comentarii

Creta fermecat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Daca merita sau nu,ramane sa descoperi!... - de (anonim) la: 11/05/2004 08:52:46
(la: Paulo Coelho?)
Nu de mult si eu am inceput sa-i descopar creatia si am inceput prin a citi "Alchimistul"...o carte ,gasesc eu ,captivanta ,dar in acelasi timp plina de intelepciune."La raul Piedra am sezut si-am plans...",un alt titlu care m-a fermecat.Daca si pentru tine va avea acelasi efect ramane de vazut...
Scrisdoare deschisa lui Daniel Racovitan: subiectul mileniului - de Ovidiu Bufnila la: 17/05/2004 04:46:33
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Scrisdoare deschisa lui Daniel Racovitan: subiectul mileniului!
Draga Daniel, ai deschis subiectul mileniului poate, intr-o noua interpretare caci trebuie sa interpretam asupra acestui subiect ceea ce ramane de interpretat. Dincolo de indarjirea actantilor si expectativa suferitorilor cum spune ingerul meu, Mihaela, chestiunea e de departe apropiata de adancirea sensurilor intr-o lume care rataceste intrebandu-se daca sexele au vreun rost, vreo misiune si daca nu cumva Ingerul Asexuat ar putea fi marea provocare. E posibil ca nesfarsita noastra dilema sa sporeasca sau sa se sfarame in acest mileniu in care vom afla de ce IMAGINEA este compusa din aceasta dualitate excesiva si orgasmica, tulburatoare si incantatoare. Ce primeaza? Cine e i\mai in fata, cine trebuie sa stea la cratita si de ce barbatii ar trebui sa faca un copil, doi, trei, de ce fiinta rataceste in nenumirea ei? De ce credem ca creatia este apanajul si in-misionarea masculului, ha, ha, ha Marele Spermatozoid Buclucas, de ce credem ca Marele Vagin fermecator trebuie sa fie al doilea cand el isi revendica strafundul, alunecarea, pierderea in Abis, de ce credem ca noi am fi cand nu suntem si ca, inchizand acolada de sens sau aruncand ancora de sens ne putem regasi in aceste incrucisari de spada digitalizata si digitalizanta, eu CRED cu tarie ca si Florin Iaru si Ema Ward au dreptul de a se servi in comun de aceasta bulvesare de ritm cosmic, sa nu ne speriem, putem aduce argument, sa nu asteptam straluminare de la Academii dar nici sa ne inchinam autodidactilor care scupia pe Academii. Feminism? E vulnerabil. E o cale gresita. Insurgenta femeii? Da. Insurgenta da. Dar nu "cerem drepturile noastre" pentru ca asta e insingurare si greseala tactica devastatoare. Insurgenta Feminina trebuie sa pun in corzi Marele Spermatozoid Buclucas cerand detronarea lui si poate ca atunci, metaforic vorbind si metafizic, spermatozoizii vor lua seama la defectul lor ancestral-de-insurubare! Actul sexual il include nu-l elibereaza pe Marele Barbat. Tocmai aici refuzul lui, fronda lui, nerecunoasterea lui. Dincolo de aspectele literare si literaturizante stau deciziile politice, lagarele, bomba atomica si sedintele asociatiei de locatari. Atata vreme cat femeile nu vor construi insurgenta, atat vreme vom discuta si vom discuta. Te salut Daniel si-ti spun Bravo Spermatozoidal pentru aceasta incercare a ta de a valuri oceanul virtual si ma inclin in fata acestor oameni de exceptie Ema Ward si Florin Iaru. Lumina si Spada salasluiesc in sinele nostru. Este vreo cale catre eliberare?
Pentru Belle..îngrijirea parului cu drojdie de bere - de Jimmy_Cecilia la: 29/06/2004 09:45:03
(la: Cosmetologie... dar nu pentru trolli..)
drojdie proaspata, zdrobita si amestecata cu zeama de lamaie si otzet de vin (o lingurita)
daca gasesti pe undeva sa culegi "coada calului" faci si o infuzie concentrata si o adaugi -bogata in oligo-elemente, are efect descâlcitor (mai ales daca ai parul lung)...
daca parul este uscatsi se rupe, pui si cateva picaturi de ulei de masline..

