Doi oameni stau singuri intr-o camera Unul din ei se uita in jur si realizeaza ca va muri

Daca doi oameni se iubesc puternic o sa lase de la ei si nu exista bariere. Daca sunt insa croiti pe conflict, asta este, ghinionul lor.

Forta insotita de prostie da adesea naster la pagube.
(Euripide)

Un caracter rau, cind dobindeste o putere mare, pricinuieste poporului dezastre.
(Aeschines)

Doi oameni stau mai sus de ceruri:stapinul bun si saracul milostiv.
(Mahabharata)

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Imi pare rau c-ai perceput-o ca fiind atat de trista. Mie nu mi se pare.Sau, mai triste mi se par povestile in care doi oameni stau unul langa altul decenii, prefacandu-se ca se iubesc.
Multumesc de citire:)

Ca in multe alte cazuri, una e eliberarea pe hartie si alta e eliberarea de facto. Legislatia are multe legi strambe, oamenii au o mentalitate deformata - si la noi in Romania mentalitatea s-a schimbat in anii de comunism, chiar daca nu au venit rusi sa locuiasca aici. Asa ca ai dreptate, eliberarea a fost numai oficiala...

La ce te referi cand spui ca barbatii rusi nu si-ar fi strunit femeile autohtone? Parca in comunism fiecare facea ce voia? Trebuia sa urmezi linia partidului. ;)

Te cred ca nu ai vorbit numai din auzite. Asta e cel mai ciudat si mai greu de depasit. Doi oameni stau unul langa altul, vad o intamplare, dar cand povestesc intamplarea unor persoane diferite, fiecare intelege altfel intamplarea descrisa.

Situatiile sunt asemanatoare, dar nu identice. Rusii nu sunt maghiari si invers. Stapanirea ruseasca s-a incheiat oficial dupa 1990, sa zicem... Desi au fost dupa aceea evenimentele din Transnistria, inchiderea grupului Ilascu, Voronin presedinte. Noi am incheiat de ceva vreme problemele cu maghiarii. Probabil din perioada celui de al doilea razboi mondial.

Fireste ca sunt putini cei care isi doresc unirea, respectiv intrarea in UE. Din totalul populatiei trebuie sa scadem rusii. Apoi pe cei inruditi cu rusii. Desi printre acestia din urma sigur exista si persoane cu alte pareri. Apoi mai sunt cei care, desi si-ar dori unirea, ne vad foarte distanti, simt ca nu sunt intelesi de catre romanii din Romania, si ca atare se resemneaza si nu vad nimic bun in unire in conditiile date.

Draga Andrei,

Am dat acum peste mesajul tau si am citit cu interes toate interventiile forumistilor.

Vin sa-mi dau si eu cu parerea daca...nu te superi. Poate ai rabdare sa citesti tot mesajul desi prevad ca o sa ma intind cu el. E greu sa scriu in trei fraze ceea ce vreau sa-ti transmit. Sper sa nu te plictisesc. Imi cer scuze daca o sa o fac. Poti sa te intrerupi cand vrei si sa treci la altceva...faci cum doresti. Sanatate taica si noroc!

Eu personal sunt de parere ca oamenii supraponderali, alcoolici, fumatori inraiti si dependenti de droguri sau de altele, etc.etc.....au o chestie mica de tot la cap. Nu zic ca esti nebun! Stai! Doamne fereste.

Zic ca sunt putin mai slabi mental...nu e nimic rau aici. Asa e lumea, fiecare are slabiciuni de un fel sau de altul. Cum le controlezi e alta mancare de peste...stai ca ajung si acolo.

Am si eu o prietena foooarte buna care de mica este supraponderala. Parintii sunt normali, fratele idem si ea...totusi este supraponderala (sau era...ma rog.). Stai sa vezi.

Dependentele astea de care vorbesc...vin de fapt din subconstient. Exista pe undeva in subcontientul tau o lipsa de ceva (dragoste, intelegere, ceva...o trauma din copilarie...ceva poate de care nici nu-ti aduci aminte acuma) si astazi incerci sa compensezi aceasta lipsa prin mancare (care te face fericit pe moment). Altii beau, altii iau droguri, altii se duc des la femei, etc...Din cauza lipsei ce-o simt in suflet se recompenseaza cu cate ceva (ce-si aleg ei).

Prietena de care-ti zic e o tipa extraordinara (am fost colege, ne stim de mult timp), foooooarte sufletista, draguta (cand nu e supraponderala, altfel...nu i se mai disting trasaturile). Tot ea este foarte vioaie, extrem de in forma, sprintena si nu greoaie. Canta la pian, e arhitecta, are preocupari diverse, etc. Are insa...ceva in subconstient. Eu am discutat cu ea in timp mult despre chestia asta si treptat am ajuns sa fim prietene la catarama, cum rar se intampla in viata. Desi nu mai traiesc in tara de ceva timp imi scriu cu ea mereu mesaje, o sun si stam de vorba, ma vad cu ea de fiecare data cand ma duc in Bucuresti, etc. etc. Cum spuneam tipa e fooooarte ca lumea.

E foarte greu la inceput sa contientizezi si sa depistezi cauza supraponderalitatii (sau a altor dependente). E dificil in primul rand pentru ca oamenii respectivi isi gasesc scuze nenumarate instantaneu de genul: mostenesc pe cineva din familie, am probleme cu glanda (hei...unii chiar au!), e de la stres (bulimie de stres cum zicea I.G. Pascu din Divertis ;-) ), am incercat orice si tot ma ingras, si daca beau un pahar cu apa si se depune, se uita lumea urat daca alerg, etc. etc. Scuzele astea ti le gasesti singur cat ai zice peste. Nu trebuie sa te justifici in fata nimanui si nici nu trebuie sa ai complexe de inferioritate cand rade lumea de tine ca esti gras (o prostie!). E plina lumea de oameni fara busola care toata viata stauuuu si vegeteaza, se uita in jur si dau din gura, rad de unul sau de altul, baga cuie, instiga...fac si ei ce pot, ce-i duce capul. Uite asa se simt mai bine si isi iarta lor toate defectele si porcariile. Da-i in colo...ce-ti pasa de ei, lasa-i in durerea lor. Orice ai face tot nu poti sa-i multumesti pe toti, ocupa-te de tine!

Transforma-te pe tine mai intai in om ca lumea si sa vezi pe urma ce-ti creste si magnetismul (oamenii ca lumea la suflet atrag prieteni si tovarasi precum ei si nu ciurucuri).

Nu te supara pe mine daca iti vorbesc asa...direct si fara ocolisuri. Insa pe undeva exista in subconstientul tau o dezamagire, ceva...habar nu am ce...si incerci sa-ti gasesti refugiul si fericirea (ca o recompensa) in mancare. Asta este adevarul!

Cel ma simplu si logic este sa te duci la un doctor nutritionist si sa discuti cu el dar foarte serios. Sa te apuci de a doua zi sa-ti schimbi viata (regimul alimentar, modul de-a respira, de-a mesteca, de-a gandi) sa te vezi cum esti, EXACT cum esti si apoi - sa-ti imaginezi cum ti-ai dori sa fi. Acorda-ti cativa ani pana la reusita, nu iti propune deziderate pe care nu poti sa te atingi (in trei luni slabesc 100 de Kg. si ma duc la concurs de manechini). Fii realist, fii cu capul pe umeri, fii sincer cu tine si nu te induce in eroare (era sa scriu oroare!).

