat la: 30/06/2014 12:33:35
(la: Dezbatere )
Cu asemenea intrebare aparent retorica mi-era teama ca discutia se va opri aici. Desi a trecut foarte putin timp de la postarea ei! Dar teama ne face sa actionam fara sa gandim la rece.
Asaaa... ma gandeam la un sistem de educatie... cum naiba sa reusesti ceva cand mentalitatea tuturor e cea care trebuie schimbata. De atatea sute de ani, chiar milenii, invatamantul s-a bazat pe asimilarea de cunostinte si foarte rar pe educatie. Eventual pe dresaj, pe manipularea viitorilor cetateni in directia dorita. La asta suntem foarte buni.
Si m-am gandit... copiii stiu instinctiv ce e bine pentru ei. Singura problema care apare e ca ei vor sa incerce aia si ailalta, iar adultul, speriat (teama din el!) ii va interzice sa: puna mana pe fierul de calcat, sa treaca strada prin locuri nepermise, sa se uite la tv etc etc. Si copilul creste plin de refulari. Oricat de bine ai incerca sa il cresti. Dar daca am reusi sa gasim educatori potriviti, care sa il indrume sa faca ce vrea, ce ii place? Vrei sa faci rachete? Ok, ne propunem sa facem racheta aia. Pentru asta ai nevoie de aia si de aia... Si in 12 ani de scoala el, elevul, a facut aproape o racheta. E un exemplu... in mintea mea nu erau exemple concrete ci ideea ca oricine e bun la ceva. Fie si pentru ca ii place sa invete din toate cate ceva, doar de curiozitate.
2. Cum sa gasesti educatorii? Surpriza!!! Sa ii aleaga copilul. Adio examene, definitivat (bine, exagerez), dar copilul va refuza educatorul! In schimb educatorului i se va cere sa aduca elevul in stare sa faca ceva cu placere. Ceva, evident, care ii slefuieste personalitatea, care il provoaca sa fie si politicos, si constient de ceea ce face.

Probabil asta e viitorul, nu vor mai exista "ziduri". Nu va mai fi "scoala", ci eventual un sediu, dar activitatile se vor desfasura si pe camp, si in fabrici, oriunde. Societatea actuala are probleme fiindca ne-am indepartat tot mai mult de natura. Omul e viu, e si el o fiinta, respira, a-l separa de natura inseamna sa vrei sa faci din el un robot. Asta nu se poate, el trebuie sa stie cum se ingrijeste un animal, cum se creste graul, cum se culeg fructele. Apoi trebuie sa stie cum se fabrica una-alta. S-a spus ca de la el, de la copil, putem invata. Cred asta. Nu mai stim sa traim, doar sa facem bani... Fara inocenta copilariei si visele adolescentului nu suntem decat niste mosi ursuzi.

#652163 (raspuns la: #652162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si-a implinit omul visul - de Coralie la: 07/01/2004 12:16:23
(la: Un roman din exil ctitoreste o biserica la Campulung Moldovenesc)
si-a implinit omul visul? (ar fi facut mai bine un orfelinat, daca tot vroia sa faca ceva.. sau un azil pentru batrani..)

sau fericiti cei care la 90 de ani se pot reîntoarce in copilarie...:)), ca sa nu zic ca dau in mintea copiilor...
dorintele copilariei - de Grettel la: 17/02/2005 17:10:06
(la: Spuneti-va povestea!)
Eu cel mai mult si mai mult mi-am dorit sa cresc mare... si am reusit.
Apoi, cand am aflat (ca asa mi-au spus mie oamenii mari) ca asta nu e o dorinta, am vrut sa fiu procuror... si tata mi-a zis ca nu pot... asa ca n-am mai incercat... da' pana la urma tot pe acolo sunt...