o aplici pe cap: piele si par (spalat prealabil), masezi un pic, lasi cam 20-30 minute, re- speli..

daca ai un shampooing , poti amesteca o parte din masca asta cu shamponul si speli capul cu el... inainte de a clati, lasi cateva minute sa actioneze, masând putin...
incorporarea drojdiei la shampooing, reduce timpul de aplicare...

daca parul este foarte gras si cu matreata, se poate ajuta in masca si putina argila verde
cantitatile le determini in diverse incercari, "dupa ochi", ca sa se etaleze bine
imperativ : drojdie proaspata de brutar

important : prepari doar cat utilizezi o data, ca drojdia fermenteaza

draga Belle, Egyptul nu este primordial, in viata trebuie facut o alegere, in functie de prioritati, si cred ca tu ai facut alegerea cea mai buna
si eu am galerat la inceput, multi ani, fara sa pot sa am vacante, apoi faceam si camping, vacantele poti sa ti le platesti mai tarziu, cand ai totul : casa, confort, masina si economii de o parte...

si nu este nevoie ca sa pleci in celalalt capat al lumii ca sa fi fericit, cate o data sunt locuri fermecatoare a descoperi, aproape de unde locuiesti...
nu regreta nimic, Belle, si felicitari pt alegerea facuta!
#16966 (raspuns la: #16861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Farmecul Dupamesii - de LMC la: 31/07/2004 01:39:15
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Ce bine ma simt cind ajung acasa si-s intimpinata de un miros de curatenie si de florile de lavanda culese din gradina mea. Imi salta inima de bucurie iar trupul obosit mi se relaxeaza la prima vedere a ordinei din casa. Curtea proaspat udata, iarba manichiurata, florile fara uscaciuni si Gamalie intins pe burtica la umbra bradului...ah, viata....merita traita.

Afara nu mai este asa de cald, si-mi deschid toate geamurile si toate usile. Imi place cind simt briza aerului racoros serpuinduse prin camere, cind vad ondulatiile perdelelor in bataia vintului si clipele cind singurele sunete penetrind incaperile sint ciripiturile pasarelelor de-afara. Sint fermecata de lumina soarelui de dupamasa si razele lui care se inghesuiesc printre ramurile copacilor si-si fac drum in camera de zi. Pe masa din sufragerie am o vaza mare plina cu flori de Floarea Soarelui care sta pe o esarfa vaporoasa cu un imprimeu de flori pamintii si brodata cu fir de lame auriu. In bataia razelor aceasta priveliste arata ca o poveste de parca in orice clipa va apare Zina Florilor sa-mi ureze o seara placuta. Imi aprind zecile de luminari din casa si mirosul lor parfumat este luat la un dans agale de briza aerului racoros. Hipnotizata stau si privesc in jurul meu si in inima mea ii multumesc lui Dumnezeu ca a mai trecut o saptamina cu bine.

Ma asteapta un weekend de relaxare; mi-ar place o excursie la ocean. Nu stiu daca vom ajunge dar sper. Duminica avem invitati niste prieteni la cina. Ma bucur ca, asa cum v-am zis alta data, de cite ori avem invitati la masa ne ramine destula mincare sa mincam pentru doua zile. Luni si Marti am scapat de bucatarit.

Ieri si alaltaieri cind imi curatam casa si curtea in mintea mea se invirteau toate cuvintele care le-am citit si scris pe cafenea. Mi-am dat seama ca in acest loc se intilnesc oameni din toate unghiurile pamintului si fiecare dintre noi avem ceva de spus iar in cele mai multe cazuri ce avem de spus e interesant. Ma bucur ca am acest prilej, si ma bucur ca in acelasi timp sint onorata de a cunoaste si intelege atitea puncturi de vedere.