Gandeste la rece...iesi din corpul tau si studiaza-te din afara ta ca pe un strain. Zic asa...ipotetic, fa o incercare. Ce pierzi!?

Prietena mea si-a rezolvat oarecum problema, a reusit sa dea jos vreo 30 de Kg. si arata omeneste acum. Totusi a ramas cu o mica chestie la cap si cateva complexe. Greutatea ei e mereu oscilanta insa nu mai ajunge sa fie supraponderala atunci cand sare calul ci doar mai plinuta. La ea exista din copilarie o lipsa de afectiune din partea familiei (mama are probleme psihice iar tatal a decedat cu ani buni in urma; fratele nu se implica desi e mai mare ca ea...un tip mai egoist, deh). Da' noi nu depindem de mediu si de imprejurari...suntem stapani pe noi, nu?

E foarte greu sa dai sfaturi asa...de pe margine, realizez asta - lumea e circumspecta si satula de sfaturi d-astea de la oameni care cica le stiu pe toate. Eu una, stiu ca nu le stiu pe toate...cu cat inveti mai multe cu atat iti dai seama ce putin cunosti de fapt ;-). Am si eu lipsuri si nu putine da' ma straduiesc sa le controlez...si nu e usor deloc dar nici nu e imposibil. Nu exista imposibil! Iti garantez ca poti sa faci ce vrei din tine daca iti canalizezi energia exact unde trebuie.

D-aia zic ca nu ar fi rau sa citesti cu mare atentie mesajul asta. Poate la prima citire o sa te enerveze si o sa ma injuri de mama da' daca il recitesti...asa, dupa un timp...poate gasesti aici ceva care o sa te ajute. Fa o incercare, ce zici? Injura-ma cat vrei...da' pe urma reciteste mesajul...;-).

Mi-am dat seama ca esti un tip ca lumea si sufletist, reiese clar din postarile tale. Totusi problema asta cu kilogramele in plus - reprezinta un cui pentru sufletul tau. Scapa de ea! Arunc-o, da cu ea de pamant, fa-o bucati! Sunt atatea chestii in viata de care o sa te lovesti, hai sa-ti antrenezi vointa cu treaba asta slabind. Esti la inceput de drum si trebuie musai sa prinzi un start bun ca altfel...viitorul nu se intrevede prea roz. Sa vezi pe urma ce bine o sa-ti prinda. Te redescoperi ca om si razi si tu de tine...ia uite domne' cum eram, de necrezut!

Acum la final...inchei asa...mai dur: cum domne' sa ajungi sa te domine dorintele si corpul - PAI DOMINA-LE TU PE ELE!!! Ca doar tu (cu mintea, capul si vointa) esti mai presus decat carcasa in care le porti pe toate!

Mancam sa traim nu traim ca sa mancam! La fel si cu altele...nu traim de dragul sexului, a drogurilor, a lu' mama mare sau mai stiu eu de ce.

Capul sus si nu te lasa!!! Eu sunt alaturi de tine, uite crede-ma ca daca am stat sa-ti scriu mesajul asta asa de lung (in loc sa dau la trafalete...tocmai zugraveam...;-) )... se cheama ca imi pasa si nu-mi esti indiferent!

Mult succes, rabdare si sa iasa precum VREI!

(5) Podurile Noi Dunarene

Traficul pe Podul Saligny fiind ingreunat de transporturi grele si multe inspre si dinspre mare, s-a luat decizia de a mai construi in paralel o pereche de poduri la nivelul secolului XXI, lucru ce s-a si facut, dar spre deosebire de cele vechi acestea sunt sudate si lansate ca panouri separate, in plus au in lateral benzi pentru circulatia autovehiculeleor.
Am venit tarziu aici, cand podurile era deja gata, noi am pus calea ferata pe ele si aparatele de compensare a dilatarii sinelor odata cu podul.
Ce ne-au spus constructorii este ca au avut probleme cu o pila in care a navalit apa Dunarii si ca un tablier metalic facut la IPMPB Pitesti s-a lansat gresit si s-a deformat in caderea din Dunare, de a fost nevoie sa se fabrice altul.
Lucram la cca.37 m. deasupra apei si parapetii de protectie erau provizorii, aveam doi oameni la echipa, care nu faceau altceva decat sa se uite la noi si sa tipe:ATENTIE! CADETI!, iar de dormit dormeam pe un slep, am mancat peste 6 luni de m-am saturat!
Frumos a fost la receptie cand ambele fire de circulatie erau pline de locomotive( asa s-a facut proba statica) iar noi de pe mal vizam in Franjuri Moire starea de tensiune a pilelor si a tablierelor( scuze pentru detaliile prea tehnice).
Oricum pentru Romania a fost o mare reusita, insa circulatia s-a desfasurat cu mare grija pana s-au efectuat si testele dinamice de sarcina si suprasarcina.
Asa ca Motzoc poate sa se mandresca cu munca lui la alt obiectiv mare al Romaniei, am uitat sa va spun ca sunt cate 12 aparate de compensre pe fiecare fir, putandu-se misca pana la 325 mm.