stii care e problema mea cu intrebarea ta? - ca eu nu cred ca dorintele copilariei mele sunt nerealizate cata vreme viata mea nu s-a sfarsit.
Voiam sa scriu si sa public si, dupa ce am incercat sa fiu ziarist, am hotarat sa ma apuc de scris o carte a mea. Pe care, cand voi simti ca sunt pregatita, sa o si public.
Am mai vrut la un moment dat sa pictez si sa desenez dar ai mei mi-au spus ca este o indeletnicire nedemna (pentru o liceeana pe care o asteptau examene), paguboasa si mai ales inutila. Acum am de gand sa incep sa daruiesc tablouri.
Cand eram mica imi imaginam ca in anul 2000 voi avea familie, copii, casa si vacante de facut la bunici. Nu am decat casa - inca.
Acum visez sa calatoresc mult-mult. Am calatorit ceva si probabil ca am sa o fac in continuare, nimic nu ma impiedica.
Asa ca nu prea stiu ce sa-ti spun despre visele copilariei mele nerealizate...
sau poate ca n-am incetat sa gandesc ca un copil?
putem trai in vis o viata paralela? - de cristiscu la: 24/05/2005 21:52:43
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Ma consider o persoana adulta si normala. Cosmarurile mi s-au dus de pe vremea copilariei. Rar se intampla sa mai am vreunul pe an. Ce m-a determinat sa va intreb de cosmarurile voastre e ca in urma cu cateva luni am avut cel mai ciudat vis al vietii mele. M-am trezit numai cand s-a transformat intr-un cosmar, uneia din persoanele apropiate din vis intamplandu-i-se ceva rau.
A fost ca si cum in decursul unei singure nopti am trait o viata paralela, desfasurata de-a lungul mai multor ani. Cu persoane din viata reala, altele pe care nu le cunosc, altele pe care le-am cunoscut doar marginal si care in visul meu jucau un rol pregnant. Iluzia a fost perfecta, ca nici un moment nu mi-am pus problema ca ar fi vis. Mi s-au intamplat cu adevarat extrem de multe, iar cand m-am sculat ma simteam istovit de rememorarea atator detalii. De-a lungul a 2-3 zile n-am putut sa-mi iau gandul de la atatea intamplari. Cautam sa mi le explic, dar deja uitasem multe detalii, care in visul meu sunt convins ca avusesera sens si formau un tot. Imi pare acum rau ca n-am pus pe hartie amintirile imediate, dupa ce m-am trezit. Transformarea finala a visului in cosmar m-a facut sa doresc sa mi-l sterg cat mai repede din memorie.
Ma intreb daca au mai avut si altii astfel de experiente. Am certitudinea ca evenimentele din acel vis s-au derulat intr-un ritm infernal. Cu toate ca eu le-am perceput in somn la viteza din viata normala. Apoi am fost fara motiv foarte obosit timp de cateva zile, de parca facusem niste eforturi uriase inainte de acea noapte. Imi aminteam iar continuu de secvente din vis, prea multe deodata pentru a le putea pune cap la cap. Aveam strania senzatie ca asimilasem mult prea multe informatii dintr-o data, iar memoria nu era capabila sa le retina pe toate.
la timpuri noi vise noi? - de sarsilovici la: 16/05/2006 21:10:36
(la: Voi ce visati noaptea?)
