comentarii

Critic de arta despre Brâncuși


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Pai, cind un critic de arta - de Ionut Dipse la: 28/09/2004 16:28:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Pai, cind un critic de arta ii spune ceva unui pictor, aceluia nu ii trece prin cap sa ii arate criticul ceva lucrari ca sa vada daca e legitimat prin creatia domniei sale sa vorbeasca despre pictura.
Arta e una, si critica, e altceva."

D-le Lazar, nu uitati ca cei ce picteaza, au la baza, de regula, o scoala de specialitate. Amititi-va situatia evocata de dvs pentru fotografie.
In plus, asa cum am mai spus, sunt intr-adevar curios si mi-as dori sa vad si imagini facute de dl Pandele la Vulcani. Si nu numai. Pe internet n-am gasit, AAFeu nu mai e etc.
Va rog sa ma intelegeti ca eu nu contest valoarea dansului, nici ca fotograf, nici ca si critic.

Mai spuneti: "Eu cred ca in primul rind comunicarea e cheia care ne lipseste in fotografia romaneasca. Si intrebarile. Si raspunsurile. Si toate astea sunt fara poze de aratat."

Hmmm, sa inteleg ca nu mai e valabila cestiunea cu "o imagine face cat 1000 de cuvinte ?"

#23568 (raspuns la: #23557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rauschenberg, arta romaneasca, orasul - de Florin Firimita la: 31/12/2003 15:33:30
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Rauschenberg e un vrajitor in materie de utilizarea materialelor. Am o admiratie deosebita pentru el. Retrospectiva de la Guggenheim, in New York, din 1998 a fost una dintre cele mai fascinante expozitii pe care le-am vazut vreodata Ca si Picasso, tot ce i-a trecut prin mina a devenit parte integrala din opera sa. Poate ma insel, dar nu cred ca a folosit sau foloseste computerul pentru schite.

Arta digitala e o alta fateta a creativitatii, o alta unealta.. Forma nu e atit de importanta atita vreme cit ai ceva de spus. Important e sa gasesti care e medium-ul cel mai potrivit pentru ceea ce vrei sa faci. Aici, in Statele Unite, unele expozitii nu accepta fotografii din simplul motiv ca nu considera fotografia arta. Sint sigur ca atunci cind Degas a folosit un aparat de fotografiat (cred ca a fost primul pictor care a incorporat noul sistem in pictura, in totala contradictie cu legile clasice ale compozitiei), a socat pe multi critici. Aproape toate compozitiile lui sint “taiate” din cauza faptului ca s-a folosit de dreptunghiul vizorului aparatului de fotografiat. Unghiurile sint dificile, etc., un lucru nemaiauzit pina atunci. Cine se mai gindeste la Degas ca un revolutionar astazi?

Am prieteni care se folosesc de noile jucarii digitale cu foarte mult succes. Atita timp cit efortul/ cautarea sint sincere, mijloacele nu conteaza. Tehnicile sint atit de diverse in ziua de astazi, nu cred ca ne putem impotrivi noului val. Nu folosesc computerul pentru lucrarile mele. "Moda" de care vorbiti nu cred ca isi are locul in arta. Modele sint trecatoare, ce rost are sa incerci sa placi? Experimente? Bineinteles. "Colajele" despre care cred ca vorbiti sint de fapt "mixed media" pe lemn, si sint uneori puncte de plecare pentru picturi mari. Am un atelier mic, de iarna, si un atelier mare, de vara. Iarna e mai intima, si ma vad lucrind la compozitii mici. Vara, lucrez de obicei in atelierul mare, unde imi pot permite sa lucrez la pinze de citiva metri. Uneori, lucrarile mici la care lucrez se transforma in pinze immense.

In ceea ce priveste, situatia artei din Romania, nu sint familiar cu ce se intimpla astazi. Am primit citeva oferte de a fi reprezentat de citeva galerii din Bucuresti, dar sint prea lenes ca sa fac ceva. Castele inchise despre care vorbiti…au existat de mult timp, din diferite motive. La un moment dat, era Uniunea Artistilor Plastici, care era o amestecatura de mari talente si cei care-l pictau pe Ceausescu imbratisind pionierii, era un astfel de club privat, un amestec de convenienta - daca nu erai membru al Uniunii, nu aveai nici o sansa de a fi considerat artist, sau de a expune. In cazul meu, mi-a fost greu sa respect artisti care pictau vizitele prezidentiale de la Canal, si in acelasi timp vorbeau despre “puritatea” artei. Toleranta de care vorbiti ar fi de folos, si nu numai in ceea ce priveste arta contemporana.
Am foarte mare respect pentru citiva dintre fosti mei profesori de la Tonitza, mai ales, Gheorghe Anghel care e un pictor nemaipomenit, Mihai Horea, doamna Adriana Crainic-Botez, o intelectuala de elita (si spun “elita” in cel mai bun sens al cuvintului), caruia ii datorez primele mele incercari in critica de arta, si totodata o curiozitate pe care mi-a deschis-o cind eram prin clasa a IX-a.

