comentarii

Copilul e ca si copacul:in sol bun cerste frumos


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Omul si copacul(3) - de Areal la: 25/06/2008 15:49:15
(la: POVESTIRI CU TALC)
Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.
Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”
Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.
Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.
„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.
Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou. Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.
Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.
Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”. Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”. Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat. Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj” ...

Dacă viaţa noastră ar semăna cu acest copac, întinzându-şi ramurile până departe, gata să le ofere umbră şi adăpost tuturor celor în nevoie, deschizându-şi braţele în faţa tuturor, am înţelege ce este iubirea. Nu există definiţii, scripturi sau doctrine ale iubirii. Nu există un set de principii care se aplică iubirii...IUBIREA ESTE UNIVERSUL...
cine si cum ne creste(m) copii - de adypop la: 31/12/2003 02:17:47
(la: Cine si cum ne creste copiii?...)
Sintagma "cei 7 ani de acasa", mai mult ca oricand acum este si mai valabila. In momentul de fata cand informatia circula tot mai rapid, cand prin mijliacele massmedia se prolifereaza din ce in ce mai mult violenta, imoralitatea, desmatul, copilul trebuie cu atentie "dirijat" catre faptele bune si mai ales sa fie ajutat sa discearna intre bine si rau. Acest lucru nu-l poate face decat cei de acasa.
Sa ne intoarcem la incidentul "educatoarei nenorocite" si sa ne vedem si barna din ochii proprii. Oare acel copil nu era un rasfatat, un incapatanat, care atunci cand isi doreste ceva bate din picior si tipa cat il tine gura?
Nu sunt total de acord cu metoda aleasa, dar nici cu tratarea unilaterala a "evenimentului". Ca a fost "pedepsita" pentru fatpa sa cu numai 150000 lei este un fapt ridicol.
Sunt tatal a 2 copii si un fericit bunic cu o nepotica pe care o cerstem eu cu sotia. Cand copii sau nepoata s-au plans ca au fost pedepsiti intai am analizat sa vad care este motivul pedepsei si apoi am lat masuri. In fata copilului nu am criticat masura luata de educator, chiar daca acesta era vinovat. Intr-o discutie eleganta , in particular, mi-am spus opinia si dezacordul masurii luate. Copilului, dupa fapta, i-am aplicat corectia iar in cazul unei masuri gresite a educatorului, am incercat sa-l lamuresc ca toti suntem supusi greselilor.
Niciodata un educator, daca isi face meseria cu pasiune, nu va lua masuri drastice fara un motiv. De aceia in cazul unei greseli trebuie sa se inteleaga faptul ca sunt si ei oameni supusi greselilor, carora uneori le mai cedeaza si nervii.
O sa spuneti ca iau partea acestor educatori. Sa stiti ca nu am nici un motiv sa fac acest lucru. Meseria mea este total diferita. Dar experianta trecuta ma face sa afirm toate cele de mai sus. In ultima perioada tot mai mult parintii, care din varii motive nu prea au timp de educatia propriilor progenituri, arunca vina pe scoala, fara sa -si analizeze propriile actiuni. Nu este bine si rezultatul se vede prin cadera vertiginoasa a educatiei, cand copii ne scapa supravegherii si ca nu sunt controlati. Tot mai des sunt cazurile cand parintii sunt cei ce se plang de faptulca nu mai sunt ascultati ce copii ca i-au pierdut din mana, aruncand vina pe altii, scoala, massmedia, anturaj, dar nu-si fac propriul proces de constiinta sa vada unde s-a rupt lantul.
