comentarii

Cultura vitei de vie Lucrarile de infiintare si intretinere


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Bonjour, bonjour... :)) - de Jimmy_Cecilia la: 30/03/2005 09:14:42
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
iata-ma de retour, dar am nevoie de aclimatizare,
in cateva zile de la 35°C la umbra, pe Coasta de Azur este doar 17°C ziua.. :((, ieri seara a si plouat..

insa zambilele, narcisele, forcicia si cateva lalele timpurii sunt in floare
in plus plin, plin de viorele peste tot...
amandierul si caisii sunt in floare si ceilalti copaci in boboci...

2 zile in Dubai,
o data ce-ai vazut cladirile si arhitectura futurista,
e un loc rece, nu mi-ar placea sa traiesc acolo
am dat o raita prin oras, in taxi, am facut inca ceva poze,
apoi m-am dus sa casc gura prin târgul de aur,
niste coliere care cantaresc cateva kg de aur, in magazinele indiene,
punctul de atractie pt toti turistii, care le fotografiaza,
te intrebi cine le poarta

n-am cumparat nimic, ca deja am mai multe bijuterii decat am nevoie,
dar am facut poze pt voi...
am sa vi le pun in curand

in rest, casa in vraiste, asa cum am lasat-o...nimeni n-a venit sa-mi faca ordine in lipsa mea.. :(

trebuie sa ma apuc de lucru.. dar cu ce sa incep mai intai?
la serviciu?
desfacut bagajele?
curatenia de primavara?
taiatul copacilor, a vitei de vie si a trandafirilor?
curatitul gradinii si aratul?

sau sa lenevesc cateva zile, sa fac vizite, sa merg la opera sau la un concert?
sa-mi schimb ideile, sa ma re-europenizez??

ce dilema...
nimeni nu vine sa ma ajute???
la lucru, vorbesc.. :))
#41186 (raspuns la: #41161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ARTA DE A BEA VIN - de casyana la: 24/10/2005 20:21:12
(la: La o cana cu vin !)
Principiile de baza dupa care se pot clasifica vinurile sunt:
-DUPA FELUL VINULUI
1.vin de consum curent:vinurile ordinare care au la realizare varsta de cel mult un an de la recoltarea si prelucrarea strugurilor.
2.vin de calitate superioara:vinuri de calitate superioara invechite, ele prevad maturarea lor timp de 1-4 ani in butoaie din lemn de stejar sau in cisterne in beciuri la temperaturi optime. De exemplu Reislingul si Sauvignon au durata de maturare - 2 ani, Cabernet, Rosu de Purcari - 3 ani, etc. Sant fostele asa zisele "vinuri de marca" sau "marocnie"
3.vin de colectie:dupa maturarea in butoaie urmeaza invechirea in stare imbuteliata timp de cel putin 2 ani in depozite speciale denumite colectii sau enacoteci. Durata de invechire difera in functie de tip.
-DUPA CULOAREA VINULUI
1.vinuri albe:cele ce la o iluminare sunt de culoare aurie, slab-verzuie aurie, pai-aurie, verzui-pai, deschis-pai.
2.vinuri rosii:cele ce la o iluminare sunt de culoare intensa, rosie-intunecata, rosie-ruginie, violeta-rubinie (tinere), de granat, asa zisa "coaja de ceapa", etc.
3.vinuri roze:cele ce la o iluminare sunt de culoare roza.
-DUPA CONTINUTUL DE SOI
1.vinuri de soi:prevad producerea lor din anumite soiuri de struguri, de pilda: Feteasca, Reisling, Sauvignon, etc.
2.vinuri cupajate:se produc din mai multe soiuri de struguri in proportii anumite, de pilda: Negru de Purcari din Caberbet-Sauvignon, Saperavi si Rara Neagra.
3.vinuri sepajate:se deosebesc de cele cupajate numai prin aceea ca producerea lor prevede amestecarea in proportii anumite a strugurilo pana la prelucrare. de exemplu, prin cultivarea vitei-de-vie de diferite soiuri pe acelasi lot.
As vrea sa termin cu un sugestie personala:"lacrima lui ovidiu" este un vin pe care orice "cafegiu" ar trebui sa il incerce.
Istoria unei picaturi de vin - de princevlado la: 21/09/2007 09:31:46
(la: istoria clipei)
Nu stiu daca ma nascusem dintr-o lacrima a vitei de vie uitate la margine de camp sau daca soarele picurase plictisit o umbra de nemurire spre pamant, racorind leaganul vietii si impacarea mortii...
Stiu doar ca vantul imi soptea cuvintele tainei nerostite.
Nu stiu daca ma pierdusem in propria-mi regasire sau daca era doar vesnicia uitarii de sine...
Stiu doar ca lumina si intunericul ma invitasera la hora.
Nu stiu daca muream sau ma pregateam sa renasc...
Stiu doar ca sangeram peste buzele unei fecioare.
...si atunci, intr-un nestiut sfarsit, un inger mi-a spus ca sunt o picatura... o picatura de vin.
Adevaruri rastalmacite - Andrei - de (anonim) la: 26/02/2004 01:57:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Credeam ca fotografia este facuta de oameni, eventual de fotografi. Poate, din punct de vedere istoric, fotografii nu sunt oameni. Ar fi si asta o tema de discutie.
In paginile citite din teza cu pricina am mai inteles ca ea era facuta doar de institutii.
De institutii bune, “Generatia optzecista”, UAP, Eugen Iarovici si de institutii rele. AAF, cu o structura etatizata, in descompunere…
Din context, teza e tratata foarte convenabil din punct de vedere istoric, mai ales a unui istoric cu preocupari diverse, cat s-ar putea de lucrative. Ma refer la indrumatorul dl. M.Rotar.

Asa este arta era oarecum controlata in anii 80.
Desi sub control de stat, prin AAF si Consiliul Culturii, fotografia din Romania era de fapt vie. In nici-un caz Fotografia acelor ani nu insemna nici conducerea AAF, nici „generatia optzecista”.
Fotografia acelor ani inseamna mai degraba Aurel Mihailopol, Edmund Hoffer, Armand Rosenthal, si cei care se ridicau: Dan Dinescu si ceilalti. Acestia erau membri AAF, care faceau lucrari asa cum doreau ei, departe de asa zisa fotografie pseudo-artistica promovata de AAF.

E adevarat, erau si profitorii sistemului. Fotografii cu tovarasul, la AAF facea doar D.M, nepotul Doamnei. Da, sinistra lui sotzie.
Daca ar fi sa comparam pe dl.Kiraly numai cu tovarasul Mitru MeinKampf, ce scrie in teza nici nu se apropie de realitate.
A fost cu mult mai grav.
Dar ma tem ca nici in visele lor, lucrarile “generatiei optzeciste” nu se apropiau de cele facute de numele citate mai sus.

