Divort din motiv de nepotrivite de caracter

:)))))) eh... nepotrivire de caracter... rezolvarea: divortul?

motivatiile sunt cred ca foarte clar explicate in pagina de web dedicata din care am dat cateva exemple in primele comentarii ale confei.

acum, hai sa-ti spun din experienta proprie. (pe care pana acum nu am expus-o pentru ca mi se pare rahat cu apa rece - si asa si este - raportat la cazuistica abuzurilor.)

precedenta mea relatie a fost una "de revelion". "distractia de pomina" privea conflictele pe care niciunul dintre noi nu avea capacitatea de a le controla astfel incat sa se transforme in ceea ce este normal sa se trasforme o disensiune si anume intr-o discutie calma si rationala in urma careia sa se ajunga la un compromis, sa se ia o decizie satisfacatoare pt amandoi.
in loc de asta fiecare isi urla punctul de vedere si cerea sa fie respectat neascultand ceea ce avea de spus celalalt. artificiile deveneau si mai fabuloase din cauza ca amandoi adunam in sac nemultumirile si la prima scanteie incepeam sa tragem la liber unul in celalalt. se cheama nepotrivire de caracter, nu rade. :))
omu' nu m-a atins decat de vreo doua, trei ori si doar o data ceva mai mult decat o imbranceala, acea data fiind si ultima.
si acum vine raspunsul la intrebarea ta. de ce i-am mai deschis usa dupa prima greseala? pentru ca ma simteam vinovata, simteam ca nici el n-ar fi fost asa rau daca eu n-as fi fost asa rea. al doilea motiv este acela ca unul din targeturile mele personale este sa acord oamenilor a doua sansa, indiferent cine sunt ei, din simplul motiv ca si mie mi s-a acordat de nenumarate ori de n persoane. al treilea era "luna de miere" care venea dupa scandal, in care totul parea roz si gigea si pe calea cea buna. un factor important era faptul ca el insista foarte mult, ma bombarda cu scuze si pareri de rau si promisiuni de mai bine pe toate caile posibile pana cedam si ne impacam. cred ca ne-am impacat de mai multe ori decat ne-am despartit - si ne-am despartit de multe ori. :))
acuma pe buna dreptate o sa zici, ok, a doua sansa e de inteles, ca nimeni nu-i perfect, da' a treia, esti tuta??!!
poate?! :))
nu vroiam s-o iau de la capat cu altcineva, mai mult decat atat, ma ingrozea ideea. atat singuratatea cat si flirtul imi pareau acolo si atunci excluse. cel mai tare intre argumente cantarea ideea ca imi va fi greu sa gasesc pe cineva care sa se impace cu faptul ca am un copil deja marisor care vrea si el cea mai mare parte din timpul meu, afectiunea, grija etc mea. evident ca afirmatia precedenta era un bullshit; cine te iubeste, te iubeste si cu purcel si cu cercei in nas si cu rate la banca. insa servea atat de bine -nu-i asa- scopului de a gasi motivatii viabile pentru a accepta impacarea, care - nu-i asa - era calea cea mai usoara.
un alt factor timpul, timpul asta, marele panaceu isi facea treaba. dupa o vreme rana era inchisa. ceea ce se intamplase abia mai licarea difuz in memorie si el batea constiincios la usa cu flori in mana si lacrimi in ochi.
m-am hotarat sa rup pisica in doua cand in cursul unui scandal m-a lovit destul de tare in picior; ma lovea cand ii ceream sa plece; doar atunci.
mi-am zis ca mai bine mor singura decat asa - de aici si solutia aceea cu relatie de convenienta, respectiv una care sa presupuna implicare minima, de care-ti spuneam deunazi.

Pai tu de-aia te temi de nepotrivire de caracter, pen'ca el ii gentleman??
N-ai nici un motiv, Doamna!

Sotul si sotia in pat. Sotul zice:
-Vreau sa divortam!
Femeia, nedumerita:
-Esti nebun, dupa 10 ani!! Ce ai patit?
-Sunt indragostit de cineva din trecut.
Sotia, furioasa:
-Cine e? E tipa aia de pe facebook, nu?
-Nu. Nu e ea.
-Dar cine e? O omor, ai auzit? O omor!!
Barbatul:
-Deja ai omorat-o.
-Ce vrei sa spui? Cine e?
-Femeia care obisnuiai sa fii inainte!

spuneai "ar trebui sa ii recunoastem de la o posta pe barbatii romani (si nu numai!) din diaspora (si nu numai!) de care sa ne ascundem...nu crezi?"

sincer, eu una nu prea cred asta. de ce sa se ascunda femeile de barbatii romani (indiferent daca ii intilneste in romania sau in alte tari)? nu sustin ideea de a se ascunde, a "fugi mincind pamintul", a evita barbatii romani cu tot dinadinsul.