Asa ca hai sa punem umarul la educarea copiilor si nepotilor nostri, sa nu mai pasam mingea altora, ci sa driblam noi cu ea sprijiniti de scoala si la randu-ne sa sprijinim scoala. Sa ii iubim dar sa nu fim prea ingaduitori, toleranti si sa nu le trecem cu vederea greselile si sa-i idolatrizam.
Spuneam ca am doi copii pe care i-am sarutat in somn, i-am certat cand au gresit si niciodat nu i-am ridicat in slavi cand au facut o "fapta buna", dar indirect si discret i-am "recompensat"
arta e undeva in adancuri ingropata!... - de enigmescu la: 19/06/2004 07:01:39
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
exista o vorba nascocita de "anonimul" roman si ramasa, asemeni multor altora, ca tezaur nepieritor in constiinta poporului nostru, o zicala ce n-ar mai trebui comentata: "poarta-te cum ti-e portul si vorbeste cum ti-e vorba"! dar sa comentez totusi. intotdeauna mi-am spus ca se refera la mine in particular si la fiecare persoana in parte ca un indemn la a ne pastra identitatea de limba, de cultura, de traditii. si nu am gresit, cred, cu nimic. insa am fost derutat de folosirea singularului in loc de plural si de aceea n-am putut surprinde un sens mult mai adanc si mai amplu pe care cu siguranta acel CINEVA de demult a incercat sa-l imprime frazei. daca vreti aceasta e pur si simplu o profetie a vremurilor moderne, un mod de a ne pune in garda fata de tarele societatii noastre. de fapt zicala ar trebui interpretata cam asa: 'fiti voi insiva!' de ce fac aceasta afirmatie? simplu: noi toti formam o comunitate ale carei obarsii nu le vom gasi nici in America, nici in Asia, nici in Africa, nici oriunde pe aiurea. noi apartinem acestor locuri si locurile acestea ne apartin noua. etnogeneza ne-o arata limpede. prin urmare, ca sa fiu mai explicit, nici un individ in particular sau vreun grupulet din acest popor nu-si poate aroga dreptul asupra culturii, artei si a traditiilor unui sir nemasurat de oameni ce s-au statornicit in glie pt. vesnicie. adica nimeni nu poate schimba, cel putin teoretic, si nu are voie sa schimbe, sa violenteze aceste stari de lucruri, aceste realitati existentiale ale fiintei romanesti. constat insa cu durere ca de mult nu se mai tine cont de asta. buuun, pana aici a fost un fel de introducere.
nu sunt artist dar prin natura mea apreciez orice tip de arta si dezapreciez orice kich. nu vreau sa ma refer acum decat la tendintele din muzica moderna la noi, pe de o parte fiindca ai amintit de ea, pe de alta parte fiindca sunt(sau mai degraba am fost) direct implicat intr-o oarecare ramura a acestei arte. dar ca sa pot incepe de undeva am sa-ti dau aici un fel de pilda sau fabula pe care am conceput-o personal si pe care am numit-o "scufita rosie".
muzicii romanesti i-au crescut urechile, nasul, coada, dintii, ghearele si i s-a ingrosat sau i s-a subtiat(dupa caz) timbrul vocal. aparent nu e nici o problema. s-a intamplat si la case mai mari(desi, sincer sa fiu, nu stiu care pot fi acelea!). dar ganditi-va ca vine scufita rosie la bunicuta ei, TRADITIA, si o gaseste complet schimbata. nu o mai recunoaste si cu naivitatea specifica generatiei PRO/CONTRA(e discutabil aici) incepe sa intrebe: de ce si-a schimbat infatisarea? iar raspunsul vine f. prompt si aproape socant: CA SA TE POT INGHITI MAI BINE!!!