honey, iti place sa ma intepi...asa crezi tu ca am s-o uit? dramatizez,ai?hmmm...nu-ti doresc sa suferi din dragoste vreodata...am iubit-o, o iubesc mai mult decat orice...inainte de ea am avut destule relatii, experiente, am facut cateva fete sa sufere, chiar am stricat o casnicie, tineri casatoriti, a suferit tipul enorm, o iubea...eram mai necopt pe-atunci, nu cred ca as face aceeasi greseala acum, tinand cont ca erau prieteni de familie cu familia fratelui meu...acum cred ca asta mi-e pedeapsa de la Dumnezeu, m-a facut sa-mi pierd capul dupa Georgiana, sa o iubesc mai mult decat orice pe lume, si acum mi-a luat-o...
Am ajuns departe cu uitarea, spui tu? mda... Dupa cum am spus, noroc de prieteni, adevarati prieteni, tinand cont ca 2 ani de zile, le-am cam intors spatele...in doi ani de zile nu am vazut altceva inafara de EA. Eram numai noi doi si atat...zi de zi...nu-mi suporta prietenii, colegii, nimic...A fost o dragoste sufocanta, pasionala,...si cum spuneam, acum de cand a plecat (caci ea e plecata acum in Italia, sigur), am dormit mai mult pe la prieteni, prietene, nu puteam sa stau singur pentru ca innebuneam...stiti ce-i aia ca aveam/am o amintire,ceva care sa nu o includa si pe ea?Singura muzica care o ascult acum e house(ei nu-i prea placea), caci in rest orice melodie as asculta imi aduce aminte de ea...sincer, nu credeam ca o iubesc atat de mult, sau ca am sa sufar atat de mult...si daca ai citit mesajele trimise de ea, ti-ai da seama ca si ea ma iubea la fel de mult...dar alea sunt doar niste mesaje, inchipuiti-va ce fel era cand eram impreuna...de aceea nu pot accepta realitatea asta cruda si asa de brusca cum ca s-a trezit deodata, maturizat, ascultat familia, sau mai stiu eu ce, si a plecat in Italia...ea mi-a spus pe la inceputul relatiei ca din partea matusei ei se ocupa cu farmece, si ii era frica sa nu ne faca ceva, mai ales cand incepusera sa o preseze sa ma lase...plus ca stiam ca bunica-sa cunoaste femei care dau in carti, cafea, i-au dat si ei de cateva ori...aa, sa va spun o chestie... a fost acum ceva timp in urma de i-a dat una in carti, chipurile are har, se duce numai lume buna la ea etc...(ea cred ca s-a dus sa vada daca eu o iubesc cu adevarat sau daca o insel...era cam geloasa din fire, adica extrem de geloasa..)...si i-a spus ca lucruri din trecut (care i se potrivisera spunea ea), si din prezent...i-a spus ca este cu un baiat bun, ca invata (sunt student) dar si munceste (asa era), ca o iubeste mult, ca mai sunt si alte fete care ii dau tarcoale, dar el nu are ochi pt niciuna (asa era, nu am inselat-o niciodata, ocazii fiind), i-a spus chiar ca o sa fim impreuna, ca o sa am bani mai tarziu, ca o sa avem nu un copil ci doi, ca am multi dusmani, multa lume e impotriva noastra, apoi i-a spus ca pe ea o asteapta un drum lung, ca va avea un drum in strainatate, dar sa aibe grija ca e ceva rau, ca ar fi o cumpana, ceva...cam atat ce am retinut eu de la ea...eu nu credeam in ghicitoare, ii spusesem sa nu se duca, imi era frica pe de-o parte sa nu-i spuna aia cine stie ce prostii, si sa se indeparteze ea de mine, eu stiu...dar daca am vazut ca i-a spus de bine (despre mine), mi-am zis ei lasa ca-i bine, o sugestioneaza pozitiv chestia asta...sa nu va spun ca mai tarziu m-a convins si pe mine sa merg, eu care nu credeam dar am spus ei hai sa fie din curiozitate...(vroiam sa fie doar o simpla replica pt honey dar m-am lasat dus de val...ei lasati, mai adaugati asa o mica piesa la puzzle-ul povestii mele)...deci am mers cu ea la ghicitoarea aceasta, o femeie la vreo 40 ani, femeie bine, plina de aur normal, casa mobilata normal, icoane ca la orice familie de crestini, era credincioasa chipurile, ne-a povestit si cum s-a apucat ea de ghicit...cu multi ani in urma facea niste drumuri la un spital din Iasi, sotul ei era bolnav nu stiu de ce, si acolo a intalnit o femeie doctor si in stiintele astea de parapsihologie...si acea doctorita cica i-a a simtit asa ca ea are o energie mare pozitiva, au intrat in vorba, s-au imprietenit, a indrumat-o pe calea aceasta, a invatat-o sa-si foloseasca energia etc etc si in ziua de azi corespondeaza chipurile cu mai multi mari parapsihologi din tara, ne-a dat ea nume dar nu am retinut, nici nu ma interesa, abia mai tin minte ce mi-a dat in carti...defapt astea ni le-a spus dupa ce imi daduse incarti... eu credeam ca o sa fiu singur in camera cand o sa-mi dea, dar ea a lasat-o si pe Georgiana...(de aici m-am indoit si mai tare de ce avea sa-mi spuna, caci poate nu ar fi spus ceva ce nu i-ar fi convenit Georgianei)...mi-a dat in vreo 4 sau 5 perechi de carti, nu mai tin minte...toate diferite...eu chiar nu mai tin minte ce mi-a spus...decat dupa cum i-a spus si Georgianei, ca am dusmani, prieteni care ma invidiaza, (nu asta e ordinea, spun si eu cum imi amintesc), ca in alta viata am fost un om mare, imparat intelept :), ca sunt destept, caci prin munca voi avea bani (normal ca nu pot crede asa ceva, dar cel putin ma ajuta sa ma autosugestionez pozitiv), multi oameni vor depinde de mine, mi-a spus de mai multe ori asta, ca o sa fiu cica un om mare cu influenta, si ca multi vor depinde de mine (nu radeti mai, eu spun ce mi-a spus), ca eu sunt protejat de un fel de stea, inger, nu stiu,ca asa vede,ca ceva ma protejeaza mereu...mi-a spus ca Georgiana ma iubeste ca nu stiu ce, ca nu are altceva in gand decat pe mine(mmm, asta credeam caci asa era pe-atunci, vedeti in mesaje), ca o sa fiu fericit alaturi de ea (da, ca acum!), mda si daca-mi aduc aminte bine parca mi-a spus ceva de o durere, de un necaz sa am grija (da, dar lasa loc la interpretari, prea evaziv ce spunea ea, ca la horoscopul de zi cu zi, poti face tu conexiunile in asa fel incat la sfarsitul zilei sa spui ca ti s-a potrivit), dar o sa treaca, am sa pun la spate (sigur pun la spate), si parca mi-a spus si mie, da mi-a spus si mie de un drum in strainatate, care o sa-mi aduca satisfactie (dar de unde, eu niciodata nu m-am gandit sa plec, nu vreau sa plec, dar...in fine...), si cam atat ce mi-aduc aminte pe moment...si ne-a spus la plecare sa venim la ea peste ani si sa-i spunem cum o mai ducem (hmm, nu mai stiu eu sa ajung acolo, Georgiana m-a dus,si era destul de greu e ajuns, ca i-as fi spus eu ce fel o mai duc...chiar, la naiba trebuia sa-mi fi noatat adresa)...da fratilor, v-am spus si asta...adevarul ca faza cu drumul ei in strainatate s-a adeverit...:))...
...am deviat de la subiect, da honey, si dupa cum spuneam tu ma mustri ca gata, in cateva zile am sa uit de ea...am spus ca am gasit pe cineva, nu ca am o relatie, sunt fericit etc...deocamdata am sa pastrez distanta, nu am sa ma arunc cu capul inainte, si sincer nici nu pot...dar chiar voi spuneati ca e bine sa-mi revin, sa-mi vad de viata in continuare...asta incerc sa fac...cand am ramas fara ea, parca stiti ce-am simtit? parca am ramas fara punct de sprijin, parca mi s-au naruit toate visele, planurile, eram dezorientat (defapt inca sunt), mi se pare ca nu mai are sens viata mea etc...ei iarta-ma daca acum incerc sa-mi gasesc un alt punct de sprijin, un substitut ceva, sa ma pot iar concentra asupra a ceea ce vreau de la viata...incerc sa-mi pastrez ratiunea in gandire...chiar nu stiu ce fel par acum din afara, ma bucur ca am dat de site-ul acesta, asa am putut spune lucruri pe care prietenilor mei nu le-am putut spune, sa nu par prea patetic...de la voi mai primesc cate un sfat, mai ma mustrati mmm, e bine...va multumesc...
multumesc shtevia pentru sfat, cand dau de bani am sa incerc sa procur cartea, am gasit site-ul de unde s-o comand, dar cred ca vorba lui cata, deocamdata eu si God...daca Dumnezeu crede ca-i femeia potrivita pentru mine, o va aduce inapoi...

