Creta fermecat

sa ma joc iar cu masinuta mea de pompieri, pe balustrada scarii de bloc.
vreau sa merg cu tata la mare si sa-l ingrop eu si sor'mea, in nisip, pana la gat si sa turnam galetuse cu apa peste el.
vreau sa stau in poala bunicii si s-aud cum imi povesteste de Ivan Turbinca.
vreau sa fur caise din gradina Ghelboaiei, vreau sa ma dau cu sania pe partia de la Cota 1400 si mai vreau sa ma joc cu sor'mea de-a piratii, sa ma caftesc cu ea si s-o trag de cozi.
vreau sa fiu Harry Potter, vreau sa intru cu Alice in tara minunilor, vreau sa am o creta fermecata, vreau un trenulet electric, vreau sa demontez ceasuri desteptatoare si sa nu mai stiu sa le montez la loc.
vreau sa fac vaporase si avioane de hartie si mai vreau un zmeu.
vreau sa joc fotbal cu baietii si moshii sa ne reclame parintilor ca facem galagie.
vreau sa-mi dea mama un botz de aluat si sa fac gogoloaie, sa le pun in cuptor si cand sunt gata, sa le mananc.
vreau sa-mi aduca Mos Craciun un robot cu baterii si sa dorm cu el in pat.
vreau eugenii, vreau 5 lei de-o inghetata si vreau sa copiez la teza.

ei si?...cine ma opreste? :)))))

1.
aveam sanie noua...din lemn vopsit cu albastru si talpi de aluminiu...mirosea a ''nou'' si-mi era draga...intr-o noapte de ajun am gasit-o pur si simplu sub brad si pe ea se odihneau si alte cadouri printre care, o carte "Creta fermecata", nu mai tin minte numele autorului...

2.
mama framanta aluat de cozonac la bucatarie...sora mea capata putina coca si fabrica papusele, inimioare si stelute...mie imi ieseau doar niste rotocoale bizare...tata venea din cand in cand in bucatarie si mama il certa ca fumeaza cat eram noi acolo...odata mi-a luat botul de aluat din mana si a incercat sa faca si el o steluta; a iesit un fel de meduza extraterestra...

3.
tata aducea bradul in sufragerie si noi il miroseam prin toti porii...sora mea punea mereu cate un nume bradului de Craciun: "Stufosul", "Verzuliul", "Bran", "Teposul", Mortalul", "Polonezul"...
aveam ornamente mai noi si mai vechi...cel mai vechi ornament era un glob rotund, rosu si cu un vierme verde itindu-se putin afara...si ornamentele aveau nume, tot puse de sora-mea: "Licurici", "Ene" (asa-l chema pe viermele din mar), "Bradutul", "Patratzel", "Malaiatza", "Puf-galben", "Ciupercutza", "Mosu' Gras", "Mosu' Mic", "Triunghi", Dopuletz"...
mama venea din cand in cand si dadea "indicatii" de simetrie...eu ma invarteam incurcand locul, sora-mea dadea cu gura si tata isi lua munca in serios...

4.
tanti Irina (matusa mea) venea de fiecare data la noi...ma intreba de note si daca am fost cuminte...raspundeam mecanic in timp ce agatam globurile de brad...sora-mea era tupeista si dadea replici usturatoare; ii spunea sa mearga la scoala si sa se uite in catalog...matusa-mea fusese maritata de trei ori si tot de atatea ori ramasese vaduva...zicea mereu ca s-ar fi putut marita si a patra oara si a cincea - dar aducea ghinion...n-avea copii si ne considera pe noi si ai ei...se simtea datoare sa ne faca morala, sa ne controleze in urechi si-n carnetul de note sau sa ne dea bani de buzunar...era zgarcita dar cand se apuca sa ne dea bani (mai rar, ce-i drept) nu se uita!...atunci o iubeam cel mai tare si sora-mea o intreba cum o mai duce cu reumatismul...mereu ne promitea ca ne ia cu ea la bai dar n-a facut-o niciodata; nici n-am fi vrut - era prea severa...