va intreb, la randul meu, care ar fi reactia normala a tinerelor scufite rosii la auzul acestui raspuns dat de impostor? logic ar fi sa-i ofere pe loc un scaun de ceara pus peste o groapa plina de jaratic. insa ce observam e de-a dreptul uimitor: majoritatea se arunca orbeste, intr-un act sinucigas, in gura flamanda si nesatula a gaselnitelor de moment. ca si cum in burta lupului s-ar gasi niscaiva lumi extraterestre care sa-i scape de moarte si apoi de judecata lui Dumnezeu. arta e o dimensiune a spiritului uman si se adreseaza acestuia prin mijloacele ei specifice. dar daca se adreseaza carnalitatii nu mai e arta, e prost gust. [carnalitatea aici inteleasa in sensul ei cel mai larg, nu exclusiv in sensul de trupesc]
bine, putem spune, dar ce ne pasa noua? "fiecare cum isi asterne asa doarme". e adevarat, dar daca ne straduim un pic sa privim in perspectiva vedem un viitor f. sumbru pt. urmasii nostri, mai precis pt. copiii nostri; si ce e mai de pret decat copilul meu, al tau, al altuia?!
in ultima vreme s-au inmultit atacurile la morala si sunt din ce in ce mai evidente. au devenit chiar lipsite de scrupule. in emisiunile televizate au luat o amploare deosebita recitalurile unor grupuri vocal-instrumentale care de obicei zbiara sau miauna in loc sa cante cu adevarat. de la lalaieli si schimonoseli pana la lamentari legate de viata totul e posibil. ba, mai mult, au mesaje fara continut, daca pot spune asa, sau nu fac altceva decat sa indrume la destrabalare. cred ca versuri mai de proasta calitate si mai de prost gust n-a reusit sa inventeze, pana la noi, inca nimeni. chiar si un copil de gradinita ar putea sa compuna versuri mai placute si, de ce nu, mai destepte. unde mai pui ca unele formatii au titulaturi de-a dreptul stupide, nici macar hazlii. ca, sincer va spun, cand vad asa ceva mi se face rau. pe masura ce trece timpul imi vine sa cred ca tara asta are parte numai de cersetori, hoti, banditi, talhari, homosexuali si mai ales HANDICAPATI- aici cu intelesul de incapabili in a face ceva bun si frumos. dati-mi voie, ajuns aici, sa pun o intrebare ce nu-mi da pace: cum sa-si mai iubeasca cineva tara?!
am ramas socat cand am aflat ca in Australia s-a umplut lumea de manele(lumea venita de la noi, desigur). crezusem ca macar aici voi scapa de ele. ce am impotriva lor, voi fi intrebat. nu e nimic personal, e doar repulsia mea instinctiva la ceva ce nu-si gaseste locul in arta. asa cum am repulsie fata de picturi gen "coada de magar", sculpturi cu forma...diforma, piese de teatru numite(in traducere) "orasul urinei" samd. si tot la acelasi capitol s-ar mai afla "castele pt. nimeni"- ma refer la castelele rasarite dupa ploaia de plecari in strainatate a omului de rand.
renuntand la divagatii acum voi incheia printr-un indemn: alegeti-va voi muzica, nu lasati sa va aleaga ea pe voi! si nu uitati ca gusturile se cultiva in timp! si un ultim amendament: calea pe care multi aleg sa mearga e de obicei dinainte aleasa de altii!!!!!!!!!
just me
Ceva bun... - de Jay la: 19/08/2004 11:11:46
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)