ma intreb daca timpurile care le-am ajuns, viata de azi, de cativa ani incoace, ne mai ofera linistea de alta data? Imi aduc aminte de vremurile cand mama imi citea dintr-o carticica povesti nemuritoare..Nu imi aduc aminte vreuna precis, retin doar imaginea in care mama imi citea din carte..De fapt daca stau bine si ma gandesc retin mai mult imagini din copilarie si asa imi aduc aminte si de oameni si de locuri si de intamplari.. banuiesc ca fiecare are metoda proprie de a retine anumite chestiuni...ce ma uimeste e ca uneori descopar ca retin imagini de demult, imagini care sunt descoperite de diverse intamplari fara vreo insemnatate anume...Merg pe strada si vad pe cineva care semana cu cineva din trecut si de aici se declanseaza rememorarea unor evenimente apuse... ferice de cei care pot visa frumos.. Nu ma martirizez! Nu..Am si eu nopti faste cand ma plimb si eu pe acolo pe unde imi place..ca nu visez exact cum imi doresc asta e altceva... bizar pentru mine e ca in scurt timp se poate dezvolta o poveste destul de complexa si poate e asa de complexa tocmai ca apare ca o legatura intre ce stiu eu din realitate...de multe ori cand e prea tragica situatia imi spun ca visez si culmea ma trezesc...
Fiecare varsta cu visele sale..de multe ori nici nu mai avem curaj sa ne gandim la ele, la vise, ne dorim sa adormim repede sa ne odihnim, iar la trezire sa nu uitam nimic din ce ne-am propus sa facem din ziua precedenta...
cateodata am dispozitie buna si parca si ele, visele, vin la mine si se lipesc de mine si merg asocierile si parca se leaga visul si se dezvolata pe o sumedenie de piste, de alternative...Uneori vad ca nu are parca nici un rost sa visez si ca la desteptare situatia va fi la fel...da parca ele visele ne ofera "balonul de oxigen", speranta in ceva bun... Mi-as dori sa nu mai fiu pesimist niciodata si sa fiu de un optimism constructiv pentru mine...Am intalnit oameni care mi-au dat din optimismul lor.... la serviciu am anumite emotii legate de situatii ce pot sa apara situatii la care poate nu voi putea face fata..Am colegi care nu se consuma prea mult si parca le dau dreptate uneori... stresul zilnic ne otraveste visele si viata de dupa servici .. In zilele 'grele' parca si cei pe care ii intalnesc pe strada mi se par ciudati mi se par prea fericiti prea linistiti si eu sunt in goana neabuna dupa liniste dupa o solutie rationala a spaimelor mele.... Inteleptii or visa frumos? nu stiu, da nu cred...Si in general cei cu experiente multe sunt si aproape de final....
da e frumos sa visezi pentru ca e taramul in care toti putem sa fim ce nu suntem, sa avem ce nu avem, sa fim unde nu putem ajunge , sa fim cu cine nu putem fi....
Farima de vis din realitate-pentru alex andra :) - de zaraza sc la: 20/12/2006 11:56:04
(la: Orizonturi de aşteptare)
Vine un moment cind ai putea sa aduci o farima de vis in realitate. Si e mult mai frumos. Sint o visatoare, dar prea multe vise strica. Si cauza lor e undeva in frustrarile copilariei...
Visele iti asigura insa totdeauna o cadere in picioare ca pisica :D
Sa stii sa le asterni pe jos ca pe niste nori pufosi...sa crezi ca sint chiar moi.

