comentarii

Credinta omului din suflet


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
despre suflet (din suflet si nu din studii) - de souris la: 20/10/2004 16:12:00
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
mi se pare atat de trist ,de descurajant sa admiti ca omul,cu tot ce are el mai bun,nu este altceva decat produsul asimilatiei unor substante nutritive,ca tot ceea ce poti fi ,ca tot ceea ce poti oferi se afla la discretia unor mecanisme biologice a caror opera exclusiva esti, ca pana si atotcuprinzatoarea si puternica ta ratiune poate fi pacalita cu un simplu lichid rezultat din fermentatia strugurilor...
un pahar al umilintei pentru cei care se considera opera exclusiva si desavarsita a naturii :li se aduce mereu aminte ca pana si efervescenta intelectuala a unui geniu poate fi redusa la tacere prin impactul "zguduitor " cu un virus.
nu am facut cercetari sau studii .nu am pretentia ca emit aici ipoteze valoroase.stiu insa ca am nevoie sa cred in existenta sufletului si in nemurirea sa. nu stiu cand am constientizat aceasta nevoie,cine sau ce mi-a sadit-o dar stiu ca ea exista.
foarte adevarat este ca am primit in familie o educatie religioasa dar nu consider asta decat ca o premisa cel mult necesara,nu si suficienta, pentru a crede.cunosc destule persoane care au primit in copilarie o astfel de educatie si la maturitate au renuntat sa mai creada sau nu mai sunt la fel de convinsi de existenta lui Dumnezeu dupa cum altii ,dimpotriva,nu au fost educati in spiritul religiozitatii dar ulterior au gasit singuri pe Dumnezeu. nu cred ca am spus ceva nou prin asta .
tot pomenesc de credinta in Dumnezeu pentru ca eu consider asta indisolubil legata de credinta in nemurirea sufletului. iar a spune ca sufletul este o emanatie a creierului mi se pare ca e totuna cu a spune ca Dumnezeu este o creatie a mintii omenesti si nu invers.
#25672 (raspuns la: #25662) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre suflet - de bloom la: 07/09/2005 17:33:01
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
bloom
Decat sa privim spre imposibil, mai bine am epuiza domeniul posibilului.
Omul este un inventator, nu un descoperitor, iar credinta in nemurirea sufletului trebuie privita ca o trasare oblica a conditiei omului pe pamant.
E mai usor sa crezi ca ai mai avea o sansa intr-o alta viata. Dar mi-as inchipui-o tot ca aceasta de acum. Un trecator.
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
Pt. Destin - de Little Eagle la: 13/05/2004 15:58:38
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Imi dau seama ca traiesti in Ohio,deci sintem in aceiasi tara.Eu insa la polul opus,in New Jersey.
Stiu f. bine despre ce vorbesti.Eu de mult cred ca sufletul este nemuritor.Sint f. sigur de asta in ciuda multora de pe forum care nu cred in reincarnare.

Sufletul este etern si potrivit Creatiei,trebuie neaparat sa treaca prin multe vieti pt. a se purifica si contradictoriu,sa se reuneasca cu insusi Creatorul.
Unii numesc asta God realization,in special in filosofia si credintele indiene(din India)dar la fel este si in credinta indienilor americani.
Poate singurele religii si credinte in lume care considera ca omul are doar ...o singura viata adica cea ...prezenta ar fi cea crestina si musulmana ori iudaica.

In viata exista pt. fiecare o anume karma si fiecare isi are Sanskarele lui ce-l urmaresc din alte vieti trecute,idea este sa le derulam si sa scapam de ele,sa ajungem la clean slate.Pt. asta ...o singura viata nu e de ajuns!
Si pt. ca sufletul este etern,va trebui sa treaca deci prin multe si variate experiente adica prin multe vieti si NU neaparat in forma de barbat,sau femeie doar ci este chiar posibil ca 3-4 vieti la rind sa fii in forma de femeie si in urmatoarea sa fii barbat si invers.
La fel,vei trece si prin diverse credinte si religii,sufletul trebuie sa aiba experienta tuturor si la fel vei fi diverse natii si rase ori straturi sociale,fie plin de bani intr-o viata fie sarac lipit in urmatoarea,te nasti fie undeva in Africa de ex. si apoi te nasti in Franta,sufletul are aceasta menire a lui.