Povestit de Joe King (Jay)

Un oltean isi pompeaza nevasta,turbat,1000 de pompari pe minut si
nu termina :-)

Nevasta-sa ,entuziasmata il intreaba,sa-l ajute sa termine:

-Gicule,nu-i asa ca, am totusi si ceva bun si frumos in mine?

La care Gicu,pompand si mai tare ( 2000 de turatii pe minut) zice:

-Taa..aa..ci f..f..a.Doaaar teeemporrrar... Tee..rrr.min accc..usi si-l scot.
#19966 (raspuns la: #19965) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DONNA - de (anonim) la: 23/09/2004 17:11:46
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
da, incerc acelasi sentiment, desi ma temeam de el inca din adolescenta.Eu implinesc pe 12 oct 29 de ani si nu imi mai gasesc locul...Il gasisem?nu cred..ma doare ca imi caut de o luna si jumatate un alt loc de munca, si ca fac traduceri si pregatiri intre timp, slabut...ca a fost vacanta...am senzatia amara ca nu am dupa ce sa trag linie,,,ca am inceput multe lucruri si am terminat putin..mult prea putin
bunica imi spunea cand eram copil, om simplu de la munte :"branza buna in burduf de caine.."
de ce? nu stiam atunci, acum am insa o idee ce se contureaza din ce in ce..nici poeziile sau ce Dumnezeu am scris nu imi mai plac si am un stil aberant de a consuma TIMP..
timp care ma strange parca ca o camasa prea stramta....
da myriam, stiu bine cam cum te simti..
Acel Don Juan modern cum il n - de (anonim) la: 17/03/2005 07:58:47
(la: Legatura interzisa?!?)
Acel Don Juan modern cum il numesti...ti-a oferit un lucru minunat..un copil..dar ti-a si luat..o buna parte din suflet tu i-ai daruit pt todeauna...
Faptul ca nu vrea sa imparta viata cu tine si acel copil este un lucru trist insa nu si o tragedie!Vei gasi in tine puterea de a lupta si de areusi lucruri extraordinare...
Acuma..stai stramb si gaandeste drept..dc ai fi ramas cu el crezi ca ai fi fost fericita sa stii ca esti asa cum si spuneai...una dintr-un lung sir...iar fratele lui..un om deosebit care ti-a intins o mana de ajutor la nevoie...cred ca te apreciaza mult mai mult...
Da-ti o sansa tie!Meriti!
Cred - de Ionutzel la: 25/06/2005 21:51:43
(la: Imagini socante care ne-au influentat)
ca erau cinci. patru barbati si o femeie. erau ofiteri din trupele speciale si fusesera chemati sa apere MApN. dar cred ca stiti asta.
imagini groaznice:
tinere femei dintr-o tara africana cu organele genitale mutilate, dupa ce in prealabil fusesera violate zile intregi ...
intr-o alta tara africana, sudan parca, oameni migrand efectiv in cautarea echipelor de la onu care impart mancare. intr-un astfel de moment o mama isi lasa copilul slabit sub un copac si pleaca mai departe pentru a ajunge in sat. dupa ce primeste hrana pentru ea si ceilalti trei copii, pleaca sa il gaseasca pe cel de sub copac. nu pot sa descriu deznadejdea femeii pe masura ce era tot mai clar ca nu isi va regasi copilul.
#56758 (raspuns la: #54945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre ego - de edit la: 11/09/2005 17:45:40
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Eu cred ca egoul ma tine departe de dumnezeu.
Cautand credinta in mine de ceva vreme mi-am pus intrebarea: credinta in ce? In dumnezeu, bineinteles, vine si raspunsul firesc.
Dar ma intreb in continuare, a avea credinta inseamna sa crezi ca exista un dumnezeu, ori sa crezi tot pachetul: el este bun, bland, ne iarta pe toti, atotputernic, etc.
Problema mea e cu pachetul, pentru ca pana la urma a crede ca exista, e o problema de decizie, dar la preluarea intregului pachet te lovesti de egoul tau. Scuze, eu ma lovesc de egoul meu.
Adica sa intorc si obrazul celalalt? Cum asa? Eu sunt mai fraiera? Sa arunc cu paine in cel ce arunca in mine cu piatra? Cu painea pentru care am muncit din greu ca sa-mi hranesc copilul?
Eu stiu ca sunt un om bun, un suflet caritabil, sar in ajutorul celor ce au nevoie, dar de ce nu pot doar sa ma feresc de pietrele aruncate? Cu sunt eu mai rea daca ma feresc doar si nu arunc inapoi cu paine? Egoul meu imi spune; lasa-l in pace, mergi pe drumul tau. De ce trebuie sa faci, asa cum se scrie, demonstratii de crestinatate in acest fel?
A nu se uita ca si egoul vine tot de la dumnezeu si totusi se impotriveste mereu.
Lasa-ti familia si vino cu mine, increde-te in mine, nimic sa nu fie mai presus decat credinta ta! – asa suna chemarea lui Isus. Ce gluma buna! Dumnezeu mi-a dat un copil si odata cu asta mi-a dat sarcina de a-l creste, de-al ingriji. Cu parintii e asemanator. Cum sa lasi totul si sa urmezi pe cineva oricat de bun, sfant, si dumnezeiesc ar fi?
Poate cineva sa ma lumineze?
#71344 (raspuns la: #66961) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cartile, dragostea mea... - de sierva la: 03/10/2005 23:28:40
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Carti, carti, carti...am invatat sa iau din fiecare ce e mai bun, mai frumos, mai cald, mai aproape de inima mea, mai de folos pentru viata...apoi muzica. Daca e clasica e bine, daca e Clayderman iar e bine, daca e Sonata Lunii...ma relaxez plangand (asa patesc de cate ori ascult Sonata Lunii)...Imi place muzica romaneasca mai veche, Stela Enache, Angela Similea, Compact...Poesis, Nicu Alifantis cu ale sale nostalgii de toamna, Stefan Hrusca...Si un alt mod de a ma relaxa si de a-mi trai viata e natura...acolo simt ca traiesc, primesc puteri noi...respir...redevin eu...la umbra unui copac, pe malul unei ape curgatoare...Acum, ca e toamna, imi place sa ma bucur de fiecare raza de soare, ma bucur de orice frunza, de orice culoare...iubesc natura...
tine-te tare belle... - de popix la: 31/10/2005 20:53:31
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
...ca mai e un pic pana la "piua" finala pe ziua de azi.pup you.

