comentarii

Domnişoara Christina


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Salut - de Badu la: 25/04/2004 02:49:38
(la: CERF 2004 - de tranzitie)
Salut

Nu pretind componente free. Pretind ca organizatorii să facă un minim de efort - numit studiu de piaţă - pentru a se orienta către ceea ce primează cu adevărat. Sunt convins că m-ar fi surprins în mod plăcut interzicerea accesului pentru acei puştani care plăteau 60000 pentru a se juca pe un PlayStation II. Sunt convins că m-ar fi surprins şi lipsa acelor domnişoare din cadru.
Am omis (mai mult sau mai puţin intenţionat) să scriu că am obţinut informaţiile şi contractele după care m-am dus, dar asta nu reduce cu nimic vina organizatorilor de a dori să scoată bani din "orice".
Ideea de B2B mă deranjează atât timp cât este pusă la un loc cu end-user. Am fost întrerupt de câteva ori de către terţi, ori asta face orice negociere destul de dificilă. Persoanele mele de contact nu puteau fi nepoliticoase încât să ignore acele persoane "interesate"!
Vă mulţumesc sincer pentru comentarii!
#14479 (raspuns la: #14444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
physical wreck.... - de Little Eagle la: 17/08/2004 20:17:59
(la: Casuta Postala A Lui Ozzy/Ovi)
....Azi am fost la doctor....

Cam nasol cu mine...stau normal cu inima,dar...am gingivita acuta si o sa'mi pierd ceva dinti....deja de 3 zile s-au crapat 2...si trebuie sa merg la dentist,dar nu pana peste 2 sapt.

Dr. m-a pus pe ..pain killers din nou(narcotice....)pt. gingii deoarece sangerez zilnic din gura.Am facut si teste la sange,in 3-4 zile aflu rezultatul,pt. toate,colesterol,ficat,deja stiu ca am prea multe celule albe in comparatie cu cele rosii....o sora f. misto si frumusica foc(flirtam amandoi)cu mii de pistrui pe ea dar f. atragatoare....ohhh boy,oare ma vindec si de astea vreodata...

Deci ea mi-a luat sange...am fost cam chinuit....nu mi-a gasit vena buna in bratul drept si deci m-a intepat cu acul de 2 ori...apoi nu a gasit in stangul...si m-a intepat in el de 3 ori pana a luat sange...am gauri de parca as fi pe heroin.....the deadly pen....

Scriam unei fete din cafenea ca as fi meritat un blow job pe chestia asta de la sora...in fine.Deci tre sa iau de 2 ori pe zi pain killers si niste vitamine speciale...pt. ca am si picioarele umflate...

Sunt cam...aiurea acum dupa 30 min. de cand am luat prima pilula...sunt ca drogurile pt. ca-s narcotice.Doar cu prescriptie le iei.
dar Dr. stie...si fetele sore de acolo,cine sunt si ce viata am avut ....am gingivita acuta din cauza ...prafului alb(snow)ori sweet stuff....cine a tras pe nas cocaine ...stie ce vorbesc,in plus,te freci si pe ...gingii si asa-ti paradesti dintii si gingiile...si acum 2 luni iar mi-am bagat nasul in ..powder!!!Nu puteam sta cuminte domne...oare ma refac vreodata 100%?

Mi-am distrus corpul cu droguri,alcohol si tigari de zeci de ani...nu-i de mirare...si cei tinerei din cafe sa invete ceva de la mine in sens pozitiv,stiu,life is short,si traiesti clipa dar daca apuci totusi sa traiesti peste 40 ani...ajungi o epava ca mine.WARNING!!!!

Acum mai am si rani pe limba din cauza dintilor crapati pt. ca limba se atinge de ei...oare ce dracu' nu am????

Nu stiu precis daca apuc sa termin vreodata memoriile mele scrise in roman...pana atunci m-am dus dragii mei...dar imi e frica?NOOOO!

LOVE&PEACE,
Ozzy/Ovi

























Moş Crăciun nu există! - de stancosty1 la: 07/02/2005 10:30:21
(la: scrisoarea pt mos craciun :))
Dragă domnişoară ics,
ce frumos ar fi dacă am putea sta degeaba şi toate să ne pice "pară mălăiaţă în gura lu' nătăfleaţă"...
Din păcate mai trebuie să şi muncim şi ar trebui să ştii că pentru ca tu să poţi merge la şcoală ca să te plictiseşti la ora de fizică, cineva munceşte în locul tău, cel mai probabil părinţii tăi. Cu reverii metafizice nu ajungem la nimic. Pune mâna şi învaţă şi lasă visurile. De altfel, apropo de fizică şi metafizică, aceşti termeni sunt de la Aristotel citire, care a scris două cărţi: prima a numit-o "fizica", adică despre cele lumeşti, ale naturii. A doua a numit-o "metafizica", adică ce e dincolo de lumea fizică, a naturii, lumea gândurilor.
Dacă nu eşti în stare să depăşeşti nivelul la care te găseşti, poţi cel mult să te gândeşti la o carieră de "model" sau, şi mai bine, să nu faci nimic şi să te măriţi cu unul bogat şi trecut de vârsta a doua, ca să poţi duce viaţa de "far niente" la care visezi.
Vezi că a sunat clopoţelul!
Canibal - de stancosty1 la: 13/05/2005 12:53:11
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Într-un avion, un canibal citeşte meniul şi, nemulţumit de ceea ce a găsit, o cheamă pe stewardesă:
- Domnişoară, daţi-mi vă rog, lista pasagerilor...
alex andra - de gaga la: 10/03/2006 18:49:36
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Vino, repede, repejor,
Căci acu' am acces la calculator.
De mă prind "piticii"
Dau în boala fricii...
Că umblu prin cafenea,
Toată noaptea.
Şi îmi pun interdicţie iară,
De mai vin la calda vară.
Aşa că dragă surată,
Hai aici la o cafea pe dată.
Cu ooana băui ness-uri
Şi vorbii de interesuri.
Să mai bem şi noi o bere,
asortată cu plăcere,
Să mâncăm un mititel,
Grătărel, îmbucăţel.
Anisia-i puţin decalată,
Cred că-i ocupată!
Băăăi! Ia lăsaţi învătătura,
Că v-apucă bătătura...
Şi apoi ajungeţi frate,
Să munciţi pentru cei ce-abia luau un şapte.
Vă spune una bătrână,
Care nu este hapsână.
Luaţi aminte de la baba,
Şi vedeţi voi cum stă treaba.
Puneţi puţin creerş,
Într-un paneraş.
Puneţi un pic SeReLe,
Ungeţi la curelele,
Daţi drumul la maşină,
Şi-apoi banii ca să vină,
Munciţi cu creieraşul,
Căutaţi şi naşul,
Şi să vezi bănet degrabă...
Nu râdeţi, că nu-i de şagă!