nu chiar! nu in sensul in care ai pus tu intrebarea...adica sa ma gandesc cam cum ar fi reactionat x sau y in locul meu, ce ar fi facut...
in schimb am incercat sa invat ce-i mai bun de la fiecare. in sensul ca am invatat sa am rabdare cand trebuie de la batranul, sa fiu blanda si sa-i ocrotesc pe cei mai mici de la strabunica. o buna prietena de-a mea mi-a aratat cum este o mama prietena cu puii ei, o alta amica mia- demonstrat ca "prietenul la nevoie se cunoaste". un bun prieten m-a invatzat ca prietenia poate dura indiferent de timpul si distanta ce stau intre doi oameni, iar "sora" mea de suflet mi-a aratat ca vointa umana poate face minuni.
la ananghie insa, nu m-am gandit niciodata cum sau ce ar face vreunul dintre ei. i-am intrebat pur si simplu, punand cap la cap parerea fiecaruia pentru a-mi face o imagine de ansamblu si a gasi solutia cea mai optima.
nu as putea sa numesc oamenii din jurul meu "oameni pe care i-am luat ca model". dar pot sa afirm ca sunt persoane de la care am invatat multe lucruri bune :)

eu sunt la poli in anu 3 si nu mi se pare normal sa platesc milioane pe luna pentru niste conditii infecte de camin, supracazare bineinteles in timp ce altii dau spaga si stau singuri in camere de 4 persoane; nu mi se pare normal sa se reduca numarul si valoarea burselor de merit (nu e cazul meu, dar sunt oameni care chiar isi dau silinta) cat despre dotari nu am ce comenta, in buncarele alea de sali de curs ingheti si cu 3 haine de iarna pe tine. ar fi absurd sa cer geamuri pe coridor ca sa nu ma imbolnavesc iarna stand in camin, ar fi absurd sa cer si un paznic ca sa nu mai intre toti tiganii cand au ei chef... dar dimineata cand ma trezesc si trag aer in piept mirosul ma ustura si sunt mandru sa fiu roman. dar as fi si mai mandru sa nu fiu.

ai perfecta dreptate. Ai scris foarte frumos, ai descris perfect ceea ce traim multi dintre noi. Un singur lucru nu inteleg. De unde vine nevoia de comunicare virtuala daca ai alaturi oameni dragi? Pt ca nu-i tii pe cei dragi doar ca bonus suplimentar de sarbatori. Ii ai tot timpul in preajma, iar daca sunt la distanta, tot cu ei iti doresti sa comunici.
Poate ma insel, dar cred ca cei care isi cauta prieteni pe net sunt cei care nu si-au gasit perechea. Poti sa ai multi prieteni si prieteni de o foarte buna calitate, daca tu inca iti mai cauti sufletul pereche, cred ca o faci tot timpul, constient sau nu. Nu stiu daca ne asteptam sa-l gasim pe net, dar si cautarea isi are farmecul ei. Nu toti sunt singuri, unii au langa ei pe cineva, dar sigur se simt neimpliniti in acea relatie si de aceea continua sa caute. Uneori ma uit in jur si ma sperii de cate rabaturi pot face unii dintre noi doar ca sa nu fie singuri. Oare ei nu stiu ca cea mai grea singuratate e cea in doi? Si cu toate acestea spaima de singuratate pare sa fie mai mare.
Oare exista oameni atat de singuri incat sa petreaca cu cainele sarbatorile? Asta daca au un caine. Eu nu cred ca am cunoscut astfel de oameni. Exista batrani care au ramas singuri, pt ca cei dragi ai lor s-au mutat dincolo, dar nu despre asta discutam. Batranii nostri nu cred ca stau singuri pe internet, ei sunt cu sufletul alaturi de cei dragi. De noi, cei inca nelinistiti, ne ocupam.
Si poate, daca suntem sinceri, recunoastem ca toti speram ca de sarbatori sa se intample o minune. Speranta moare ultima, sau nu moare deloc? Poate ca orice iubire este efemera, dar ce frumoasa e! Virtuala sau nu

eu spre un capat al lumii, el spre celalalt, si impotriva vointei noastre.
Despartirea de cineva drag, e mai intotdeauna impotriva vointei (cel putin) unuia dintre implicati.
Exista doua tzeluri posibile: A gasi o solutie care sa evite despartirea sau a ajusta inca odata "tehnicile de resemnare".
Drumul catre unul din zeluri e mult usurat de situatia in care despartirea contravine intereselor tuturor (ambilor): In prima varianta pentru ca vor gasi mult mai usor impreuna solutia evitarii despartirii - in acest caz, unul va trebui eventual sa-si perfectioneze tehnica de renuntare (o derivata a tehnicii de resemnare).
In varianta a doua, durerea impartasita cantareste doar pe jumatate ceea ce ar usura durerea fiecaruia. Se zice. Personal nu sustin insa aceasta teorie.

Stiu, sunt genul de explicatii pe care mi le-as fi dat si singura, dar acum imi par prea abstracte ca sa mai aiba puterea sa ma convinga.
Si totusi, sunt singurele pe care cei care au intalnit vreodata iubirea le pot da. Pentru ceilalti si iubirea in sine e ceva abstract.

Ce faceti cu o iubire care agonizeaza? Ce faceti cand fiecare kilometru in plus, fiecare clipa in plus departe unul de altul devin de nesuportat?
Intre o iubire care agonizeaza si numarul de kilometri nu exista o legatura nemijlocita. Iubirea poate agoniza si in camera de alaturi, dupa cum poate inflori de fiecare data si mai viu la fiecare noua intalnire intre doi oameni aflati luni de zile la mii de kilometri distanta.
Problema este de obicei increderea, respectiv indoiala.

Daca da, cum faceti sa va consolati, sa uitati? De unde gasiti putere si sens sa o luati de la inceput cu altcineva?
Atunci cand o iubire exista si partenerii sunt purtati de soarta in directii diferite impotriva vointei lor, atunci problema nu se pune asa. Daca "impotriva vointei noastre" are alt sens, atunci si agonia capata alt sens, dar atunci nu mai putem vorbi de despartire "impotriva vointei noastre" ci mai degraba de despartire de comun acord cu regrete impartasite. Iar atunci cand intervine SIGURANTA rupturii, prelungirea unei agonii are la fel de putin sens ca si credinta intr-o revenire a initiatorului despartirii.
Am scris "siguranta" cu majuscule, pentru ca o iubire adevarata justifica speranta, intrebarile si nu cunoaste mandria care ne impiedica de multe ori sa deschidem teme pe care le stim prezente dar pe care nu concepem sa le deschidem noi. De-abia cand exista siguranta nemaiputintzei de a continua, de-abia atunci este valabil ce am scris mai sus.

Care sunt tehnicile voastre de renuntare? Sau de resemnare. Sau tehnicile voastre de a nu renunta.
Nu stiu daca exista tehnici de renuntare, daca facem abstractie de raspandita metoda a usii trantite pentru a nu auzi raspunsul la acuzatiile aduse celuilalt.
Nu stiu nici daca exista o anume tehnica a resemnarii. "Sunt un looser" nu este concluzia la care trebuieste sa ajunga cineva care sufera o deziluzie.
Cat priveste tehnica de a nu renunta, cred ca putem vorbi de ea atunci cand e vorba de cariera, de cumparat pantofi sau de incercat o retzeta de atatea ori pana prajitura reuseste.
Cand vorbim de iubire, renuntarea este parte din ea ca si triumful, puterea si culoarea.
Nu putem sa nu renuntam la iubire atunci cand se vadeste intr-un fel sau altul, ca ea de fapt n-a fost cea adevarata, sau exista doar in proportie de 50%.