Mi-am adus aminte de ultima data cind am incercat o grupare asemanatoare pe Yahoo. Incercarea a fost nascuta moarta pentru ca n-am putut rezista sa citesc aiurelile scrise de unul si de altul. Nu exista nici un fel de conversatie, doar bazaconii. Era unul care saracul scria tot felul de poezii de dragoste, cica pentru viitoarea lui sotie, dar el nici macar o prietena nu avea. Credea ca-i un oarecare Eminescu, dar nici de departe nu mirosea. Tot in gruparea asta era una care se baga in seama tot timpul, imi aducea aminte de ‘Cheerleaders’ de la liceu. N-avea nimic de spus, dar spunea si ea ca sa se-auda. Am rezistat o luna, probabil mintea mea optimista credea ca doara doara se va schimba tonul prostiei si vor intra si inteligentii pe fir.

Cafeneaua insa nu se poate compara. Aici gasesc inspiratie, aici imi cumpar muze in schimbul timpului meu liber. Doamne, ce binecuvintare mai e si Cafeneaua asta! Mii de multumiri Daniele!

Pina in momentul acesta numele de Cafenea imi creia in mintea mea imagini ca in tablourile pictorului Henri Toulouse-Lautrec,

http://www.artchive.com/artchive/T/toulouse-lautrec.html#images

dar acuma imi vine in minte o alta imagine, o imagine care simbolizeaza creatie, inteligenta, creativitate, filosofie, religie si istorie. Este vorba de pictura “Scoala din Atena” de Raphael.

http://www.artchive.com/artchive/R/raphael/school_athens.jpg.html

Picturile lui Lautrec ramin totusi undeva in spatele zidurilor catedrale ale ansamblului cafenelei.

De-acum inainte de cite ori voi vedea aceste imagini imi voi rasfoi memoriile placute sau mai putin placute al momentelor petrecute la cafea cu voi.
"V-ati gindit sa faceti asa o nebunie,..."pentru rodiana, - de DESTIN la: 02/09/2004 03:21:42
(la: Nebunii)
"V-ati gindit sa faceti asa o nebunie, ceva prin care sa va surprindeti atit pe voi cit si pe cei din jur?"

Daca este premeditar...nu mai putem vorbi de surprindere...nu?in rest ca tot omul ...surprinderea apare cand realizezi ce prostie ai facut...

Mi-am amintit aceste bancuri :

Ce sunt aia chiloti ?

Moldoveanul: Aia care chiloteaza avioanele.

altul:

O frumusica moldoveanca ,catre iubitul ei:
"Matz fermecat. Sunteti unsoare pentru mine..."

un alt stil de a gandi:

1. Te nasti obosit si traiesti pentru a te odihni.

2. Iubeste-ti patul ca si pe tine însuti.

3. Odihneste-te ziua ca sa potzi dormi noaptea.

4. Daca vezi pe unu' ca se odihneste, ajuta-l!

5. Munca înseamna oboseala.

6. Nu face astazi ce poti face si mâine.

7. Fa cât mai putin, iar ceea ce ai de facut fa sa faca altii.

8. Prea multa odihna nu a obosit pe nimeni.

9. Când iti vine pofta sa muncesti, aseaza-te si asteapta sa-ti treaca.

10. Daca munca înseamna sanatate, atunci: traiasca boala!

11. Serviciul nu este cârciuma sa stai toata ziua în ea.

12. La munca trebuie sa te asezi în asa fel încit sa mai încapa si altii.


Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Zbucium si suferinta...stiluri nemuritoare, - de DESTIN la: 11/09/2004 04:09:49
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Zbucium si suferinta...din suferinta s-a nascut amorul,din sacrificiul acelui suflet nobil, din dorul si patima care i-au acaparat viata au iesit stiluri nemuritoare, adevãrate epopee închinate patriei, naturii si dragostei.

Eminescu acest poet fara pereche...