Damnelor, domnişoarelor şi domnilor, îmi cade capul pe tastatură, dar nu renunţ. Nu dau locul nici moartă. Fică-mea pândeşte...dar degeaba. Asta-i seara mea.
#110657 (raspuns la: #110648) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
val Cred că aveam vreo ş - de val manescu la: 03/05/2006 06:49:00
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
val

Cred că aveam vreo şase - şapte ani cînd, într-o vară, a venit circul la Comăneşti, judeţul Bacău, România. De fapt, era un cort cu patru pereţi de pînză albă, fără acoperiş, montat pe cîmpul viran din centru, între alimentara lui Zavadovscki şi Farmacia nr.1 . Un panou de carton era prins de cei doi pari care marcau intrarea. Pe el erau pictate grosolan, în culori violente, două fiinţe uluitoare: Omul cu Faţă de Bou şi Fata Fără Mîini. Îi aşteptam, ştiam că fuseseră cu o săptămînă înainte la Moineşti. Trepidam de emoţie, mai ales că Omul cu Faţă de Bou, înfăşurat într-o mantie de mătase neagră, umbla prin băcăniile din tîrg ca să-şi cumpere de mîncare. De la spate arăta ca un uriaş, cu umerii largi şi pălăria cu boruri mari de ţigan ardelean. Avea jumătatea dreaptă a feţei acoperită cu o eşarfă roşie. Ochiul care se vedea era de un verde strălucitor. N-o fi fost şi ăla de sticlă? Da’ cum vedea cu el? La cîrciuma lui Paisa ceruse o tescovină. Băieţii îl văzuseră cum îşi dezgolise pentru o secundă faţa ca să dea ţoiul de duşcă, cu buzele groase şi pline de bale. Se şoptea ba că arătarea se născuse în urma unui incest, ba că maică-sa se culcase cu un bou adevărat, ba că, de fapt fusese om normal, pînă pe la douăzeci de ani, cînd se îndrăgostise nebuneşte de o îngeroaică măritată cu un vrăjitor. Unii jurau că-i văzuseră copitele şi coada. Sigur era că era blestemat.
Pe la ora cinci a intrat în cort şi noi ne-am înghesuit în faţa intrării, fiecare cu un leu de hîrtie în mînă. Cu un leu cumpărai atunci o îngheţată Doina pe băţ.
În sfîrşit, iată-ne în cort, pe băncuţele soioase de lemn. Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, pentru prima oară în oraşul dumneavoastră, minunile secolului : Omul cu Faţă de Bou şi Frumoasa Fără mîini! Cei bolnavi de inimă sunt rugaţi să părăsească sala. Banii se restituie la ieşire. Lume, lume ! Pentru prima şi ultima oară în oraşul dumneavoastră, circul nostru prezintă două fiinţe unice pe pămînt. Încarnarea blestemului ! Lume, lume, vino să vezi minunea!
Chiar dacă aş fi fost bolnav de inimă, n-aş fi stat acasă.
Un cerşaf jegos s-a ridicat şi un răpăit de tobă ne-a tăiat respiraţia. Încet, cu o mişcare studiată, Omul cu Faţă de Bou şi-a dat deoparte năframa roşie. Pe obrazul lui drept creştea păr galben, ţepos, iar ochiul imens emitea o lumină roşie. Din tîmplă îi ieşea un cucui absurd, ascuţit ca un corn. În locul unde ar fi trebuit să fie bărbia şi gîtul supura o plagă roşie–vineţie. Brusc se făcuse frig. Ceafa era umflată ca o băşică de porc. Priveam hidoşenia numai o fracţiune de secundă şi îl ascultam uitîndu-mă la vîrful tenişilor mei de cauciuc. Dacă am murit vreodată de scîrbă, atunci am murit. Făptura se fălea cu copita braţului drept de pe care, cu aceeaşi încetineală, scosese mănuşa din piele neagră. Era maiestuos şi în acelaşi timp, ridicol. Inima mi se urcase în gît şi îmi venea să rîd şi să plîng. Vocea lui gravă, insidioasă, ne suspenda între realitate şi poveste. Spunea că se simte om, că nimic nu-i mai grozav pe lumea asta decît dragostea şi că durerea lui e că l-au respins la recrutare. Apoi, a scos dintr-o valiză jerpelită o trompetă de aur cu care a început să cînte Silence. Înmărmuriţi, nu ne-am dat seama cînd s-a terminat cîntecul şi s-a dat deoparte altă cortină. Nimeni nu s-a gîndit să bată din palme. O prinţesă adevărată, cu pietre preţioase în coroniţă, se uita la noi de pe scena de scîndură. Ochi negri imenşi, părul solar şi trup de silfidă într-o rochie de mireasă care nu avea mîneci.
Fata Fără Mîini, bătea ritmul Ursului de la Asău într-o tobiţă de pionier cu beţele ţinute nefiresc între degetele de la picioare. Avea pielea albă şi, prin transparenţa ei, puteai să-i vezi sîngele curgînd. Îşi punea picioarele pe după gît, îşi scotea coroniţa şi se pieptăna. Putea să coase şi chiar împletea un fular din lînă galbenă. Ne holbam la pulpele ei rotunde şi la chiloţii albi care se vedeau de sub rochie. Degetele cu unghii de sidef se mişcau cu precizie şi agilitate. Ducea mîncarea la gură fără nici un efort, contorsionîndu-şi imposibil coapsele lungi de divă .
Vocea baritonală a monstrului pe jumătate om explica savant gesturile fetei. Era născută aşa, fără mîini. Blestem de neam. Dar prelungirile delicate ale tălpiţelor ei roz puteau face mai mult decît puteam noi să facem cu mîinile. La sfîrşit, ne-a dat autografe.
O chema Elena şi , după cum scria, cred că nu ştia să citească.
Totul era al naibii de adevărat şi, în acelaşi timp, nefiresc.
A doua zi, parcă nimic n-ar fi fost. Dimineaţa la şapte, cînd m-am dus să iau pîine de la Zavadovscki, cortul dispăruse.