Despre America: cred ca gresiti. America este atit de complexa, incit e dificil sa punctam aspecte care devin cetoase de la distanta. Da, trebuie sa conduc ca sa-mi cumpar piine, si nu m-i s-a parut niciodata ca are ceva de-a face cu spiritul comunitatii in care traiesc. America e o tara in continua miscare, de bine sau de rau. Nu locuiesc in “suburban America,” care are avantaje si dezavantaje, traiesc la “tara,” pentru ca am vrut sa traiesc la tara. E unul dintre cele mai frumoase colturi ale Americii, plin de istorie si peisaje, dar in acelasi timp, foarte aproape de New York City. Am un echilbru intre natura si cultura pe care l-am vrut intodeauna. Micul European corner shop il am in apropiere. E un magazin mic, cafenea, unde imi intilnesc prietenii in fiecare duminica dimineata, unde citim The New York Times si vorbim despre ursii care au inceput sa dea tircoale prin imprejurimi. Aceeasi atmosfera o gasesc in New York, care e plin de corner shops daca stii unde sa le gasesti. De exemplu, in Time Square este o cafenea “ascunsa” in mijlocul frumoasei nebunii a orasului, care se deschide la 6 dimineata. Spatiul e foarte strimt, aerul e plin de miros de ulei prajit, dar fac cea mai buna omleta de pe costa de est, si poti avea o conversatie despre orice cu cineva care tocmai a venit din cine stie ce colt al lumii. Imi trebuie aceasta dualitate, oras, “tara,” pentru ca ambele ma inspira foarte mult. Scriu ori de cite ori am ocazia, in oras, dar nu as putea picta in oras. Orasul ma revitalizeaza, ma excita, dar intotdeauna imi place sa ma regrupez, sa ma regasesc acasa, in fata semineului, cu o carte buna, sau in atelier.
#7499 (raspuns la: #7446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Este o forma de arta. Unele s - de gigi2005 la: 14/05/2005 11:30:28
(la: IDIOTI din toate tarile, despuiati-va!)
Este o forma de arta. Unele sunt chiar reusite. Nu consider asta exchibitzionism. E ca si cum modelele care au pozat pentru celebrele nuduri rubensiene ar fi fost niste dezaxate. Cred ca artistul a vrut sa arate altceva, dincolo de pieile goale ale unor modele. Nu prea ma pricep la critica de arta dar n-as arunca cu pietre. E viziunea lui.
Baby Mititelu - de Roman Haduch la: 07/03/2013 16:38:01 Modificat la: 07/03/2013 16:42:19
(la: Doresc Lumina!)
Brâncuşi marturisea:
"Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor", spunea el şi ce altceva poate însemna Bucuria, dacă nu îndumnezeire, adică armonia trăită pe toate planurile?
Cu lacrimi si durere sufleteasca recunosc existenta unui grup de oameni rationali - vremelnic si vremelnici, din multe puncte de vedere , care sunt capabili sa - l critice si pe Artist de modul in care simtea, gandea si se exprima.
#643299 (raspuns la: #643271) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Romania vazuta din balamuc" - de Dinu Lazar la: 19/11/2003 16:52:39
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu in general nu am scris nimic; am facut numai ceva poze.
Mi-ar fi placut sa colaborez la Urzica, dar nu s-a lipit.
Oseph Cahane era colaboratorul de baza fotograf la Urzica. Un tip extraordinar, adevarat fotograf de vitza veche.
Sper ca va veni o clipa cindva cind cineva cumva va readuce la lumina si la viata operele fotografilor care s-au stins si care acum trec in uitare. E jalnic... daca nu tragic si scandalos.
Visez la un sit al fotografilor romani, structurat pe ani, pe epoci, pe criterii estetice. Din pacate fotografia este absolut absenta din preocuparile Academiei Romane, Ministerului Culturii, sau al nenumaratelor fundatii culturale si de bune maniere. Fotografii chiar sunt dezbinati si grupati in gasti ireconciliabile. Trist... si incredibil. Visez ca unul din nenumaratii critici de arta sau cineva cu greutate in cultura sa se aplece si asupra fotografiei romanesti si sa faca ce se mai poate face. Visez...
#4758 (raspuns la: #4729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cel mai mare fotograf - de Dinu Lazar la: 24/11/2003 00:56:02
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Este foarte greu de spus cine a fost cel mai mare fotograf roman al tuturor timpurilor.
In Romania fotografia e pe linga oishte, dar mai exista; insa critica
de specialitate, istoria fotografiei, sunt absente cu desavirsire si nu sunt abordate cu seriozitate de nimeni.
Estetzii natiei nu s-au pogorit asupra acestui domeniu ca sa decida cum devine cazul. Dar poate e mai bine asa...oricum nu ma pot pronunta decit asupra a ceea ce am cunoscut eu.
Dupa parerea mea, unul din cei mai mari fotografi pe care i-am cunoscut, poate cel mai mare, a fost Aurel Mihailopol; daca nu ar fi murit in culmea puterii creative ( un cancer dupa povestea cu SLOMR din `77) poate altfel s-ar fi scris povestea fotografiei romanesti.
Am cunoscut multi fotografi care la acea ora mi s-au parut de exceptie; de la Gheorghe Serban la Edmund Hoffer, de la Hedy Loffer la Iosef Marx; a existat o pleiada de fotografi buni ai anilor `70, dar operele lor sunt acum uitate, pierdute, imprastiate, distruse, cind nu sunt negate sau minimalizate. Greu de facut o evaluare...
Cel mai mare fotograf roman inca in viata este, cred, Dan Dinescu - tot dupa parerea mea. Din pacate operele domniei sale nu (prea) se pot vedea pe Internet...
Exista insa in prezent multi alti fotografi romani de exceptie; probabil ca sunt diferente semnificative intre locurile pe care le ocupa pe podium, dar eu il vad in frunte si pe Cosmin Bumbutz, apoi si pe cei citiva din jurul domniei sale adunati in fotoclubul "7zile"; apoi pe pozitii onorante ar putea fi Ion Zupcu, acum in America, care isi cladeste o serioasa cariera acolo in fotografia de arta; Mihai Moiceanu la Brasov; ar fi cu totul cred ca 10-12 foarte buni fotografi romani, de mare clasa, dintr-un pluton de pina in 50 de oameni.
Tragic este ca atunci cind cauti "romania, photographer" la Google ies pe primele sute si mii de locuri multe, prea multe rateuri... asta e viatza. Gresala fundamentala a fotografilor romani buni in viatza este ca nu prea au imagini pe net si cind le au nu le promoveaza.
Fotografii care au fost au intrat intr-o nedreapta uitare si fara ei nu poate exista prezent, si pe de alta parte, si nici viitor.
O cultura, fie ea a imaginii sau a cuvintului, are nevoie sa cunoasca pozitia si lucrarea, fie ea buna sau rea, a celor care au fost.
Eu sper inca sa apara si la noi istorici de fotografie, critici de arta specializati in fotografie, galeristi, curatori, galerii, doctorate, albume, o intreaga clasa de elemente atit de necesare fara de care vom pluti in ceatza in acest domeniu.