maan, iti doresc o sarcina usoara si copil bun si frumos.

anisia, porca miseria! retrag, zisesem ca esti mistoaca...:)))

pe miere am vast-o de multe ori in poze perché a ruma a vòl pa venì :)

zaraza, complimente.

cassandra, idem



#83364 (raspuns la: #83254) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e-he! - de maan la: 14/12/2005 23:16:43
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Daca nu ai fi fost subiectiva, ai fi observat ca afirmatia mea referitoare la blamarea parintilor apartine PRIMULUI COMENTARIU.
din “Sper ca de data asta am reusit sa ma fac inteleasa...” am dedus eu, aberant, ca al doilea comentariu avea rolul sa-l clarifice pe primul
mea culpa.

Exemplul meu incerca sa ilustreze o atitudine neprofesionala a unui cadru didactic,
daca tot vorbim de vina, ce te scandalizeaza mai mult? Ca cineva nu-si face meseria (=invatatoarea), sau ca parintelui nu i-a pasat de copilul lui?

Sistemul permite 'tarabagiilor' sa lucreze ca profesori, deci sistemul ma obliga sa imi trimit copilul la un tarabagiu.
ma sperii!!!
… te-ar obliga DOAR DACA toti invatatorii ar fi tarabagii!

Copilul mea a fost deja de la un 'dascal' la alt 'dascal'.
Cand fiul ei nu implinise nici doi ani, prietena mea intreba pe orice :”n-ati auzit de-o gradinita buna? dar care-i cea mai buna scoala din oras?”.
Toti faceau misto de ea dar azi copilul invata intr-adevar la cea mai buna scoala.
Tu pur si simplu n-ai cautat … ai mers la nimereala!

Am ajuns la o doamna care se ocupa de cei studiosi, iar pe ceilalti ii ignora. Copilul meu nu e studios. Trage singura concluzia.
o trag, dar mi-i ca te superi.
ce-i aia “copilul meu nu e studios”? un eufemism pentru ‘puturos’?
ce doamne iarta-ma faci cu el supraveghindu-l “minim sase ore pe zi”???

Sa il transfer la alt 'dascal'? Nu voi face asta dintr-un motiv pe care ar trebui sa il cunosti si tu. Copilul trebuie sa traiasca si sa se dezvolte (inclusiv dpv educational) intr-un mediu stabil, echilibrat.
Cum poti sa spui “nu-l mut” fiindca “trebuie sa traiasca si sa se dezvolte intr-un mediu stabil, echilibrat”, cand tocmai de plangi de invatatoare?
nu te pot deloc urmari, imi pare rau.

Expresia "cei care ar putea sa schimbe ceva" se referea exclusiv la persoanele implicate in sistemul de invatamant si la guvernanti.
nu-i nevoie, sa explici, ma tem ca am inteles de la inceput.
gresala a fost a mea, cand m-am gandit ca ti-as putea demonstra ca sistemul suntem noi si ca devine inspaimantator doar atunci cand ne pasam pisica din motiv ca nu ne place sa raspundem pentru ce facem/suntem.
Daca fiecare si-ar asuma bucatica lui de responsabilitate, ar fi fain.
Pestele de la cap se-mpute, ai sa zici…pe noi trebuie sa ne preocupe de ce mor pestii nu de unde pute prima data…
…ce prostie!

Nu neg ca e posibil ca invatatoarea sa-i ignore pe cei care nu-s ‘studiosi’.
Dar ia pune-te-n papucii parintilor cu copii sarguinciosi!
De ce trebuie sa piarda acesti copii care invata, in detrimentul copilului tau care ‘nu-i studios’?
De ce nu-i studios copilul tau?
Daca-i mai incet la lucru, mediteaza-l dublu, sa ajunga la nivelul studiosilor, iar invatatoarea il va trata si pe el cum zici ca n-o face.

copilul fiecarei mame e mai cu motz decat toti.
apreciez enorm ca-ti iubesti copilul, si asta-i singurul motiv pentru care ti-am scris.