In National Geografic citeam ca informarea conteaza 85% din succesul unei intreprinderi. Nu si la noi, unde informarea este sublima, mai ales daca lipseste cu desavarsire.
Pe vremea Imperiului Roman, justitia se conducea dupa zicala: “Audiatur et altra pars.”
Da’ partea cealalta nu dadea bine, istoriceste vorbind, din Alba Iulia.
In fond, dl.M.E. a fost manipulat si recompensat de cei care l-au indrumat spre aceste pozitii si concluzii. Destul de trist ca dansul crede ca apara adevarul.
Poate doar un adevar favorabil pentru anume persoane.
Adica pe acele vremi grele nu era nimic. Si ce era, nici nu merita citat, ca de Partid era poluat. Noi, cei din extremul Est, acum decisiv ne trezim si istoria v-o ametim.
Destul de vesela puscarie, domnilor. Numai bine, AP.
#10632 (raspuns la: #10481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ROMANIA PRADA KGB-ului SOVIETIC - de manoliu valentin la: 01/12/2004 08:45:52
(la: Cine conduce lumea)
Lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania a fost organizata de ION Iliescu si KGB-ul sovietic.
La lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania Ion Iliescu si KGB-ul sovietic a folosit ca masa de manevra cetateni arabi veniti la studii in Romania (agenti SRI, KGB si ai servicilor secrete din tarile lor de bastina), pregatiti in unitati militare din Romania pentru actiuni teroriste internationale.
Dupa lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania acesti teroristi, mafioti si traficanti internationali au devenit revolutionari, au primit case, terenuri, paduri, intreprinderi si ferme, sunt patroni, oameni de afaceri, scutiti de taxe si impozite in ROMANIA.
Toti agentii KGB si arabi care au participat la lovitura de stat din Romania sunt traficanti de arme, petrol, droguri, carne vie, tigari si altele, iar marfurile mafiote sunt vandute prin firme fantoma facute in Romania. Traficantii si mafiotii nationalii si internationali au folosit toate aeroporturile si porturile din ROMANIA pentru actiunile lor mafiote, mai ales AROPORTUL din BACAU unde este stapan si senator PSD- VIOREL HREBENCIUC.
Lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania organizata de Ion Iliescu si KGB-ul sovietic a avut ca scop inlocuirea cetatenilor sovietici imbatraniti din institutiile statului Romana, adusi de armata sovietica in Romania in 1944, cu alti cetateni sovietici mai tineri.
Dupa lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania Ion Iliescu si KGB-ul sovietic a adus in Romania cetateni sovietici din RUSIA, UCRAINA, MODOVA si altele, la studii superioare gratuite in Romania, masa, cazare si bursa, iar dupa terminarea studiilor superioare acesti cetateni sovietici sunt angajati in institutiile statului Roman, (Justitie, SRI, Politie, PNA si altele), cu salariu in valuta si spor de salariu tot in valuta, deoarece lucreaza intr-o tara defavorizata, (CRONICA ROMANA 09 august 2002 ORGANIZAREA SI DESFASURAREA ADMITERII TINERILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA IN INVATAMANTUL LICEAL DIN ROMANIA IN ANUL SCOLAR 2002 - 2003) iar mii de scoli din Romania sunt desfintate si mii de profesori si invatatori nu primesc salariul sau sunt pe drumuri fara serviciu.
Al doilea serviciu de informatii extern (SIE) infiintat de MIRCEA GEOANA Ministrul Afacerilor Externe al Romaniei este alcatuit din cetateni sovietici care au terminat studiile superioare in Romania pentru a lupta impotriva terorismului si traficantilor internationali, pe banii statului si poporului Roman, dar Ion ILIESCU, KGB-ul, PSD-ul sunt cei mai mari teroristi, mafioti si traficanti internationali.
ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, ALEXANDRU MIRONOV si PSD-UL solicita infintarea unui INSTITUT AL REVOLUTIONARILOR, un alt institut communist STEFAN GHIORGHIU pentru a creea locuri de munca pentru cetatenii sovitici (adusi din RUSIA, UCRAINA, MODOVA si altele), viitori agenti SRI si KGB, alta masa de manevra platita de poporul ROMAN saracit si infometat, pentru ca acesti cetateni sovietici sa lupte din institutiilor statului ROMAN pentru distrugerea statului si poporului ROMAN.
Acest INSTITUT AL REVOLUTIONARILOR are ca scop aducerea cetatenilor sovitici (si de alte nationalitati) in Romania la studii gratuite pentru a le povesti pe banii statului si poporului Roman, cauzele LOVITURI DE STAT DIN DECEMBRIE 1989 DIN ROMANAIA, adica infometarea, saracirea si jefuirea statului Roman de catre KGB-ul sovietic si cum s-a organizeazat lovitura de stat din decembrie 1989, diversiuni, greve, atacuri teroriste sau terapii de soc indreptate impotriva statului si poporului Roman, cum se distruge industria, economia, stiinta, cultura si invatamantul in Romania si cum are loc epurarea etnica a poporului Roman saracit si infometat, adica cu POLITIA si JUSTITIA subordonata lui ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, ALEXANDRU MIRONOV, PSD-ului si KGB-ului sovietic.
Alt scop al loviturii de stat din decembrie 1989 din Romania a fost distrugerea industriei si economiei Romanesti, prin privatizari trucate si disponibilizari abusive.
ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, ALEXANDRU MIRONOV, PSD-ul si KGB-ul sovietic a facut cadou vapoare, case, terenuri, paduri, ferme si intreprinderi teroristilor, mafiotilor si traficantilor interni si internationali, iar ce nu a putut fura, a distrus, a demolat si a trimis fier vechi la MOSCOVA.
Un alt scop al loviturii de stat din decembrie 1989 din Romania a fost distrugerea stiintei, culturii si invatamantului Romanesc si epurarea etnica a poporului Roman, prin arestari abusive, somaj, lipsa locurilor de munca, a salariilor, a pensiilor si medicamentelor.
Dupa lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania, in Romania exista salariati fara salarii, pensionari fara pensii, bolnavi fara medicamente si someri fara casa, familie si indentitate.
Cine nu platea salariile cetatenilor Romani inainte de decembrie 1989?
KGB-ul sovietic.
Cine nu plateste salariile si pensiile cetatenilor Romani dupa decembrie 1989?
ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ul.
Daca pana la lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania, eram sclavi ai COMUNISMULUI sovietic, dar aveam carnet de munca si drepturi ca cetateni ai Romaniei, primeam locuinta si butelii, dupa lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania suntem sclavi ai cetatenilor sovietici, ai KGB-ului sovietic si mafiotilor internationali, fara carnet de munca si fara nici un drept ca cetateni ai Romaniei, mai mult cetatenii Romaniei sunt vanati cu Politia si Justitia, goniti din casele lor, le sunt comfiscate casele, terenurile si padurile care sunt facute cadou teroristilor, traficantilor si mafiotilor internationali, iar teroristii, mafiotii si traficantii interni si internationali sunt aparati si protejati cu Politia si Justitia din ROMANIA.
JUSTITIA din ROMANIA este o organizatie mafiota, terorista si criminala subordonata lui ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ului pentru a apara si proteja toate crimele, abuzurile, ilegalitatile si ticalosiile lui, ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ului.
JUSTITIA din ROMANIA este o organizatie mafiota, terorista si criminala cu care ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ul lupta pentru distrugerea industriei, economiei, stiintei, culturii si invatamantului Romanesc, prin privatizari truncate si disponibilizari abusive.
JUSTITIA din ROMANIA este o organizatie mafiota, terorista si criminala cu care ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ul falsifica datele in carnetele de munca cetatenilor Romani si confisca drepturile salariale cuvenite legal cetatenilor Romani.
JUSTITIA din ROMANIA este o organizatie mafiota, terorista si criminala cu care ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ul lupta pentru epurarea etnica a poporului Roman, prin arestari abusive, somaj, lipsa locurilor de munca, a salariilor, a pensiilor, medicamentelor si confiscarea caselor, terenurilor si padurilor cetatenilor Romani care sunt facute cadou mafiotilor, teroristilor si traficantilor interni si internationali.
Cine l-a ucis pe ziariatul de la Timisoara?
ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ul.
De ce a fost ucis ziaristul de la Timisoara?
Ziaristul de la Timisoara a fost ucis de ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ul, pentru ca scria despre hotiile, ticalosiile, ilegalitatile si crimele lui ION ILIESCU si PSD-lui.
Cine l-a ucis pe directorul de la AEROFINA unitate care producea echipament militar?
ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ul.
Directorul de la AEROFINA a fost macelarit in stil MAFIOT impreuna cu sotia sa, adica le-au scos ochii, le-au taiat picioarele si mainile.
De ce a fost ucis directorul de la AEROFINA si sotia sa?
Pentru ca ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ul nu dorea sa se afle despre vanzarile de armament al lui ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, NICOLAE VACAROIU si PSD-ului.
Cine l-a ucis pe procurorul CRISTIAN PANAIT?
ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ul.
Procurorul CRISTIAN PANAIT a fost ucis deoarece intrase in afacerile mafiei sovietice, a KGB- ului sovietic si PSD-ului in Romania, trafic de armament, petrol, tigari si droguri.
De ce a fost asasinat procurorul CRISTIAN PANAIT?
Pentru ca ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ul nu vrea sa se afle despre vanzarile de armament, petrol, tigari si droguri ale KGB-ului sovietic si PSD-ului in Romania si in strainatate, in care era implicat si fiul presedintelui Republici Moldova Lucinski, sirianul OMAR HAISSAN cel care il insoteste pe ION ILIESCU in avion (ZIARUL joi 16 septembrie 2004- SECURIST ROMAN MEMBRU AL-QAIDA).
Cine ataca si vaneaza pe procurorul LELE?
ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ul.
Procurorul LELE a cercetat afacerile mafiei sovietice, ale KGB-ului sovietic si PSD-ului in ROMANIA si legaturile lor cu gruparile teroriste si mafiote internationale, in care este implicata si familia prefectului TARAU de la ORADEA, membru PSD, adica vanzarile de armament, petrol, tigari si droguri.
De ce este atacat si vanat procurorul LELE?
Pentru ca ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ul nu vrea sa se afle despre vanzarile de armament, petrol, tigari si droguri ale KGB-ului sovietic si PSD-ului in Romania si in alte tari ale planetei, in care este implicata si familia prefectului TARAU de la ORADEA, membru PSD, mai mult procuorului LELE ii sunt fabricate date, marturii si acte false pentru a fi discreditat si distrus si se fac presiunii asupra sa si a familiei sale din partea PSD-ului.
Cine a comandat asasinarea lui CATALIN HARNAGEA. DAN ANDRONIC, DAN FISER, COSTEL BABIUC si PETRE MIHAI BACANU?
SORIN OVIDIU VANTU, ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, NICOLAE VACAROIU si PSD-ul.
CATALIN HARNAGEA, DAN ANDRONIC, DAN FISER, COSTEL BABIUC si PETRE MIHAI BACANU au scris despre ticalosiile, abuzurile si ilegalitatile lui SORIN OVIDIU VANTU, ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, NICOLAE VACAROIU si PSD-ul.
De ce a fost comandata asasinarea lui CATALIN HARNAGEA, DAN ANDRONIC, DAN FISER, COSTEL BABIUC si PETRE MIHAI BACANU?
Pentru ca SORIN OVIDIU VANTU, ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, NICOLAE VACAROIU, ALEXANDRU MIRONOV si PSD-ul nu vrea sa se afle despre crimele, hotiile, ticalosiile si ilegalitatile lui SORIN OVIDIU VANTU, ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, NICOLAE VACAROIU si PSD-ului.
ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ului vaneaza, suspenda si disponibilizeaza POLITISTI pentru faptul ca au curajul sa vorbeasca despre abuzurile, ilegalitatile si ticalosiile lui ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ului.
POLITISTI care au curajul si vorbesc despre prostitutie si trafic de armament, droguri, carne vie si masini, cu pasapoarte reale si false, la nivelul conducerii POLITIEI, JUSTITIEI ROMANE, SRI-ului si PSD-ului.
Dosare penale care nu sunt cercetate din ordinul lui ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, NICOLAE VACAROIU, VIOREL HREBENCIUC si PSD-ului.
Dosarul victimelor mineriadelor din 1990-1991 a disparut, vinovati nu sunt, exista numai cetateni Romani mutilati, arestati si ucisi si pagube de sute de miliarde de lei, masini arse si cladiri distruse.
ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, PSD-ul si MINERII au ucis BUCURESTENII.
Dosarul vanzarii de diplome FALSE de absolvire a studiilor superioare in Romania, a lui DOLFI DRIMER, (protejatul lui ION ILIESCU) a disparut, vinovati nu sunt, dar exista zeci de mii de diplome FALSE de absolvire a studiilor superioare in Romania vindute in tara si strainatate, cu sume cuprinse intre 20 000 si 60 000 de dolari exemplarul.
Dosarul Apartamentul pentru care s-a cerut demisia lui VALERIAN STAN, seful corpului de control al Guvernului, vinovati nu sunt, dar exista zeci de mii apartamente vandute sau facute cadou unor mafioti, teroristi si traficanti interni si internationali, ADRAN NASTASE, VIOREL HRTEBENCIUC, NICOLAE VACAROIU, MUGUR ISARESCU si alti, iar cetatenii romaniei sunt vanati, infometati si saraciti.