P.S. aaa... in cele de mai sus ma refer la fotografia clasica, academica, editorialista; la celelalte nu ma pricep... si ma refer la fotografie ca arta, nu ca obiect estetic de folsit in advertising, moda, PR, etc; meseriasi sunt multi buni si poate si foarte buni.
Diferenta dintre un meserias si un fotograf? Ca in pictura,istoria ne va spune si tot ea va produce fundamentale schimbari de valori...
Dinu Lazar
#5082 (raspuns la: #5076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lupii tineri - de Dinu Lazar la: 03/12/2003 10:50:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce pot spune sigur este ca lupii tineri exista. Din pacate nu pot da nume, dar este normal sa existe citeva generatii care sa faca imagini remarcabile sau macar interesante.
O vizionare a siturilor de fotografie din Ro ne arata ca exista lucrari extrem de interesante si traiectorii artistice neasteptate. Poate un critic de arta sau cineva cu mari cunostinte plastice si fotografice sa stabileasca niste elemente muzeografice, curente, apartenentze, interferentze...
Pe de alta parte, fotografia este un magnet urias si foarte multi vin si putini ramin.
Acum exact 10 ani o firma care importa aparate Canon a facut niste demonstatii si workshop-uri in Bucuresti si a chemat fotografii mai rasariti din Bucuresti sau potentialii cumparatori; recunosc cu smerenie ca dintr-o sala de 100 de fotografi daca cunosteam 5-6. Ma uit la fotografiile realizate atunci si ma gindesc ca vreo 15 poate au ramas in bransha...
La fel acum, la o lansare Olympus; nu cunosteam nici trei sferturi din cei prezenti acolo. Deci multi se ocupa o vreme de fotografie si cind vremea trece, gata... ori rezultatele se vad de abia dupa 10, 20 de ani de meserie...
Fotografii romani - cu exceptia celor de presa, care se mai intilnesc citiva la o berica in fiecare saptamina - nu au un club unde sa vina sa isi arate pozele, sau nu simt nevoia de comunicare, nu imi dau seama...prezenta lor pe liste de discutii sau forumuri e ca si nula.
Nu se cunosc unii cu altii decit ca eventual concurenti la vreun bugetzel si atit.
Cred ca unii din cei care expun azi ca anonimi pe siturile gen www.badorgood.com - dar mai sunt citeva - pot sa poarte cu brio titulatura de lupi tineri si sigur ca in viitor vor fi buni si mari fotografi, daca vor rezista, daca vor munci, daca vor invatza limbaj plastic, daca vor avea energie, daca vor avea noroc si daca si daca...
Pe de alta parte, la capitolul portofolii de imagine pe Internet, lupii tineri, ca si cei mai batrini, in ansamblu, inca mai lucreaza... poate vom vedea si asa ceva cit mai curind... fata de macar tarile din jur , comparind numarul de fotografi de acolo si numarul de fotografi romani prezenti pe web, deci numai numarul, singurul lucru care imi poate trece prin minte este: jale mare. Pai Ungaria are de trei ori mai putina populatie si de zeci de ori mai multi fotografi pe web...
Dar sunt sperante mari si, cine stie... oricum la www.efoto.ro, la www.fotomagazin.ro, la www.focus94.ro, se pot vedea multe imagini si se pot gasi linkuri interesante despre fotografia romaneasca.
#5925 (raspuns la: #5893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
artisti-fotografi-casa scinteii - de Dinu Lazar la: 09/12/2003 01:57:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sa-l luam ca exemplu pe Sandu Mendrea; un fotograf foarte bun, creativ, cu multe albume la activ, un indragostit si un impatimit de imagine; nu era un exuberant, toata viata a muncit in partea mai putin iluminata a cadrului si a preferat sa stea mai in umbra si sa creeze si atit. Putin inainte de `89 a plecat din tzara si acum traieste retras in Israel; pe alte coordonate, pasiunea sa este continuata de unul din fii sai, Dinu Mendrea, care a facut si citeva expozitii foto in Ro de curind.
Pentru Sandu Mendrea, Internetul a venit prea tirziu; acum este un om in virsta si nu poate sa scaneze imaginile, care si alea cine stie unde sunt, si sa isi faca un sit; ca el sunt multi fotografi in virsta, care s-au stins sau se duc in uitare - crunta soarta pentru niste creatori si pentru niste artisti ai fotografiei, aceasta arta a comunicarii.
Asa ca Sandu Mendrea nu are nici macar un sit, si nici un rind macar intr-o antologie a fotografilor romani care nici aceea nici in faza de proiect nu exista.
Cumplit.
...Ceilalti fotografi de la Casa Scinteii s-au dus aproape toti intr-o lume probabil mai buna, pe rind, cu discretie... si in nemeritata uitare.