In final iubirea, recunoasterea inceputului sau sfarsitului unei legaturi, lupta cu peretii goliti de lumina se desfasoara dupa strategii individuale. Retzete nu exista, oricat le-ar place unora sa le propage.
Sfatul meu e, sa nu cauti - respectiv sa nu accepti - sfaturi in ceea ce priveste strategia ta.

... m`am trezit ca`n fiecare dmineatza cu fata la pat! HhH? dar nu`s nicidecum pe un pat, stau pe niste paie umede, intr`o "casa" care dupa cate observ este sapata`n pamant! ma umple un aer atat rece care trezeste`n mine un simplu gand: un simplu vis! constient ma las furat de el ...
... Soarele este aproape de rasarit .... afara fiind ma uimesc continuu si nu pot sa ma satur de panorama, de parca as fi printr`o farama de timp de la inceputurile acestuia. "casa" aflata undeva pe o colina, daca ma lasati a numi acea mica denivelare a Pamantului; in fata mea, prim plan, o campie intinsa, formata dintr`un verde nemaivazut presarat ici colo de cate o pata de culoare pura; undeva in stanga un ochi de apa, din care cativa "oameni" incearca, dupa cate vad si imi imaginez ( instrumente si tactici inedite ), sa prinda "ceva". undeva in al doi`lea plan incepe o padure deasa si vie ... cerul senin, culoarea smaraldului ... dar ... intr`un punct apropiat, undeva in dreapta pare sa se tina o adunare, sau ceva de genul acesta, pentru ca vad ca un grup de "oameni" stau in jurul unuia, cu privirea fixa spre el si`l asculta! "imbracat" altfel de cat ceilalti, l`am remarcat din prima clipa (cam cum ati remarca voi un om gol mergand pe strada), pare sa fie un fel de preot scump al vaticanului; si spun asta pentru ca`l vad imbracat intr`un "costum", oarecum haios, o combinatie de alb cu galben, pe cap purtand un fel de coif cu un cerc portocaliu deasupra fruntii. Sunt martor la o adevarata "orgie religioasa" cand pe cer isi face aparitia Maretul Soare! striga`te,
plecaciuni, "pescarii" s`au alaturat si ei adunarii ... presupun ca acum isi spun "rugaciunea de dimineata" ...
...ZzZ...
Back to reality!!!
Daca mi`ati fi spun acum 5 ani ca dumnezeu nu exista, va credeam eretici ... acum daca`mi spuneti ca dumnezeu exista va spun "Fuck off"!!
Ca de ... dumnezeul vostru e doar un alt zeu dintre miile de zei existenti, si biserica voastra .. fie ea crestin`ortodoxa sau catolica, fie ea baptista sau mai stiu eu ce viziune a mai avut vreunul in momentul asta si si`a zis: "Imi fac propria biserica!" .. cea mai desteapta prostie realizata de cand e lumea ... Nu doresc sa fiu in turma unui dumnezeu, in care oile pentru fiecare greseala comisa de ele constient de cele mai multe ori, exemple sunt cu duiumul, spun :"dumnezeu este suparat pe mine!", sau "Cu ce ti`am gresit doamne!", ori in mintea lor blasfemiaza constient; in care oile lui au vorbe precum "**** dumnezeii ma`ti", "Cristosu` ma`ti" , ori alte cuvinte puse cap la cap care sa`l includa si pe "dumnezeu". Am realizat ca dumnezeul vostru este o simpla papusa si biserica voastra o simpla cusca pentru a tine pe cei slabii in lesa! Pentru ca oamenii se simt mult mai bine cand sunt protejati de cineva si le este mai usor , am mai spus, sa spuna "dumnezeu asa a vrut!", "de ce esti rau cu mine?!", "cu ce ti`am gresit?" si sa dea vina pe altcineva pentru greselile facute de ei, decat sa recunoasca "Da,eu am gresit!" (asa ceva doar la prea putini oameni am auzit!) ... Si daca ar fi sa ma leg si de biblie ... este cea mai vanduta carte a tuturor timpurilor, tinuta in casa de multi "crestini", dar citita de prea putini (exclus) ... Daca Eu acum as putea merge pe apa ce a`ti crede despre mine ?? ca sunt posedat de diavol ??? Daca Eu as transforma apa`n vin si as putea sa`nvii un om ... ce v`ati spune ? Este diavolul in persoana! Inseamna ca si ""fiul" dumnezeului" vostru este diavolul si chiar "dumnezeul" vostru diavol! Si`mi permit, intr`o lume in care din ce in ce sunt multe nepermise, sa spun ca "crestinul" roman, in general, inghite cam tot ce i se zice! Ma intorc la "dumnezeu" ... Daca as admite existenta lui, m`ar incurca biserica si biblia, si mi`ar veni in cap urmatoarele : Daca dumnezeu a creat lumea, vazutele si nevazutele, plantele si animalele, si pe magnificul om ... atunci inseamna ca`n toate din tot ce am spus zace o picatura imensa din dumnezeu ... Daca omul este creatia lui dumnezeu, inseamna (imi permit iarasi) ca creatia omului este implicit creatia domnului ... asa ca va pun urmatoarea intrebare : Cum v`ar fi sa vedeti pe cineva care se`nchina in fata calculatorului ? Sau unul care venereaza un chistoc de tigara? Sau altul care ridica`n slavi o foaie de hartie? Sau pe altul care face plecaciuni in fata unui copac ? oare sunt nebuni acesti oameni ... sau se afla printre putinii care cu chiu cu vai si`au deschis ochii, larg inchisi de restul "oamenilor" ... Eu am ales sa fiu singurul meu Dumnezeu, si`mi ghidez actiunile interrelationare si cele marunte dupa propia valoare morala! Pentru ca asta si este Dumnezeu : o valoare morala, tot ce ma inconjoara, implicit eu!
... unii ma vor crede nebun ... altii poate doar un pic deplasat ... altii doar un alt om normal ... eu aici mi`am incheiat visul ... ma intorc si`mi continui linistit firul vietii!

pentru everlast
Nu stiu nimic, ai dreptate. Nu am incercat sa explic, ci exactinvers, am incercat sa exprim ceea ce am simtit. Fireste ca am esuat lamentabil, neexistand o posibilitate reala de a tanspune in cuvinte iubirea. Normal ca ma contrazic. Sunt o fiinta contradictorie.
Nici eu nu am avut rabdare sa citesc ceea ce ai scris tu in intregime.
Prima oara a fost dezamagire, a doua oara si tristetea a fost divina.
A treia oara a fost total si cand s-a terminat, s-a terminat cu totul, fara pareri de rau, fara tristeti, fara nimic.

pentru unicul
Ai dreptate, pe femei le fascineaza iubirile neimplinite. Unele chiar au un cult pentru asa ceva. Poate ca ele simt ca in acest fel iubirea atinge culmile, poate ca masoara iubirea dupa “cantitatea” si intensitatea suferintei.
Si esti simpatic cu femeile sunt vinovate pentru moartea masculilor.. :) Intotdeauna a fost asa.