Dosarul lui OGRADA BOGDAN care a furat peste un miliard de lei din REGIA AUTONOMA LOCATO in 1998, vionavat nu exista, exista numai o paguba de peste un miliard de lei la bugetul R A LOCATO si al ROMANIEI, dosar care nu este cercetat si finalizat.
Lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania a insemnat pentru Romania si poporul Roman a doua sovietizare si KGB-izare.
Dupa lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania Ion Iliescu, KGB-ul sovietic si PSD-ul a tinut poporul Roman in atacuri teroriste, diversiuni, mineriade, greve si lovituri de stat, asa numitele terapii de soc.
In noaptea de 22-23 decembrie 1989 zeci de mii cetatenii Romani au fost ucisi de ION ILIESCU, KGB-ul sovietic si PSD-ul, iar macelul de la aeroportul OTOPENI unde au fost ucisi si raniti sute de militari Romani este opera lui ION ILIESCU, KGB-ului sovietic si PSD-ului.
La diversiunea de la TARGU MURES organizata de ION ILIESCU, KGB-ul sovietic si PSD-ului au fost raniti, mutilati, si arestati numerosi cetateni ai Romaniei.
Mineriadele din BUCURESTI din 1990 -1991 au fost organizate de ION ILIESCU, KGB-ul sovietic si PSD-ului care a falosit minerii ca masa de manevra pentru a ataca BUCURESTENII care protestau impotriva COMUNISMULUI SI KGB-ULUI SOVIETIC, mii de BUCURESTENI au fost atacati, batuti, raniti, mutilati, arestati si ucisi.
ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, PSD-ul si MINERII au ucis BUCURESTENII.
Dupa aceste mineriade - lovituri de stat organizate de ION ILIESCU, KGB-ul sovietic si PSD, minerii au pierdut locurile de munca si au ajuns someri pe drumuri, fara casa, familie si indentitate.
In perioada 1996 – 2000 Ion Iliescu, ADRIAN NASTASE si PSD-ul au organizat 18 greve care au insemnat tot atatea incercari de lovituri de stat.
Greva pescarilor si vanatorilor sportivi organizata de ADRIAN NASTASE, acestia fiind o alta masa de manevra pentru lovituri de stat in Romania, folosita de ION ILIESCU si PSD impotriva statului si poporului Roman.
Greva foamei a REVOLUTIONARILOR lui DAN IOSIF, masa de manevra a lui ION ILIESCU si PSD, a fost o alta lovitura de stat si care a avut ca scop inlocuirea guvernului RADU VASILE cu un alt GUVERN PRO SOVIETIC, KGB-ist. Greva foamei a REVOLUTIONARILOR lui DAN IOSIF s-a incheiat cu ocuparea sediului GUVERNULUI ROMANIEI, lovitura de stat care a esuat.
Luptele de la COSTESTI si STOENESTI – fiind o alta lovitura de stat organizata de ION ILIESCU si PSD impotriva statului si poporului Roman, unde au fost raniti si ucisi jandarmi, politisti, militari si mineri, lovitura de stat reusita care a dus la inlocuirea guvernului RADU VASILE cu alt guvern condus de MUGUR ISARESCU, omul lui ION ILIESCU si PSD-ului, guvernatorul bancii nationale a ROMANIEI de 14 ani de zile
MGUR ISARESCU finanteaza toate privatizarile trucate in Romania.
MUGUR ISARESCU acorda credite bancare la toti mafiotii interni si internationali.
MUGUR ISARESCU refuza sa sustina financiar, industria, economia, stiinta, cultura, invatamantul din Romania.
MUGUR ISARESCU refuza personal sa plateasca salariile si pensiil cetatenilor Romani.
MUGUR ISARESCU este omul cu care ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ul a devalizat BANCOREXUL, BANCA AGRICOLA si alte bancii din Romania sau a infiintat bancii fantoma cum au fost BANCA POPULARA, BANCA COLUMNA, BANCA DACIA FELIX si altele, numai pentru a fura si talharii poporul roman si distruge industria, economia, stiinta, cultura si invatamantul din Romania.
Ministrul IONEL Blaculescu jandarm al lui ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ului, vanator de vrajitoare, fiind platit din banii statului si poporului Roman pentru a fabrica date si acte false impotriva unor cetateni ai ROMANIEI.
IONEL BLANCULESCU a fost director in BANCOREX si acorda credite favorizate cu dobanda de 8- 12% in dolari si lei, credite care se depuneau in alte banci si se ridica diferenta de dobanda, dobanda in alte bancii, in perioada 1992-1996 era cuprinsa intre 60 si 120%, iar diferenta de dobanda constituia un al doilea salariu neimpozabil pentru protejatii PSD-ului.
Diferenta de dobanda o plateste poporul Roman, saracit si infometat, prin taxe, impozite si scumpiri de tot felul la toate serviciile si produsele.
Toti cetatenii Romaniei care au primit credite favorizate sunt tradatorii statului ROMAN si poporului ROMAN deoarece prin aceste credite au sustinut si protejat instaurarea KGB-ului in Romania si in institutiile statului Roman si au favorizat distrugerea industriei, economiei, stiintei , culturii si invatamantului in ROMANIA si au sustinut toate crimele, ilegalitatile si hotiile lui ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, VIOREL HREBENCIUC, NICOLAE VACAROIU, SERBAN MIHAILESCU si PSD-ului.
Credite favoirizate cu dobanda de 8- 12% se dau si in momentul de fata de catre ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD, dar nu are bani pentru salarii si pensii.
De asemenea ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD sustine ca nu are bani pentru salarii si pensii, dar scuteste de taxe, impozite si datorii toti mafiotii, teroristi si traficantii din ROMANIA.
Mai mult ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD sustine ca nu are bani pentru salarii si pensii, dar finanteaza SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII, adica KGB-ul sovietic cu 450 de miliarde de lei, acum in campania electorala.
SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII, adica KGB-ul sovietic cu care ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, RADU TIMOFTE si PSD-ul fura voturile cetatenilor ROMANI.
SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII, adica KGB-ul sovietic cu care ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, RADU TIMOFTE si PSD vaneaza, ataca si asasineaza cetatenii Romaniei.
Cetateni ai romaniei sunt ucisi in fata blocului si in lifturile blocurilor pentru un telefon mobil, cercei sau inele de aur.
Pensionari ai romaniei sunt ucisi si talhariti in locintele lor pentru o pensie de un million sau doua de lei.
SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII, adica KGB-ul sovietic cu care ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, RADU TIMOFTE si PSD distruge industria, economia, stiinta, cultura si invatamantul in ROMANIA.
In anul 1989 ROMANIA a platit datoriile la FONDUL MONETAR INTERNATIONAL si BANCA MONDIALA si devenise un stat independent si suveran, dupa lovitura de stat din decembrie 1989 cetateni sovietici au facut credite la la FONDUL MONETAR INTERNATIONAL si BANCA MONDIALA in numele statului si poporului Roman, credite pe care le plateste poporul roman, saracit si infometat, prin taxe, impozite si scumpiri de tot felul.
Dupa lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania ION ILIESCU si PSD-ul a infintat numeroase jocuri mafiote si criminale pentru a fura, saraci si talhari poporul Roman, CARITAS, FNI, GELSOR, SOVINVEST si altele, iar beneficiarii acestor jocuri mafiote sunt ION ILIESCU, PSD-ul, KGB-ul sovietic, iar cel mai mare beneficiar al acestor jocuri mafiote este SORIN OVIDIU VANTU care este protejat si aparat de ION ILIESCU, ALEXANDRU MIRONOV, CONSILIULUI SUPREM DE APARARE AL TARII, RADU TIOMFTE, SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII, NICOLAE VACAROIU, VIOREL HRBENCIUC, SERBAN MIHAILESCU si PSD, mai mult premierul ADRIAN NASTASE primeste de la SOV, un salariul lunar in valoare de 5000 dolari pentru ca se ocupa de afacerile lui SORIN OVIDIU VANTU in strainatate pe langa Maria Asnar si Toni Blair.
Prin aceste jocuri mafiote si ticaloase SORIN OVIDIU VANTU si gasca lui din PSD, ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, NICOLAE VACAROIU, SERBAN MIHAILESCU si RADU TIMOFTE, ALEXANDRU MIRONOV si alti, au furat, saracit si talharit peste 300 000 familii care au ramas fara casa si hrana( ROMANIA LIBERA 13 martie 2002 HAIDUCII DE LA SOCRATEE IN CARDASIE CU VANTU).
Ion Iliescu si PSD-ul au devalizat toate regiile din Romania sau le-au desfintat, cum este cazul REGIEI AUTONOME LOCATO (asimilata de RA APPS) care se ocupa cu inchirierea spatiilor pentru misiunile diplomatice acreditate in ROMANIA, iar toata averea regiei de sute de milioane de dolari provenita din chiria pe care o incasa de la misiunile diplomatice a fost furata de clica PSD-ului si KGB-ului sovietic din ROMANIA, deja sunt misiuni diplomatice acreditate in ROMANIA care sunt controlate si care platesc chiria KGB-ul sovietic, prin firma FAGET, mai mult a fost depusa averea regiei la BANCA TURCO-ROMANA sute de milioane de dolari, iar membri din conducerea regiei care au depus banii la acesta banca au primit comisioane de sute de mii de dolari si un salariu lunar de 3000 de dolari pentru ca a depus averea regiei de sute de milioane de dolari la banca TURCO –ROMANA, dar banca TURCO-ROMANA a disparut din Romania, odata cu banii risipiti de regie, au pierdut banii si romanii care au depus economiile la aceasta banca TURCO-ROMANA.
Anul 2004 este anul mineriadelor in ROMANIA.
Mineriada impotriva scoli de YOGA MISA.
Cand comunitatea evreiasca doreste sa aresteze un cetatean roman sau sa faca o actiune masonica satanista in Romania (satanisti sunt aripa tanara a masonilor si francmasonilor in Romania, satanisti distrug mormintele rudelor noastre protejati de evreii si masonii care conduc institutiile statului Roman) cum a fost inchiderea emisiunii lui Dan Diaconescu de la postul de televiziune 7 ABC sau suspendarea postului de televiziune OTV, comunitatea evreiasca solicita sprijinul lui ION ILIESCU, iar cand ION ILIESCU si PSD-ul vrea sa organizeze o diversiune, terapie de soc sau lovitura de stat in Romania se foloseste de comunitatea evreiasca.
Scoala de YOGA MISA a intrat in atentia comunitatii evreiesti si a SERVICIULUI ROMAN DE INFORMATII deoarece GRIGORIAN BIVOLARU a avut curajul sa traduca si sa scrie despre MASONI care este o organizatie criminala-financiara internationala evreiasca, iar tinerii din scoala de YOGA MISA tin treaza constiinta tinerilor din Romania, acei tineri romani care nu pot fi drogati si manipulati dupa cum doreste ION ILIESCU si PSD-UL.
Membri scoli YOGA MISA au fost batuti, arestati si le-au fost confiscate in mod abuziv, carti, calculatoare, telefoane mobile si bunuri personale din dispozitia lui ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, PSD-ului si comunitatii evreiesti din Romania cu sprijinul POLITIEI, JANDARMERIEI, JUSTITIEI si SERVICIULUI ROMAN DE INFORMATII, in acelasi mod cum ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-UL confisca casele, terenurile si padurile cetatenilor ROMANI si le face cadou troristilor, traficantilor si mafiotilor internationali.
Acesti tineri membri ai scoli de YOGA MISA sunt vanati si atacati la fel ca, procurorul LELE, CATALIN HARNAGEA, DAN ANDRONIC, DAN FISER, COSTEL BABIUC si PETRE MIHAI BACANU, cotidianul ROMANIA LIBERA si postul de televiziune OTV de catre ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD.
La sfarsitul anului 2004 are loc alta mineriada in Romania, mineriada WAS de la cotidianul ROMANIA LIBERA, mineriada WAS comandata de ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, ALEXANDRU MIRONOV (CRONICA ROMANA 14 august 2002 O TICALOSIE!) si PSD-ul pentru desfintarea ziarului ROMANIA LIBERA si disponibilizarea ziaristilor de la Romania Libera pentru ca sa nu se mai scrie despre ilegalitatile, crimele si ticalosiile lui ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ului indreptate impotriva statului si poporului ROMAN.
Atacarea cotidianului ROMANIA LIBERA este o dovada clara ca PSD-ul este KGB-ul sovietic si ca statul si poporul ROMAN in acesti 14 ani de zile a fost vanat, talharit, furat si ucis de KGB-ul sovietic, de ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, ALEXANDRU MIRONOV si PSD.
Asa a fost atacat si postul de televiziune OTV si suspendat o lunga perioada de timp deoarece poporul Roman avea posibilitatea de a spune probleme pe care le are la OTV, despre somaj, lipsa locurilor de munca, a medicamentelor, despre modul cum poporul Roman este vanat cu POLITIA SI JUSTITIA, cum cetatenii Romani sunt dati afara din serviciu si din case, cum le sunt confiscate casele, terenurile si padurile si sunt facute cadou teroristilor si mafiotilor interni si internationali de catre ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD.
Postul de televiziune OTV a fost si este singurul post de televiziune care prezinta ADEVARATELE STIRI din ROMANIA, dar si abuzurile, ticalosiile si ilegalitatile lui ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD-ului.
Toate televiziunile din ROMANIA sunt conduse si cenzurate de ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD pentru a izola si marginaliza poporul roman saracit, furat, mintit si infometat de ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE si PSD.
ION ILIESCU, ADRIAN NASTASE, ALEXANDRU MIRONOV, PSD-ul si MAFIA GENOCID in ROMANIA.