La Eminescu dragoste este senzualã, pribeagã, de pasiune.

Dragostea este spontana si de moment insa totalã si se epuizeazã în întregime pe o singurã împrejurare reluatã continu.

Din lacrimi au izvorat cele mai dulci poeme eminesciene:"O lacrimai tremura in glas si graiul lui e un suspin."

Clepsidra timpului si-a picurat usor nisipul; viata sa plina de sacrificii i-a umplut sufletul de gingasie exprimatã în versuri de mare amploare, cãci: "când inima-ti frãmântã/ Doruri vii si patimi multe.../ Toate cer intrare-n lume,/ Cer vestmintele vorbirii".

O viata zbuciumatã a sãdit în acel suflet dor de moarte;

I-a înãbusit de timpuriu dorinta de viata si optimismul;

L-a rãpit lumii mai devreme, dar tot ea l-a înaltat pe soclul nemuririi.

Eminescu spui, dor si dragoste,natura feericã zici.

Rostindu-i numele Eminescu, sufletul ti se inundã de cãldurã si candoare, apare aceea "strigare"catre intreaga lume...dorinta eterna, vrei parcã sã spui lumii întregi cã poezia lui ti-a sensibilizat existenta.

Când spui Eminescu parcã îti trezeste în auz solemne stihuri din "Luceafãr" ce i-au caracterizat viata: "Ci eu în lumea mea mã simt/ Nemuritor si rece".

"Vremea trece, vremea vine", totul moare si iar se naste, el "biet chip de lut", a trecut pragul eternitãtii rãmânând unic.

"Suflet nemuritor "pentru eternitate va rãmâne un strãlucitor "Domn al noptii" mai mult de un veac, ne-a fermecat prin poezia sa, prin înãltãtoarele ei idei, sentimente, prin mesajul ei de adâncã umanitate, prin sublima si inegalabila ei frumusete artisticã.

Eminescu va strãluci de-a pururi. cãci el este însusi "Luceafãrul nemuritor"