Si tot tu ai spus ca Putini sunt cei dispusi sa vada frumosul din noi si din afara noastra. - mare adevar...

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
#164340 (raspuns la: #164034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
copilarie - de alex andra la: 17/02/2007 00:55:13
(la: Versuri la comanda)
Un' te-ai dus copilarie
Cu jocuri si veselie ?
Te-ai ascuns dupa un nor
Doar ca sa imi fie dor ?
Sau te-ai furisat in pod,
In cufar legat cu nod,
Plin cu amintiri uitate,
Palide, desperecheate ?
Ai plecat si mi-ai lasat
Iz de miere-n aluat,
Gust de roua-n cerul gurii,
Tufa de macesh si murii,
Visele cu mari albastre,
Ochii ridicati spre astre,
Si-o dulce melancolie
Cu tenta de nostalgie.

Vorba noua ce sa fie ?
De ce nu ar fi "zglobie" ?

Lost without music in a world of noises
#175918 (raspuns la: #175895) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
visele Pisicutzei - de (anonim) la: 08/09/2003 05:50:13
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Pisi, visele nu se termina niciodata, omul viseaza tot timpul, la orice virsta, aminteste-ti de Lucian Blaga, " Eu nu strivesc corola de minuni a lumi, ...".
profesia = pasiune ??!! - de dorinsz la: 25/10/2003 16:44:47
(la: Practici profesia visata?)
Poate fi, in cel mai fericit caz, asa. Dar sa ne gandim putin, cand visam la o meserie? in copilarie...poate un copil sa viseze la o pasiune? Poate, de exemplu, sa viseze sa se faca "musafir", ca fiul meu la patru ani. Cand intr-adevar putem discerne (cu maturitate, nu cu betia tineretii) la o meserie, este de regula tarziu...am apucat pe un drum, ne complacem in aceasta pozitie, nu avem curaj sa o luam de la capat, si atunci cautam sa ne-mbatam cu apa rece, ca de fapt ne place ceea ce facem. Dar pana la urma este atat de important ceea ce facem, atata timp cand ne asigura un trai decent? Eu de exemplu m-am facut marinar; nu a fost unul din visele mele obsedante, dar intr-un concurs de imprejurari (alternativa dramatica -atunci- dupa admiterea ratata la facultate) am ajuns sa cunosc mai toata lumea (cate putin, e adevarat) si nu pot zice ca nu imi place. Plec, vin, ma despart de familie, ne regasim (cele mai frumoase momente) si uite asa trec anii si te intrebi: practici meseria visata? (o fi semn de batranete?) Va salut, Doru
Cum zicea un mosneag: "vise t - de Daniel Racovitan la: 30/11/2003 12:38:07
(la: La multi ani Romania !)
Cum zicea un mosneag: "ehe... vise taica! vise!..." :)))
Craciunul - de gabidan la: 16/12/2003 07:24:57
(la: In curând Craciunul..)
Craciunul nu este altceva decat intoarcerea ciclica la copilarie, indiferent daca a fost grea sau usoara a fost senina, fara griji si plina de sperante. Cand facem bradul ne simtim mici si fara griji,chiar daca avem din gresala parul alb.Daca sunteti cinstiti veti constata ca copilul din dumneavoastra nu v-a parasit niciodata si este undeva, inauntru si va tine de mana acum cand sunteti aproape bunic, amintirile lui sunt acolo, visele lui au crescut odata cu corpul vostru si nu va pleca niciodata.Un copil, un adolescent, un tanar, un sot, un tata, sunt toti impreuna si fiecare e singur.Viata nu este decat o stafeta a varstelor unde castiga intodeauna toata echipa adica dumneavoastra.Craciunul este ceea ce ne ramane atunci cand totul in jur se schmba. Aici m-am referit la TRADITIE.
In copilarie: Karl May, Winne - de relu la: 22/12/2003 22:29:03
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
In copilarie: Karl May, Winnetou. La maturitate: Cehov, colectia de nuvele (am evitat volumul 9 sa-l savurez mai tirziu); Tolstoi, Razboi si Pace, Moartea lui Ivan Ilich; Turghenev, Parinti si Copii.
Cum e sa fii film... - de Florin Firimita la: 14/01/2004 19:36:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Filozofii ne spun ca o viata n-are rost sa fie traita daca nu reflectezi asupra-i. Brian a inteles ca lucrarile si scrierile mele sint de fapt explorari, intrebari constante pe care le pun trecutului. Totodata si-a dat seama ca toate intrebarile esentiale pe care nu m-am gindit sa le pun in timpul copilariei, stau la baza artei mele. Faptul ca incorporez aceste intrebari astazi in ceea ce fac ca artist plastic si scriitor ma ajuta.
Cred ca filmul e o extensie a jurnalului. Nu am avut nici o intentie sa fiu un actor care se interpreteaza pe sine. Nu am talent pentru asa ceva, si ar fi fost foarte narcisistic sa ma gindesc la asa ceva. Nu ma plac sau ma urasc mai mult sau mai putin decit majoritatea oamenilor. Paul Valery spune in "Monsieur Teste": "I rarely lose sight of myself." Sintem intr-un fel, prizonierii unui destin. In extrema, nu cred ca tema documentarului e “viata si creatia” mea. Viata si creatia mea nu sint atit de importante incit sa devina subiect de film. Cred ca este destul de greu explicat de ce intr-un film care are ca subtitlu “Un Portret al lui Florin Ion Firimita,” am vrut sa mut punctul focal, si sa-mi elimin prezenta fizica cit am putut de mult. Apar foarte putin in film, si vorbesc doar la inceput si la sfirsit. Totodata n-am vrut sa prezint lucrari intregi, doar fragmente. O singura pictura apare in film, la sfirsit, timp de citeva minute (in editia DVD, exista o galerie digitala la sfirsitul filmului in care sint prezentate vreo patruzeci de lucrari). Brian a vrut sa bazeze structura filmului pe fragmente de jurnal si tehnici artistice pe care am inceput sa le folosesc in 1997 in seria mea de picturi “A La Recherche Du Temps Perdu.” In aceste picturi foarte mari am inceput sa experimentez pentru prima oara cu materiale mai putin traditionale. Totodata am inceput sa incorporez fotografii de familie, scrisori vechi, etc. Ceea ce Brian a vrut sa investigheze este viata ca sursa de inspiratie, viata transformata prin magia artei, arta transformata prin magia vietii. De aceea a vrut ca filmul sa oglindeasca tehnicile de colaj pe care le folosesc in picturile mele, sa adinceasca legaturile dintre timp si spatiu in imaginile pe care le fac.