5.
in ajunul Craciunului, daca eram acasa - veneau copiii s-o colinde pe mama...era invatatoare si apartamentul se umplea de copii si chiar de unii parinti...eu cu sora-mea stateam intr-un colt si-i criticam in soapta...cand eram mai mici simteam ca mama parca ''da'' ceva ce ar fi trebuit sa fie numai al nostru si acelor copii...mie imi era putin ciuda cand, la plecare, se apuca sa indese caciulile si sa innoade fularele la ''aia''...

6.
in dimineata Craciunului desfaceam cadourile...si acum imi place sa fac asta...sora-mea scria in fiecare an scrisoare lui Mos Craciun si totul era acolo cu lux de amanunte: culoare, forma, titlu, marime...la sfarsit punea un P.S. ''pentru frate-meu''; mie mi-era prea lene sa scriu si pe vremea aia nu era Internet...

7.
l-am intrebat odata pe tata (aveam 4-5 ani) daca au si cainii un Mos Craciun al lor...mi-a spus ca mosul are reni la sanie si-n timp ce el intra la copii sa aduca daruri, renii impart oase si peste la pisici...

8.
la gradinita l-am vazut intaia oara pe Mos Craciun...pe vremea aia se numea Mos Gerila...era inalt si masiv iar barba era de-adevaratelea...ma simteam coplesit si tremuram ca un pui de gaina...mirosea a fum de tigara si credeam ca trage din lulea...

9.
cateodata petreceam Craciunul la tara...erau o gramada de rude, pe verii mei mi-i amintesc cel mai bine...bunica ne povestea despre colinde si despre Mos Craciun care se odihnea mereu la poarta ei...ea il chema putin in casa si-l intreba daca a fost pe la nepoti...spunea ca-i punea in sac o paine si o sticla cu tuica...eram mandru de bunica mea ca facea daruri mosului...barbatii beau tuica fiarta si mancau caltabos si carnati, femeile stateau la bucatarie si noi copiii cotrobaiam in pod...

10.
intotdeauna, primul cozonac din cuptor era taiat felii si adus sa-l mancam...n-am mancat cozonac mai bun ca-n anii aceia... acum, nu-mi mai este frica de Mos Craciun, nici sania n-o mai am...tanti Irina nu ne mai controleaza in urechi nici nu ne mai da bani...cateva ornamente zac pe fundul unei cutii, intr-un garaj...''Ene'' s-a spart demult, mama are fire albe in par, tata nu mai fumeaza, sora-mea nu se mai joaca cu aluat, bunica nu mai face paine pentru Mos Craciun, doar eu am ramas acelasi in fiecare iarna...mosul m-a rugat pe mine sa dau oase cainilor, renii lui sunt prea batrani...si nu uit...nimic nu uit...

mi-am adus aminte cand am avut io 6 ani si-am citit cartea "creta fermecata" scrisa de-un autor dintr-o tara scandinava.
avea niste desene alb-negru foarte sugestive si chiar semanau cu desenele lui Bucu...si la un moment dat, undeva in carte, chiar la sfarsitul unei pagini...scrie: "asa de adanca era bezna"...cand dau pagina, pac! o pagina neagra. :)))
m-am speriat ca naiba pentru ca aveam febra si pojar...:))))

cred ca de mâine m-apuc sa fac poze de 'schwartzwald by night and creta fermecata', prea suna promitator....

avea niste desene alb-negru foarte sugestive si chiar semanau cu desenele lui Bucu

semana mai mult albu' sau mai mult negru'?..:))

Ma alatur vocilor admirative si spun si eu ca mi-a placut. Fermecator de simplu. Poate ai sa mai scrii. Eu te asigur ca ai cel putin un cititor:)
cristal

Ma alatur vocilor admirative si spun si eu ca mi-a placut. Fermecator de simplu. Poate ai sa mai scrii. Eu te asigur ca ai cel putin un cititor:)
cristal
(am reeditat mesajul pentru ca am realizat, prea taziu, ca-l trimisesem fara sa fiu inscrisa in cont, incat a plecat "anonim"; si am voit-am sa ma asigur ca ajunge public, mesajele anonime fiind cica mai aspru selectate:)

Dar voi ati mincat creta ca sa faceti febra si sa va tina mamica in pat in loc sa mergeti la scoala?