ca sa fie lucrurile clare, aici vorbim despre barbati romani si despre femei educate, pregatite, pe picioarele lor si cu situatie clara, care au muncit ca sa ajunga acolo unde sunt - care nu sunt in situaia de a avea nevoie de sprijinul unui barbat pentru a supravietui sau pt a-si rezolva situatia legala in tara in care vor sa se stabileasca.

uite ce am remarcat eu, departe de romania: barbatii romani (singuri)incearca o vreme compania femeilor de pe acele meleaguri, nu le place - vezi doamne "nepotrivire de caracter, obiceiuri si valori". fac stinga-nprejur si incep a cauta printre romancele singure de pe plaiurile de adoptie. gasesc, isi dau intilnire - o data, de doua ori, o vreme - dupa care de multe ori romanca "se da la fund" si incepe a refuza cu mai multa sau mai putina delicatete invitatiile pina barbatul roman se lasa pagubas, sau pune capat tentativei de relatie sub diferite pretexte. dar foarte putine cazuri sunt ca femeia sa ii explice pe sleau domnului roman ca ea are niste calitati de care e perfect constienta si ca are anumite pretentii de la partener - sa fie tratata civilizat, asa cum a vazut ca o pot face barbatii straini. de ce sa nu se puna lucrurilor pe nume?

in primul rind ar exista si posibilitatea (redusa ce-i drept, dar nu putem nega ca ar exista) ca barbatii romani in cauza, vazind cu ochii lor alta civilizatie sa inteleaga ca trebuie sa-si schimbe atitudinea si sa inceapa a se purta in consecinta. din pacate, e greu de separat barbatul roman mentalitatea ce i-a fost inoculata in tara prin atitea si atitea "exemple" paterne si intarita prin aprobarea tacita "materna".

pe mine Destin m-a dat gata cu teoria asta a culorii...i-am spus ca sunt albastru-verde si mi-a spus cine sunt:) nici macar un punct nu a fost nepotrivit cu caracterul meu...am sa mai studiez, e interesant...

Destin, ce culoare are Viata?
"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -

ca n-am timp sa stau acum, recuperam mai tarziu cu taclalele :)


Subiect de examen: "Cum este iadul: exoterm sau endoterm? Motivati si argumentati".

Cu cativa ani in urma, la facultatea de Inginerie Chimica
a Universitatii din Oklahoma la examenul de "Termodinamica,
Caldura si Transfer de Masa", dr. Schlambaug profesor de termodinamica a dat urmatorul subiect de examen: "Cum este iadul: exoterm sau
endoterm? Motivati si argumentati".Simtind caracterul cu umor al
temei, majoritatea studentilor au incercat sa demonstreze "ceva"
folosind legea lui Boyle sau alte legi ale termodinamicii.

Raspuns original ( Studentul Michael Colb ) :

In primul rand trebuie postulat ca "daca sufletul exista, el
trebuie sa aiba in mod obligatoriu o masa proprie". Daca sufletul
are o anumita masa atunci si un mol de suflete trebuie sa aiba o
anumita masa molara.

Pentru a stabili daca in iad avem sau nu de a face cu un transfer de
masa de suflete, trebuie determinat in ce proportie ajung sufletele in
iad si in ce masura mai pleaca ele de acolo. Este justificat sa
acceptam ipoteza conform careia " toate sufletele ajung in iad si ele nu mai pleaca de acolo".

Justificare: In ceea ce priveste sufletele care ajung in iad,
trebuie sa avem in vedere conceptele diferitelor religii din lume.
Unele religii sustin ca daca nu esti membru al acelei religii vei
ajunge in iad.

Din moment ce exista mai multe asemenea religii, deducem ca toti
oamenii si toate sufletele ajung in iad. Considerand rata de
inalta crestere a populatiei Terrei si faptul ca pana la urma toti
murim, deducem ca numarul de suflete din iad este in continua crestere.

Daca se analizeaza cu atentie rata de modificare a volumului
iadului, se poate constata faptul ca potrivit legii lui Boyle,
"pentru ca temperatura si presiunea sa fie constante, raportul dintre
masa sufletelor si volumul iadului trebuie sa fie constant".

Ipoteza 1: Daca iadul se dilata mai incet decat se umple cu suflete,
sau nu se dilata deloc atunci temperatura si presiunea vor creste
pana cand iadul va exploda in bucati;

Ipoteza 2: Daca iadul se dilata mai repede decat se umple cu
suflete atunci temperatura si presiunea vor scadea pana cand iadul
va ingheta complet.

In aceste conditii se pune problema care poate fi raspunsul corect
la intrebarea initiala. Daca se accepta postulatul oferit de Teresa
Banyai, studenta in anul I de la facultatea de litere, potrivit caruia "mai
repede ingheata iadul decat sa ma culc cu tine", si avand in vedere
faptul ca pana acum eu nu am reusit sa am o relatie sexuala cu ea, atunci ipoteza 2 nu poate fi corecta.

In concluzie: Iadul este exoterm.

Studentul Michal Colb a fost singurul care a luat nota 10.