In Romania neexistind o cultura profunda a imaginii, a fotografiei, care sa creeze un numar de istorici ai fotografiei si de critici de arta specializati in fotografie, situatia este cea care este; nu exista o privire de ansamblu, nu se poate sti nici ce a fost bun si ce a fost rau, cei ce au fost nu sunt cunoscuti si sunt uitati si lucrarile lor sunt pierdute pe vecie, cei tineri pe buna dreptate cred ca nu a fost nimic, si putinii care se mai ocupa acum de estetica imaginii fotografice si poate de istoria ei fac jocurile unor bisericutze sau caste, cu partinire si de multe ori cu o energie negativa incredibila.

Timpul trece si nu numai ca nu stim acum cine si ce facea in fotografia romaneasca in anii `30, `50, `70, si chiar in `90 ... dar fragmentarea si lipsa de comunicare fac sa nu se cunoasca nici acum mai nimic despre fotografia romaneasca si fotografii romani, in mediile culturale apropiate de fotografie de afara.

Problema este complexa si spinoasa, generatoare de lungi discutii...
Este incredibil cum totusi dintre atitia iubitori de fotografie din tara nu s-a cristalizat nevoia de a face ceva pentru cunoasterea a ceea ce a fost, si bun si rau. Este incredibil cum in paishpe ani de democratie un cabinet de stampe si fotografie de la Academie sau o sectie de foto de la Muzeul de arta al RSR (!) nu pot sa aiba un cuvint de spus. Ma refer la un cuvint constructiv, nu la parerile unei muzografe care cocheteaza numai cu anumiti fotogafi, si care spune (pe culoare, nu in carti, ca o carte se scrie greu) ca ala nu e fotograf si ala e o janghinea, fara sa-i cunoasca macar...
Sau nimeni nu zice nimic de la Institutul de teoria artei, o mai fi existind?
Vai de fotografia romaneasca... nici nu apuca sa se cristalizeze ceva ca si intra in uitare sau se darima... sa fie o continuare a istoriei cu Mesterul Manole?
#6231 (raspuns la: #6217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
D-le Firimita, sunteti din cate am vazut si critic de [arta]. Cum ati caracteriza in cateva randuri [kitsch]-ul? Ne puteti oferi doua-trei criterii practice care ne pot ajuta sa discernem arta veritabila de kitsch?
O curiozitate, ce parere are - de Daniel Racovitan la: 03/01/2004 11:48:43
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
O curiozitate, ce parere are criticul de arta in fata unor tablouri in genul celor de la:
http://community.webshots.com/album/105742796PgtleU

(autorul pare-se ca este un anume Thomas Kinkade "America's most collected living artist", http://www.thomaskinkade.com/ )
Thomas Kinkade - de Florin Firimita la: 03/01/2004 15:31:19
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
O opinie pur personala, in speranta ca nu voi ofensa pe cei care il admira pe Thomas Kinkade: Kinkade este o mai veche "cunostinta," despre care am scris un articol in "American Artist" acum citiva ani. Este unul dintre miii de producatori de kitsch din Statele Unite, dar spre deosebire de producatorii de rind (nu pot folosi termenul de artist aici), a reusit sa dezvolte un imens mecanism de auto-propaganda/ comercializare atit de ingenios incit in ultimii 14 ani, cei 4500 dealeri care ii reprezinta reproducerile, au vindut aproape 2 bilioane de dolari (cani, perdele, reproduceri, vaze, cutiute muzicale, etc). In cercurile de arta este complet ignorat, in cercurile academice e principala sursa de umor, ceea ce nu-l impiedica sa se considere cel mai colectionat artist american. Kinkade este un entrepreneur agresiv si inteligent, care si-a gasit o nisa in piata americana (bineinteles asta spune ceva despre naivitatea celor care-l colectioneaza). Este un fel de pornografie emotionala, pentru ca nu post sa ma gindesc la alti termeni cind privesc o pictura in care Isus sta in fata unei cabane elvetiene, inconjurat de munti, lacuri, caprioare, etc, si frige cirnati pe un gratar portabil. Chiar daca din punct de vedere istoric, Isus ar fi fost un bun bucatar, imaginea acesta kitsch nu ar avea nici o justificare.
Limbajul Kinkade e plin de asemenea aberatii, melanjuri ieftine care condenseaza natura, religia, nostalgia. Ginditi-va la un pornstar incercind sa joace "Hamlet."