Cu cit invata mai multe de la o viata la alta,cu atit devine mai intelept si spiritual si deci cit mai aproape de tinta suprema.
De fapt este o involutie,dar contrar unor credinte(indiene de ex.),odata ce sufletul s-a reincarnat in forma de om,nu mai exista regres,deci nu te vei reincarna in alte forme inferioare,pt. ca AI TRECUT deja prin toate!
Iti imaginezi de cind existam in aceasta creatie???
Sufletul la inceput a fost piatra....si apoi trece prin alte forme,vierme,peste,pasare,animale diverse etc.si in final om.Odata in forma de om alte reincarnari,ar fi 840.000 de reincarnari din momentul in care esti om.Deci e un drum lung,dar daca esti brav il accepti pt. ca esti parte din Creatie,ea este si va exista la infinit.

De aceea mereu vorbesc despre natura sa o iubim pt. ca de fapt ne iubim pe noi insine cei ce am fost cindva,o oglinda in care ne redescoperim sufletul.
Dar s-o facem in mod natural adica sa credem in aceasta dragoste,nu-i loc de a o minti pt. ca ne mintim pe noi insine!Si Creatia stie asta!
Sufletul e nemuritor pt. ca exista in tot ceea ce ne inconjoara,chiar si in ceea ce consideram ..urit si rau...stiu,este cel mai greu lucru de infaptuit!!!Trebuie sa ajungi la un inalt stadiu spiritual sa gindesti si sa pui in practica asta si sintem inca f. departe de Dumnezeu.
Meher Baba a spus ca in lume din 3 milioane de credinciosi in Dumnezeu,doar unul singur crede cu adevarat!Este un % demoralizator....adevaratii credinciosi NU FAC o parada din credinta si religiile lor.
De aceea eu imi cunosc locul si stiu ca nu sint acel unul din 3 milioane!!!
Dar incerc sa iubesc,a spune ca iubesti si crezi in Dumnezeu,de ex.mi se pare impropriu.Mi se pare o amagire a sufletului,care este acaparat prea mult de iluzia vietii.
Nu sunt un mare credincios in ale religiilor si consider ca nu ai nevoie sa fii deloc religios sau sa apartii unei credinte anume ci sa incerci sa le accepti pe toate fiind aceiasi expresaie in alte cuvinte ale unei unice credinte ce nu are nevoie de termenul"religie"
Altadata am mai scris ca omul a creat religiile,nu Dumnezeu!Repet acelasi lucru si acum,din motive egoiste si din iluzia cum ca ...a lui e cea adevarata....!
De aici atita suferinta in lume si razboaie inutile,in numele ...lui Dumnezeu?Ce are el de-a face cu egoismul nostru?

Am mai scris recent ca NU am nici o religie,NU merg nici la biserica,ce nevoie am cind biserica e natura toata si Creatia in jurul meu,daca ma inchin la Dumnezeu,apoi o fac zilnic cind ies afara in gradina si ma uit la albine,flori si pasari,vad in ele pe Dumnezeu si el vorbeste cu mine prin ele,ma vad in ele,sintem ...acelasi suflet nemuritor!
Ma rog pt. ele si pling pt, ele,nu sintem separati de Dumnezeu ci suntem unul cu el!Marele Spirit,Avatarul,este peste tot in jur si mai mult in tine insuti!!!
Daca ai intelepciunea de a recunoaste asta vei sti cine esti si vei invata sa iubesti in loc de a uri!Pt. ca ura exista si atunci cind din ipocrizie te ascunzi in spatele unei religii si ai "credinta" ca ceea ce faci este ...bine.de ex. sa pornesti un razboi sau sa urasti un hindus sau musulman,pt. ca are alta credinta ca a ta?Cine iti da dreptul de a fi atit de sigur ca religia ta e cea "adevarata"?
Ori sa-ti impui religia altor popoare?
Oare nu esti acelasi suflet?
Cind esti curat in suflet,oricine din jur simte si vede asta,te admira,e o conexiune greu de explicat,chiar si dusmanul tau va vedea in tine asta pt. ca nu-l gindesti ca dusman ci ca un frate.
Oare ne numim...crestini si ne batem cu pumnii in piept ca iubim si credem in Iisus,dar de fapt...citi ii urmeaza cu adevarat invataturile?
Unul la 3 milioane in lume si chiar si Papa e in acesti 3 milioane!
Nu vei auzi si nici cunoaste pe acel unic om,pt. ca e mai aproape de Dumnezeu decit oricine si a fi modest si a iubi in tacere pe Dumnezeu este ceea ce vrea Dumnezeu de la noi!!!!

Si sa stii ca indienii americani au o intelegere si intelepciune ce-i pune mult mai aproape de Dumnezeu decit orice papa sau preot sau cardinal din lume!
si pt. ca veni vorba,da,Socrates a fost un mare ginditor dar nu a fost printre primii in lume care a afirmat ca sufletul e nemuritor.