pentru victor c
E-mailul este: casandra_radu@yahoo.com



pentru Cri Cri
Textul l-am scris inainte de a citi Osho. Extrasul despre gelozie l-am inserat acuma, cand am trimis textul spre publicare pentru cafeneaua.
Referitor la “confuzii”, perceptia expriamta iti apartine. Perceptia este unica si personala, nu am ce reprosuri sa aduc perceptiei altcuiva.
Cat despre “Nu poti iubi pe cineva si sa-i spui in acelasi timp: "sinucide-te daca asta te face fericit; eu te iubesc prea mult ca sa ma opun dorintelor tale!" - nici nu era vorba despre asa ceva. Era vorba despre :”Vrei sa fii cu altcineva...fii daca asta te face fericit, cine sunt eu sa ma opun dorintelor tale?”
”Ma rog... a face "portretul" iubirii mi se pare deja pretentios. Nimeni nu e chiar atat de intelept.” Nu am intentionat nici o clipa sa fac portretul iubirii. Un portret al iubirii ar putea mai degraba fi realizat prin muzica decat prin cuvinte. Muzica exprima mult mai mult decat cuvantul.

pentru angyal
E foarte bine ca ai trait. Ai avut noroc. Nu stiu cat de multa putere iti poate da o amintire...dar e bine sa nu folosesti o amintire frumoasa ca un refugiu in fata realitatii. Ceea ce a fost, oricat de frumos a fost, nu se mai intoarce. Si cu cat e mai frumos cu atat suntem (sau poate ar trebui) sa fim constienti de ireversibilitatea acelor clipe.

pentru lavdyi
Faptul ca cineva este de acord cu mine nu-mi aduce bucurie. Ma bucur cand cineva ma critica si descopar un element nou, ceva care mi-a scapat. Sau un alt punct de vedere.
Daca dezaprobi ceea ce am scris, te rog, scrie. Nu am venit aici ca sa fim de acord unii cu altii si sa ne laudam reciproc ce grozavi suntem.
Nu am trasat standarde de calitate. Textul e incercarea de a exprima o experienta personala. Subliniez personala. Cel putin in materie de sentimente nimeni nu poate sa spuna ce e bine si ce e rau. Fiecare traieste in felul sau. Poate ca exprimarile noastre se aseamana, dar cel mai probabil trairile sunt pur personale. Poti critica ideile cuiva, dar cum sa critici felul in care simte?
Si crezi ca eu nu alternez in felul descris de tine? Si eu ca orice muritor de rand. Dar cum s-a intamplat, macar pentru cateva momente sa simt altceva, mai presus de aceste lucruri. Si eu am “pesudo-iubit”, si eu am crezut ca iubesc, si eu am confundat pasiunea cu iubirea, si eu m-am atasat, m-am cramponat, am fost geloasa...toate alea. Dar am cunoscut si alte trairi. Asta am incercat sa transpun in cuvinte.

pentru Belle
Uite ce a raspuns persoana careia ii era adresata scrisoarea (scrisoare continand mai putin pasajul citat):
“Am avut o zi grea azi, zi care nu s-a terminat inca. Desi a mers totul bine, am venit acasa obosit, agitat, conectat inca la nebunia de dincolo de ziduri. Primul lucru pe care l-am facut, cu speranta, a fost sa-mi verific mail-ul. Multumesc. M-am adapat din cuvintele tale. Orice ai scrie ar fi pentru mine un dar nepretuit. Dar nu a fost orice. A fost mult mai mult. Profund, neformal, sincer, venit din inima, coplesitor. Nu incerc sa-ti raspund, nu incerc sa comentez, nu incerc sa analizez. Gust. Simt. Ma bucur. Nu ma intreb de ce, nu caut explicatii. Este ceva inedit, prea puternic pentru a fi cuprins in imaginea cuvintelor. Imi aduce liniste. Nu calm. Linistea concentrica unei bucurii profunde. Nu sper, nu astept, traiesc. E clipa. Renunt (n-am mai facut-o) la reprimari, la masti. Si nu ma simt vulnerabil, descoperit. Atins, insa, in strafundurile fiintei mele. As vrea sa stau o vesnicie sa te ascult, sa-ti vorbesc, sa te privesc. Dar clipele astea chiar pot dura o vesnicie. O stiu.”

Te cred ca fugeai. Cei mai multi fug, chiar daca ar vrea sa stea. Lasitatea e mereu o optiune convenabila, te scuteste de riscuri, de frica si de emotii.
Subsemnata prefera sa riste, si daca e sa regrete, sa regrete ceea ce a fost si nu ceea ce nu a fost, intrebandu-se ce ar fi putut fi daca...

pentru zaraza sc
Nu este nimic rau in a trai pentru altii. In sensul de –ai iubi, de a face totul pentru ei, de a-i ajuta, de a fi acolo si a-i sustine, la bine si la greu. Poate ca iubirea este poarta mantuirii.
Iubirea e un “loc” bun de unde sa incepem...

pentru Alexandros
Si mie imi place. E oarece afinitate intre ideile noastre.
Ceea ce am scris nu a fost gandit. A fost trait si apoi transpus in cuvinte, cu neajunsurile de rigoare ale exprimarii, desigur. Cred ca asta a fost ultima tentativa a a incerca sa exprim ceea ce nu poate fi exprimat in cuvinte. Cum ziceam mai sus, am scris inainte de a “face cunostinta” cu Osho, extrasul a fost adaugat pentru publicare.
Poate ca iubirea pentru o fiinta umana deschide calea catre iubirea pentru Dumnezeu. Nu stiu cum ar putea cineva sa-l iubeasca pe Dumnezeu daca nu a iubit o alta fiinta umana.
Altruismul nu paote fi intins pana acolo...asa este...dar te poti trezi ca asa simti.
Da, poate ca a inselat. Poate ca a fost cu altcineva de la bun inceput si eu nu am stiut. Poate ca am aflat pe parcurs, dar asta nu a facut sa nu-l mai iubesc, ci doar sa incetez sa ma mai vad cu el.
Nu am zis ca nu as crede in iubirea la distanta. Nu e vorba de a crede sau nu. Se intampal uneori sa nu poti fi cu persoana iubita, sa existe distanta fizica intre voi. In text m-am referit la o altfel de distanta. Distanta care exista intre doi oameni, fizic impreuna, dar sufleteste foarte departe.
Nu e vorba ca pasiunea si atractia sexuala nu ar fi obligatorii sau ca ar fi. Sunt firesti, naturale si eu sunt pentru tot ceea ce este natural. Dar pasiunea inceteaza cand stii ca nu esti singurul/singura. Iubirea nu. Asta e diferenta.
Revino :)

E drept ca femeile trec mai greu peste aceste momente de singuratate. Tragismul e mai mare la ele, mai ales ca nu se exteriorizeaza ca barbatii si deci nu stii cum sa procedezi. De multe ori vor rezista si vor ramane singure, pentru ca asa s-au obisnuit in timp. Dar barbatul nu poate singur...el va cauta mereu sa nu fie singur. Insa mesajul meu este ca la multe situatii am vazut ca sunt familii formate din doi oameni singuri, adica nu au ce sa-si spuna si e deci o singuratate in doi. Asta mi se pare mai grav decat sa fii singur-singur. Decat sa fii cu cineva mai singur decat tine, mai bine traiesti singuratatea singur. E o chestie, nu?
De asemenea lucrurile in viata trebuie facute la timpul potrivit, altfel nu mai are nici un farmec. De multe ori oamenii se insingureaza dupa un divort sau o relatie esuata din cauza asteptarilor care le-au fost inselate prima data si ei cred ca si la viitoarea relatie se va intampla asa...E reflexul pavlovian.De aceea chiar daca vor gasi pe cineva potrivit mai apoi, in mintea lor se va desfasura filmul evenimentelor de la prima relatie si-l vor raporta mereu ca la un sablon stricat. Singura solutie cred eu, e sa ne plecam capetele in rugaciune la o biserica orarecare si sa meditam ce e mai bine de facut...Cine stie?...poate Domnul a vrut sa fim singuri, noi burlacii, si prin asta ne pune la incercare...dar poate foarte bine e sa apara de unde nu te astepti partenerul sau partenera si atunci trebuie sa fii pregatit macar sufleteste(duhovniceste).Suntem fiinte sociale si este imposibil sa nu gasim pe cineva apropiat sufletului nostru, totul e sa nu fie muuult prea tarziu. Cu bine,ca raul vine!