A fost destul de greu sa selectionez fragmentele de jurnal pe care le-am folosit in film. Un jurnal poate fi o arma destul de puternica. Am incercat sa nu acuz, sa nu ranesc pe nimeni. Am fost foarte comfortabil cu Kamerzel-omul si Kamerzel-regizorul. Nu a trebuit sa fac compromisuri. Singurul moment in care m-am simtit vulnerabil a fost cind echipa de filmare s-a instalat in casa mea, in 2001. Timp de vreo luna, mi-a fost imposibil sa ma las filmat, in special in atelier. La un moment dat m-a lovit tentatia de a arata “bine,” de a poza pentru aparatul de filmat. In cele din urma, am invatat sa ignorez prezenta “straina”. Cred ca atelierul artistului sau masa scriitorului sint locuri sfinte, si totodata unele dintre ultimele bastioane ale intimitatii. Nimic nu pare a mai fi sfint astazi: biserica, budoarul, viata, in general. Totul e vazut, interpretat, explicat. Am incercat, si poate am reusit, sa pastrez o granita intre viata privata si cea publica, vis si realitate.

In ceea ce priveste ceea ce cred despre viata mea, si libertatea regizorului de a ma re-crea, nu vreau sa uitati ca idea filmului a fost a lui. Ceea ce avem acum este o opera de arta si nu o reclama.

Cred ca o opera de arta adevarata este flexibila, se schimba tot timpul, creste, etc. Cind am vazut filmul pentru prima oara, ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca a devenit, intr-un fel, un omagiu adus parintilor mei. Mi-a fost destul de greu sa-l vad. Vara trecuta am prezentat o versiune aproape terminata in fata a 200 dintre studentii mei, in galeria de arta a universitatii unde predau in timpul verii. M-am “ascuns” intr-un colt. E o senzatie stranie de vulnerabilitate, m-am simtit gol in fata unor oameni, care din fericire, au inteles, si au raspuns cu multa caldura. Cred ca filmul este ceea ce am sperat sa fie de la inceput: o opera de arta. Ma gindesc la o situatie asemanatoare: o buna prietena, pictorita Germaine Lemieux, mi-a marturisit acum citeva zile ca a lucrat, in secret, la un portret al meu, timp de un an si jumatate. Stia ca, in general, nu-mi plac imaginile care ma reprezinta, si se hotarise sa nu mi-l arate niciodata. Vroia sa foloseasca portretul ca un fel de exercitiu stilistic, etc. Pina la urma, l-a scos din atelier si m-i l-a aratat. Spre surprinderea mea (si a ei), mi-a placut foarte mult, dar ceea ce mi-a placut a fost tabloul, lucrarea de arta, nu fata mea reprezentata pe pinza. Este o pictura buna, independent de pe cine reprezinta. Sper ca filmul e un film bun, independent de mine ca “subiect.”

Pentru primul articol critic despre film, vizitati editia din decembrie a revistei NE Film, pe internet la www.newenglandfilm.com

Cit despre credinta…..greu de discutat. Americanii refuza de obicei sa vorbeasca despre bani sau Dumnezeu intr-un forum public. Si cum sint cetatean american de aproape zece ani….