25 10 2004 MANOLIU VALENTIN

Ce nu e pe Internet nu exista; deci cultura romana nu exista... - de Dinu Lazar la: 12/02/2006 10:44:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am avut onoarea sa-l cunosc pe parintele Staniloaie
acum multi ani si sa discut cu sfintia sa multe lucruri
interesante; am cautat acum pe net sa vad prezenta sa in
limba engleza, apoi in alte limbi internationale - e ca si
inexistenta, numai ici colo un rind, ce sa mai spun de vreo opera
din fundamentalele sale lucrari, printre care extraordinarul
Tratat de teologie dogmatica ortodoxa.
Ce pot sa spun decit ca e o rusine incrdibila, asta arata
impotenta Academiei Romane, a forurilor stiintifice si
bisericesti romanesti, de a promova geniile romanesti pe web...
Se pierd atitia bani cu toate timpeniile, se iau masini
si laptopuri la deputati, se cheltuiesc miliarde de euro
inutil, si pentru chestiile esentiale nu se aloca nici un ban.
Cultura romana este cam absenta pe Internet.
Dar asta nu e treaba mea.
Durerea mea e mai mica: opera fotografilor romani din ultimii
60 de ani nu mai exista.
Chiar cei care mai au rude in viata, nu se bucura de un regim diferit.
Copii sau sotiile marilor otografi romani, printre care
Mihailopol, Edmund Hofer, Buzoianu si chiar si Sandu Mendrea,
nu au pus nicaieri o pagina indexabila cu o biografie si citeva lucrari,
care sa poata fi gasita de toata lumea si citita si analizata.
Am ajuns azi ca sa se cheltuiasca mai multa energie de catre
actualii eunuci fotoculturali ai natiei ca sa demonstreze ei
ca nu a fost nimic inainte
si ca nu au existat fotografi in ultima jumatate de secol in Ro,
decit cu vreun proiectel cit de cit constructiv sau, doamne fereste,
comparativ. Caci orice comparatie ar fi defavorabila.
Si, o natie fara amintiri, fara eroi, fara imagini, nu exista.
De aici poate si gemetele de admiratie ale actualilor culturnici
pentru atitea lucrari contemporane
care ar parea niste greseli de expunere si de cadrare pe linga
imaginile uitate ale celor care au fost.
Asta e, mergem inainte...
#105324 (raspuns la: #105309) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hoti - de niculae la: 26/10/2006 00:56:59
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
1. Sa ma iertati ca indraznesc domnule Dinu,dar,eu nu cred ca a-ti fost chiar asa de suparat,cum s-ar putea crede citind in scrierea dumneavoastra,cam ce le-ati face hotilor.
2.Poate ca fotografiii merita sa li se inample cea ce li se intampla.
- De ce spun asta ? Fiindca,ma gandesc,daca erati chiar asa de suparat (emotionat,intrigat,impresionat,enervat,tot emotii in fond,dar, negative) si a-ti fi concentrat macar o mica parte din inventivitatea, creativitatea si rabdarea necesara realizarii unei bune imagini (vezi efortul facut pentru pozele cu marea inghetata) sunt sigur ca gaseati o metoda de ai rasplati pe hotomani pe masura,chiar si fara sa-i dati in costisitoarea judecata.
De exemplu;de comun acord cu organizatorii,care ,banuiesc,va cunosc si va apreciaza,dovada ca v-au ales in juriu,de comun acord zic,puteati infiinta o diploma speciala,cat mai ofertanta,pe care sa-i invitati la premiere,sa o ridice.
Nu cred ca e cazul sa continui in a va sugera ce fel de primire festiva puteati organiza,informand macar cativa prieteni de ai dumneavoastra despre"talentul" "alesilor" premianti.Puteti sa le cereti sa vorbeasca despre lucrari,sa cereti detalii tehnice,de creatie...
La nevoie gaseati sigur macar cateva televiziunici gata sa filmeze frumusete de eveniment si diplomele (reale,de ex.titlul de Smanglicios cu diploma,Hotoman cu ghinion,etc.)primite.
Si nu era nevoie de nici un fel de bate sau ciomege,lumea la ocazii festive mai tzine in mana pentru diverse nevoi un pahar de cola,de apa minerala,un suc de rosii,o rosie chiar (de scuipat nici nu vreau sa pomenesc,fiindca prea e de pe maidanul copilariei mele si oricum scuipatii nu se tin in mana,dar,nici nu e nevoie sa-i pregatesti de acasa)
Si va garantez ca dupa o sesiune reusita de reclama,macar printr-o parte a presei,cea dornica de scandal,cu niste instantanee sugestive (doar e vorba de o adunare de fotografi) ,chiar si "doamna blonda" care si-a propus sa "promoveze" lucrarile domnului Narcis pe site-ul ei nUNTOS se va gandi mult mai bine inainte sa incerce a doua oara.
Pe cand asa,de ce nu ar face-o ? A auzit pe undeva ca ar exista vreun cat de mic pericol ?
Si am o intrebare(generala):a vazut sau auzit cineva,pe aici sau pe vreun alt site de vreun fotograf mai ales din cei tineri si mai neajutorati, care a cerut ajutorul colegilor in vreun caz de evidenta si dovedita nedreptatire.
Cei mai batrani si mai harsiti in lupte poate ca s-au plictisit si i-si dramuiesc energia spre initiative mai placute si mai folositoare(nu ca ar fi o scuza prea grozava,dar,sa zicem...)
Va aduceti aminte cum se insotesc banditii,unii pe altii, la procuratura sau parchet,cand o javra din haita e cat de cat deranjata din barlog ?
Macar un lucru trebuie sa recunoasteti;nemernicii sunt solidari si stiu foarte bine sa lucreze in haita,cea ce e oricum o forma de organizare.
Ma gandesc sa inchei totusi optimist si sa speram ca de fapt pozele domnului Dinu au fost trimise la concurs sub o falsa semnatura de o persoana altruista,bine intentionata,animata doar de dorinta sincera de a verifica competenta,vigilenta si cultura generala a juriului.
Ghinion,de data asta n-a reusit;a nimerit chiar peste..hotzul de ...pagubas.Nu-i nimic poate data viitoare.....
#153422 (raspuns la: #153262) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cultura romana sau aproape - de Protagoras la: 19/05/2008 22:55:20
(la: cultura romana)
In principiu sunt de acord cu tine. Varfurile noastre au fost niste mediocritati promovate excesiv de catre sistemul comunist, doritor sa insufle un patriotism desucheat. Exista si exceptii dar acestea nu demonstreaza nimic, decat ca era improbabil ca sa nu se nasca si in Romania cativa oameni talentati.

Dar nu neaparat comunismul a ucis cultura romana. Ea nu prea exista in acel moment. Am avut si noi o perioada de aur de vreo 150 de ani, in care am incercat sa ne gasim o oarecare identitate, sa ne inventam o cultura care sa nu fie doar un amalgam al celorlalte culturi vecine, ca pana atunci. Comunismul doar a reusit sa ne intarzie si mai mult. Promovarea agresiva si stupida a valorilor din timpurlile comuniste a reusit sa ne creeze aceasta stare de confuzie si lehamite. Cine a fost o valoare si cine nu?

Mereu am fost niste intarziati. Am iesit din evul mediu abia in sec. 19. Primul muzeu roman s-a infiintat abia in 1817. Am avut intotdeauna printre cele mai mari rate ale analfabetismului. Avem literatura nationala tot din sec. 19. Nu am avut nici o limba literara adevarata inainte de asta. Regulile au fost facute din mers, deci la ce sa ne asteptam? Literatura, arte, cultura? Cand alte popoare construiau catedrale noi faceam transhumante. Cand alte civilizatii scriau epopee noi nu prea stiam sa scriem. E o coincidenta faptul ca cele mai mari nume ale noastre s-au dezvoltat intelectual in strainatate si au preferat sa ramana acolo?

Si eu cred ca trebuie daramate miturile culturii romane. Nu aduce nimic bun autoamagirea. Trebuie insa in paralel facut si procesul de redescoperire, de readucere in prim plan a unor nume necunoscute sau uitate. Cine stie, poate gasim vreun nume demn de luat in seama.
de la "Cult" la "Cultura"... - de NeaAlecu la: 10/09/2003 22:30:40
(la: Muzica culta si ciuma religiei)
Profesoara respectiva nu putea sa "inteleaga" decit o parte din muzica lui Händel. Sigur ca te poti rezuma numai la forma atunci cind analizezi o "opera de arta" dar atunci si "intelegerea" este marginita la acest aspect. "Obiectul vizat", aici Mesia de Händel", ramine un "act de cultura" piezindu-si semnificatia de "cult". O limitare paguboasa (hmm nu avem emoticoane, ca as baga unul)...
kitschul-produs al subculturii de masa - de animis la: 29/10/2003 02:03:35
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
Ne-am hazarda daca am aborda acest subiect fara sa fi citit o lucrare de baza in domeniu, care ii apartine lui Herman Istvan, intitulata "Kitschul, fenomen al pseudoartei". Pentru ca asta este, de fapt, kitschul: arta-surogat, o mistificare estetica si nu numai, in contextul asa-zisei culturi de masa, care creeaza pana si omul-surogat.
"Impotriva kitschului" si-a denumit Herman Istvan ultimul capitol al lucrarii sale. In orice societate progresista, devine imperios necesar sa fie luata o atitudine ferma impotriva kitschului, fiind o problema de ordin social si chiar politic.
Dar pentru a lupta impotriva a ceva, trebuie sa stii impotriva a ce lupti. Cititi-l pe Herman Istvan!
notiunea de cultura - de (anonim) la: 25/11/2003 08:08:41
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Cultura unui popor in sensul in care-l inteleg eu, reprezinta toate aspectele legate de modul de viata, de comunitate, comportament si a relatiior intre oameni.

Asta nu are nimic de-a face cu Rembrand, [Enescu], Coanda etc. Eu nu vreau sa denigrez un popor. Eu i-mi exprim o critica asupra culturii poporului in mijlocul caruia m-am nascut.

[Comunismul] si in special [Ceausescu] au scazut nivelul cultural in care se gaseste poporul Roman in acest moment. Sper ca acum am fost bine inteles.
#5172 (raspuns la: #4942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Ingrid - de Radu Herjeu la: 27/11/2003 11:10:47
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Limba unui popor face parte din cultura lui. Daca nu prea ai cultura (generala) tu, ca om, fie el si om de televiziune, de ce-ar face limba exceptie ? In plus, asa cum spuneam, televiziunile sunt pline de oameni care au alte talente pentru a fi vedete decat o baza culturala solida. Iar orele de romana in scoala... Vai de capul lor ! Copiii nu mai scriu, intra pe chat ! Si-acolo nu se vorbeste limba romana ci o parodie formata din litere disparate. Apoi, limba romana este ca o fiinta vie in tine: creste pe masura ce-o sorbi din cartile de valoare. Pai daca nu prea mai citim, de unde sa ne-mbogatim limbajul ?
Iar PRO TV-ul este televiziunea care a adus comercialul in Romania. Construita cu bani si retete americane, PRO-ul este, poate, printre ultimele televiziuni care ar renunta la megasuccesul de audienta Vacanta Mare pentru piese de teatru ! Dar in Israel ar trebui sa prindeti TVR International. Si acolo sunt toate acele evenimente culturale de care vorbiti.
#5397 (raspuns la: #5385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sic transit - de Florin M la: 05/12/2003 01:34:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Spiritul colectiv al romanilor este sublim dar..lipseste aproape cu desavarsire. Si aceasta este mai evident in Bucuresti. Lumea e mai grabita si timpul ii este mult mai limitat. Poate de aici si lipsa de interes pentru adunarea in orice club, si in cazul nostru intr-un fotoclub.

Intr-adevar un fotoclub nu este o scoala foto decat prin prisma experientei comune. Iar un site, chiar si de critica nu intotdeauna arata cu adevarat ceea ce se poate spune despre fotografie. Stau doua-trei ore pe zi pe site-uri, timp in care as putea mai bine sa fac altceva (chiar sa ma intalnesc cu alti fotografi)

La noi pe site-uri, (cum ar fi si badorgood), sunt multi teoreticieni a caror libertate de exprimare ii face sa se simta putenici, chiar daca nu sunt intotdeauna coerenti. Dar in definitiv tot romanul se pricepe, asa cum bine spuneati, la lucruri care incep cu "F". Iar pe cele de afara am senatia uneori ca dincolo de fotografie este putin voyeurism mai mult de cat fotografie. Daca sunt nuduri, sunt bine punctate. toti isi dau cu parerea. Daca nu, macar sa fie cat mai colorate. Am vazut fotografii superbe trecute cu vederea doar pentru ca nu erau colorate (cooolorata maine-i gaaata..). Poate de asta au infiintat si www.artsig.com, dar senzatia mea ca acolo este si mai rau.

Acum fiecare dintre fotografi trebuie sa fie in sine un voyeur :-) Asta il si impinge inainte. Iar exersarea "trasului din sold" nu face decat sa ne intareasca aceasta "boala". Boala de vedere in definitiv.