Vina, bineinteles, nu o poarta exclusiv "artistul," dar si publicul si criticii. Majoritatea criticilor de arta americani nu mai critica in adevaratul sens al cuvintului, ceea ce hraneste partea adversa, care duce un razboi continuu impotriva bunului gust in arta. Bineinteles ca postmodernismul a ucis ideea de calitate sau ierarhie valorica. “Bunul gust” a devenit un termen suspect.

Din fericire, in ultima vreme, "colectionari" care au cheltuit averi pentru reproducerile scumpe, mai ales ca investitie, au inceput sa se trezeasca. Din cauza productiei de masa (originalele nu sint niciodata de vinzare), multe dintre aceste produse au ajuns pe rafturile supermarket-urilor, in apropierea rafturilor pline de detergenti si pasta de dinti.

#7563 (raspuns la: #7556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dan Dinescu - de Dinu Lazar la: 23/02/2004 03:57:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dan Dinescu este un tip mai in virsta, la pensie; altii au gipane si viloaie care este si el traieste dintr-o pensie mai mica decit intretinerea la bloc, pentru ca asa e in tenis.
Toti banii pe care i-a avut i-a investit in aparate, drumuri, filme, substante, hirtie foto.
Dinsul are un anumit tip de filosofie si un fel de a vedea lucrurile, care trebuie interpretat prin prisma experientelor domniei sale din ultimii douazeci si ceva de ani.
A lucrat, din cite stiu eu, la Muzeul de istorie al RSR, la editura Noi, la editura Humanitas; peste tot imaginile i-au fost folosite la sub 1% din potential, peste tot a fost un slujbas de a carui parere nu s-a tinut cont; poate pe buna dreptate, este extrem de nemultumit de rezultatul final si de cum arata imaginile sale, prost scanate, prost puse in pagina, prost puse in valoare, pe unde a trecut.
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca de pe urma operei domniei sale, ca de pe urma altor fotografi, s-au facut averi, de catre cine stie sa invirta banu`.
Domnul Dinescu nu are computer; nu se uita pe Internet decit cind se duce, extrem de rar, pe la un prieten sau altul; internetul pentru domnia sa nu exista ca mijloc de a-si arata opera; in ultimele luni a facut un efort material urias si a marit citeva zeci de fotografii cu Bucurestiul ( lumini, case vechi, istorie si forme) - dar nu ar prea vrea sa le puna pe Internet, la ce bun? O expozitie ar face, e ceva mai palpabil, dar momentan nu are unde, nu are rame, nu are bani de prospect sau invitatii.
Cam asa merg lucrurile.
Ministerul culturii intoarce bani cu lopata pe proiecte ridicole sau comice, atunci cind nu sunt penale; fundatii si asociatii deruleaza milioane de dolari pentru cultura romana pe an, si nu exista un sit de fotografie sau al fotografilor care au fost sau care inca mai sunt.
Si fotografia nu e platita, acolo unde e folosita, prin publicatiile de cultura, de catre cei ce totusi ar trebui sa inteleaga.
Rusinos.
Asa ca...
Un sit cu mai multe imagini al domnului Dinescu ar trebui sa fie realizat de un colectiv, cae sa cuprinda cel putin un critic de arta, un art director, un webmaster; ar trebui sa arate ca orice sit exceptional de fotografie din lume si ar trebui sa puna punctul pe i asupra unei opere si al unui destin; dar cu refularile, furaciunile, mersul la burse si gashtile din cultura romana, greu de crezut sa avem parte de un sit complet, cu aparat critic si care sa fie o caramida la cultura imaginii aaa.... care este.
Dar eu sper; omul traieste, se poate vorbi cu el, are mii de fotografii, adevarate opere de arta.
Daca domnul Dinescu va fi de acord, ceea ce nu e sigur, ar trebui sa fie inregistrat un nume de domeniu, de scanat imagini, de facut prezentari si explicat imagini, de facut un sit, si asa mai departe.
Riscul de a iesi o varza cum sunt CD-urile cu imaginile domniei sale de la Noi sau albumele de la Humanitas, il va face insa sa isi dea foarte greu acordul; poate pe buna dreptate, eu il inteleg ca decit asa si asa, mai bine de loc...
Dar poate totusi cineva cu mai multa energie si cu abilitati de impresar si de manager cultural sa faca totusi ceva cumva cindva pentru fotografie?...
#10339 (raspuns la: #10330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
INVITATIE - de Dinu Lazar la: 25/02/2004 15:33:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
INVITATIE LA PRIMUL SALON INTERNATIONAL AL ARTISTILOR FOTOGRAFI ROMANI DE PRETUTINDENI


REGULAMENTUL PRIMULUI SALON INTERNATIONAL AL ARTISTILOR FOTOGRAFI ROMANI DE PRETUTINDENI



Clubul Fotografic " NUFARUL " din Oradea organizeaza in colaborare cu Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National al Judetului Bihor, prima editie a Salonului International de arta fotografica al artistilor fotografi romani de pretutindeni.