Love&peace,
Ozzy
..........................................................................................................................
"Totul iti este scris cu mii de ani in urma,este drumul pe care ai mers si vei merge inca.Uneori acest drum devine invizibil dar el exista totusi.S-ar putea sa nu stii unde duce dar cert e ca nu vei avea incotro,vei umbla pe drumul tau.Este drumul sufletului etern ce in final te va duce la Creator,la Marele Spirit.Este unicul drum ce exista."

Chief Lame Deer(Lakota tribe)
.........................................................................................................................






















































































sufletul si psihicul - de pr Iulian Nistea la: 28/06/2004 16:55:56
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, Elisabeta.

Omul este o UNITATE, chiar daca aceasta unitate are de suferit din pricina luptei interioare dintre "omul cazut, omul vechi" si "omul innoit de Hristos", cum spune Apostolul Pavel. Intelegând aceasta unitate a omului (trup-suflet-duh sau trup-psihic-duh), intelegem si de ce cele sufletesti si cele psihice (sau: cele sufletesti si cele duhovnicesti) se influenteaza reciproc.

Mediul si ereditatea pot PREDISPUNE spre depresie, dar cauze mai puternice, legate de domeniul spiritual, sunt: culpabilizarea (din partea altora, dar si neputinta de a-si ierta siesi unele lucruri), nostalgia bolnavicioasa a trecutului, fantasmele viitorului, incederea disproportionata in mintea proprie si propriile ganduri (de aici se naste ceea ce spui: "vanitatea intinsa la extrem").

Deci eu zic sa nu mai adaugam unei asemenea persoane sensibile alte "acuze" si "culpabilitati", ci sa stim ca fiecare om are neputintele lui, si, de acolo de unde e, face ce poate, urmeaza cat poate iubirea aproapelui. Si atunci harul lui Dumnezeu se revarsa in viata lui si regleaza multe, atât duhovnicesce, cât si sufleteste/psihic, ba chiar si trupeste.

Doamne ajuta.

pr_iulian

P.S. In plus, se pare a vremurile pe care le traim sunt grele dpdv psihologic pentru fiecare dintre noi. Un cunoscut psihiatru catolic francez (Dominique Megglé, intr-o carte ce exista si in româneste: "Monahul si psihiatrul. Convorbiri despre fericire" intre parintele Amédée Hallier si dr Dominique Megglé) spunea nu demult ca "azi granitele dintre sanatate si boala psihica devin tot mai relative si greu de deosebit"...
#16932 (raspuns la: #16369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul ESTE muritor... - de Pavel Campeanu la: 04/07/2004 04:27:50
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
SUFLETUL ESTE NEMURITOR, scrie DESTIN in mesajul din 10 Mai anul curent. Este parerea personala a dumnealui. Ma rog, fiecare poate crede ce vrea. Ar fi interesant insa sa ne spuna pe ce se bazeaza credinta sa.
Ar fi chiar bine sa ne spuna ce argumente a avut Socrate ca sa sustina ca SUFLETUL ESTE NEMURITOR.
Biblia nu sustine asta. Nicaieri in Biblie nu apare expresia "suflet nemuritor." Din contra, un pasaj din Vechiul Testament ne spune clar ca "orice suflet MOARE."
Evreii stiu asta si nu prea aduc in discutie subiectul acesta. Ei pun accentul pe viata traita in prezent, si nu pe o viata viitoare incerta.
Oamenii spera ca viata nu inceteaza odata cu moartea trupului, dar nimic nu ne spune ca exista o viata viitoare.
Credinta in nemurirea sufletului este mai curand de origine pagana si s-a infiltrat in filozofia Greaca si apoi in religia Crestina prin intermediul cultelor Babyloniene si Egiptene, care puneau mare pret pe credinta in nemurire.
sufletul - de anisia la: 12/10/2004 01:25:44
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
nu doar ca este nemuritor, el este ceea ce conteaza cel mai mult pentru fiecare dintre noi. omul cu suflet linistit este omul cu spirit liber. eu cred ca asta e foarte important!


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
"...cred in existenta sufletului si in nemurirea sa."souris - de DESTIN la: 21/10/2004 00:05:57
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Iti multumesc pentru cele comentate,ganduri sincere exprimate cu credinta in existenta eterna a sufletului nostru.

"tot pomenesc de credinta in Dumnezeu pentru ca eu consider asta indisolubil legata de credinta in nemurirea sufletului. iar a spune ca sufletul este o emanatie a creierului mi se pare ca e totuna cu a spune ca Dumnezeu este o creatie a mintii omenesti si nu invers."