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21760 (raspuns la: #21505) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Portretul lui Dorian Gray - de (anonim) la: 15/09/2004 14:11:12
(la: Despre frumusetea uitata a vietii-Andrei Plesu/Opinii-Jurnalul N)
Este de remarcat faptul ca frumusetea vietii este totusi inca o amintire, si s-ar putea spune ca deja trebuie recurs la literatura pentru a lua contact cu elementele vietii depline. Domnul Plesu are insa inca mule elemente din pierduta si fermecatoarea viata patriarhala atit de prezenta inca la Topirceanu, etc. Acest fenomen de pierderea simturilor, imaginatiei si al ideilor nu este deloc un event rominesc. Cu adevarat romaneasca este capacitate de asi aminti despre o forma diferita de a intimpina viata. Toata omenirea se gaseste in acesta incrucisare, unde devine absolut evident ca realitatea nu exista ca ceva strain subiectului ce o traieste ci ea depinde si se construieste pe horizontul animic spiritual si cultural al fiecaruia si, vai...ea depinde de libertatea individuala. Socializarea spiritului si prin urmare a gindirii este cauza principala a acestei pierderi. Libertatea trebuie cucerita.
Felicitari domnului Plesu pentru acest portret a lui "Dorian Gray", adevaratul guru al desteptarii individuale.
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu fiecare cuvint... - de LMC la: 28/09/2004 18:44:24
(la: 3x7 (tabla inmultirii??? nu o noua poveste))
.....citit imi dau seama ca beau dintr-un izvor care ma face din ce in ce mai setoasa. Nu stiu ce se intimpla dar ma uit la mine si imi vine sa rid ca am ajuns sa fiu aceeasi copila ce-am fost un sfert de secol in urma. M-ai fermecat, si-acum sint subjugata dorintei aprige de a mai citi. De obicei cind incep sa citesc mai mult de doua carti sau povesti scrise de acelasi autor, doresc sa aflu mai multe detalii despre autor. O biografie scurta, o introducere, un eseu despre metoda cum ajungi sa scrii, de unde-ti vin inspiratiile, etc etc. Ai acces la "mesaje private" aici pe cafenea?
#23584 (raspuns la: #23575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O să-i ajungem cu succes din - de Simeon Dascalul la: 08/11/2004 15:27:13
(la: Copii romani in SUA)
O să-i ajungem cu succes din urmă. Părinţii mei susţin că-i o diferenţă foarte mare între şcoala de acuma şi şcoala de pe vremea lor. Verişoara maică-mii îi proafă şi se îngrozeşte la gândul că mai are zece ani până la pensie. Prevesteşte că în curând vom ajunge „ca-n America”, referindu-se la droguri, violenţa în şcoli şi dispariţia moralei „clasice”.
Nu mă interesau prea mult predicţiile ei, şcoala mi s-a părut o debandadă plictisitoare şi inutilă, mirosind a praf de cretă şi care trebuia completată cu meditaţii scumpe. Singura valoare ce i-am găsit-o era cea socială: aveam un cerc de prieteni şi de câteva ori pe an mergeam în excursii cu clasa. Dar dacă mă gândesc pe termen lung trebuie să admit că tendinţa-i într-adevăr de dezagregare şi că după ce o să am copii n-o să-mi placă să-i ştiu într-un loc chiar mai catastrofic decât fosta mea şcoală.
Nu cred că SUA reprezintă ceva singular. Eventual e în avangardă, dar n-o să ne ia mult timp ca să ajungem ca ei. Cred că halul în care e astăzi şcoala e pur şi simplu un rezultat al evoluţiei societăţii şi datorită globalizării peste tot va fi la fel.
Dupa ce criterii alegi o persoana.... - de Grettel la: 08/11/2004 17:04:35
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Pai, daca ma gandesc bine, unii aleg, altii se lasa alesi...
Eu , personal, ca celibatara convinsa, nu prea am chef sa aleg sau sa ma las aleasa. Nu-mi prea convine nici una din perspective...adica sa aleg...adica merg asa, pe strada, sau prin birou, sau viata oamenilor si aleg: intind degetul si zic: hei, tu, de colo, baietasul cu camasa albastra, nu tu, cheliosule, ci tu, blondu' cu parul cret si camasa albastra, te aleg! ...il aleg si fie el nu vine, fie vine si pleaca, fie vine si sta ca tontu' iar eu ma intreb de ce e asa belg si nu alege si el?!
sau invers: el ma alege pe mine din gramada de animalute de la gradina zoologica, din gasca de exponate vesel - ciripitoare?! oh, m-as simti cumplit de umilita sa tot stau si sa aleg, sau sa ma aleaga un nasol, nu un fat frumos...
adica, asa, ca in clasa a 4-a: vrei sa fii prietenul meu? iar tu zici: da/nu...chiar daca vrei sau nu, numai ca sa nu rada copii de tine ca tu n-ai gagic/ gagica....
daca lasati putin sa cada masca asta de tipi care scriu frumos, stiti cu totii ca nu alegeti si nu sunteti alesi in sensul celor de mai sus... inselatii, dominatii, castratii, anulatii, victimizatii etc. au ales asta?! or fi ales, da' saracii erau nitel legati la ochi, sau au fost pcalati, amagitit, momiti...
Stim cu totii ca toata amarata asta de existenta e o necontenita alegere: musc/nu musc din marul... si care mai de care dupa umilele noastre puteri ne straduim sa alegem ce e bine pentru noi, in fiecare secunda... si-apoi, daca gresesti, ce se intampla? daca alegi gresit? eu cred ca numai greseala de a muri te lasa fara alegere, in rest, poti oricand sa o iei de la capat. Toti gresim, toti ne inselam, toti trebuie sa invatam experimentand.... alegem fieacre cum 'om crede si noi ca ne e mai bine.
si-acum inapoi, marsh la obiect: eu aleg, in acest moment, prin eliminare!!!
anonimule 28872... - de sanjuro la: 17/11/2004 13:42:13
(la: Cele mai frumoase poezii)
Poezia lui Mircea Cartarescu, (pentru ca poezie ESTE), este vie, actuala, si mie imi place. Si nu numai mie. S-a evoluat nitel de la "catelus cu parul cret". Este ca si cum ai afirma acelasi lucru depre pictura lui Dali in comparatie cu Rafael, sa zicem. Cartarescu este un Dali al poeziei contemporane romanesti.
#28995 (raspuns la: #28872) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Servicii bancare - de (anonim) la: 20/11/2004 18:58:24
(la: Calitatea serviciilor)
Ca dari la Stat, firmulita mea datoreazà cam 450000 l/luna pa^na cam acum d3-4 luni le plateam prin Raffeisen dar mi-am dat seam ca la fiecare OP eram taxat cu 36000 comision !!! x 5 dari vedeti dvs rezultatul Acum platesc direct la trezorerie la ghiseu
Mai ramâne o dare care n-o pot face prin trezor Ea este exeact de 36 ooo deci + comision 36 000 fac 72 000 !