Apropo de potential:
Peste 5500 de vizitatori viziteaza saptamanal Fotomagazin-ul- este chiar mai mult decat ma asteptam. La site-urile inscrise la www.trafic.ro este pe locul 6 la sectiunea "Cultura" chiar inaintea siteului de fata! :-). Chiar si badorgood are aproape 200 de vizitatori pe saptamana. Ceea ce este bine.

Asta inseamna ca ar avea totusi un mare potential de club, nu? In care amatorii s isi plateasca si ceea ce mananca :-)). Sau macar sa aduca si ei niste sunca si niste vin de casa pe la cate un vernisaj. Cred ca nu am sa lipsesc luni.
#6014 (raspuns la: #6011) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum te-ai impacat cu cenzura - de Dinu Lazar la: 07/12/2003 10:55:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema este mai complicata. As reformula intrebarea astfel: cum te impaci cu cenzura, fie ea comunista sau contemporana?
Pentru ca am avut si am de a face cu chestii incredibile.
Cenzura a fost si este o problema pentru oricine vrea sa faca ceva.
Asta oriunde si oricind.
Chiar si cenzura economica; ai face ceva, dar nu ai mijloacele, si asta e cel mai rau lucru dintre toate.
Inainte de 89, sigur, erau niste subiecte interzise, erau tot felul de cretini care isi dadeau cu parerea, ( dar asta gasim si acum) - de in general ti se scirbea sa mai faci ceva ( nu o sa uit niciodata pozele mele rupte si aruncate prin camera de consiliu de un bou, fost director la Agerpres, care acum preda liber si democrat un curs de jurnalism la o universitate particulara) - dar daca erai shmeker si elastic puteai sa o cotesti cumva si sa mai faci, ca fotograf cel putin, si chestii interesante.
Mai tras, mai impins, mai o cafea, mai un kentosan, mai o glumitza, oameni erau si ei, am facut totusi o expozitie cu nuduri la care trimisul de la Consiliul Culturii nu a scos decit o poza din 50 care au ramas, si tot in acele vremuri am publicat si poze cu Noica, si peisaje, si eseuri, si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Mihailopol si Edmund Hoffer la Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal.
"Faptele vorbeshte", indiferent de ce ar zice oricine acum.
In 1985 am participat la un concurs al companiei Air France si am luat un premiu care a constat in 2 saptamini la Paris, masa casa si masina ca sa fac orice poze as fi vrut; am facut citeva mii de imagini in acele 2 saptamini si am selectat in timp citeva, cu care am luat alte premii, si totul mergea ca o senila cumva. Bun, dar cu mari eforturi, supraomenesti, am facut rost de niste hirtie foto Ilford, care se gasea extrem de greu, si am facut citeva zeci de printuri de calitate, mari, ca sa fac si eu o expozitie la Biblioteca Franceza; era prin `87 cred; am rugat pe mosh Comanescu, secretarul AAF, sa imi faca o trampa sa ma duc la directoarea de atunci a Bibliotecii, ea imi spune ce chestie , ar fi interesant, sa las pozele citeva zile sa se uite. Trec doua saptamini si ma suna cineva de acolo, sa imi spuna ca doamna directoare considera ca imaginile sunt mult prea triste, ca ce am facut nu e un act cultural care sa poata avea ca rezultat o expozitie, ca are chiar dubii daca e un act cultural, si sa iau ambalajul inapoi.
De cenzura, fie ea ideologica, de casta, economica, de grup, de bisericutza, de neam, cine face ceva are parte tot timpul deci.
Asa ca ce sa zic... nu am avut de facut fotografii de muncitori fericiti, nu am facut poze politice, m-am fofilat pe unde am putut si i-am dat tare cu peisajul, fotografia de arhitectura, atit cit s-a putut, fotografia de ambianta, si de obiceiuri populare. Am o lada mare de publicatii de atunci, in care am aparut cu fotografii de care nu imi e rusine si care constituie o parte importanta a portofoliului meu si majoritatea lucrarilor alb negru care se vad pe situl meu sunt atunci facute si multe tot atunci tiparite.
Nu am apucat sa-i fac poze lui Ceausescu si acum mai ca imi pare rau, ca fotograf vorbind; ca fotograf la Femeia, trebuia sa fac o fotografie la Plugusoru` cu copilu` parfumat si Nea Nicu in fata CC a PCR pe 29 decembrie `89 si stiu ca cei din redactie cerusera aprobare sa particip la aceasta circaraie, dar ceasurile istoriei au hotarit altfel, ceea ce nu e rau.
Dar nu am apucat sa-i fac poze nici regelui Mihai, a carui mecanism de relatii cu presa nu a agreeat sa ii fac niste fotografii pentru citeva mari publicatii si agentii, inclusiv franceze, cind a revenit in mod oficial acum doi ani, daca nu ma insel; imi trebuia acreditarea si sprijinul biroului lui de presa sau a cui facea pe atasatul de presa, asa ca au pierdut citeva reportaje interesante, zic eu. Eu personal tot la capitolul cenzura trec asta.
Asa ca povestea cu cenzura e complicata si nu se rezuma la un regim sau la un timp... cine face cite ceva se poate lovi de tot felul de cenzuri oricind.
Nu vreau sa minimalizez chestiile cumplite de dinainte de `89, dar nici sa patesc acum precum un bun prieten, adica sa fiu scriitor in aceste timpuri democrate si libere, sa scriu despre ceva despre care a mai scris un alt cetatzean, si el acolo scriitor, filosof si editor, sa deranjez, adica, si ca la o juma` de an sa scoata secretara editorului filosof o carte despre tortionari ai anilor `50 si sa-l gasesc acolo pe tatal meu, sa aduc probe ca nu a fost asa si sa nu ii pese nimanui. Asa ca... treaba cu cenzura e mai complicata...
La o analiza a amintirilor, cred ca totusi mi s-a intimplat si mie o chestie inainte de `89.
Pe scurt, un student de la Institutul Grigorescu, de la sculptura, a facut o foarte interesanta chestie la Muzeul Satului; parca il chema Popescu, dar nu sunt sigur; a conceput niste mumii de paie, de statura unui om, si le-a pus ca o populatie in diverse locuri, pe prispa, in pat, la poarta; era o instalatie superba si arata extrem de bine, mi se parea un proiect grozav; eu am facut niste fotografii, la rindul lor interesante, si m-am dus cu ele pe unde am putut, ca sa le public; erau diverse suplimente literar artistice, unde se puteau publica fara probleme eseuri.
Era chiar in timpurile cind incepuse sistematizarea de la sate, cu sustinerea din fiecare seara de la Europa Libera si cu tragediile cunoscute.
Bun, am lasat acele poze pe la citeva redactii, un om de cultura de atunci, sotul unei importante personalitati de acum din lumea tevereului, le-a vazut, si a facut un tapaj ingrozitor, s-a dus cu o falca in cer si una in pamint la Consiluil Culturii, ca ce bataie de joc, taranul romani nu e din paie, tovarashi, el nu poate fi din stuf, uite unde mege educatia decadenta, acum, cind suflarea natiei da o noua fatza satului romanesc, bla bla.
Eu nu am patit nimic, dar nu s-a mai publicat nici o poza, si am stat mai pe linga shantz un an doi, si de soarta lui Popescu nu mai stiu nimic.
Acum din pacate, pentru ca timpul are un efect edulcorant, mi se par glumitze momentele cind la Electrecord vedeam fatza pamintie a directorului venit de la Madam Suzi Quatro ( Suzana Gidea) sau de la Dulea ( de unde termenul mai duleaza) care imi respingeau la rind coperti de disc, asta ca e cu ogor de griu si de ce nu e griul strins, asta ca e cu capitze si vede toarashul si intreaba la ce ceapeu nu s-au strins roadele, si aici parca e o cruce in zare si zice toarasha ca nu s-a vegheat la cultura maselor.
Despre imaginea de moda raportata la acele timpuri am mai zis cam cum era.
Asa ca... ar fi multe de zis cu cenzura.
Noroc ca acum cenzura e o amintire tulbure a unor vremi apuse, cum ar putea spune si domnul Ardelean de la EvZ, reporterul proaspat batut saptamina trecuta. Pai?
#6095 (raspuns la: #6089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
artisti-fotografi-casa scinteii - de Dinu Lazar la: 09/12/2003 01:57:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sa-l luam ca exemplu pe Sandu Mendrea; un fotograf foarte bun, creativ, cu multe albume la activ, un indragostit si un impatimit de imagine; nu era un exuberant, toata viata a muncit in partea mai putin iluminata a cadrului si a preferat sa stea mai in umbra si sa creeze si atit. Putin inainte de `89 a plecat din tzara si acum traieste retras in Israel; pe alte coordonate, pasiunea sa este continuata de unul din fii sai, Dinu Mendrea, care a facut si citeva expozitii foto in Ro de curind.
Pentru Sandu Mendrea, Internetul a venit prea tirziu; acum este un om in virsta si nu poate sa scaneze imaginile, care si alea cine stie unde sunt, si sa isi faca un sit; ca el sunt multi fotografi in virsta, care s-au stins sau se duc in uitare - crunta soarta pentru niste creatori si pentru niste artisti ai fotografiei, aceasta arta a comunicarii.
Asa ca Sandu Mendrea nu are nici macar un sit, si nici un rind macar intr-o antologie a fotografilor romani care nici aceea nici in faza de proiect nu exista.
Cumplit.
...Ceilalti fotografi de la Casa Scinteii s-au dus aproape toti intr-o lume probabil mai buna, pe rind, cu discretie... si in nemeritata uitare.

In Romania neexistind o cultura profunda a imaginii, a fotografiei, care sa creeze un numar de istorici ai fotografiei si de critici de arta specializati in fotografie, situatia este cea care este; nu exista o privire de ansamblu, nu se poate sti nici ce a fost bun si ce a fost rau, cei ce au fost nu sunt cunoscuti si sunt uitati si lucrarile lor sunt pierdute pe vecie, cei tineri pe buna dreptate cred ca nu a fost nimic, si putinii care se mai ocupa acum de estetica imaginii fotografice si poate de istoria ei fac jocurile unor bisericutze sau caste, cu partinire si de multe ori cu o energie negativa incredibila.

Timpul trece si nu numai ca nu stim acum cine si ce facea in fotografia romaneasca in anii `30, `50, `70, si chiar in `90 ... dar fragmentarea si lipsa de comunicare fac sa nu se cunoasca nici acum mai nimic despre fotografia romaneasca si fotografii romani, in mediile culturale apropiate de fotografie de afara.