Salonul isi propune sa prezinte publicului vizitator ultimele creatii ale artistilor fotografi romani aflati atat in Romania, cat si in diefrite parti ale lumii.

Pentru Salon fiecare artist de peste hotarele tarii poate trimite cel mult 5 fotografii alb- negru sau color de format 20 x 30 cm , respective 30 x 40 cm. Din Romania vor participa, doar artisti fotografi invitati special de organizatori.



Tematica concursului este libera



Un juriu format din : - prof. Viorel Horj, directorul Directiei Judetene pentru Cultura , Culte si Patrimoniul Cultural National Bihor,

- poetul Ioan Moldovan, redactorul sef al Revistei " Familia " Oradea,

- critic de arta Ramona Novicov,

- artistul fotograf Stefan Toth A. FIAP, directorul Clubului Fotografic " Nufarul " Oradea,

- artistul fotograf Constantin Dancoglu A. FIAP, cons. General al Clubului Fotografic " Nufarul " Oradea.

Vor selectiona pentru Salon cele mai representative lucrari si vor premia cele mai valoroase fotografii.



Cu aceasta ocazie se va edita un catalog color



Coletele cu fotografii, bine ambalate, vor fi expediate pe adresa :

Stefan Toth

Clubul Fotografic Nufarul

P. O. Box 269

ORADEA 1 - ROMANIA

Pana la data de 20 aprilie 2004 ( data sosirii in Oradea ).



Organizatorii isi rezerva dreptul de a reproduce fotografiile in intersul Salonului, in mass - media, fara nici o pretentie din partea autorilor.

Organizatorii vor trata cu grija lucrarile trimise, dar isi declina orice responsabilitate pentru eventualele deteriorari produse cu ocazia transportului

Prin trimiterea lucrarilor se considera acceptate toate prevederile regulamentului.

Deciziile juriului sunt incontestabile .



C A L E N D A R :

- ultimul termen de primire a lucrarilor ( in Oradea ) : 20 aprilie 2004,

- Jurizarea : 23 aprilie 2004,

- Anuntarea rezultatelor : 27 aprilie 2004,

- Vernisajul expozitiei in Galeria Foto Art Oradea : 21 mai 2004,

- Expozitia : 21 mai - 16 iunie 2004,

- Returnarea fotografiilor : 10 iulie 2004-02-05



Directorul Salonului :