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#25756 (raspuns la: #25672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
depinde de la om la om;unele - de mya la: 16/01/2005 03:24:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
depinde de la om la om;unele suflete sunt linistite,altele nu
nu putem generaliza


Sufletul e linistit fiindca e proiectia lui Dumnezeu in om. Ego-ul din om ingroasa sufletul omului. Una e sufletul (aidoma cu Dumnezeu) si alta e ego-ul. Ego-ul acopera sufletul, deci nelinistea care se manifesta in oameni (la unii mai putin la altii mai mult) vine din ego-ul lor si nu din suflet.
#33527 (raspuns la: #33517) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul este reflexia lui Du - de mya la: 18/01/2005 04:56:24
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sufletul este reflexia lui Dumnezeu in om (oameni).

Cine a spus aceasta?

In cartile despre vietile sfintilor se spun chestii de genul asta, sfintii le-au zis fiindca ei le-au trait.

Ca axioma, afirmatia nu rezista criticii - nu e nici pe departe evidenta, ba inca contine, implicit, afirmatii, care trebuiesc demonstrate ele-insele. Existenta lui Dumnezeu, de exemplu.
Dar si in cazul, ca o acceptam nedemonstrata, nu vad cum ar riesi din ea, ca
"D-aia e nemuritor, vesnic, in fericire deplina etc etc etc. "


Sfintii nu au simtit nevoia sa demonstreze ca la circ existenta lui Dumnezeu pentru masele de oameni. Cine vrea sa afle adevarul despre sensul vietii si al mortii il cauta singur si afla in cele din urma. Acum, sincer...daca ar veni unul iluminat si ar zice: "Ascultati mai oameni buni ce va zic: sufletul e precum Dumnezeu, sunteti toti ca Dumnezeu dar nu o stiti inca. Sunteti mai fericiti decat va imaginati da' nu stiti. Iesiti din "haina" ego-ului, a simturilor, a aparentelor si treziti-va la viata....etc, etc" zice lumea ca e cazut in cap. Cine-l crede pe cuvant? Vor toti dovezi. Si dupa ce-ar primi dovezile in cauza, tot nu l-ar crede, l-ar lua lumea de dement, bolnav psihic. D-aia se zice ca fiecare om trebuie sa-si gaseasca adevarul in el insusi, in sine...sa caute in el (prin introspectie) ceea ce-i lipseste si nu in afara, mediu si imprejurari, societate sau altii. Daca ar fi asa de usor, sa vina unul din afara (spiritual pe bune) si sa-ti explice ce sa faci, sa-ti faca demonstratii asa pe loc, la botul calului...nu s-ar mai chinui numeni sa ajunga la introspectie, adevar, sine, suflet, Dumnezeu, nu? Stiu ca toti vor "instant satisfaction" da' uite ca nu merge asa de usor, deh.

Apar si intrebari: care este diferenta dintre "nemuritor" si "vesnic"? "fericirea deplina", unde ai vazut-o?.

Nu e nici o diferenta intre nemuritor, vesnic si fericire deplina. Sunt insiruiri/caracteristici ale sufletului fiecarui om. Daca sufletul e precum Dumezeu in fiecare om, atunci e nemuritor (ca Dumnezeu), e vesnic (precum Dumnezeu) si e in fericire deplina (iar ca Dumnezeu). Nu are nevoie de "distractii" ca sa fie fericit, are tot ce-i trebuie :))

Sfintii sunt fericiti tot timpul si apoi mare parte dintre calugari si calugarite (dar nu tot timpul, se straduiesc intens insa ;-)). La ei am vazut-o.

Un om normal intotdeuana doreste mai mult decat are, tanjeste dupa ceva nu tocmai realizabil - dragoste nemarginita, frumusete absoluta, nemurire de asemenea...

De acord. Tanjeste mereu dupa ceva care sa-i dea fericire deplina, frumusete vesnica, viata fara de moarte...adica Dumnezeu ;-). Da' nu stie dupa ce tanjeste, cauta in afara si nu inauntru.

Exista o singura categorie de oameni pe deplin fericiti, dar nu sunt sanatosi psihic

E drept ca exista si bolnavi psihic care traiesc intr-un fel de stare de fericire. Am citit despre, am cunoscut. Sufletul lor e oarecum mai blocat la chestiile exterioare si mai "in tune" cu interiorul. D-aia uneori pot sa fie mai receptivi la chestii divine. Oricum, chestia e mai subtila, se intampla rar si depinde de boli. Am citit despre asta, tot in carti despre sfinti. Da' nu sunt singurii cu fericire absoluta, fara discutie ca nu.