Plateste-i meditatori daca sistemul nu-i la inaltime.
Invata-l cum sa invete.
Asculta-l la lectii.
Invata cu el, daca se-ncurca.
Da-i curaj.
speri ca ‘va fi mai norocos’? ma sperii si ma nedumeresti, cu atat mai mult cu cat te-aud zicand ca-ti pasa de copilul tau…


ce legatura are raportul lui miclea cu ce vorbim noi?
Vrei sa zici ca odrasla ta n-are nici o sansa si tii sa mi-o demonstrezi cu documente oficiale?
Pai, n-are, stimata doamna, daca vrei dumneata, chiar n-are!
#95162 (raspuns la: #95161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de thebrightside la: 15/12/2005 12:37:10
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Cred ca exista persoane intre care comunicarea nu se poate desfasura productiv, din diverse motive. Tu si cu mine ne aflam in aceasta situatie. Eu respect punctul tau de vedere, chiar daca nu il impartasesc si am incercat sa il combat.

In ce priveste relatia MEA cu copilul meu, consider ca ai depasit limita bunului simt si te rog sa incetezi. Nimic nu te indreptateste sa imi dai sfaturi referitoare la educatia pe care o dau / voi da copilului meu.
Atata vreme cat comentariile mele vizeaza o anume categorie de care didactice, si nu pe tine personal, te rog sa pastrezi decenta.

Iti multumesc.


Zambeste, promit ca n'o sa te doara.
#95192 (raspuns la: #95162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza sc - de inas la: 28/03/2006 18:37:20
(la: viata pur si aimplu)
Ohhh....., adolescenta! Eram un pui de om cu o gramada de vise, parte mi s-au realizat, parte nu! Iar partea cea mai importanta pentru o femeie, partea care ma doare pe mine cel mai tare e sotul meu. Si ca sa raspund la intrebarile tale, DA mai fac lucruri care-mi apartin doar mie, din cand in cand, adica atunci cand el nu e! In rest ma simt foarte incorsetata acasa, inchisa in observatii, critici, program administrativ gospodaresc si finante. Cam la atat s-ar reduce viata mea cu el. Cred ca el este deceptia mea! Avem un copil impreuna, dar impreuna sunt extrem de dezamagita. Nu am curajul sa trag linie si sa vad mai departe. Crede-ma ca am o gramada de prieteni care ma ajuta sa raman la suprafata. Ce-mi lipseste? Imi lipseste libertatea de a rade cand si cum vreau eu, de a dansa cand si cum vreau, de a vorbi, de a ma imbraca, de a trai practic! Spuneam la un moment dat ca ma folosesc de oameni, de prieteni, de copil ca sa raman pe drumul cel bun. Ma agat de tot ce-mi ofera ei si profit la maxim, ma bucur si savurez fiecare clipa pe care o impartasesc cu mine. De ce? Pentru ca acolo de unde ar fi trebuit sa vina toate astea, respectiv de la sotul meu, e pustiu, gol, sec, fad, superficial, si chiar gretos -mai nou!
#113860 (raspuns la: #112587) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stai linistita, "danila", eu - de cactus la: 20/05/2006 07:03:58
(la: ce se intampla cu copiii nostri la scoala)
stai linistita, "danila", eu am invatat un lucru...sa nu zic ceva de un profesor sau doctor, ca-mi sar toti in cap.....chiar ieri imi povestea cineva un caz identic cu al tau...copil in clasa a 9-a , foarte bun la invatatura, jignit de profesor, si amenintat ca il lasa repetent, doar pentru ca nu-l suporta......fiecare dintre noi suntem inca plini de amintirile nedreptatilor din partea unoe dascali...precum si de lumina coborata din altii....
..iar ce inca ma doare pe mine, desi au trecut 10 ani de atunci....cum e posibil ca un invatator sa puna copilul in clasa I sa deseneze chipul mamei si sa-i dea nota mica? nu pot sa uit lacrimile fetitei....si culmea, are un talent deosebit la desen.....poti sa faci asta cand desenezi o oala sau o frunza, dar nu portretul mamei....
Daca - atunci - de Andre29 la: 20/07/2006 22:48:03
(la: Diferenta dintre educatie si dresaj)
Poti sa-i spui dresaj social daca vrei prin recompense si pedepse. Este tipul de educatie cel mai intalnit cred. Comportamentele considerate bune sunt intarite prin inghetata in exemplul tau, iar cele considerate rele prin retragerea unor privilegii (nu te mai uiti la tv, nu mai iesi la joaca).
'Nu te mai iubesc' intra in categoria santajului emotional care desi inconstient facut de unii parinti este total daunator pentru copil si dezvoltarea lui afectiva.
Politetea si buna crestere nu a omorat pe nimeni pana acum, ba dimpotriva. :)