Stefan Toth A. FIAP

Telefon contact + 40/ 259/ 434831

+ 722/ 665292

Tel- fax : + 40/ 259/ 441 978
#10606 (raspuns la: #10578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La Galeria Noua, pe strada Ac - de andrei p la: 25/03/2004 03:51:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
La Galeria Noua, pe strada Academiei nr.15, vis-a vis de intrarea la Arhitectura s-a deschis o expozitie, deschisa pana la 18 /04 – Triaj. “Triaj - anexa garii unde se sorteaza trenurile. Printre linii multiplicate la nesfarsit, piese de toate varstele si culorile asteapta sa fie recompuse, sa plece spre alte destinatii. Lumea noastra este in buna parte un Triaj.”
Trei arhitecti, Mariana Celac, Marius Marcu-Lapadat, Iosif Kiraly si-au propus sa cerceteze cartiere de locuinte traditionale, dar si ansamblurile de blocuri construite in perioada comunista, felul cum s-au transformat ele in timp.
Mariana Celac este preocupata de evolutia spatiului construit in secolul 20. Marius Marcu Lapadat preda Istoria Mobilierului la Universitatea de Arhitectura. Ambii au afinitati legate de mediul urban, sau suburban, ca mediu de viata. Si au ales zonele de interes.
Iosif Kiraly preda Fotografia la Universitatea de Arta Bucuresti. “Foloseste extensiv fotografia in lucrarile sale de Arta.” Preocuparile sale se indreapta spre Artele vizuale. S-a ocupat de realizarea si prezentarea imaginilor care sunt expuse pe simeze.
Expozitia nu este lipsita de interes.
Intr-un spatiu relativ intim, sunt expuse colajele unor imagini care recompun cateva strazi traditionale: intreaga latura vest a strazii Viitor, sau strada Fildesului din Catelu. Apar si fronturi de blocuri. Amenintatoare si coplesitoare in Stefan cel Mare, dezorganizate complet in spatele acestui bulevard, sau lateral Victoriei Socialismului.
Pana aici toate bune. Daca demersul este interesant, imaginile nu prea sunt pe masura.
Am discutat cu MC si MM-L, pe care ii cunosc bine personal. I-am felicitat sincer.
Am intrebat daca nu li se pare ca asemenea cercetare si documentare ar fi fost si mai bine venita in anii 1984. Mi-am exprimat surprinderea ca in expozitie cantitatea e promovata in detrimentul calitatii. Jumatate din imagini, marite 150% ar fi fost dublu de graitoare.
Pe invitatie apare imaginea cea mai reusita, fara vre-o legatura cu tema, arenele Romane din Parcul Carol. Amandoi au convenit ca vizual, se asteptau la mai mult.
Incercau sa se justifice prin Buget Relativ Redus, oferit de sponsori: Programul Cultural Elvetian, Centrul International de Arta Contemporana si Muzeul Municipiului Bucuresti.
Prea de curand, am citit parerile unor critici de Arta care sustineau: “Iosif Kiraly este singurul din tara care a facut Lucrari de Arta in Fotografie dupa 1980.” Asa ca am urmarit expozitia cu foarte mare atentie. Pe pereti sunt insirati cca 30m de print color. Fara impact, imagini care nu capteaza ochiul; il lasa sa rataceasca aiurea. Dezamagitoare expunerea “unicului Autor de Lucrari de Arta in Fotografie”. O reusita vizuala cam indoielnica.
Nu se poate spune ca imaginile sunt neinteresante. Dar pana la “Unicul Autor de Lucrari de Arta”, mai este o cale foarte, foarte lunga.
Mariana sustine ca unul din scopuri era sa-ti rataceasca privirea dezorientata. O fi bine? Atunci nici nu aveau nevoie de imagini. Puneau textele si niste semne mari – de intrebare, sau exclamare. “Less is More” este una dintre maximele prezentarii in expozitii.
Imaginile d-lui Kiraly sunt toate facute folosind simultan 3 retete de prezentare. Toate compozitiile sunt realizate prin colaj-montaj digital. Foarte frumos.
Acesta o fi curentul pe care il preda dansul acum, la cursul dumnealui?
La Universitatea de Arta Bucuresti a auzit de David Hockney, pictor englez, intr-adevar mare as la montaje si experimente fotografice. http://www.saltsmill.org.uk/photomontage.htm
Invariabil sunt mixate imagini facute in momente diferite; vara si iarna, sau soare si umbra.
“Astfel este incorporata trecerea timpului in imagine.” Si un ceas in prim plan putea sustine aceasta. (Exista fotografi care fac asa). Si 3, cat de multe insemnari in jurul imaginii.
Exista vre-o reteta de facut Arta? Personal am foarte mari indoieli. Nu am auzit pe nimeni sa sustina o asemenea prostie. Dar ascultati Reteta Pietrei Filozofale - apud Iosif Kiraly :
Colaje mozaic, din care unele bucati facute musai in alt moment, cu text asociat alaturi.
Colaje. Cat de artistica ar fi o reteta despre care trateaza 100.000 site pe Google?
Exista oferte prin care "Si Pozele dvs de familie pot fi transformate in opere de arta”
http://www.finestimage.com/photoart/collage.htm
Iti cer si textele asociate care ar face placere membrilor familiei. Cata Arta…
Vad ca sunt sincer apreciate si sustinute “Unicele Lucrari de Arta” in Fotografie. Dar n-am prea inteles unde o fi Arta?
"Parerea mea", daca ar fi sa citez din clasici. Numai bine, Andrei
#12793 (raspuns la: #12759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fiecare cu modelul sau - de dorrina la: 31/03/2004 05:18:57
(la: Nevoia de modele)
Modelele cu scipici dar goale de continut nu sunt pur si simplu "acolo", pe micul ecran al televizoarelor pentru ca asa vrea regizorul de platou. Daca au ajuns un model este pentru ca multa luma cauta superficialul, sclipiciul. Nu toti vor sa fie filosofi, astronomi, critici de arta. Asta este marea transformare a secolului 20-21. Avem de-a face cu arta maselor, a vulgului. Daca pe la 1848 se scria pentru elite, pentru ca masele erau analfabete, acum exista mii de tone de carti, filme, muzica pentru mase, pentru grosul populatiei. Nea Fane brutarul n-o sa-si caute niciodata un model in fizicienii de la NASA. Pe el poate il intereseaza fotbalul si atunci isi alege de guru pe Gigi Becali. Asta nu inseamna ca olimpicul international de fizica nu viseaza sa ajunga la NASA. Fiecare cu modelul sau...
trist - de cosmir la: 02/04/2004 14:54:12
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
Imaginile sunt socante pt un strain . Pt un roman sunt ceva obisnuit Si in occident sunt zone cu mizerie, dar nu asa multe ca la noi 
Poze artistice, neartistice, arata realitatea. Marea majoritate a privitorilor nu sunt critici de arta, dar vad , retin si trag concluzii (gresite ? ).
Ne revoltam pe cei care arata realitatea , si nu ne revoltam pe cei care o fac. Ne infuriem impotriva celor care fotografiaza ce este la noi, sau ar trebui sa ne infuriem impotriva celor ce creiaza ce este la noi ?
Tigani au si ungurii si bulgarii si spaniolii si francezii…, Sunt prezenti peste tot in europa, Sunt multi , Ramane ca generatiile viitorului sa incerce sa ii civilizeze ( oare ? )

"prejudecati si lipsa de inspiratie" - de Tibi la: 27/09/2004 14:25:37
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule Andrei P.,

Ma surprinde in fiecare comentariu pe care-l faceti tonul agresiv si dispretuitor. Se vede ca asteptarile dvs. sunt mult deasupra nivelului de fotografie care se prezinta pe acest site.

Sunt foarte curios sa vad lucrari de-ale dvs. Asta in ipoteza ca aveti niste lucrari expuse undeva (din datele personale nu am putut afla decat ca va intereseaza "fotografie si arhitectura. artele in general").