"Simplu" este un cuvant, care inlocuieste, intr-o conversatie politicoasa, cuvantul "prost", pentru a nu ofensa bietii oameni neinstruiti, fara prea multa carte, fara idei etc.etc.etc
Salut!
.

Sigur, fiecare cu interpretarile lui. Eu cand am zis simplu m-am gandit la simplu ca in "pur/necomplicat/clar"...ceva de genul asta. Nu am vrut sa fac pe desteapta, nici vorba. Si pe urma partea cu "mai multa carte" nu e relevanta, exista sfinti analfabeti asa ca...e loc pentru toata lumea. Norocul nostru...al astora mai fara scoala ;-) (intru si eu aici, recunosc!).

#33651 (raspuns la: #33642) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul nemuritor? si Ce este sufletul? - de Mesagerul la: 22/06/2005 00:40:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Moartea poate fi asemanata cu linia orizontului, care nu este un sfarsit, ci doar o limita a vederii noastre.
La sfarsitul turului prin manastire, ateistul ii spune cu compatimire calugarului: "Daca Dumnezeu nu exista, ti-ai irosit viata degeaba". Zambind, calugarul a raspuns: "Daca m-am inselat, am pierdut 50 sau 70 de ani de viata. Dar daca dumneavoastra va inselati, ati pierdut vesnicia".
Daca as manca un mar de fata cu tine si la ultima inghititura te-as intreba :
-ce gust a avut marul? Ce ai raspunde? Cu siguranta nu ai putea sa stii, ca nu ai mancat din el! Tot asa si cu Biblia , nu poti stii ce vrea sa ne spuna pana nu citim din ea. Nu va lasati amagiti de ce spun altii desprea ea! Este o sursa de informare despre: ce este sufletul? daca este muritor sau nu? Si multe alte subiecte la care poate nu ai un raspuns!
Doresc sa-mi spun si eu parerea din punct de vedere Biblic .
Pentru inceput cred ca e bine sa mergem la creatie.
La crearea omului, Dumnezeu face apel numai la Sine insusi si anume la plinatatea treimii Sale dumnezeiesti: ,,sa facem (noi-Tatal,Fiul si Duhul Sfant)…!’’ (Geneza 1:26 = pluralul de intensitate si de trinitate). Si continua :,,…dupa chipul Nostru si asemanarea Noastra’’. Deci si in om este o trinitate.
Esenta creatiei o gasim in Geneza capitolul 2 versetul 7(Gen.2:7) – unde Dumnezeu ii impartaseste omului din insasi fiinta Sa, i-a suflat in nari suflare (duh) de viata…’’
Despre trimitatea omului: duh, suflet si trup.
Duhul este partea componenta care nu poate fi perceputa cu simturile, este de natura suprapamanteasca(Gen.2:7; sin u este supus legilor materiei, spatiului si timpului. De aceea, el poate trai mai departe, separate de trup, ceea ce se si intampla prin moarte -Evrei 12:23).
Prin legatura dintre cele doua – trup si duh – omul devine in totalitatea sa un ,,suflet viu’’(Gen.2:7).
Daca ne-am imagina duhul ca un (+) si trupul ca un (–), atunci sufletul ar fi limba clopotului mentinuta in miscare de catre cei doi poli ai curentului electric. Prin aceasta se explica si deosebit de bogata viata sentimentala care caracterizeaza onul (,,jubiland pana in slava cerurilor – intristat pana la moarte…!’’/Goethe/).
Sufletul – rezumatul intregii vieti de simturi, sensibilitati si sentimente (Matei 22:37). Omul in totalitatea sa, ca faptura (Gen.2:7).
Trupul este partea componenta perceptibila cu cele 5 simturi ale omului trinitar. El este structurat din materie, din elementele pamantului si de aceea depinde de efectele respective de forta, de substante nutritive, lumina, caldura, etc. (Gen.2:7;1:29;3:19). El ,,se intoarce din nou in pamant’’(Gen.3:19).