Problema este complexa si spinoasa, generatoare de lungi discutii...
Este incredibil cum totusi dintre atitia iubitori de fotografie din tara nu s-a cristalizat nevoia de a face ceva pentru cunoasterea a ceea ce a fost, si bun si rau. Este incredibil cum in paishpe ani de democratie un cabinet de stampe si fotografie de la Academie sau o sectie de foto de la Muzeul de arta al RSR (!) nu pot sa aiba un cuvint de spus. Ma refer la un cuvint constructiv, nu la parerile unei muzografe care cocheteaza numai cu anumiti fotogafi, si care spune (pe culoare, nu in carti, ca o carte se scrie greu) ca ala nu e fotograf si ala e o janghinea, fara sa-i cunoasca macar...
Sau nimeni nu zice nimic de la Institutul de teoria artei, o mai fi existind?
Vai de fotografia romaneasca... nici nu apuca sa se cristalizeze ceva ca si intra in uitare sau se darima... sa fie o continuare a istoriei cu Mesterul Manole?
#6231 (raspuns la: #6217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marea Minciuna - de SB_one la: 14/12/2003 07:04:41
(la: Irak)
Iata un articol mai lung...dar merita citit

Marea minciuna
din spatele atentatelor asupra americii


Mass-media a spus poporului american o Mare Minciuna despre atacul de la 11 septembrie. A mintit intentionat in legatura cu motivele pentru care el a avut loc, pentru a acoperi adevaratele semnificatii ale atacului. Neintelegerea motivelor reale pentru care am fost atacati va costa America pierderea altor vieti omenesti, a prosperitatii si, in cele din urma, ar putea sa ne coste insesi libertatile noastre.
Intrebarea cea mai importanta pe care trebuie sa ne-o punem acum in legatura cu atacul terorist este: de ce? Este important sa stim cine a facut-o, dar si mai important e sa aflam de ce a facut-o. De ce s-a ajuns in situatia ca atatea milioane de oameni din intreaga lume sa urasca atat de mult America? De ce creste numarul celor dispusi sa-si sacrifice vietile ca sa ne loveasca? Chiar daca-i vanam si ucidem pe toti cei raspunzatori fie si indirect de teroarea din septembrie, daca nu gasim cai de a reduce ura mondiala crescanda la adresa noastra, vor aparea alti kamikaze care sa le ia locul. America se va scufunda intr-un tot mai intens ciclu al violentei si al fricii.
In cuvantarea lui de ramas-bun, George Washington ne-a prevenit sa nu ne amestecam in treburile strainatatii. Si eu, la randu-mi, am avertizat ca, daca America varsa sange peste hotare, in cele din urma se va varsa sange si in tara noastra. Nu gasesc nici o satisfactie in faptul ca am avut dreptate. Confirmarea prevestirii mele nu-mi alunga durerea pentru aceasta uriasa pierdere de vieti ale americanilor.
Ragazul introspectiei

Noi, americanii, avem tot dreptul sa fim revoltati impotriva teroristilor. Dar trebuie sa ne distantam de revolta cu un pas, caci atunci cand in viata unei persoane, sau chiar a unei natiuni, se intampla un lucru ingrozitor, este necesar un ragaz de gandire. Trebuie sa avem curajul de a ne intreba oare ce am facut ca sa devenim vulnerabili in fata unor atacuri de o asemenea atrocitate. Iar gandirea de acest gen presupune, uneori, curaj.
Lumea functioneaza dupa un principiu simplu: acela al cauzei si al efectului. In situatia de fata, trebuie sa examinam posibilele cauze ale motivatiei acelor oameni de a lovi America.
Astfel, putem constata ca orice natiune care bombardeaza o alta isi creeaza in mod firesc milioane de dusmani furiosi. In ultimii ani, America a facut acest lucru in repetate randuri. Ne-am implicat de o parte sau de alta in conflicte straine, am oferit arme si asistenta militara, ba chiar am si bombardat alte natiuni. Actiunile noastre au cauzat pierderea a mii si mii de vieti omenesti, printre care si mii de civili. Multe dintre natiunile pe care le-am bombardat n-au facut niciodata rau unui singur american, nici nu au actionat in vreun fel impotriva intereselor Statelor Unite.
De exemplu, acum dam partial vina pe Afghanistan pentru ceea ce s-a intamplat in 11 septembrie. Ne e foarte comod sa uitam ca am bombardat Afganistanul (ucigand multi civili nevinovati) in urma cu trei ani, cand am incercat sa-l omoram pe Osama Bin Laden. Ori, Afganistanul este condus de aceiasi oameni pe care in trecut i-am ajutat impotriva sovieticilor. Pe-atunci, am sprijinit efectiv activitatile teroriste ale lui Osama Bin Laden si ale colaboratorilor acestuia contra sovieticilor. Mai tarziu, cand Osama Bin Laden s-a intors impotriva noastra, am incercat sa-l ucidem, bombardand Afganistanul.
Am vazut reactia americanilor fata de atacul asupra World Trade Center. Care ar fi reactia americanilor fata de orice natiune care ar trage cu rachete de croaziera si ar arunca mii de bombe asupra Americii? Dupa ce Clinton a bombardat Afganistanul, talibanii au jurat razbunare impotriva Americii. Atacul de la 11 septembrie poate reprezenta aceasta razbunare.
Am bombardat Irakul dupa ce invadase Kuweitul, in conditiile in care l-am sprijinit cu bani si arme pe Saddam Hussein cand era in razboi cu Iranul. In acelasi timp, am continuat sa ajutam financiar si militar Israelul, chiar si dupa ce acesta a invadat Libanul, ucigand zeci de mii de civili libanezi. Am sustinut statul sionist cu toate ca acesta tortureaza mii de detinuti politici in inchisorile sale. Sprijinul american a ajutat efectiv Israelul sa se auto-purifice etnic de sapte sute de mii de palestinieni.
Bush afirma ca trebuie sa-i doboram pe teroristi oriunde s-ar afla, in lumea intreaga, dar a baut ceai la aceeasi masa cu primul ministru al Israelului, Ariel Sharon, unul dintre cei mai brutali si mai sangerosi teroristi ai lumii. Sharon a comis un numar de crime contra umanitatii, printre care si masacrarea a doua mii de barbati, femei si copii in lagarele de refugiati de la Sabra si Shatila, in Liban. Domnul Bush nu l-a doborat pe domnul Sharon, ci i-a strans mana.
America le-a furnizat arme si bombe separatistilor musulmani din Kosovo, impotriva crestinilor iugoslavi. Dupa aceea am bombardat orasele iugoslave pline de civili, cand tara lor a incercat sa reprime pe cale militara revolta pe care noi o incurajaseram.
Va rog sa intelegeti: nu cred ca aceste acte de razboi ale Americii au reprezentat vointa poporului american. Dimpotriva, marea majoritate a americanilor, cel putin pana la 11 septembrie, s-au opus aproape tuturor implicarilor americane in razboaie din strainatate. De exemplu, o majoritate covarsitoare a populatiei americane s-a impotrivit ultimei interventii militare din Iugoslavia. Dar America este tinuta in chingi de liota Noii Ordini Mondiale, care o foloseste pentru a-si pune in aplicare politica de hegemonie globala.