Dl Isarescu si alti banco finantisti români n-au aflat înca despre faptul ca ori ce francez(de ex) are un carnet de cecuri cu care poate plàti oriunde si orice (pânà la un anumit plafon evident) si cu conditia ca cecul emis sà nu depaseascà provizionul din Banca ! Simplu scoti cecul, completezi suma si semnezi ! Cecul ti-l da Banca !
E adevarat , a existat istoria cu cecurile "în lemn" dar acum orice terminal casierie este legat la Banca frantei care spune imediat dacà cecul apartine unei persoane interzise bancar (care a mai emis cecuri fara acoperire) si atunci trebuie sa platesti cash, daca ai !

Caci interzicerea bancara în Franta inseamna cà nu mai ai drept pe un timp sau perpetuu sa mai posezi instrumente de plata (card, cec etc) Esti practic curatat !!

Dar in Rom^^ania, cultura cecului este incà in preistorie . Si asta chiar la nivel de firme. Cât despre persoane fizice nu mai vorbim ca ele nu "ezistà" !
Avem ^^insa carduri (ca'n America neamule) chit ca astepti luna ca sa vezi dacà ti-au intrat niste amarâte de 2 500 000 lei pe care îi si scoti ca sà platesti cu lichid berica si parizerul la alimentara din colt ! Dar avem card neamule, ca la..... Las Vegas !

De la 01.01.05 însà nu vei mai avea 2 500 000 ci doar ....250 denominati neamule !

In mod definitiv am sàrit o etapa de responsabilizare a cetateanului în civilitate ! Dai un cec Românului si se invadeazà piata de cecuri albe si de lemn ! Mai ales cà rromii abia ar astepta asemenea pleascà !

Si-apoi unificare contului curent cu contul de card nu e pentru mâine !
nu mai ai pe card du-te la banca si alimenteazà ! Cu carutza ...lui Flinstone !
S-apoi care bancà trimite oare clientului sau un extras de cont lunar cu 2 rubrici Debir/Credit si soldul actual ? De stiiti una recomandati-mi-o please !
Ba la o bancà din Bucuresti, prin care voiam sa virez de la ghiseu niste bani unui prietena din Câmpulung, mi-au pretins aprobarea aceluia ca banii sa-i fie virati !!!! Aiurizant dar judecând dupà seriozitatea argumentatiei gagicilor de la ghiseu, te lasi pagubas si-ti spui lasà-le Doamne ca-s nevinovate ca si patronii lor !