#8061 (raspuns la: #8032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In copilarie visam sa devin a - de elena-cristina la: 03/02/2004 12:32:25
(la: Practici profesia visata?)
In copilarie visam sa devin actrita. Am terminat tehnician veterinar iar acum sunt web designer. Ma consider o norocoasa pentru ca am realizat ca practic cea mai frumoasa meserie din lume ( din punctul meu de vedere). E cumplit sa-ti incepi ziua cu "Dumnezeule!!! iar la servici!!!"
#8825 (raspuns la: #2155) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am gasit intimplator toata di - de Cati la: 13/02/2004 11:03:43
(la: Romani in strainatate)
Am gasit intimplator toata discutia de aici vis a vis de plecarea in strainatate si de pastrarea identitatii nationale. Eu sunt in Romania si in mod sigur nici nu am sa plec de aici. Si nu pentru ca nu am avut posibilitatea sa plec ci pentru ca nu am vrut sa plec.
Nu pot sa cred ca ati plecat cu inima usoara! Si numai pentru faptul ca v-ati lasat parintii si prietenii la o distanta asa de mare. Si dati-mi voie sa nu cred ca toti cei care ati plecat o duceti neaparat mai bine acolo unde sunteti decit aici. Poate a meritat efortul pe care il faceti pentru copiii vostri, dar nu pot sa cred ca acolo ati gasit ciinii cu colaci in coada la fiecare colt de strada si ca toata lumea va pupa si fa face loc pe strada sa treceti pentru ca sunteti romani. Am prieteni plecati de ceva timp in Canada, am o prietena casatorita cu un francez si cu o dulceata de fetita nascuta in Franta, am cunostinte mai vechi sau mai recente plecate care pe unde in Europa sau State. Unii o duc bine, altii mai putin bine dar tuturor le e dor de “casa”, indiferent ce inseamna asta - familia, prietenii, o banca in parc sau curtea de la bunici.
Nu pot sa cred ca unii din cei plecati se considera mai destepti decit cei ramasi – in cazul asta bine ati facut ca ati plecat, ca nu de cei ca voi este nevoie aici – si m-a uimit faptul ca cineva punea intrebarea daca sa-si invete copiii limba romana. De ce sa nu-I invete? Pe linga spaniola, engleza si mai stiu eu ce poate la un moment dat o sa-I faca placere sa-si auda copilul rupind citeva fraze in limba pe care o vorbea ea in copilarie. Si apropo de “parcela nativa”, daca ai sa uiti de unde ai plecat esti “in aer “. Intreaba-I pe cei din jurul tau, de acolo de unde esti acum, ce inseamna pentru ei “origini si stramosi” si poate ai sa te luminezi.
Nu condamn pe nimeni. Si eu m-am saturat de mizerie, si eu ma enervez cind vad cita saracie e aici! Am momente cind imi moralizez prietenii plecati, am momente cind ma cert pe mine ca sunt prea egoista pentru a infrunta eu greul de acolo pentru a le fi copiilor mei bine. Copii pe care inca nu-I am tocmai pentru ca am tot aminat momentul pentru ca mi s-a parut nedrept sa oblig pe cineva sa traiasca aici.
Si totusi de fiecare data ma intorc si gasesc lucrurile acelea pentru care nu m-am putut hotari sa las totul si sa o iau de la capat in alta parte.
Si apoi uitati-va fiecare in sufletul vostru asa cum e, mai aspru sau mai dulce, si recunoasteti ca nu ati plecat de “prea mult bine” de aici, dar ca nici acolo nu v-a fost usor.
Raspuns pt Florin - despre vise, despre politica si schimbare - de Cristian C. FRANCU la: 17/02/2004 16:06:26
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Spui ca si tu aveai vise mari prin '90. Sa inteleg ca ai fot 'dezamagit' si ai plecat?
Personal sper sa nu ma schimb prea mult!

Sunt constient ca in anii 90 (90-95) lucrurile stateau altfel pe aici prin tara. Atmosfera, mediu era altul.

Multe s-au schimbat insa de atunci. DE FAPT, MULTE am reusit NOI sa schimbam de atunci...in business, in economics, in politica chiar, in cultura....si in societatea civila!

PERFECT deacord, ma bucur ca ai spus asta: daca esti muncitor si destept poti sa fii bogat, sau sa reusesti as spune eu, ORIUNDE> Deci si in Romania.

Ideea mea: hai sa nu mai dam vina pe sistem, pe altii, pe guvern, pe mentalitati-caci tocmai aceste mentalitati blamate ne fac sa dam vina pe altii.

Hai sa trecem la treaba. FIECARE! Sa ne orientam pe solutii si nu pe probleme si sa nu ne lasam. THERE IS ALWAYS A WAY!
Cred in asta!

Si nu cred ca daca gandesc asa se poate spune ca inca mai cred in Mos Craciun...
Desi, Mos Craciun asta...este cel mai ambitios om de pe pamant...:) :) imagineaza-ti, sa duci tu intr-o singura noapte cadouri la toti copiii din lume. Super obiectiv!
:)

Cat despres a schimba oamenii...