Se prea poate ca sunteti numai critic de arta. In acest caz v-as ruga sa aprofundati putin impresia pe care v-o face fotografia nr. 8 a domnului Dinu Lazar. Spuneti ca "In poza 8 iti ratacesc ochii inutil". Faptul ca fotografia te face sa explorezi toate detaliile mi se pare mai degraba o virtute decat un defect. Ca sa nu mai vorbim despre utilitate, care nu prea are de a face cu arta.

Dati-mi ocazia sa invat ceva util!

#23468 (raspuns la: #23456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prejudecati si lipsa de inspiratie - de Dinu Lazar la: 28/09/2004 13:31:14
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Nu mi-o luati in nume de rau, dar acum sunt si eu curios sa vad (ilustrata prin imagini) cum arata viziunea d-lui Pandele asupra Vulcanilor Noroiosi."

Pai, cind un critic de arta ii spune ceva unui pictor, aceluia nu ii trece prin cap sa ii arate criticul ceva lucrari ca sa vada daca e legitimat prin creatia domniei sale sa vorbeasca despre pictura.
Arta e una, si critica, e altceva.
Personal, cred ca domnul Pandele are un numar de ani sacrificati pe altarul fotografiei - poate peste 40 de ani? - care ii dau un anumit gir - ani care cu siguranta, legitimeaza chestiile de obicei incomode si poate intzepatoare pe care le spune.
Eu am vazut si imagini grozave facute de domnia sa, dar cred ca partea importanta este critica pe care o face, chiar daca nu e foarte academica.
A trecut prin toate fazele fotografiei, a cunoscut la fotografi de nu avem timp pina miine sa povestim, si nu trebuie sa arate poze ca sa fie luat in seama. Parerea mea.
Pina la urma, generatia de fotografi a anilor `70 - 80 a disparut, cei care poate or fi ramas nu o au cu mausu` de loc, sau cu comunicarea, si pe web-ul romanesc nu mai e sa spuna ceva decit domnul Pandele dintre fotografii romani care sunt pe la 60 de ani... pai cum sa ceri unuia ca asta sa-ti arate poze. Arata, daca vrea cind vrea. Si acelea pot sa fie de neinteles. Pot sa-i placa numai lui si noua nu. Dar parerile... aici e altceva.
Eu cred ca in primul rind comunicarea e cheia care ne lipseste in fotografia romaneasca. Si intrebarile. Si raspunsurile. Si toate astea sunt fara poze de aratat.
#23557 (raspuns la: #23543) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Pai, cind un critic de arta - de Dinu Lazar la: 28/09/2004 22:02:43
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"D-le Lazar, nu uitati ca cei ce picteaza, au la baza, de regula, o scoala de specialitate."

Chestiunea e mai complicata. Multi artisti monstri sacri nu au nici un studiu de specialitate; iar dintre fotografi, dintre cei care ramin in istorie, sa zicem ca 1 % au o scoala. Am fost in vizita la Inalta scoala de fotografie de la Munchen; termina cam 150 de absolventi pe an, dintre care 5% pot fi zariti in meserie si peste 10 ani. Iar dintre absolventii de la noi, de la multele facultati de profil care au cursuri de fotografie, sa avem iertare. Singurul cuvint pe care il am disponibil este : jale.

"nu mai e valabila cestiunea cu "o imagine face cat 1000 de cuvinte ?"

Ba da, dar fara cuvinte nu pot exista imagini... sau daca exista, vai de ele.
Asa ca deocamdata bagati orice comentariu, parere, idee, stare,... la o cafea, stimate domn, mai una, alta - face bine.
Care este.
#23597 (raspuns la: #23568) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotografii, Jurnalul, TN - de Dinu Lazar la: 06/12/2004 22:29:03
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"L-am vizitat pe Mihailopol cu trei zile inainte de a muri; statea pe patul de la spital, singur, stia ca poate muri in

fiecare clipa, si cu un gest automat isi stergea lentilele de la Rolleiflex pentru un ultim fotoreportaj..."

Aceasta amintire, si multe altele, le-a spus azi la vernisajul expozitiei foto, Tudor Octavian, un cronicar al unor timpuri, scriitor la ziar, cum ii place sa spuna despre el, si unul dintre cei mai avizati critici de arta si martor al fotografiei din ultmii 50 de ani - ba chiar si fotograf, la aproape 70 de ani, foloseste cotidian un Sony digital.

Expozitia de la Teatrul National nu seamana cu giulumelele vazute pina acum, marite la coltzul strazii; sunt mariri impecabile, facute de pe fisiere digitale, la un Durst Lambda, cu pasiune si pricepere (www.amedesign.ro).

Expozitia este unul dintre cele mai importante evenimente fotografice ale acestui an, datorat in principiu editorului foto de la Jurnalul national, Alexandru Molovata, om cu simtul imaginii format mai la est de noi, la Chisinau.

Poate aici sa se afle raspunsul la intrebare?

CIne poate sa mearga, si are treaba cu imaginea, ar trebui sa vada acele exceptionale lucrari; de asemeni, pareri ale cafegiilor sunt binevenite aici.
#30891 (raspuns la: #30858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...