Creta era mai apetisanta atunci cand fircaleam cu ea scaunul profei de constitutie.

Desi atat de simplu, textul asta provoaca meditatii profunde, iar aria de referinta este mult mai mare decat cea care reiese initial din scriere.
Fiecare cuvant reprezinta un simbol.Aceasta reflexie in oglinda a textului face ca din orice punct de vedere ai analiza, sa ai elemente la fel de puternice.
Zambetul, simbol al fericirii si creta, simbol al efemeritatii, sunt guvernati de dorinta de perfectiune spre care tind si cei trei ochi (dorinta pornita de primul ochi -instinctul-,analizata de al doilea -creierul-, si traita de al treilea -sufletul-) totusi abandonati sau neputinciosi sau daruiti de la sine prin lipsa picioarelor; neputinta creionata inca de la inceput prin prezenta cretei.
In final este atins apogeul fericirii cand nici macar amenintarea palpabila a trecerii in nefiinta nu poate intrista, in felul acesta anulandu-se una pe cealalta printr-o disparitie ce anunta o revenire perena.
Asta e numai una din interpretarile ce pot fi facute acestui text.
Felicitari!!!

"Flautul fermecat" in DVD;
iata varianta:
http://www.2xmoinscher.com/DVD/detail.asp?NomOpe=byCk_PangoraDVD_333&id=85961

e o ff buna punere in scena ;
"La reine des etoiles" e destul de buna (am o alta variante mai buna in CD), iar Papageno e superb, voce splendida,
costum excelent si joc ff bun!

"Flautul fermecat"
in DVD;
varianta pe care o ascult si vad e asta:

http://www.amazon.fr/Mozart-Fl%FBte-enchant%E9e-Guus-Mostart/dp/B000050X31

mai am si aceasta varianta pe care o gasesc si mai buna:

http://www.2xmoinscher.com/DVD/detail.asp?NomOpe=byCk_PangoraDVD_333&id=85961

Nu astept nimic, ca trec numai marfare. :o)

Dar as vrea sa gasesc intr-o zi inelul ala fermecat ca sa-i plantez Irmei o casa in Creta (4 copii ma tem ca nici inelul nu stie sa faca!), 80 de ani si ceva supliment lui Lascar, un semnalizator cu fum pentru greselile Amaruiei, un ciocanel pentru mintea noastra cea de toate zilele Anisiei, aaa, un pic de seriozitate antiglontz la Sancho, o casca de protectie si cat mai multe unghiuri livrate lui Baluu, dupa care ma inchid in debara si fac inelul girofar pentru tot ce-mi trece prin cap.
Ma uit, pe cuvant ca inca ma uit dupa el.


Just turn left at Greenland...

tabla...
In clasa a IX unul dintre nesuferitii de colegi mergea in spatele meu pe culoarele scolii si striga: Bright se mozoleste cu Cutarescu! Bright se mozoleste cu Cutarescu! Bright se mozoleste cu Cutarescu!
Ma intorc si incep sa fug catre el ca sa-i aplic o binemeritata corectie. Cand am ajuns in clasa a fugit in spate, eu am apucat cutia cu creta si am inceput s-arunc dupa el. Pezevengiul se ferea si radea de se prapadea. In final reusesc sa-l incoltesc chiar langa tabla (era - mult - mai mic de statura ca mine si pirpiriu) il prind de cap si-i zic:
- Mai tampitule, mai zici?
- (hohotind)Bright se mozoleste cu Cutarescu!
No, pana aci ti-a fost!
Secunda 1: Zbang cu capul pezevenghiului in tabla!
Secunda 2: Ne-am umplut amandoi de sticla si galeria (colegii) a inghetat.
Secunda 3: Intra Dirigu'.
- Cine a spart tabla?
Silentio.
- Daca nu ziceti cine a spart-o, o platiti toti!
Nici musca.