Culmea rabdarii : Sa stai la o coada de 100 persoane la Bancomat pâna 3 muncitori de la constructii, in zi de salariu, verifica prin Bancomat (fiecare contul lui) ca sà vadà în câte sticle de bere se poate sparge pâna ajunge acasa la muiere si beat si cu cardul pierdut sau ....furat de coledzi !
Vai vouà Românasilor prin bezna unde va complaceti si cu mutrele crete ce le veti alege mintenas
#29350 (raspuns la: #25516) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







Culoarea... - de (anonim) la: 30/12/2004 01:09:14
(la: Culoarea in viata)
Culoarea,aceasta fermecatoare insusire a tot ce este in jurul nostru,aduce cu ea in sufletul nostru bucuria ori tristetea,aceea caldura sau raceala... de ne pastrat,aceea liniste sau freamatul,agitatia ...

Ne apropie ca fiinte sau ne departeaza,ea culoarea.

De felul cum stim s-o folosim ,de felul cum stim s-o percepem,cu discretie ,cu rafinament,cu gust si placere...si chiar cu fantezie,ajungem a percepe acel echilibru,aceea liniste interioara,in asa masura incat trairile noastre sa fie parte din bogatiile afective de care sa uzam.

Sunt atatea de discutat pe acest subiect ...cu siguranrta voi reveni.

Cu bine,
nu e usor sa gasim unul pe plac la toti.... - de romanul_vesel la: 11/01/2005 06:50:58
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
E imposibil sa gasim pe cineva care sa placa la toata lumea. Din acest motiv alegerile se cistiga cu 50+1% si nu cu 99.99% ca pe vremea lui Ceausescu.
Dar cea ce vrem este ca cei ca vin la putere sa fie cinstiti si poata proba ca au realizat ceva in cariera lor politica.
Nu stiou daca Basescu a realizat ceva in timp ce a fost Ministrul Transporturilor si nu traiesc in Bucuresti ca sa pot spune ca a facut ceva bun sau rau cit a fost Primarul Bucurestiului.

In rest!?... cit de natural, modest, frumos si fermecator este el ca persoana?!... conteaza cit si o frectie la un picior de lemn :-))

Sa asteptam sa vedem cit va face si ce va face si pe urma sa-i dam calificative. Romania are nevoie de o persoana cinstita capabila si hotarita sa scoata tara din mizerie. Intrebarea este daca astfel persoana poate fi gasita printre politicienii contemporani, din Romania????....

Alex
#33120 (raspuns la: #33094) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Adrian Marchidann - de Paianjenul la: 15/01/2005 17:51:06
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
"...cuvantul 'carte', prin pierderea unei litere devine 'care'. Noul cuvant se creeaza prin pierderea unei litere, dar sensul pe care il transmite este nou.

La fel se intampla si cu codul genetic. Pierderea uneia sau mai multor litere nu inseamna pierdere de informatie, ci aparitia unei informatii noi."



- Dictionarele ofera doua definitii pentru cuvintul EVOLUTIE:

E1 - desfasurare (a unui proces oarecare, fara mentionarea de fluctuatii calitative).

E2 - transformare (de la simplu/inferior la complex/superior!).


Sa revizuim versiunea ta recurgind la ilustratia sugerata de tine: "carte".


Conform definitiei E1, din specia "carte" pot evolua alte specii,

a. prin combinatie de informatie:

"creta",
"creat",
"certa"...

b. prin pierdere de informatie:

"cert"
"car",
"ac"...

Desi unele din speciile aparute mai sus pot fi calitativ superioare speciei originare - "carte" - nici una nu prezinta in codul lor genetic vre-un adaos de informatie genetica, inafara de baza data: "carte". (Faptul ca toate aceste specii noi aparute constituie ele insele un adaos la indexul speciilor nu e tot una cu "adaos de informatie genetica", asa cum interpretezi tu in comentariile tale precedente! Adaos de informatie ar fi eventual

"cartel",
"clarinet",
"articole").


Conform definitiei E2 (simplu>complex), "carte" reprezinta deja o forma de materie vie complexa, mult evoluata fata de cea mai simpla forma de viata... cu o cantitate de informatie din care e posibil sa se piarda ceva, pentru ca are din ce sa se piarda. Intrebarea este, cum a aparut specia "c" (stramosul "primitiv" al lui "carte")?... Prin pierdere de informatie genetica?... Din ce?!"... Cum a aparut dupa aceea "a"... "r"... si asa mai departe?... (Vezi obiectia lui adriang, #33383,on Fri, 14/01/2005 - 23:13...)...