De ani de zile, acelaşi sentiment de increat, de suspensie între neant şi viaţă, mă paralizează ca atunci cînd eram mic şi neputincios. Mi-e scîrbă că nu pot face mai mult ca respingătorul circ politic din ţara mea să ia sfîrşit. Şi mi-e milă de noi, copiii, că plătim atît de scump intrarea, doar ca să fim prezenţi la acest spectacol jalnic.

Despre frustrări intelectuale şi cai verzi pe pereţi - de Himeros la: 18/09/2006 20:37:15
(la: Miorita laie, laie bucalaie....)
În momentul în care citezi de pe un site care prezintă inepţiile elevilor nepregătiţi la română şi susţii că una dintre aceste inepţii are şi valoare, cu siguranţă că undeva, cineva are o problemă gravă în selecţia construcţiilor cu sens sau poate trece doar printr-o criză adolescentină. Noncomformismul nu a aparţinut niciodată imbecililor, prostia niciodată nu va putea conţine adevărul, nici măcar prin accident pentru că prostia are adâncimi de mucava.
Să ne ocupăm puţin de inepţia care a fost ridicată la rang de critică lucidă: "In Miorita este vorba despre: doi criminali, o oaie turnatoare si un cioban care socheaza prin prostie". Fraza este profund reducătoare, criticul de ocazie a observat formele fără să înţeleagă câtuşi de puţin materia ce le umple mai mult, întreaga interpretare a situaţiei este complet eronată. Această greşeală de interpretare persistă în multe capete seci de ”critici”. Se afirmă că ciobanul moldovean este un simbol al fatalismului, lucru care nu este susţinut cu nici o dovadă din text. Ciobănaşul spune: ”Şi de-a fi să mor/In cîmp de mohor”, ciobănaşul nu spune nicidecum <> ci în eventualitatea morţii lui. Acest minusculă construcţie gramaticală (”şi de-a fi”) se pare că este total ignorată de ”criticii” superficiali a căror primă grijă nu este interpretarea ci cititul cursiv.
Balada reprezintă un testament în eventualitatea unei morţi violente de aceea textul nu mai prezintă măsurile de siguranţă pe care ciobănaşul şi le va fi luat mai apoi. În text nimic nu indică că ciobanul moldovean va sta cu mâinile în sân şi va aştepta să fie ucis.
Altceva l-a interesat pe artistul anonim când a compus această baladă. Moartea este sfârşitul inexorabil pentru noi toţi, totuşi nimeni nu poate şti momentul exact în care aceasta va surveni (de aici şi îndoiala ciobănaşului cu privire la spusele oiţei năzdrăvane: ”- Oiţă bîrsană,/De eşti năzdrăvană/Şi de-a fi să mor/In cîmp de mohor”) şi de aceea viaţa trebuie să fie o pregătire pentru moarte, o asemenea idee o întâlnim şi la Platon. Astfel ne apare clar că testamentul ciobănaşului moldovean nu este o dovadă de fatalism ci o dovadă de responsabilitate morală faţă de cei care îl iubesc şi pe care îi iubeşte. Ciobănaşul se asigură prin testament că după moartea lui (dacă aceasta va surveni) cei dragi vor fi consolaţi. Balada poate fi considerată şi un Memento mori, nu putem trăi ca şi când am fi nemuritori acest lucru ar deprecia cumva valoarea vieţii. Am să răstorn afirmaţia ”criticului”, ciobănaşul nu uimeşte prin prostie ci printr-o profundă înţelegere a lumii, printr-o conduită morală şi un suflet delicat însetat de viaţă. Secvenţa celor trei fluieraşe dovedeşte elocvent această sete de viaţă care se întinde şi dincolo de moarte.
Este inutil să mai vorbesc despre frumuseţea versurilor şi despre sentimentele delicate pe care acestea le trezesc într-un cuget sensibil. Res ipsa loquitor.
Domnişoara Raluca Enescu vrea să ne convingă de lipsa de valoare a folclorului românesc care afectează dezvoltarea actuală a României. Unii cetăţeni români sunt nesimţiţi şi corupţi pentru că nu au învăţat adevărata semnificaţie a ”Mioriţei”. Acum este momentul ca România să se schimbe prin această nouă interpretare a ”Mioriţei”, simbolul mortificator al românilor. Perfect rizibil, cai verzi pe pereţi.
Ceea ce este cu adevărat trist este faptul că nici măcar nu citim cu atenţie operele noastre de preţ, noi comentăm numai pe frânturi rupte de context, nu mai avem probabil timpul să citim pentru că trebuie să fim prezenţi pe forumuri, să descoperim noi critici să remarcăm noi inepţii.
Vylete, - de Astoniu la: 04/11/2007 22:37:24
(la: Fara cuvinte)
Ce s-a-ntîmplat ? E furtună în păhărel ?
Se pare domnişoară că nu ştii ce-i snobismul, etica şi estetica, ba nici siguranţa de sine... Şi multe altele.
Etic nu este nici să întinzi capcane altora, nici să cauţi gâlceavă cu lumânarea.
Estetic nu e nici să iei de frumos tot ceea ce-ţi place ţie, nici să acuzi pe altul că "de ce nu-i place".
Snobi sunt cei care nici nu judecă frumuseţea, ci se iau după părerile altora. Dacă un scriitor e bun recunoscut, atunci hai să-l facem şi mai mare şi să-l băgăm pe gâtul tuturor. Mă la care nu-i place ?! ( Să vină, să-ndrăznească numa' să nu-i placă...) Asta-i cel puţin o atitudine infantilă...
Dacă se manifestă la adulţi, e grav ! Nu mai este vorba doar de orgoliu rănit.
E ceva în legătură cu puterea de procesare a informaţiilor.
În fine, nu cred că e cazul să-mi pierd timpul cu explicaţii suplimentare.
Ţi-a explicat Latu deja.
uite ceva fain! - de Cri Cri la: 25/03/2008 12:12:19
(la: telomerul pierdut)
"Elipsa Inammorata