In primul rand vrea sa invat sa ma schimb pe mine!!! Nu acel miloion de dolari e esential ci persoana care voi deveni incercand sa ii strang...

Abia dupa ce ma voi schimba si modela pe mine...pot sa incerc sa schimb pe cei din jurul meu.

Si impreuna cu ei sa schimbam pe cei din jurul nostru!

Sa le aratam ca se poate!

O viata irosita ar fi aia in care mi-as vedea numai de mine!

Implinirea mea: sa fac pe bani ce as face cu placere si gratis...sa ajut oamenii, sa tin training si sa ajut oamenii in personal developmentul lor!


!!!! Nu am vrut sa ma laud cu ceva!!! NU vreau sa imi scriu calificari sub nume...Nu am incercat decat sa ma prezint in primul meu mesaj...asa cum sunt...fara sa las ceva deoparte!

DESPRE PRESEDENTIE>..

nu acum! Florine nu acum, dar in 10-20-30 de ani...cine stie.

Cand voi avea ceva de spus, demonstrat, dovedit...cand voi avea ceva de aratat in urma mea...voi intra si in POLITICA!

Si stiu ca nu voi fi singur. Voi avea grija ca in jurul meu sa am oameni de exceptie.

:)

Numai de bine...


Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!
#9867 (raspuns la: #9855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Roman din US visind la Marea Neagra - de (anonim) la: 03/03/2004 14:00:33
(la: Marea Neagra, amintiri)
Un copil de 2 ani si jumatate tinut de mina de mama lui pe peronul garii din ( Vasile Roaita pe atunci ? ) Eforie Sud in tim ce tatal alerga spre casa de bilete pentru a cumpara tichete pentru trenul deja stationat la peron..

Un copil de 7-8 ani invatind sa inoate in lacul Techirghiol - unde ne petreceam dupaamiezele avind aces la lac din curtea gazdei, d-l Stoica care locuia chiar in spatele garii din Eforie Sud. Bunicul si mama, mari inotatori incercau sa transmita copilului talentul si cunostiintele lor, cu foarte putin suces. Dupa o saptamina de incercari, copilul a avut un vis incare inota, stia sa inoate din totdeauna, natural, fara efort. De dimineata baietelul de 7 ani isi uimeste parintii si bunucii inotind ca un pestisor...

Un baiat de 14 ani in vacanta cu parintii la Eforie Sud. Pe faleza se intilneste cu Sorin, colegul de scoala. Imparte cu el o sticla de bere si o tigare, un Kent. Sorin ii spune ca si Carmen Cristea pe care adolescentul nostru o iubea pe ascuns ( adica numai el stia de asta ) este in statiune cu parintii. In seara respectiva se petrece prima mare revolta - adolescentul nostru vrea sa fie in vacanta cu prietenii si nu cu parintii care instantaneu au devenit, plictisitori, blazati, nestiutori ...

Un student de 20 de ani, aflat in vacanta de vara cu colegii la Neptun - o seara petrecuta la Paradis, baut mult prea mult si la ora 12 noaptea facut baie in pielea goala, in piscina de la Paradis cu amicu Fane si 2 fete de la ASE. O glorie, cit de efemera poti fi...

Un proaspat absolvent, indragostit aflat in vacanta cu iubita lui la Carmen Silva/Eforie Sud - anul este 1990. La alimentara are vin de Cotnari vechi de 5 si 6 ani. Un italian a deschis o gelatteria exceptionala - pizza pe care o face este cu siguranta cea mai buna in lume. Granita este deschisa - draga, nu vrei sa mergem sa vedem si Vama Veche, Varna, Burgas .. de ce nu. Ce superb este si litoralul bulgaresc.

Anul este 2003. Un tata tinind de mina un baiat si o fetita care se incapatineaza sa raspunda in alta limba decit in ceea in care li se vorbeste se plimba agala pe sub aleiile cu tei de la Eforie Sud . Tatal arata copiilor locurile unde a copilarit, unde a petrecut clipe de neuitat alaturi de parinti si bunici. Copii sint mai mult preocupati de conul de inghetata iar tatal zimbeste gindindu-se ca mai are inca 7-8 ani pina cind va deveni acel monstru plictisitor care isi forteza copii sa mearga cu el in vacanta ..



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...