Moartea a cinci sute de mii de copii
Cred ca majoritatea americanilor ar fi coplesiti daca ar cunoaste masura deplina a suferintelor cauzate de politica externa a Americii. De exemplu, cei mai multi americani nu stiu nimic despre efectele embargoului nostru asupra alimentelor si medicamentelor pentru Irak care a cauzat moartea a cel putin o jumatate de milion de copii. Asa e, repet: suntem direct responsabili de moartea a cinci sute de mii de copii! Unii dintre dumneavoastra s-ar putea sa nu credeti. Ei bine, iata un extras dintr-o intrevedere intre Leslie Stahl, de la CBS si Madeline Albright, pe vremea cand aceasta din urma era Secretar de Stat al SUA. Segmentul se intitula "Pedepsirea lui Saddam", iar Stahl intreba daca moartea a cinci sute de mii de copii era un pret onorabil pentru a pedepsi un singur om.
Leslie Stahl, vorbind despre sanctiunile SUA impotriva Irakului: "Am auzit ca au murit o jumatate de milion de copii. Mai multi chiar decat cei morti la Hiroshima. Si...ma intreb: oare merita pretul?"
Madeleine Albright: "Este o alegere foarte grea, insa da, credem ca merita acest pret."
Ce parere aveti despre o persoana dispusa sa cauzeze moartea a cinci sute de mii de copii pentru a pedepsi un singur om?
Cum de nu putem intelege de ce atat de multi oameni urasc Statele Unite, cand propriul nostru Secretar de Stat spune ca asasinarea a cinci sute de mii de copii, citez, "merita"?
Marea Minciuni din 11 septembrie
In mod ciudat, in mass-media s-a discutat foarte putin despre motivele pentru care a avut loc atacul. Oamenii politici si personalitatile mediatice ne-au oferit explicatii complet ina-decvate asupra motivului pentru care doua duzini de tineri s-au dat prada mortii de buna-voie, pentru a ne lovi. Mai mult, ne-au spus o serie de minciuni absurde, pentru a-i impiedica pe americani sa inteleaga adevaratul motiv al atacatorilor.
Ni s-a spus ca atacatorii nu erau decat niste nebuni lasi care au comis, citez, un "atac neprovocat". Mijloacele de informare si purtatorii de cuvant ai guvernului ne-au asigurat in repetate randuri ca aceste atacuri "nu au avut nici o legatura cu sprijinul acordat de America Israelului". Opinia oficiala, asa cum a exprimat-o Presedintele in fata Congresului SUA, este aceea ca teroristii ne-au atacat pentru ca urasc libertatea noastra! Iata un extras din cuvantarea presedintelui Bush in Congres: Americanii intreaba: "De ce ne urasc?" Urasc ceea ce vad chiar aici, in aceasta camera: un guvern ales democratic. Liderii lor sunt auto-numiti. Urasc libertatile noastre (...).
Nu doresc sa fiu nerespectuos, insa aceasta argumentare este atat de ridicola, incat nici chiar acest Presedinte, contestat intelectual, nu poate sa creada cu adevarat asa ceva! Chiar crede Bush ca o banda de tineri si-ar abandona familiile si caminele si s-ar autoincinera intr-un imens glob de flacari, numai fiindca ne urasc democratia? Tot inainte, domnule Presedinte! Data viitoare, vom auzi ca niste kamikaze islamici s-au prabusit cu avioanele in Islanda, invidiosi pe sistemul lor democratic!
Domnul Bush cere Americii sa sustina un razboi masiv in urmatorii zece ani. Ni se cere sa sprijinim un conflict enorm, ale carui costuri imense vor aduce America la faliment, provocand pierderea unui mare numar de vieti americane. Inainte de a putea lua o decizie atat de cruciala, meritam sa stim tot adevarul cu privire la acest eveniment catastrofic. Ori, domnul Bush nu ne-a spus adevarul; el n-a facut decat sa repete Marea Minciuna avansata de mass-media americana. Afirmatia ca aceste acte s-au nascut din ura la adresa libertatii noastre este o minciuna calculata pentru a ne abate gandul dinspre asocierea dezastrului din 11 septembrie cu sprijinul acordat de noi Israelului.
Caci, trebuie sa intelegeti, a asocia atacul cu politica noastra pro-israelita ar afecta negativ relatiile cu statul Israel si cu lobby-ul evreiesc. Ultimul lucru pe care-l doresc ei este ca poporul american sa-si dea seama ca sprijinul neconditionat pe care l-am acordat si il acordam Israelului a dus in mod direct la acest dezastru.
Daca poporul american intelege clar acest lucru, oamenii ar putea incepe sa puna o intrebare similara cu aceea formulata de Leslie Stahl: "Oare sprijinul nostru pentru Israel chiar merita?"
Pentru a-i impiedica pe oameni sa puna aceasta intrebare evidenta, mass-media a scornit Marea Minciuna ca teroristii de la 11 septembrie nu erau decat niste nebuni lasi care ne urau libertatea si democratia!
Adeviratul motiv al atacului
Pana si data aleasa de teroristi pentru acest atac arata adevaratele lor motivatii. Data de 11 septembrie 1922 reprezinta prima masura concreta luata spre a implementa Declaratia Balfour si infiintarea statului Israel.
De ce a ascuns mass-media poporului american acest amanunt esential? Raspunsul e simplu: pentru ca mijloacele de informare americane sunt complet dominate de evrei! Multi americani banuiesc ca evreii detin o influenta disproportionata in presa, dar actuala lor putere este incomparabil mai mare decat isi ima-gineaza majoritatea oamenilor. Daca doriti dovezi atestate documentar despre enorma lor putere mediatica, vizitati pagina mea de web, www.davidduke.com, si cititi capitolul "Who Runs the Media" din cartea "My Awakening" (in editia romaneasca - David Duke, "Trezirea la realitate", Editura Samizdat, Bucuresti, 2001(n.red.).
La fel cum evreii adepti ai suprematiei Israelului domina mass-media, Congresul si Presedintele sunt si ei influentati de lobby-ul israelian. Oricare american s-ar infuria sa afle ca cel mai puternic lobby din Congres este in serviciul unei natiuni straine. Si totusi, imensa putere a lobby-ului evreiesc este o realitate dovedita si nimeni din Capitol Hill n-ar indrazni sa sfideze acest lobby atotputernic. Chiar si unul dintre cei mai puternici senatori din istoria americana, William Fulbright, a afirmat fara menajamente, in emisiunea "Face the Nation" - "In fata natiunii" (n.tr.) de la CBS, ca "Israelul controleaza Senatul SUA".
Recent, in data de 3 octombrie, un post de radio ebraic din Israel, Kol Yisrael, a transmis ca in timpul unei discutii contradictorii, cu ocazia unei intruniri a cabinetului israelian, Shimon Peres l-a avertizat pe primul ministru Ariel Sharon ca, daca nu accepta cererile americanilor pentru un acord de incetare a focului cu palestinienii, ar putea face America sa se intoarca impotriva Israelului. Intr-un acces de furie, Sharon i-a raspuns lui Peres: "Ori de cate ori facem cate ceva, imi spui ca America va face cutare si cutare (...). Vreau sa-ti spun foarte clar un lucru: nu-ti mai face griji cu presiunile americane asupra Israelului. Noi, poporul evreu, controlam America, iar americanii o stiu".
Magnatii presei si politicienii vanduti Israelului cunosc adevaratele motive care stau la baza acestor acte teroriste. Au citit interviurile lui Osama Bin Laden. Si el, si aproape toti ceilalti adversari islamici ai Americii, au pus sprijinul american pentru Israel in fruntea celor zece motive de a uri America. Bin Laden si milioane de oameni din lumea musulmana acuza atacurile contra Libanului, Libiei, Iranului, Afganistanului si Sudanului ca reprezentand un rezultat direct al controlului exercitat de Israel asupra Americii.
Acesti oameni subliniaza ca numeroasele masacrari ale palestinienilor de catre israelieni, torturarea continua a miilor de prizonieri, folosirea asasinarii adversarilor politici, bombardarea lagarelor de refugiati si razboaiele costisitoare lansate de Israel impotriva vecinilor sai arabi, toate aceste crime ale israelienilor, sunt complet dependente de ajutorul american neconditionat. De asemenea, ei considera moartea celor cinci sute de mii de copii irakieni, asa cum a recunoscut-o fostul nostru Secretar de Stat (de origine evreiasca), un rezultat direct al controlului exercitat de evrei asupra Americii.
Cetatenii americani, aflati sub bombardamentul unor mijloace de informare subiective, pot sa nu constientizeze controlul evreiesc asupra politicii externe a Statelor Unite, dar palestinienii si aliatii lor, ca Bin Laden, il inteleg cu totii - si, din acest motiv, ne urasc.
De fapt, aceeasi mass-media care propaga Marea Minciuna conform careia motivatia teroristilor ar fi "ura contra libertatii" este in mod clar constienta de adevaratele motivatii ale lui Bin Laden. Pot dovedi cu usurinta adevarata motivatie a lui Bin Laden si mai pot dovedi ca mass-media a stiut tot timpul adevarul. Astfel, in luna mai a anului 1998, Bin Laden a fost intervievat de reporterul John Miller, de la ABC. In acest interviu, Bin Laden vorbeste despre motivul pentru care cauta sa atace America. Il puteti gasi pe website-urile ABC sau PBS. Iata cateva citate textuale din declaratiile lui Bin Laden:
"De peste o jumatate de secol, musulmanii din Palestina sunt macelariti, asaltati si jefuiti de proprietatile si onoarea lor. Casele lor au fost spulberate, culturile le-au fost distruse..."
"Acesta este mesajul meu pentru poporul american: sa caute un guvern serios, care sa se ocupe de propriile lui interese si sa nu atace tarile altor popoare sau onoarea acestora. Iar ziaristilor americani le spun sa nu intrebe de ce am facut-o, ci sa se intrebe ce a facut guvernul lor pentru a ne sili sa ne aparam (...)."
"Prin urmare, le spunem americanilor, ca popor, si le spunem mamelor de soldati si mamelor americane in general ca, daca pretuiesc vietile lor si pe ale copiilor lor, sa-si gaseasca un guvern patriotic, care va sluji interesele lor, nu pe ale evreilor (...)".
"Le spun ca s-au pus la discretia unui guvern neloial, iar acest lucru se vede cel mai limpede in administratia lui Clinton (...). Consideram ca aceasta administratie reprezinta Israelul in interiorul Americii. Observati unele institutii decisive, ca Secretariatul de Stat, Secretariatul Apararii si C.I.A., si veti constata ca sunt dominate de evrei. Ei se folosesc de America, spre a-si pune in aplicare planurile pentru intreaga lume (...)."
Nici in acest interviu, si nici cu vreo alta ocazie in viata lui, Bin Laden nu a scos o vorba despre opozitia fata de principiile democratice. Asadar, acum stim adevarata motivatie a lui Bin Laden. Nu ne-a atacat fiindca "uraste democratia", ci pentru ca, dupa parerea lui, Israelul controleaza America si se foloseste de ea ca sa-i atace pe musulmani. Daca reiese ca Bin Laden este autorul actelor tero-riste, faptele lui sunt de neiertat. Din partea mea, merita sa fie starpit fara mila pentru ca a ucis atat de multi americani. De ce a trebuit insa ca mass-media si guvernul sa inventeze aceasta minciuna enorma si absurda despre motivul pentru care am fost atacati in 11 septembrie?
Marea Minciuna, desigur, este menita sa ascunda un adevar evident. Ea are scopul de a-i impiedica pe americani sa asocieze atacul cu poli-tica noastra israeliana. Fiindca, in caz ca s-ar intampla acest lucru, oamenii ar putea incepe sa se intrebe daca e cu adevarat in interesul nostru sa le dam israelienilor miliarde si miliarde de dolari.

Prin urmare, amarul adevar este acela ca am suferit teroarea din 11 septembrie din cauza sprijinului pe care l-am acordat politicii criminale a Israelului. Ne-am lasat tara sa fie controlata de un lobby strain, care a actionat impotriva intereselor poporului american.
Israelul a dovedit in repetate randuri ca nu ne este cu adevarat prieten. A desfasurat activitati teroriste sub acoperire impotriva Americii, cum ar fi afacerea Lavon, din Egipt. A atacat cu deliberare nava U.S.S. "Liberty" cu torpiloare si avioane fara insemne, cauzand moartea a o suta saptezeci si patru de marinari americani, intr-o incercare de a arunca vina pe Egipt si a atrage sprijinul american, in timpul razboiului din 1967. Ne-a spionat si ne-a furat cele mai importante secrete, ca in afacerea Jonathan Pollard. A vandut comunistilor chinezi tehnologii americane secrete. A indus America in eroare spre a o determina sa bombardeze alte natiuni, ca in atacul din 1986 asupra Libiei. Si as putea continua la nesfarsit cu lista tradarilor israeliene la adresa Americii.
Iar acum, sub conducerea lobby-ului israelian si a mijloacelor de informare controlate de evrei, sionistii pregatesc America pentru a le administra o lovitura masiva tuturor dusmanilor de moarte ai Israelului, intr-un razboi global. Se discuta deja nu numai despre bombardarea, ci despre invadarea si ocuparea unor tari intregi, ca Libia, Iranul, Siria, Irakul si Afganistanul. Asa ceva ar provoca un imens val de ura si razbunare impotriva Americii, pe tot globul. Costurile unui asemenea razboi s-ar transpune in nenumarate miliarde de dolari din partea poporului american si, foarte posibil, moartea a mii de americani. In sfarsit, un asemenea razboi nu ar pune capat terorismului, ci n-ar face decat sa provoace si mai multe acte de terorism contra noastra.
Adevaratii atacatori ai libertatii
Primul pret foarte scump al acestui nou razboi a fost deja platit: un atac direct asupra drepturilor constitutionale ale americanilor.
Liderii mediatici si guvernamentali ai Americii ne spun acum ca trebuie sa luptam pentru a apara libertatea. Dar, daca nu le e cu suparare, cum intentioneaza ei sa lupte pentru libertate? Planuiesc cumva s-o faca inlaturand libertatile poporului ame-rican? Ni se spune sa nu ne facem griji, ca nu va fi decat o masura temporara. Si totusi, s-a intamplat vreodata ca un guvern, dupa ce i-a luat poporului drepturile, sa i le inapoieze de buna-voie? Odata ce un guvern retrage drepturile civile, a astepta sa le restituie e totuna cu a-i pretinde unui caine sa miaune!
Frati americani, va rog, deschideti ochii! Prima masura a lui Bush, dupa 11 septembrie, a fost aceea de a finanta cel mai mare aparat de politie secreta din istoria lumii! Daca v-ati intrebat vreodata cum arata un stat politienesc, faceti bine si uitati-va repede, caci vine drept spre voi ca o locomotiva scapata de sub control!
Si care sunt sansele ca terorismul sa se reduca, dupa ce, in razboiul contra terorismului, vom cheltui miliarde fara numar si vom sacrifica nenumarate vieti americane si straine?
Un razboi care nu ne va apara
Mijloacele de informare evreiesti imprastie neobosite ura. Emisiunile de actualitati nu mai relateaza despre multe stiri vrednice de atentie, din America si de peste hotare, ci s-au transformat intr-un neintrerupt spot publicitar pentru un razboi sangeros, masiv si prelungit.
Aceasta propaganda a si inceput sa-si faca efectul. Cand canalele de televiziune CBS si CNN au efectuat sondaje de opinie in randurile populatiei americane, intreband daca ar fi cazul sa-i atacam pe cei suspectati de a fi dusmanii Americii, chiar si cu, citez, "pretul a mii de vieti ale unor oameni nevinovati", aproape sapte-zeci la suta din cei intervievati au raspuns afirmativ.
Ma doare inima cand ma gandesc ca o vasta majoritate de americani au acum exact aceeasi opinie fata de vietile unor oameni nevinovati ca aceea a teroristilor din 11 septembrie.
Cum credeti ca va privi restul lumii America, la vederea rezultatelor acestor sondaje de opinie? Pana acum, n-am auzit pe nimeni, nici macar pe unul dintre marii moralisti mediatici, dintre conducatorii cultelor religioase, pe Presedintele Statelor Unite sau pe oricare alta persoana cu autoritate, sa aiba curajul de a atrage atentia asupra acestei flagrante ipocrizii morale.
In 1986, israelienii le-au oferit americanilor probe false contra Libiei, determinandu-ne sa bombardam aceasta tara. Am bombardat deci o natiune, ca sa "combatem terorismul", pentru o crima pe care nici macar nu o comisese! Un an mai tarziu, doi membri ai unei grupari radicale din Libia au facut sa explodeze cursa 103 Pan Am deasupra localitatii Lockerbie din Scotia, cauzand una dintre cele mai mari catastrofe aeriene ale tuturor timpurilor, soldata cu moartea a doua sute saptezeci de oameni.
Noi ne razbunam cu bombardiere B-1, ei o fac cu bombardieri sinucigasi.
Nu exista nici o cale de a ne apara complet impotriva atacurilor de acest gen. Chiar si un singur fanatic, daca e destul de hotarat pentru a accepta sa se sinucida, poate arunca in aer foarte usor, cu o cantitate mica de exploziv plastic (nedetectabil), un avion cu patru sute de oameni la bord. Traim intr-o epoca in care agentii biologici de distrugere in masa, cu efect mortal, pot fi pregatiti in subsolul casei oricui.
Daca judecata limpede nu va avea castig de cauza, ne vom angaja intr-un asa-zis razboi contra terorismului, care ar putea ucide mii de oameni nevinovati, escaladand si mai intens ciclul violentei.
11 septembrie a schimbat pentru totdeauna fata lumii
In ziua de 11 septembrie, lumea s-a schimbat pentru totdeauna.
S-a dovedit ca o mana de oameni, cu putini bani si nici o arma, exceptie facand cateva deschizatoare de conserve, pot provoca distrugeri majore si haos in cea mai puternica natiune de pe Pamant. S-a demonstrat cat de vulnerabila este fiecare natiune - chiar si a noastra - in fata terorismului.
Prin urmare, cum ne vom putea apara de terorism in viitor?
Daca nu remediem motivatia de baza a terorismului si nu inscriem America pe un nou fagas, fiecare racheta si bomba noua pe care o trimitem se va intoarce impotriva noastra. America se va scufunda tot mai mult in incertitudine si teama.
Trebuie sa ne pastram judecata limpede si sa intrerupem acest ciclu al violentei. Trebuie sa intelegem de ce s-au produs aceste evenimente si cum putem eradica ura impotriva natiunii noastre.
Multi tradatori din guvernul nostru au sustinut activitatile criminale sioniste, nu adevaratele interese ale poporului american. Ei au generat ura contra Americii care a dus la aceste acte cumplite. Sunt la fel de respon-sabili pentru carnagiul din 11 septembrie ca si cum ei insisi ar fi pilotat acele avioane care s-au transformat in bombe.
Momentul 11 septembrie a fost posibil intrucat guvernul si mass-media americane sunt conduse de cei ce pun interesele Israelului mai presus de ale Americii. Daca influenta aceastei puteri straine asupra noastra nu este anihilata, americanii vor fi urmariti de un tot mai accentuat spectru al terorismului.
Poate ca singurul rezultat pozitiv al tristelor evenimente din 11 septembrie este cresterea sentimentului patriotic in America. Daca americanii ar fi dat dovada de acelasi patriotism si in ultimii ani si nu ar fi permis ca o putere straina sa ne controleze, acum nu ne-am confrunta cu un viitor atat de nesigur.
Intelegand motivul pentru care avem acum in fata spectrul terorismului, putem elabora un plan pentru a preveni asemenea acte teroriste in viitor. Iata cei cinci pasi pe care trebuie sa-i faca America pentru a pune capat, atat imediat cat si pe termen lung, amenintarii teroriste.
Cinci pasi spre securitatea si libertatea Americii
In primul rand, trebuie sa recunoastem ca politica americana externa de intaietate a Israelului a fost atat gresita moral, cat si imens de pagubitoare pentru Statele Unite ale Americii. Ne-a costat sute de miliarde de dolari sub forma de ajutoare directe, de-a lungul anilor, si trilioane de dolari sub forma de daune economice, ca acelea provocate de cresterea preturilor la petrol. O consecinta directa a politicii americane pro-israeliene este teroarea pe care am cunoscut-o in 11 septembrie si probabilitatea unei cresteri a terorii asupra poporului american.
In al doilea rand, trebuie sa incepem prin a cauta sa exercitam presiuni diplomatice si economice pentru a obtine extradarea, judecarea si executarea legala a celor responsabili de teroarea dezlantuita asupra americanilor. Daca aceste masuri nu reusesc, trebuie sa intreprindem operatiuni de precizie chirurgicala pentru a-i captura si pedepsi pe cei raspunzatori de terorism. Dar nu trebuie sa lasam lobby-ul evreiesc sa ne manevreze spre o extindere a razboiului. O asemenea actiune n-ar putea duce decat la o accentuare a terorismului in America.
In al treilea rand, trebuie sa protejam cu strictete drepturile constitutionale ale poporului american. Eroziunea drepturilor constitutionale ne expune unor pericole si mai mari decat orice act de terorism individual. Retragerea drepturilor constitutionale in lupta contra terorismului echivaleaza cu a ne da foc hainelor ca sa ne aparam de frig. Benjamin Franklin a avut dreptate cand a spus: "Oamenii care renunta la libertate pentru securitate le pierd pe amandoua".
In al patrulea rand, nu trebuie sa mai permitem niciodata unei puteri straine sa aiba influenta monetara sau de orice alta natura asupra politicii interne americane. Toate lobby-urile politice in folosul natiunilor straine trebuie sa fie interzise cu desavarsire.
In al cincilea rand, trebuie sa anihilam influenta evreiasca asupra mijloacelor de informare americane. Americanii trebuie sa aiba dreptul la o presa cinstita si nepartinitoare, care sa nu slujeasca decat adevaratelor interese ale poporului american, si nu obiectivelor unei minoritati devotate suprematiei evreiesti.
America in primul rand!
America trebuie sa dea curs cuvantarii de ramas-bun a Parintelui Natiunii - George Washington - si "sa evite amestecurile in treburile strainatatii".
N-am fi ajuns intr-o situatie atat de incurcata, daca guvernul american ar fi pus intotdeauna interesele Americii pe primul plan. Singura cale pentru a scoate America din actualul pericol este aceea de a aplica acest principiu cu cea mai mare strictete.