Stiu eu de ce nu m-am casatorit :)
Sunt cu persoana pe care o iubesc. Daca nu iubesc pe nimeni, sunt singura.
Nu se pune problema intre a alege casnicia sau iubirea vietii. Cand iubesti pe cineva si depinde de tine sa fii cu acea persoana, cu ea esti.
Daca nu, iti creezi o dilema, ca vai vezi Domane m-am indragostit, “dar cum sa dau cu piciorul casniciei, cum sa imi ranesc partenerul..” care de altfel o fi foarte “fericit” cand de fapt nu e iubit. Deseori in asemenea “indecizii” in numele iubirii, cel care e casatorit dar totusi indragostit alege calea cea mai jalnica, a unei relatii paralele. Asa, ca sa aiba si capra si varza...care iubire?!
Dimela nu exista cand iubesti. Esti cu persoana iubita. Ca e sotul/sotia sau ca este altcineva. Si esti doar cu acea persoana, nu mergi in paralel, nu minti si nu te minti.
Cand renunti, niciodata nu renunti la iubirea vietii. Nu se poate renunta la asa ceva decat daca nu a fost iubire. Mai exact in asemenea situatii, nu e vorba ca renunti, e vorba ca alegi altceva – alegi sa fii cu cel cu care te-ai casatorit. Si alegi asta din diverse motive – siguranta, confort, obisnuita, frica de schimbare, bani sau alte avantaje. Fiecare are motivele sale personale. Dar sa sustina ca au renuntat la iubirea vietii lor mi se pare chiar o prostie. Dar ce sa faci, e greu sa fii sincer si cu tine insuti, darmite cu altul.
Daca ramai cu sotul/sotia, iubind o alta persoana, ce bine ii faci? Se spune, cinic ca ceea ce un om nu stie nu ii poate face rau. Poate ca si acea fiinta are dreptul de a fi iubita, iar tu stai langa ea, o amagesti cu falsa ta iubire si mai rau, poate mai ai si o relatie extraconjugala. Ce viata ti-ai construit, ca inima ta bate pentru altcineva? Lucrurile sunt mereu schimbatoare. Poate la inceput ai iubit persoana cu care te-ai casatorit, dar iubirea a trecut, a ramas atasamentul. Da, exista un aorecare confort. Dar nu este multumire, nu este iubire. Si e firesc sa-ti doresti iubire, asa ca vei cauta in alta parte ceea ce nu ai...si intr-o buna zi te indragostesti de altcineva.

Sa vedem ipotezele propuse – daca ma indragostesc de un barbat casatorit., Nu reprim nimic, nu am de ce. Insa depinde de el ce va hotara, daca ma iubeste si alege iubirea sau ramane cu sotia, alegand cunoscutul, confortul, siguranta. Chiar daca altii ar suferi – in acest caz sotia – pana la urma adevarul este adevar si mai bine il infruntam decat sa traim in minciuna. In nici un caz nu accept sa ma iubesc clandestin. Aceasta nu face decat sa sporeasca sirul mincinilor si al prefacatoriei. Sa stiu ca el isi ia gentuta de antrenament si ii spune suav celei de acasa: draga mea, ma duc la antrenament, vin mai tarziu. Si apoi vine la mine si-mi declara iubire si...restul. Mai bine ne vedem fiecare de ale noastre. In acest caz baratul are o pasiune, isi doreste o aventura. Daca nu ma iubeste, asta e, imi ramane doar sa accept realitatea si sa imi vad de viata mea.
A doua ipoteza – in ce ma priveste, partenerul meu nu ar ajunge sa traiasca iubirea vietii lui, fiind in acelasi timp cu mine. Daca simt ca lucrurile nu merg, il provoc la o conservatie sincera in care sa ne spunem totul, oricat de dureros ar fi. Daca as afla asa ceva, trecand peste durerea pe care as simti-o, i-as spune ca daca o iubeste pe ea, cu ea trebuie sa fie, nu cu mine. Si chiar daca este indecis, eu mi-as face bagajele si as pleca. Ce rost are sa stau cu un om care nu ma iubeste? Poate ca am sansa sa intalnesc si eu iubirea vietii mele, dar asta sigur nu se va intampla daca stau cu un om care iubeste pe altcineva. Nu am cum sa nu tin, cel putin, la partenrul meu. Chiar daca nu mai suntem un cuplu, ramanem, in ce ma priveste amici. La mine va gasi un sprijin, o vorba buna, pentru ca am avut o viata impreuna, pentru ca tin la acel om si asta nu are legatura cu faptul ca nu mai suntem impreuna ca si cuplu ori ca iubeste pe altcineva.
Nimeni nu poate spune cand o iubire este adevarata. Cel mai adesea nu aflam niciodata cat de adevarata este iubirea celuilalt pentru noi. Insa putem sti cat de adevarata este iubirea noastra pentru acea persoana. Daca avem curajul de a lasa prostiile la o parte si a ne privi pe noi insine si a recunoaste ceea ce simtim cu adevarat.
Cat despre celula de baza a societatii...pai daca intr-o familie nu este iubire, atunci familia aia este degeaba si mai ales copii au de suferit. Ei sunt sensibili, ei simt atat de multe! Cum e mai bine? Ca un copil sa locuiasca doar cu un parinte sau cu doi parinti care nu se iubesc, se inseala, se cert..poate se si bat?!
Daca nu iubesti si nu-ti face placere sa fii cu celalat, atunci familia devine o sura de conflicte si de nevroze. Nu e de mirare ca societatea e bolnava, de vreme ce familia-celula sa de baza – este deseori o chestiune de convenienta, de confort, de inertie, cand oamenii nu mai simt mai nimic unul pentru celalalt.
Nu mi-as dori, in nici un caz, ca omul pe care-l iubesc sa fie cu mine, desi iubeste pe altcineva. E trist si pentru el si pentru mine. Daca imi spune: iubesc pe altcineva, chiar eu il ajuta sa-si faca bagajele. Ce rost are sa ma cramponez de el?
Casnicia este un act, o convenienta. Iertarea mea nu vine ca urmare a tentativei de a salva ceva artificial. Daca s-a ajuns pana acolo incat sa ma insele, cred ca lucrurile vorbesc de la sine si e cazul ca fiecare sa isi vada de viata lui. Il iert. Dar iertare nu presupune o continuare a relatiei. Nici nu-l cert, nici nu-l blestem, dar nici cu el nu mai stau.
Legile morale nu au nici un fel de valoare, nici in lipsa iubirii, nici in prezenta ei si nici in ceea ce o priveste. Sunt lucruri total diferite, situate in planuri diferite. Depinde de fiecare in ce plan alege sa traiasca.
Casatoria nu are nici un fel de legitimitate. Este o conventie sociala inventata de om. Doi oameni se iubesc fara a fi casatoriti, daca se casatoresc se pot iubi in continuare (desi de cele mai multe ori raturnari itneresante de situatie urmeaza acelui act, mai exact ideii ca te-ai legat printr-un act), iubirea nu are nimic de-a face cu casatoria. Casatoria nu presupune iubire, asa cum iubirea nu presupune casatorie. Planuri diferite...
Nu e vorba ca mariajul s-ar putea baza exclusiv pe o promisiune, pe o obligatie, pe constrangeri, pe mustrari de constiinta ori sentimentul de vinovatie. In realitate, deseori pe asemenea chestiuni se bazeaza, precum si pe alte considerente: bani, statut social, diverse avantaje, fuga de singuratate asociata cu obisnuinta, etc.
Da, iubeste si fa ce vrei, fiindca atunci cand iubesti nu faci rau. Da, faci rau, insa doar in ochii altor oameni. Nu in ochii lui Dumnezeu.
Misto citatul lui Kierkegaard.
In orice caz, citatele pot si comentate in ambele sensuri..depinde ce sens dorim sa le atribuim.
Nu cred in asa zicele “motive de despartire”, pana la urma totul ar trebui sa vina de la un simplu fapt: iubesc sau nu iubesc acea persoana. Sa faci asa cum simti. Multi vin si invoca diverse motive, diverse aspecte neplacute ale celuilat pe care le stia si cand s-au cunsocut, cand il iubea. Asa ca este vorba despre faptul ca iubirea nu mai este. Iar cand nu mai este, devine foarte trist sa o substituim cu aparenta de iubire, minciunile, fatarnicia si prefacatoria pe care le implica.
Pana la urma totul se reduce la o chestiune de optiune personala.