_______________________
Sa nu ne pierdem cu firea
Buna dimineata:) - de munteanu rodica la: 17/08/2007 07:09:52
(la: Loc pentru "lăcrămaţii")
Am venit sa lacramez:
cafeaua mea a fost prea putina azi;
soarele s-a obraznicit din nou;
este iar vineri( a mai trecut o saptamina);
in cafenea a aparut iarasi "acra minune" care deocamdata doar provoaca si impunge;
In rest totul este lin,bun si frumos
dar, pe ici, pe colo prin partile esentiale, lipseste ceva.Sau cineva?

"O zi buna" tutulor:))
#227676 (raspuns la: #227131) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Bitterdream la: 30/09/2007 18:09:47
(la: Jurnal de bord (11))
Ultima zi de septembrie. Zi insorita. O caldura potolita, lenesa, precum a pielii invelite intr-o blana usoara, de animal strain si ciudat. Lumina insa este speciala. Contururile se deseneaza clar, pana departe, sub un cer a carui culoare apare doar acum si nu in alta vreme ori anotimp.
Orasul asteapta dimineata de maine, cand redevine, ca in fiecare toamna, mai zgomotos, mai aglomerat, mai tanar, mai visator, mai...
Inca o data. De atatea ori de atunci.
Emotie. Usoara ca un frison indepartat. Asteptare. Varfurile degetelor, trecute in graba peste obrajii mai fierbinti decat ele.
Maine.
Un zambet asezat cuminte, peste o tristete gravata in filigran, purtata ca o bijuterie veche si pretioasa.
Pupilele stralucind in soarele de afara. Culori.
Copacii au simtit inaintea noastra.

___________________________

Un inceput bun si frumos, cu miros de crizanteme, Alexule :)
un ceas bun - de proletaru la: 16/10/2007 08:11:36
(la: M-am nascut si eu... si vreau sa va spun "Bine v-am gasit" !)
s-a mai nacut un cetatean!... ar spune primarul.
cata micime sa numim un ghemotoc atat de dulce "cetatean"!
... sa va bucurati impreuna de tot ce e bun si frumos, sa fiti sanatosi si fericiti!
zaraza sc - de Intruder la: 24/10/2007 21:17:37
(la: Tata, du-te acasa! )
pe mine ma raneste cand citesc despre instrainare, si asta are loc atat de repede, abia plecat la facultate.

zsc (imi permit sa-ti prescurtez nick-ul), cred ca instrainarea nu se instaleaza in momentul cand un fiu (o fiica) pleaca din casa, nu!
instrainarea dintre copii si parinti se asterne lent acolo unde nu-i comunicare si interes.
acum, analizand la rece cele 2 personaje, cred ca marea vina o are tatal, nu fiul.
cum iti cresti copiii, asa ii ai. daca tatal si fiul erau apropiati, o plecare de-acasa nu reusea sa strice prietenia dintre ei. pana la urma, asta strica: lipsa de comunicare si de interes, cum am zis mai sus. nu-i de-ajuns sa-ti stii copilul la adapost, satul si cu note bune, sa fim seriosi!
#247931 (raspuns la: #247805) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Intruder la: 30/01/2008 18:12:32
(la: ...)
ba da, e text literar.
am ajuns sa cred ca ai un morb malefic in tine. :))
bun...e doar un copil care zboara, nu maini taiate! :))

totusi, ai scris frumos...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...