Într-un paramediu pur trigonometric d.p.d.v. sintactic se actualizau urmatoarele ecuaţii parametrice - Domnul Hyperboloid, tatăl faimoasei Elipsa cea cu discontinuităţile numărabile şi unicul element neutru la adunare in grupul abelian, făcea următoarea plângere către Cercus Infinitus Caesar Maximalus -Regele Spaţiului Bannach fiind însoţit de Soţia Sa - Integrala Nedefinită.

Un triunghi roşcat la colţuri

Nefiind curbat in speţă

Va să zică , face-avansuri

La Elipsă, vai ! Alteţă!



Trebuie să-l potolim

Drept la centru să-l lovim

Bisectoarea lui de pleată

Derivându-i-o indată



Nici-un romb cat e de mare

N-are o-nfăşuratoare

Mai convexă intr-un punct

Decat o elipsă . Doare !

Vai , Mărite Cerc Disjunct !

Triunghiul împleticindu-se , îşi roti bisectoarele cu dispreţ şi negă enunţul elementului neutru cu o simplă ecuaţie diferenţiala de ordinul doi :

Surjectivitatea Ta,

Discontinuitatea mea !

Căci elipsa, bunăoară

Tot are două focare

Ca şi orice domnişoară

Elipsa când auzi, îi crescu gradientul orizontal şi toate derivatele parţiale de ordinul doi i se anulară, mai mai să rămână cu matricea incompatibil nedeterminată. Toţi operatorii abelieni, supuşii domnului element neutru, îşi arătară convexităţile ameninţătitor şi triunghiul era să fie anulat, dar Regina îl salvă.



Te ascult cu-nduplecare

Delta , cel cu semnul plus

Toată lumea ştie, dară

Ce-ai făcut şi ce-ai de spus ?



Parametrii mei , vă spun

Mare Doamnă Integrală

Şi Vectorial vorbind,

Că eu n-am fost aseară

În domeniul cel mai bun



Am parcurs muţimea vidă

De trei ori şi-o dată-n sus

Nabla să o ia de curbă

Şi mai multe n-am de spus.



Atunci, regele împreună cu dregătorii cei mai de seamă - Sfera,Cubul şi Hypercubul prin Hologramă din cauza excesului de dimensiuni imperceptibile au considerat cel mai bine să-i invite pe biţi să proceseze ei această problemă.



Procesând încet cu toţii

Au ajuns la infinit

Şi-n complex uşor s-au dus

De la mega pân' la bit

Hypercubus Maximus

Sfera l-andragit nespus

Şi-au zbughit-o până sus

Şi In-Cubus complexat

Că Elipsa l-a vexat

Şi cu Delta a plecat,

Biţii toţi i-a virusat

Şi povestea s-a-ncheiat !Data Redundancy Error + ‘''::,,___?Cannot read from disk______@$FAAAA092xxx.....UNHANDLED ??EXCEPTION!"
Adenocitoplasmoza dixit :)
da' chiar asa! - de zaraza la: 30/03/2008 14:59:39 Modificat la: 30/03/2008 15:00:55
(la: catre cafenea)
prostii si agramatii logoreici sunt si ei useri, cine suntem noi sa-i ignoram? adica ei n-au dreptul la viata virtuala? cine suntem noi sa-i criticam, sa-i excludem, sa le innabusim elanurile creatoare? putina toleranta domnilor, oare n-am invatat nimic din holocaust? vreti sa se repete istoria? suntem in mare pericol, democratia e in pericol, pacea mondiala si clima globala sunt in pericol. va rog, treziti-va pana nu e prea tarziu!!!!!