Asculta-ti sufletul - de Lady Allia la: 09/11/2005 16:30:30
(la: Iubire interzisa?)
Draga Flory,
nu stiu daca eu sunt in masura sa iti spun ceea ce simt, sau daca este defapt cineva in masura sa-ti spuna, dar, pentru ca ai cerut niste opinii am sa incerc sa spun ce cred eu, defapt ce simt eu.
Am citit aici despre "cuget", despre "adulter", despre "legi ale Bisericii", iar eu din pacate am cu totul alte opinii. Sunt ortodoxa si chiar sunt credincioasa, dar credinta mea nu are nimic de-a face cu legile bisericesti. Eu cred ca adevarata credinta este in sufletul nostru, este cea care ne indruma sa facem un lucru bun, o fapta nobila, este cea care ne face sa ne impreunam mainile intr-o ruga si sa vorbim cu D-zeu pentru ca, chiar credem in EL, pentru ca STIM ca exista, iar asta pentru ca avem CREDINTA.
Singurele legi de care tin cont sunt cele 10 legi, cele 10 porunci. Restul legilor au fost date de oameni pentru oameni din puctul meu de vedere. Multe sunt legi absurde deoarece se spune despre D-zeu ca "EL este lumina si dragostea suprema"...atunci ma intreb eu "de ce sa fie D-zeu impotriva acestei iubiri?". Eu cred ca EL nu este impotriva acestei iubiri daca este cu adevarat iubire, eu cred ca pe EL nu il intereseaza cand doi oameni care se iubesc nespus, sincer si devotat, care pot deveni un exemplu pentru cei din jur si chiar pentru Biserica ajung sa isi imparta viata si sa fie alaturi. Eu cred ca D-zeu ii iubeste pe indragostiti, ii iubeste pe cei care stiu sa daruiasca din suflet, ii iubeste pe cei care se daruiesc cu suflet! Asta este parerea mea.
Dar, inainte de toate va trebui sa privesti cu adevarat in SUFLETUL tau sa vezi ce simti, sa realizezi ca este IUBIRE si nu doar un sentiment care poate fi trecator, iar daca realizezi ca "nu stii cum ai trait pana acuma fara iubirea lui"...atunci eu va doresc sa va iubiti mult caci inseamna ca vei STII sigur ce sa faci. Daca iti asculti sufletul nu poate fi rau...nu are cum. El este adevaratul nostru cuget, adevarata noastra valoare, el ne reprezinta prin tot ceea ce facem si tot ceea ce suntem, el ne face sa fim oameni buni.


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca
Credinta? - de face to face la: 27/06/2006 19:36:32
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
In primul rand nu vorbesc despre religie sin nici practici religioase care nu au nici o legatura cu ceea ce scrie in Biblie. De traditiile stramosesti ce sa mai vorbesc...Singura porunca lasata este : sa mergeti in toata lumea si sa propovaduiti evanghelia, nu sa se ajunga la practici religioase fara nici un sens. As mai intreba preotii pe ce baza biblica fac ei ceea ce fac? Ma rog, asta e o alta discutie.
Stiti, ajung la concluzia ca a nu crede in D-zeu e tot un fel de credinta, omul e creat sa creada in ceva, pana si cele mai vechi triburi credeau in tot felul de zei. Daca nu crezi in D-zeu atunci crezi in tine, crezi o teorie, deci tot crezi in ceva. Nu poti sa fii altceva decat ceea ce ai fost creat sa fii.
parerea mea - de hgrancea la: 09/08/2006 20:13:57
(la: ATEISM)
1-ateismul este un mod de a trai, de a intelege lumea,
dar mai e o problema, multi oameni sint in fapt atei dar nu se proclama,
nu inchid si nu sigileaza usa dintre ei si credinta,
personal ii inteleg si pe unii si pe altii si manifest o atitudine toleranta.

In mintea mea ateismiul ramine legat de comunism si ale sale ore de ateism stiintific, totusi imi este evident ca nimeni nu a devenit ateu convins in urma acelor ore... ci doar datorita propriilor convingeri.

Tin sa atrag atentia celor care afirma pe aici ca ateismul e mai bun decit credinta pe motiv ca in numele credintei au fost omoriti oameni ...
sa nu uite de oamenii omoriti de regimurile comuniste si atee ...

Eu continui totusi sa cred ca nu credinta sincera in dumnezeu a dus la crime si nici ateismul sincer nu e raspunzator de crimele comunismului.

Asa cum poate se observa din ce am scris pina acum eu nu ma consider ateu ci credincios dar pentru mine nu conteaza prea mult ce se declara un om ci felul in care traieste. Eu cred ca exista suflet si o judecata in fata unei instante superioare si stiu ca acolo doar faptele conteaza.
Important este sa respectam legile lui dumnezeu incepind cu iubirea aproapelui... restul vine de la sine.