David Duke


#6552 (raspuns la: #6494) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Catalina,
Mutumesc,
Imi place tonul acestei conversatii "virtuale." Tocmai am citit niste comentarii de pe urma interviului pe care l-am dat la "Evenimentul Zilei," destul de vulgare, referitoare la faptul ca am folosit imagini de la Mineriada din 1990 in filmul meu. Alt motiv de a nu incerca sa port un dialog civilizat cu o societate departe de civilizare. Dar sa raspund la intrebarea ta.

Familia mea a fost destul de ciudata, amestec de tarani si aristocrati. Toate informatiile pe care le am despre ei sint vagi, si multe lucruri pe care astazi cred ca le stiu, au multe pete albe. Parintii mei au murit in 1982 si in 1983, cind nu-mi inchipuiam ca vor muri vreodata, si ca urmare, am aminat intrebarile esentiale pe care orice adolescent ar trebui sa le puna parintilor. Din partea mamei, stiu ca sint ceva legaturi cu Brincovenii (am aici in state, un arbore genealogic care explica, chiar daca destul de vag, legaturile astea). Bunica din partea mamei a fost grecoaica, s-au stabilit la Buzau. Legatura cu Brincovenii vine de la bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut.
Fratele mamei mele, ambasador cultural, prieten cu Nicolae Iorga, a infiintat Liga Culturala. I-a promis mamei ca, dupa ce ea ii va absolvi facultatea, ii va deschide o casa de mode la Paris, unde sa-si desavirseasca visul (a studiat moda). Poate ca a simtit ceva, sau poate ca a stiut ceva despre ce se va intimpla in Romania. El s-a insurat si a plecat pe Coasta de Azur in luna de miere. In tara, Iorga si alti demnitari din cercul lui au fost asasinati. Din Franta a venit vestea ca unchiul meu s-a sinucis, destul de aberant daca te gindesti ca nimeni nu s-ar sinucide pe Coasta de Azur, in luna de miere, in loc sa ceara azil politic si sa se stabileasca in aceasta tara magnifica.
Bineinteles ca mama si ideile ei de moda s-au topit in salopetele rusilor si a comunistilor locali, care au considerat ca ea n-a avut "origine" sanatoasa, si ca urmare, desi era absolventa de facultate cu studii in design de moda, a fost nevoita sa fie "re-educata" si sa lucreze in posturi amarite de cusatoreasa, etc. Cred ca moartea fratelui ei a fost prima lovitura majora. Altele au urmat, dar ea nu si-a revenit niciodata. Am crescut in spiritul acela al lumii "vechi," inconjurat de ceea ce a putut sa salveze, un sens de cultura apusa, o umbra veche a ceea ce a fost vreodata, ca o patina de aur de-abia vazuta pe o icoana veche.
Tatal meu...n-a fost usor de trait cu el, desi m-a iubit mult mult. La 12 ani ascultam Europa Libera sub un cort de paturi improvizat intr-unul din dormitoarele apartamentului din Drumul Taberei. Tata credea ca paturile vor fi un fel de buffer (nu-mi aduc aminte cuvintul in romaneste), si ca vecinii nu vor putea auzi ce ascultam. N-a vrut sa se inroleze in partid, si toata viata a incercat sa ne salveze, ca familie, desi lupta pentru o cauza pierduta. A fost un om simplu, nascut intr-o casa de chirpici, fara podele. Cred ca a regretat ca n-a ramas la tara, si s-a mutat la oras pentru o viata mai buna. Cred ca si-a dat seama ca viata mai buna era doar o iluzie. A avut tot timpul nostalgia oalei de pamint si a strachinii. Mama avea seturi de tacimuri de argint masiv (salvate si nedeclarate la militie), dar tata s-a incapatinat sa-si manince ciorba intotdeauna cu o lingura de lemn. A fost un om ciudat, excelent fotograf amator, foarte patimas, care in ultimii ani de viata si-a gasit consolarea in bautura.
#6733 (raspuns la: #6627) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Când am emigrat împreuna cu - de My la: 22/12/2003 21:48:01
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Când am emigrat împreuna cu sotia, am facut-o constienti ca nu exista drum de întoarcere. Folosim din ce în ce mai rar limba materna, foarte mult pe cea locala si altele internationale, mi-e greu chiar sa fac o fraza corect în româneste.
Acum nu avem copii dar daca vom avea, nu voi acorda o prioritate limbii mele materne. Sunt o fire relativista si care nu se omoara dupa prejudecati, patriotismul nu face doi bani pentru mine, indiferent pe ce latitudine/longitudine m-as fi nascut sau m-as afla. Sunt o fire practica, nu am motiv real sa învat copiii o limba inutila, atunci când în locul acesteia îi pot învata una mai utila (internationala) în plus. Desigur ca va fi ok daca din dialogurile familiale (purtate înca în româna deocamdata) vor prinde si notiuni de româna, iar daca vreunul din ei se va arata interesat de a o aprofunda, nu voi ezita sa-l ajut. Insa ca prioritate, nu. Ei nu vor avea prea multe de împartit cu România decât o ascendenta. Nationalitatea nu se transmite genetic. Despre istoria si cultura României se poate citi si în engleza, cum la fel de bine se poate citi si despre Congo si Burkina Faso fara sa stii africana. Subiecte de cultura sunt pe lumea asta mai multe decât poti prinde într-o viata. De doi ani de când am plecat nu m-am întors în tara, si nici nu o voi face curând. Nu sunt masochist, mi-a ajuns cât am stat. Bunici nu sunt, si oricum pentru o conversatie de 5 minute la 5 ani nu merita sa tai o limba internationala de pe lista în favoarea uneia locale. Plus ca bunicii ar fi vorbit fara probleme în franceza/engleza. Iar daca vor dori sa viziteze vreodata România când se vor face mari, va asigur ca se descurca cu limba engleza fara nici o problema. Cam asta e situatia, sunt mai pragmatic si privesc în viitor si nu în trecut, si oricum vad în jurul meu cum se chinuie cunostinte sa pastreze vie limba materna pentru copiii lor, iar acestia nu stiu cum sa se enerveze ca la ce le foloseste, iar mai târziu nepotii chiar nu vor mai avea nici în clin nici în mâneca cu aceasta limba. Spre ciuda si disperarea parintilor care s-au chinuit fix degeaba. Sa nu-mi spuneti ca acel copil s-ar putea sa vrea sa se duca în România definitiv, ca nu sunt multi cetateni francezi care emigreaza în România. Si chiar si asa, limba tarii de destinatie a emigrarii o poti învata, daca e cu rost se face.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...