zaraza



#297351 (raspuns la: #297347) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din povestile lui Stan Păţitul - de abbilbal la: 22/07/2008 07:18:58
(la: vreau sa infiez un copil)
Doamnă? Domnişoară?
Sincer nu are importanţă, doar ca mod de adresare.
A înfia un copil este o decizie extrem de riscantă. De ce? Pentru simplul motiv că de la 2 ani caopilul are deja propriile-i amintiri bine conturate, amintiri ce-l vor marca poate toată viaţa. Unii copii pot trece peste aceste amintiri, alţii nu. Noi, oamenii maturi nu avem de unde să ştim cum decurg şi cum evoluează aceste amintiri în căpşorul acela micuţ pe care-l admirăm, îl mai răsfăţăm, îl adorăm şi căutăm să-l facem să se simtă cât mai bine. Timpul trece, trăim cu iluzia că totul este OK şi cândva, în timp, este posibil ca acel mic înger să răbufnească şi să ne reproşeze că ar fi fost mai bine să-l lăsăm în mediul lui, aşa cum destinul l-a aruncat? De ce? Nu ştiu. Dar nu este o simplă poveste. Este o opinie pe care o poţi ignora, este o opinie de care poţi ţine seama, dar cu siguranţă este o opinie de care-ţi vei aduce aminte cândva, când crezi că ai uitat-o definitiv.
Vals - de Apoll la: 17/01/2009 19:43:14
(la: Vals)
Zâmbeşte frumos , domnişoară
şi - aşază – mi stânga pe umăr ,
din dreapta –mi voi face brăţară
pe mica –ti talie - n număr !

Incet vom porni printre alţii
un -doi – trei şi…un-doi-trei şi
învinşi de meandre , rotaţii ,
în ritm de vals le vom păşi .

Adâncul privirilor tale
m-ar pierde apoi şi - oi visa
că-n braţele albe şi goale
de-a pururea tânăr aş sta .

şi visul mi-ar spune , copilo ,
să nu le - mprumuţi niciodat’
ca braţe , lui Venus din Milo ,
că nu stie cui i le-a dat .

Un-doi—trei şi…un-doi trei şi.

*** - de cuminte la: 05/06/2009 16:54:17
(la: stat mafiot sau stat tribal?)
"sincer nu prea inteleg de ce majoritatea romanilor isi plang pe umar in particular in loc sa se duca la politie pt un caz ce tine de competenta politiei?"

Acum ani buni în urmă, aflându-mă-n Bucureşti, mi s-a furat geanta în timp ce mergeam pe stradă. Ducându-mă la poliţie, după ce am completat formularele aferente, m-au dus la şeful secţiei pt declaraţii.
Omul avea o moacă porcină, din cauza faldurilor de grăsime ochii îi erau micşoraţi, aveam impresia că discut c-o cârtiţă supraponderală.
M-a luat cu stupizenii de genul :
- Mda, domnişoară, da' parcă aseară v-am văzut aici în cartier la discotecă. Sigur dumneavoastră eraţi, ţin minte şi cu ce eraţi îmbrăcată.

Bineînţeles că nu călcasem vreodată-n localul acela, habar n-aveam că există.
Ca să scurtez, a început cu mârlănii şi cert este că n-am scăpat de telefoanele lor de rahat până n-a venit tata-n Bucureşti şi s-a dus să discute cu el.
Şi geanta furată, şi un mare dezgust pt poliţaii români. Evident că n-au găsit hoţul, doar m-au lăsat c-o mare repulsie.

No, de atunci şi pân' acum, s-or mai fi schimbat, da' cu ajutorul lui Dumnezeu sper să nu mai am treabă cu ei.
Ăia de la rutieră s-au mai dat pe brazdă, chiar sunt ok, însă de ceilalţi sper să nu mai am parte.
Barodie - de Apoll la: 18/07/2009 00:26:34
(la: La fodbalu' da muieri)
O bunică iubitoare,toată numai bunătate,
căuta să își adune la un loc nepoți,nepoate,
rătăciți prin curți străine.Scopul să și-l împlinească,
doar prin sporturi ca fotbalul, ajungea să reușească.

O sfielnică echipă Cefereu de Timișoară
stimula admiratorii cu nurii de domnișoară.
Având meci în deplasare fetele din Chișînău
și-au adus suporteri ultrași cu bretele bănănău.

Cum meciul era-n nocturnă chibiții dintre localnici
așteptau evenimente cu sâni goi și craci zburdalnici.
De la oaspeți deciși durii fetele își protejau
cu priviri mângâietoare în alintul ce-l simțeau.

Ștrengarii de la localnici cu o firmă respectată
sunt Ghițucă și Pandele cu uica Rotaru tată.
Capii fani în deplasare,înfocați și nu mă mir
care luptă in tribune-s:Petru,Colea,Vladimir.

Cobor din Săjeata-albastră aproape de stagion
Fecele din Cimișoara și patronul Don Balon.
O suta coți mai încolo scoboară din pasajîrcî
șinșpi feti albinețî șî cu caușiul lor Poșîrcî.


După ce se îmbrăcară în costume colorate
Pe ie cu câte-un număr în centru pictat pe spate,
cu ghetuțe lustruite,în chiloți și jambiere
spectatorii în extaze făceau val în etajere.