Pasagerule,

Este una din putinele ocazii cind iti dau dreptate.... Ar trebui sa celebram... HAHAHAHAHAHA...

***m-a amuzat morala acesteia... o aluzie la cei care, inchipuindu-si ca (,) casatoria e un fel de reteta universala pentru fericire, ajung sa inteleaga ce inseamna adevarata fericire doar in momentul in care au... pierdut-o...)...***

Pentru cineva ca mine care timp de 20 de ani a trait intr-o "minciuna sentimentala" ... revelatia din morala de mai sus imi rascoleste amintiri nu tocmai placute.

Ca multi dintre tinerii romani m-am casatori inca din facultate cu o colega de an pe care o cunosteam de citiva ani buni.
Am avut repede un copil (baiat) pe care l-am adorat, si pe care il ador, si am inceract sa fiu un tata si un sot ideal. Am muncit pina la 20 de ore pe zi sa fiu sigur ca familiei mele (sotia si copilul) nu le lipseste nimic si au tot ce si-au putut dorit.
Din intimplare sau noroc, munca intotdeauna mi-a fost rasplatita si am avansat destul de frumos in cariera. Lucru pentru care ar fi trebuit sa fie mindra de mine si ma ma incurajeze. Dar nu a fost asa...

Am emigrat in Australia si am luat din nou totul de la zero.
Am muncit din nou la fel ca si mai inainte si munca mi-a fost rasplatita si mai bine. Am ajuns unde poate nici 5% din emigranti nu reusesc sa ajunga din punct de vedere al carierei... Dar, cind baiatul nostru a implinit 18 ani, sotia s-a decis sa divorteze pe motiv ca nu ma iubeste si ca nu m-a iubit nicodata...
Am fost foarte ranit. Nu din cauza ca pierdeam ceva ce de fapt nu avusesem niciodata ci pentru minciuna in care traisem timp de 20 de ani...

Nici macar nu am incercat sa sa o fac sa-si schimbe gindul. Ce mai puteam sa mai fac? Sa o urasc? Sa-mi fie mila de ea? Eu cel putin am trait cu o iluzie de fericre... Dar ea?... Ea a fost o nefericita!
Nu i-am reprosat si nu mi-a reprosat nimic. Ne-am despartit in bune conditii.

Abia dupa ce m-am trezit din "visul unei nopti de vara" mi-am dat seama ca in viata sint multe lucruri de care sa te bucuri si chiar daca viata iti inchide o usa... sint multe alte ferestre spre fericire.

Nu sint genul de singuratic. Acum am o familie noua. Si sint mai fericit decit am fost vreodata. Iubesc viata si incerc sa-i fac fericiti pe cei din preajma mea.

De aceea comentam si la subiectul "Pina cind sa lupti pentru iubire" ca daca iubirea nu exista nu o poti fabrica si nici nu o dobindesti prin lupta.

Si femeile si barbarbatii au dreprul la fericire. Numai ca de multe ori sintem egoisti, ne multumim sa fim fericiti fara sa ne intrebam daca si celalat partener este la fel de fericit.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."

Dragă Anca Tudor. Problemele apar doar dacă apare,, nepotrivirea de caracter’’ şi ,, nepotrivirea de caracter'' se referă la sex. Aşa că, toate problemele sociale ale femeii (diferenţe de educaţie , de viziune, de cultură ) pe care şi le pune în căpuşorul tău frumos şi drag sunt anihilate de orgasm. Dacă tu trăieşte ,,hieros gamos'' cu bărbatul iubit mai puţin contează statul său social şi educaţia sa. Nu asta e problema fundamentală a femeii, ci iubirea erotică.

manusa mica, mana mica ... deduc ca si gaura la fel!:)))))))))
ha-ha, asta-i rasu'-plansu'...:)))
deduci!...esti o idealista, clar!...iaca o ''nepotrivire de caracter'' si divortu-i gata! hai ca ne ia cu lopataaaaa!!!!!!

p.s.
sa nu cumva sa dai zarazei tenisii tei!!!...nu-s ei christian dior, ci coco chanel!!!...ti i-am cumparat de la en-gros din ''europa''!
dom'le ce s-au emancipat chinezii astia!

___________________________________
semper idem...

Aspectul fizic? Cred că trebuie doar să depăşească un minim, deci l-aş încadra la calificări, unde aş stabili un barem cât de mic, ca să fie trcut de cât mai mulţi (în ambele sensuri).
Apoi, în finale intră în discuţie inteligenţia...

... Ştii, mă gândeam aşa: dacă e să fie vorba de... "urâţenie" (n-am găsit altă rimă), mai treacă meargă, te obişnuieşti - mai ales dacă există compatibilitate; dar dacă e vorba de... "nepotrivire de caracter", deci de trăsăturile alea psihice, atunci pot fi amândoi frumoşi ca din cur scoşi (scuze!), că nu va merge cât hăul...


i>"Nu cerceta aceste legi, că eşti nebun când le-nţelegi!"