Cum la prerea despre atei consider ca am raspuns sa trec la
- E bine pt omenire ca numarul ateilor sa creasca ?
- Nu, nu ar fi bine sa creasca numarul ateilor ci al celor cu credinta vie in suflet si nu doar credinciosi de forma si convenienta.
Ar fi bine ca creasca numarul celor pentru care "Cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide" reprezinta crezul lor in viata.

Ce mi se pare ciudat este ca cei care se proclama atei fac acest pas pentru a se indeparta de greselile facute de diferite religii sau biserici,
dar nu fac efortul de a vedea ca dincolo de greseli religia are rolul ei bun in viata omului ca individ dar si ca specie.

Sint foarte curios sa cunosc si sa inteleg mai bine felul in care traiesc si vad lumea cei care se proclama atei, pentru asta am sa deschid un subiect nou cu titlul " Intrebari pentru atei " unde astept raspunsurile voastre.

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
om - de Lady Allia la: 06/10/2007 22:49:16
(la: Povestea unei Mame...)
"Siropul" acesta are "ingrediente" morale, sufletesti si intelectuale deosebite care automat transforma autorul intr-o persoana absolut minunata.
Un om de suflet si cu suflet a carui calitati nu cred ca pot fi puse de cineva vreodata sub semnul intrebarii.
Acest "sirop" a fost conceput pentru mine printr-o "reteta" sufleteasca unica si frumoasa care cu siguranta face diferenta...intre oameni si oameni de suflet.
Nu e pentru toate preferintele, iar cei carora nu le place un astfel de "sirop"...nu inteleg de ce l-au incercat.
Pentru mine are o semnificatie si o valoare inestimabila...stimabile om si, inainte de toate as prefera sa raspund eu mesajelor ce-mi sunt personal adresate.
#240814 (raspuns la: #240794) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parinte Haduc - de sami_paris75 la: 11/08/2008 14:26:07
(la: noua locatie)
Buna sa-ti fie inima!
A da de ce parinte vezi asa de negru in fata ochilor problemele ruznacilor?
Oare in parohia dv nu exista romani credinciosi si amarati?
Eu cred ca , daca santeti intr-adevar un om cu suflet bisericesc,ar trebui sa impartiti ceva credinta si ceva paine, celor amarati care vin sa se roage zilnic in biserica unde slujiti.Razboiul nu este o problema politica pentru ce-i cu sufletul dedicat lui DUMNEZEU !?
Ori vrei sa-ti etalezi inteligenta pe cafenea?
Sus sacul parinte ca se uda.........
Cu smerenie "sa va traiasca famelia "
#333416 (raspuns la: #333402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre suflet, simtire, agresivitate si frumusete - de cosmacpan la: 03/09/2008 11:38:04
(la: de unul singur........)
“El are un suflet...nu stiu cum sa spun...are un suflet mare. Si ca orice om cu suflet mare trebuie sa si-l protejeze.”

Surse de agresivitate :
Fuga dupa acumulari de bunuri, moda, snobismul, vedetismul, nevoia de prim plan – cauzele ce uc la cresterea violentei. Etape: smecheria, aprecierea arivistilor, misto-ul si aruncatul cu vorbe de batjocura, tupeul si tentatia ca poti face orice, lipsa valorilor reale de raportare....
(O Dilema Veche al carei numar nu-l mai stiu)

Frumusetea nu poate indura sa ramana necunoscuta caci are oroare de val.
Frumusetea vrea sa se dezvaluie, sa radieze sa comunice.
Daca de pilda in cugetul tau apare o idee rara, pretioasa, vei fi obsedat de ea si vei resimti imboldul firesc de a o exprima.
(Anca Manolescu - Dilema Veche 229/5)

“In primul rand in 1877 ,nu existau avioane si nici rachete,pe-atunci se lupta cu prastia.
Te-as ruga din unul din ventricolul meu sa-ti retragi acest comentariu de handel(tiganeste caca)si sa te reprofilezi putin pe calciu sandoz intravenos,antidepresor si daca poti lasate de meserie!cu multa stima.”

“Eu n-am observat nici-un comentariu unde apreciezi pe cineva care merita sa fie apreciat. Te iubesti doar pe tine batrane! Am si eu gresile mele,pe care le recunosc,dar inima,intelegi tu ,inima mea este tare deosebita de-a ta! Am sperat ca intrand in cafenea,am sa dau peste romani adevarati,dar m-am inselat.”