Cârcoceau în gura mare Ghițucă și cu Pangele
când a’lor să gezbrăcară,că-s trecuce,nu-s mogele.

Apărură și trei ciocli.Unu-n centru sta pe loc
doi spre margine plecară și-ncepu febrilul joc.

Gazgele loviră prima prin Măria lui Istrace
și surduca o acinse pe Natașa drept în space,
țopăi –n sus lumânare,pentru cap de loviturî
dară Floarea bănățanca o tras di ii cu urî.


N-a urmat nici-o plăcere c-avea țesătura tare
și strigă bietul Pandele ridicându-se-n picioare:
-N-are cum să mai răzîșcie dacă mai înșerși o dată
pânza șie pe sâni îmbracă va ședa sigur îndată!

Mârâia unflându-ș mușchii dosădit sî pus pi harțî,
cănd i-o hâțânat tricou’, Vladimir schimbat la fațî:
-Șpionul cu zurgălău’ nu-ș pre fași datoria
sî scoatî zapiscu’ galbân,cî di nu… îș ie sîmbria!

Cu așeleași inșidence o trecut mitan gintâi
ș-o-nșeput si ăl ge-al doilea cu goșcii la pasa-ntâi.
Așcea mult mai cinerele fugăreau surduca bine
și să străcurau ușor printre fece banacine.


Una când s-o ia spre dreapta,spre stânga plecă din pușcă
de tricou Ana o-apucă în careu ș-apoi o mușcă.
Strîgî Petru ca zărghitu’:-Paliturî di osândî,
Însî iar i-o făcăturî,c-arbitru’ n-o vrut orândî!


Cât s-au mai tras de tricouri!...că Ghițucă-n nerăbdare
Își rodea fără să știe unghiile la picioare.
-Hai Natașa Anderson,ca tu ai talent cu carul,
Esci îngiemănacecă, sub iie s-ascunge harul!


Curgeau cu nemiluita trageri,țineri de tricouri
parcă să le facă-n ciudă nicidecum rupturi cadouri!
Se sfărșea repriza-a doua și echipele-amândouă
erau la egalitate în minutul optzeș’nouă.

Di pi stânga Tatiana o șentrat lung spri Natașa
șî aiasta-n înșercare cu foarfeca drăgălașa
ș-o crăpat chiloțî-n douî șî în marili iefort
i-o zburat în vinclu’porțîi ,fluturând ca steagu-n fort!


Ghițucă,Pandele ,Uică stăpâniti sunt de-un delir
nu același lucru-am spune de Colea și Vladimir
care fug către nocturnă imitând cercopitecul,
campion la cățărare ,și strigând:Ușidiț’becu’!
Şerban Foarţă - de modigliani la: 29/01/2010 12:00:32
(la: Cele mai frumoase poezii)
Micul puc

Prîslea, cînd ninge,

zice că "minge";

mingea, cînd ninge,

se face puc;

pucul nu sare,

ci, doar, tresare,

căci nu prea are,-n

el, cauciuc,
. ci mai mult pîslă

dusă de-o vîslă

spre-o rimă-n îslă

pe care n-am

a dibui-o,

pînă la zio, -

încît adio

vă spun, din geam.


Pas de deux



O dansatoare fost-au cu
Un dansator, pe vremuri,
Pe-un fir atât de sus că nu
Puteai ca să nu tremuri.

Numai că ei, copii în tot
Ce nu-i cpregrafie,
Habar n-aveau câţi metri pot
Până la ei să fie.

Dar într-o zi băiatul şui
Pe-un domn(ce o ţigară
Îşi răsucea, -n fereastra lui,
Fereastra-i despre gară),

Interogându-l, ca prin somn,
Câţi metri pot să fie
Până la ei, gentilul domn
Le-a zis că sub o mie!

La care, ea un singur pas
A mai făcut, şi gata.
Iar el: "E timpul să vă las",
A zis, urmându-şi fata.


Ostinato


Domnişoare cinefile
din Los Angeles New York
cine filele vă-ntoarce?
- Domnii şoareci ni le-ntorc.

(Domnişoare ce-a vanilie
mirosiţi nu a anşoa
domnii şoareci au familie
voi l-aveţi pe vino-ncoa.)

Domnişoare cinofobe
din New York Los Angeles
cin` vă face loc în sobe?
- Domnii şoareci mai ales.

(Domnişoarele n-au probe
dar au fler bine`nţeles.)

*

Domnişoare cititoare
din Los Angeles New York
în ce carte-aţi citit oare
domnii şoareci că vă-ntorc

filele că vă fac focul
dimineaţa în budoar?
Domnu` şoarece-i norocul
doamnei şoricese doar.

Domnişoare domnii şoareci
n-au cu voi nici un melanj:
în Los Angeles sunt şoareci
dar nu-i doare de losange

(de adică domnişoare
rombul vostru`nchis etanş).

*

Domnişoare cine cântă
la Lausanne Los Angeles?
- Domnii şoareci ne (în)cântă
`n cor "como los angeles".

(Domnişorii cei în vogă
băutori de pipermint
domnişoarele-i invocă
domnii şoricei le mint.)

Domnişoare cinquantine
din Los Angeles New York
domnii şoareci în cantine
cântă? Sau motanii torc?

- Domnii şoareci(ca în tine
iambii cei ce lacrimi storc).


*

Domnişoare domnişoare
domnişoare cine m-a
pus să vorbesc de şoareci
când voi vre(a)ţi la cinema?


pe baza de ţ ţ ţ ţ - de philo la: 22/02/2010 00:07:28
(la: Plusul ce scade)
si ai venit la mine, coanaaa
era frumos si era toamnaaa
si paţarele ţiripeau
si vinu' ţuţura in vanaaa
..


mama lor de piţipoane infaţile cu ţiripitul lor ţiknit.