De ce iubim femeile - de Grettel la: 26/01/2005 11:35:47
(la: Ultima carte)
Mircea Cartarescu, ale carui editoriale si participari la interviuri televizate m-au impresiona placut prin prospetime si intelgenta, mi-a oferit in cartea sa, culegere de povestiri, o lectura amuzanta, relaxanta, placuta, spontan si plina de viata: culori, parfumuri, atmosfera, dialoguri, senzatii.
E o carte vie, se descrie ca un personaj normal, firesc, dar atatd e fermecator printr-un soi de inocenta adolescentina, capteaza printr-un interactiune directa, un dialog plin de umor si autoironie, cu cititoarea (parca ar fi un bun prieten al meu si-mi povesteste la un ceai tot ce-i vine in minte despre asubiectul din titlu)(eh, nu chiar tot, pana la urma, si ma avertizeaza de asta).
Concluzia pe care o pot eu trage este ca barbatii sunt de fapt niste bieti destul de nesiguri si cu mintea plina de tot felul de basme, altele decat ale noastre, femeile.
Interesant si placut. Si proaspat.
maya - de maan la: 03/03/2005 21:39:08
(la: Dragoste prin Internet)
am incercat sa te citesc si n-am simit decat ca durea, probabil si cand scriai si dupa aia.
si-ajung din nou la ce ziceam mai devreme: i-asa usor sa spui 'nu e', mult mai usor decat sa te cauti de 'ustensile' de vazut, de simtit...si sa ti le construiesti, cand nu le ai, ca dibui mai bine lumea asa, mai concret.
suntem atat de saraci si goi, abrutizati de ce insine ne refuzam de teama si/sau ignoranta; si-asta n-ar fi nimic daca nu ne-am repezi cu lacomie la tot ce luceste, sperand ca ce vedem e aur-curat, sau ca dumnezeu va face una din minunile lui cu noi si l-o preschimba-n ce ne dorim cu ardoare sa fie.

am vazut in copilarie, la televizor, un filmulet: o picatura de apa, prelinsa de Dumnezeu in pustiu, doar o broboana de roua, face sa screasca brusc din nisipuri, o mladita ce-nfloreste fermecator-aromat. Filmuletul de jumate de minut se opreste aici, dar eu, de cate ori mi-l amintesc ma-ntreb ce se-ntampla cu firul ala de floare, mai departe, in vipie.

asa infloreste sufletul omului, la prima boare, insetat, flamand de iubire, ca sa se desfaca apoi catre efemera lui sursa de hrana ... de ce n-asteapta samanta aia ploaia, de ce se lasa amagita de-un strop?
ca sa-si dea duhul mai apoi, in desert!

am intrebari pe care uneori ezit sa le pun, de teama ca voi gasi raspunsul.

pe net sunt multe otrepe ce se joaca de-a omul-care-aduce-ploaia si mult prea multe 'seminte'.
ce bine-ar fi de-am recunoaste ce-i cu noi, de-am fi capabili sa facem diferenta intre ce ne dorim si ce ne trebuie.
sa ne bucuram de picaturi si dar sa stim astepta ... cu putin noroc, am putea fi maladite de-alea ce-nfloresc o data-n viata si pentru totdeauna.
#38079 (raspuns la: #37985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si eu - de Cristall la: 09/03/2005 19:52:59
(la: Tom & Jerry)
..ma las fermecata si ma mai uit in unele dimineti de sambata la "tom si jerry", la filmuletele alea vechi, desenate frumos si cu gingasie (nu insa si la soarecii si pisoii aia mutanti facuti acum la duzina; ma intreb cum fac adultii asa oripilitati pentru tancii lor).




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...