Locul in care nu se intampla nimic si unde inselaciunile se tin lant.
Lantul nostru cel de toate zilele, mai trainic si mai rezistent decat orice toate naruitele noatre poveri. Drogul nostru de zi cu zi, care ne ia mintile, lasand inimile sa se zbata, fluturi sub candela mortii. Intalnirea din noapte cand visele se duc la culcare pentru a se trezi mai moarte cu o viata. Dorintele noastre ce sapa tunele de fuga pe sub barajele neputintelor nostre. Stolurile noastre ce ratacesc mai mereu polii iubirii printre cei ai datoriei. Suntem mai curajosi in spatele pleoapelor piezise? Suntem mai darnici in spatele cutitelor ce freamata de betia iertarii? Sfantul Ioan Gura de Aur, spunea ca “A da milostenie inseamna a da cu bunavointa si bucurie. Daca nu dai astfel, mai bine nu da, fiindca aceasta nu este milostenie, ci paguba.”
A da milostenie inseamna bucurie si bunavointa, a te darui inseamna sa nu te mai ai. Oferindu-te, daruindu-te, nu indeplinesti ritualul milosteniei si impartisirea cu cei din jur a preaplinului si bucuriei din tine. Frumusetea se pierde in ofranda sau se inmulteste asemeni painilor si pestilor? Poate ca nu orice mana poate infaptui miracolul inmultirii dar frumusetea cred ca si in desert se taraste asemeni lianelor sorbind stropul de transpiratie al noptii.

De ce acest colaj? De ce nu. Este o felie de pepene mai sec sau mai plin de zeama la fel ca toate legumele ce se coc sub soarele verii. La buna auzire.
om - de cuminte la: 05/06/2009 15:08:40 Modificat la: 05/06/2009 15:21:55
(la: copii, ucigatorii moralei?)
E posibil să nu mă fi făcut înţeleasă. Ceea ce voiam să-ţi spun este faptul că nu copilul-Hitler este răspunzător de personalitatea ce i se ţese pe scheletul firii sale, ci acea încrengătură educaţională pe care o are-n cârcă.

Prim uter - stră-stră-..........- străbunică - răzbunică - mamă - Hitler

Am scurtat-o şi am lăsat deoparte partea masculină, dar ideea era că dintr-o mamă ca cea a lui Hitler, n-are cum să iasă un om cu suflet de Făt-Frumos.
Nu e el singurul responsabil, părinţii sunt şi ei pe deplin vinovaţi de turnura ce a luat-o viaţa copilului lor.

Dacă aş afla că-mi creşte în pântec un Hitler, nu l-aş avorta pe el, m-aş ucide pe mine. Greşeala-primordială s-a dat de-a berbeleacul şi a cuprins întreaga generaţie.
#447865 (raspuns la: #447853) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de cuminte la: 05/06/2009 19:39:06
(la: copii, ucigatorii moralei?)
"Poate raspunzi la prima intrebare (aia cu ucisul oamenilor pt salvarea propriului plod)"

"ai ucide toti oamenii de pe pamant numai ca sa-ti supraietuiasca copii tai?"

Scuză-mă, pe asta am văzut-o abia acum.
Tre' să-mi fac musai un scenariu pt că nu pot să-mi imaginez o situaţie care să n-aibă măcar un sâmbure de adevăr în ea.
Dacă pământul s-ar transforma într-un loc sângeros şi neprielnic, dacă aş nimeri în mijlocul unui război în care toată lumea ucide pt a supravieţui, da, aş face-o.
Dacă un singur om ar îndrepta pistolul către tâmpla copilului meu, da, l-aş spulbera într-o clipită.

Voi pune un link în care-i vorba de un om c-o morală generoasă, un om cu suflet îndumnezeit :






#447959 (raspuns la: #447834) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RH - de Baby Mititelu la: 05/01/2012 13:06:39
(la: 2012 - SANSA TA )
Ca bun cunoscator al Bibliei stii ca numai Dumnezeu stie cand va fi acest sfarsit al lumii. Nici Iisus nu stie,a spus-o clar! Am repetat intentionat verbul "a sti" ca sa stim adica, noi toti, ca nu stim! :)
Am mai zis-o, cred in sfarsitul acestei lumi-pentru ca e aiurea-cred in Apocalipsa, o astept ca si cand...si mai cred ca va incepe o alta lume cu cativa oameni-alesii-chemati pe nume de insusi Dumnezeu, caci numai El cunoaste rosturile tuturor si ale fiecaruia in parte. Nu cred ca o biserica sau alta va fi preferata!!! Gandesc ca va fi luat omul cu sufletul sau, credinta, binele facut, raul indurat etc. Vor fi atei...iar pe de alta parte multor asa numiti credinciosi le va fi pusa intrebarea: VOI CINE SUNTETI? NU VA CUNOSC!
La multi ani, RH!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...