Pare-se ca le-am oferit o reprezentatie pe cinste... :D

diriginte(ar fi fain ca la asta sa raspunda mai multe persoane)

Ce ar mai fi de adugat la ceeace a spus Plesu?
Vitei de aur?
Mi-ar ajunge Munte de Aur cel fermecat.

Si eu am fost in Creta....super,nu?.Merita vazuta si strabatuta.....eu am inchiriat o masina si am vazut cam 50%.Pacat ca plajele sunt mai putine iar stinciile mai dese.Aricii de mare erau pretutindeni dar nu era o problema fiinca piscinele de la hotele aveau apa de mare.Tu ce ai vazut din Creta???

CRETA cu ochii mei...

In timp ce se punea foc in colturile bibliotecii (din Alexandria, Egipt la anul 640 d.Hr.), un bibliotecar batran s-a ascuns pe o alee ingusta, uitandu-se cum flacarile se inaltau la cer. Dupa cateva zile, cand cladirea candva mareata ajunsese o ruina fumeganda, bibliotecarul se asternu pe treaba, scormonind printre ramasite cu un bat. Nu ramasese nici un papirus.
Cu inima franta, dadea sa plece, cand lovi cu piciorul un vas aproape carbonizat, din care iesea capatul unui sul subtire si ingalbenit, singurul document ramas din Biblioteca din Alexandria. Bibliotecarul l-a inhatat pe data si a scuturat cenusa de pe eticheta scorojita din pricina caldurii. Tilul suna asa: “Secretul pietrei fermecate”. A privit in jur si si-a croit drum dintre ruine, ca sa-si cerceteze descoperirea.
Secretul pietrei fermecate iesea la iveala pe masura ce citea. Piatra fermecata era, de fapt, o pietricica, dar avea puteri magice. Orice material care intra in contact cu ea se prefacea pe loc in aur!
Papirusul preciza ca piatra fermecata arata ca alte mii de pietricele care acopereau o anume faleza inalta si izolata, deasupra unei plaje inguste de care Marea Mediterana isi izbea valurile cu zgomot. Dar secretul era urmatorul: adevarata piatra fermecata era calda la atingere, in timp ce restul pietricelelor erau reci.
Bibliotecarul grabi pasul spre acea faleza si incepu cautarea. Stia ca trebuie sa aiba o metoda de eliminare a pietricelelor obisnuite, asa ca a conceput un plan: de fiecare data, cand va culege o pietricica rece, o va arunca in mare si, astfel, cautarea va fi mai usoara pana cand va ajunge la piatra calda, cea fermecata.
Prima zi a petrecut-o, de la rasaritul la apusul soarelui, culegand pietricelele reci si aruncandu-le in marea involburata. A lucrat metodic, asigurandu-se ca nu-i scapa nicio piatra. Zilele s-au facut saptamani, timp in care a impartit faleza in parcele si, in cele din urma, si-a limitat cautarea pana la o parcela mica de pamant pietros.
“Acum nu se mai poate sa mai dureze mult - si-a zis pe cand urca faleza. Mai am de lucru doua zile, poate trei. In curand, piatra fermecata va fi a mea!”
A zambit gandului si a mai cules o pietricica, aruncand-o cu un gest automat in mare, apoi s-a prabusit ca secerat. Aceasta din urma pietricica era calda!
Morala povestirii:
Ca si batranul bibliotecar, suntem toti rodul propriilor noastre obiceiuri. Obiceiul bibliotecarului de a arunca pietricelele fara valoare ajunsese atat de bine inradacinat, incat atunci cand a gasit in cele din urma nepretuita piatra fermecata pe care o cauta, a aruncat-o pe negandite in mare.
Asa stau lucrurile si cu ocaziile. Daca nu suntem atenti, ignoram cu usurinta o ocazie, mai ales daca e ceva familiar si aflat chiar sub nasul nostru!

Sursa: Steve W. PRICE – Aurul gospodariei