Noapte buna domniţoare
Fat Frumos e la bordel


ţ
#527125 (raspuns la: #527122) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 3/2 ) - de Tot Areal la: 10/03/2010 14:59:43
(la: Pensia de moarte ( 3 ))
Colegii au început să facă haz mai ales pe seama lui George, apoi după vreo lună îl compătimeau toţi. Deşi nu o lăsa să-i scape din ochi şi era aproape tot timpul cu ea, totul părea zadarnic.
- Nu ştiu cum poţi să rezişti atât. Dacă mai aud multe declaraţii ca astea, mă îndrăgostesc eu de el, îi zise colega de bancă.
- De ce nu vrei să te împrieteneşti cu el dacă te iubeşte în halul ăsta! O întrebau altele.
Povestea începea să fie urmărită şi de cursanţii din celelalte grupe. Într-una din zile au avut o dezbatere de învăţământ politico –ideologic. La cursuri erau în jur de o sută de tineri din activul UTC, din judeţele de sud, motiv pentru care li se spunea „sudişti”. Erau împărţiţi în patru grupe conduse de câte un instructor cu titulatura de diriginte. Stăteau la un cămin special destinat acestui scop, unde trecerea de la bărbaţi la femei şi invers nu era deloc grea. Tot acolo locuiau şi cursanţii „bătrâni”, de la partid, unii la curs de un an. Cei din oraş, cum era şi ea, nu au fost obligaţi să stea la căminul partidului.
La primele ore de seminar când se striga catalogul în grupa lor, toţi profesorii se opreau la numele băiatului de la banca din spate, ce i se părea a trage cu urechea :
- Iată aici un nume de mare general! Spuse profesorul numindu-l. A fost un general mare care a reconstruit Bucureştiul.
- Bunicul meu, spuse cu mândrie cursantul.
- Mare om a fost, continuă profesorul. Erau în Bucureşti nişte străzi pline de magherniţe. Într-o noapte generalul le-a ras cu tancul de pe faţa pământului. S-au făcut în locul lor blocuri şi s-au dat locuinţe la oamenii muncii.
Marele nepot, avea să etaleze o extraordinară elocinţă cu ocazia dezbaterii. A venit cu nişte reviste interesante din care arăta cum se dovedeşte originea omului din maimuţă şi cum manipulează religia şi Vaticanul, politica înarmărilor. Avea o mare siguranţă a discursului. Mona i-a cerut să vadă acele reviste, nepotul însă s-a eschivat. Aşa cum s-a eschivat şi atunci când erau înnebuniţi de nenorocirea de la Cernobâl, despre care nu aveau voie să vorbească.
Avea de amânat medical anul de facultate. A refuzat să se interneze la neuropsihiatrie de teamă unor posibile consecinţe şi s-a tratat la Policlinica cu plată. Pentru operaţia de amigdale nu avea un număr suficient de zile de concediu medical, anul era total compromis. Era stresată şi acest lucru a fost observat de colegi. Unii obişnuiau să „chiulească” şi s-a gândit că dacă o să lipsească şi ea o zi, nu se face gaură în cer. Ceru ajutorul unei activiste de la Comitetul judeţean UTC să-i pună o „pilă” , să intervină la decanul facultăţii. Dotată cu un imens buchet de garoafe cum nu prea văzuse, ceva cărţi şi cafea, domnişoara din elita eşalonului secund al puterii, intră la decan. După câteva minute a fost chemată:
- Păi, nu văd nici o problemă... Pentru două chestiuni serioase de sănătate, mi se pare normal...
Nu-i venea să creadă că problema care o chinuia atât, a fost rezolvată aşa de simplu, în câteva minute. Reversul medaliei a fost că a doua zi la curs, a fost chemată la interogatoriu. I-a explicat dirigintei de ce a lipsit:
- Cum? Eşti studentă?! De ce nu ai spus?
Invocă motivele medicale.
( 4/2 ) - de Tot Areal la: 11/03/2010 13:49:20
(la: Pensia de moarte ( 4 ))
Aproape tot programul, bărbaţii îl petreceau într-un birou alăturat unde jucau cărţi sau se jucau la calculatorul primit de curând. Şef de secţie adjunct, era un inginer mai bătrân, ungur care a lucrat mult timp în proiectare. S-a trezit că vine lângă ea la planşetă.
- Ei, cum merge?
- Habar n-am!
- Ai apăsat cam tare creionul. Liniile se fac uşor, abia să le vezi. Pe măsură ce înaintezi, conturezi piesele.
După ce discută cu şefu şi-a dat seama că nu lucrase cum trebuie. Deşi avea viza profesorului, schimbă foaia şi a refăcut desenul. Şeful aviza acum, dar la cursuri o aştepta o altă surpriză.
Grupa era împărţită în două şi fiecare avea un profesor. Se întâmpla să mai lipsească, nu că ar fi voit. Ori avea închidere de lună la serviciu, ori trebuia să-şi cumpere de mâncare pe la cozi, sau vată şi detergent. Nu se mai găsea nimic în comerţ, totul era pe sub mână, chiar lenjeria intimă, ciorapii erau foarte greu de găsit. În plus mai medita matematică şi era şi administrator de bloc. Altfel nu i-ar fi ajuns banii de cheltuială. Orele de proiect se ţineau la două săptămâni.