Recunosc ca am exagerat un pic:D in comentariul meu, din doua motive. Subiectul ma doare, apoi, doi, am observat ca daca scriu comentariile exact pe mijloc, avind mare grija sa respect adevarul, nu fac decit sa inchei discutiile. Uneori conferintele se opreau muuult timp la un comentariu al meu si nu era prea placut.

Bun!
Care e adevarul? In clasele de gimnaziu a trebuit sa ma duc la scoala sa vorbesc cu profesorul de religie. Ei! surpriza! nu cel al fetei mele, ci cel la care ea trebuia sa stea la ora. Trebuia...pentru ca nu era sa se duca in drum. Ca daca e minoritara, nu pleca de la ora majoritarilor:D Nu mai stiu in ce a constat discutia...Dar stiu ca am eforturi sa nu-l jignesc pe domn profesor si si fata mea sa cada in picioare. Nu, nu era ea de vina cu ceva, e prea cuminte...Cred ca imi aduc aminte...Profesorul a aflat ca ea a comentat atitudinea lui de la ore...sau cam asa ceva...pai el statea cu miinile in buzunar, pozitie foooaaarte lejera in timp ce spunea rugaciuni, ma rog...in general atitudine nepotrivita unui profesor de religie.

Acum, intr-a noua, a fost jignita indirect de un profesor de la alta materie, care si-a permis sa caracterizeze religia ei. Nu stiu daca stia ca ea e la acea religie, dar unde e permis in scoala asa ceva? Elevii pot avea prieteni, cunoscuti de acea religie! Cu asta n-am ce face! E singurul profesor pe care l-as schimba din colectivul ei de profesori. Si n-am cu cine sa ma inteleg...Trebuie sa il las in apele lui, altfel ii face rau fetei...deja pasise cu stingul la inceputul clasei a noua. A venit intr-o zi indispus la ora, era ora intii, si ea prima la catalog. A incasat un patru, iar pe parcursul orei, notele au crescut constant. Bine ca nu a luat-o in vizor, ca am vazut pe la noi multe cazuri.

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.

Iubirea este cand doi stau afara pe minus 10 grade celsius ca sa se uite la luna si li se pare cald.
Iubirea este si cand unul sta afara pe minus 10 grade celsius ca sa se uite la luna si i se pare cald, dar aceasta este un altfel de iubire.
Iubirea este si cand trei stau fara pe minus 10 grade celsius si se uita la luna si li se pare cald, dar acesta este pentru multi doar un vis.

-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!

raspund repede-repede, fara sa stau pe ganduri (mi-am luat scaun ergonomic si stau pe el!)

eu si partenera avem doar o periuta, ca e scumpe!...periutza, e de fapt ca o perie de spalat dintii cailor, fiind veche; mostenire de la bunicu', acum nu mai se fabrica periute de lemn!
ma scol primul, insfac periuta, o ung bine cu soda caustica (si pasta de dinti e scumpa!) si ma spal 3 minute.
intrusa se scoala ultima si renunta la spalatul dintilor...mai bine o sarut eu 3 minute si suntem amandoi spalati la fel...adica nici prea-prea, nici foarte-foarte. apoi ne uitam in oglinda si spunem in cor "cizzzzzz".

acum, serios vorbind: sa zicem ca doi oameni normali la cap, care au convietuit ceva timp impreuna, merg undeva in creierul muntilor si au doar o singura periuta. nu vad o nenorocire chiar asa de mare sa se spele amandoi cu ea sau sa se stearga amandoi pe fata, pe maini cu acelasi prosop.
intrebarea e total aiurea...orice om, oricat de sarac ar fi, are o periuta personala.

astept cu nerabdare conferinta cu trocul prezervativelor.
pa si pu.

______________________________________
"Raiul meu, ramâi asa!"
(Ion Barbu)

singuri sunt oamenii care n-au deloc prieteni sau apropiati, care stau singuri in ziua de craciun/revelion, sau singuri sunt oamenii fara un partener?

si-n caz ca vorbim de prima varianta, chiar, de ce credeti ca exista oameni singuri? (chestia cu rautatea mi se pare si mie deplasata).

zaraza

singur, sub canicula. Sfasietor,nimanui nu-i pasa de mine. Ma plimb prin Capela, de la un capat la altul si gandind la psalmul in care sta scris- Vino Doamne in ajutor ca pier oamenii evlaviosi. Oamenii isi spun minciunii unii altora, etc, etc.- .
Stau singur langa taste si astept ...deodata imi amintesc de Tine,
Doamne Iisuse , Tu esti Tata tuturor mangaierilor, ajuta ma sa am ganduri bune, sa fac fapte bune , sa utilizez eficient minutele din ora curenta si din ceasul ce va urma. Doamne te binecuvantez pentru indelunga Ta rabdare si , doresc sa fie evidenta in viata mea , roada Duhului Sfant, respectiv : Dragostea , Bucuria , Pacea , Indelunga rabdare, Bunatatea, Facerea de bine, Credinciosia , Blandetea si Autocontrolul.
Cine gandeste la Iisus Hristhos nu este niciodata singur, are promisiunea vietii de acum si a vietii vesnice. Aleluia! Iisus Hristhos este Domnul . Amin!