Când îi văzu pe „profi” Mona rămase „gură-cască”. Al doilea profesor, Petrică, o cunoştea bine şi tocmai nu mai voia să-l mai salute. Noroc că nu e la semigrupa ei.
- Ce e Mona? Parfum, cârnaţi, bigudiuri? O întreba Petrică în timp ce se consulta cu colegii.
- O cunoşti pe domnişoara? Întrebă celălalt profesor titular pentru curs.
Trebuia să tacă. Nu era locul să-i spună ce ar fi vrut. Era singura atitudine pe care o putea adopta. Şi să-l ignore. I-a venit rândul pentru viză. Desfăcu cele două desene, şi sigur că aspectul îngrijit era în discordanţă cu lucrările colegilor. Petrică părea că-şi schimbă expresia feţei:
- Se descurcă bine copiii aştia... Pentru primul proiect e bine! O lăudă Petrică spre uimirea ei.
- De ce l-ai schimbat? Nu ţi-am dat voie; spune Juleanu. Liniile astea nu sunt făcute de tine, ci de o mână de proiectant! Nu l-ai făcut tu!
- Nu d-le profesor! E mâna mea! Vă jur! Şeful meu m-a ajutat...
- Aaa, văd că nu vii pe la şcoală! Ai colegi buni!
Fetele în general nu erau bine privite de profesori. Colegele ei au fost toate întoarse să refacă lucrarea. Îi verifică calculele şi simţea ceva ameninţător asupra ei. Bifa rezultatele. În cele din urmă se agăţă de două calcule şi o puse să schimbe doi coeficienţi. Practic valorile importante nu se schimbau şi înţelese că i-a dat de lucru din orgoliu. A aflat că are ciudă pe fete, avea o moacă disgraţioasă, se zicea că e homosexual şi faptul că învăţa singură, fără el, îl enervase de-a dreptul.
- La absenţele tale... nu poţi veni la examen!...
În pauză, stăteau aproape toţi la o ţigară schimbând o vorbă.Veni şi Petrică.
- Ce faci Mona, mai vii pe la noi? Credeam că eşti la Sorbona la Paris sau la Oxford!
Mona îşi stinse ţigara şi plecă scoţând limba discret şi dispreţuitor. Cărţile erau jucate şi acum ştia că avea de dus o muncă grea. Antipatia ţinea de la examenul din vară unde Petrică avea obligaţia să-i pună „pilă” la un profesor de la catedra lui. Culmea a fost că a ştiut destul de bine la examen şi totuşi a picat, fără explicaţie. Mai mult de-atât a ajutat doi colegi care au trecut examenul. Un singur subiect din patru nu a ştiut, nu-şi amintea nişte figuri cu vectori.
( 5/2 ) - de Tot Areal la: 12/03/2010 08:46:43
(la: Pensia de moarte ( 5 ))
- Am ajuns şi eroină. Cică aş fi vorbit în Piaţa Sfatului.?
Se uitară unii la alţii:
- Şi n-ai vorbit? Întrebă unul din ei...
- Nu, am trecut pe-acolo cu nişte colegi. Băieţii le cam luau în râs pe nişte babe. S-a luat una de mine, dar nu i-am răspuns.
- În fabrica asta unul spune că ai tras o băşină şi dincolo se-aude că te-ai căcat pe tine.concluzionă unul dintre ei.
Mona credea că e un fleac ce nu merita atenţie. Tocmai pusese la punct un soft Basic pentru calculele la proiect şi altul Fox pentru a scoate documentele necesare biroului. Programatorii de la Oficiu de calcul scoteau o fişă cu manoperă tehnologică într-un sfert de oră. Ea în două- trei minute. Trebuia să se ţină operativa unde nu prea era de discutat ceva serios şi se învoi de la şef să nu participe. Când se termină şedinţa, unul din colegi îi spuse:
- Vezi că Guţu a cerut să te dea afară din fabrică!
Ştia că este informator, mai ştia şi pe alţii. Când intra în ateliere era fluierată şi huiduită.
Nu se temea pentru că ea făcea aproape toate treburile biroului. Cu toate năduşelile, proletariatul nu a reuşit s-o dea afară.
La o salarizare se iscă o grevă la o formaţie. Maistru acordase procente diferenţiate la sporuri şi făceau scandal. Venise directorul care avea aplecare pentru fotbal şi echipa era plătită pe statele secţiei. Ca să-l scoată din încurcătură, Mona le zise:
- Ce treabă aveţi voi cu fotbaliştii? Sunt plătiţi din regie!
Ea ştia că nici muncitorii, nici directorul nu prea aveau habar despre asta, dar directorul postdecembrist, instalat cu ajutorul fostului secretar de partid prinse „musca” din zbor:
- Vedeţi băi, ce faceţi scandal aiurea!. Sigur că-s plătiţi din regie!
Nu-i mulţumi că-l scoase din încurcătură. La puţin timp ieşi un alt scandal. Chemase toată şefimea, cei din salarizare şi câţiva muncitori.
- Domnişoară, de ce n-aţi dat mai mulţi bani la oamenii cu cizme care lucrează pe acoperiş, cita el demagogic revendicările muncitorilor insinuând că ea ar fi vinovată.
- Şeful meu direct este domnul Florescu.
Toată lumea încremeni. Fostul şef de secţie era acum unul din directori. Când auzi răspunsul Monei, se trase în spate şi râdea înfudat cu gura până la urechi. Zâmbete puţin ironice apărură pe celelalte feţe.
-...Bine domnişoară, spuse cu o jumătate de gură. N-am să te mai întreb nimic!
Şi-a dat examenul de stat după un an. Succesul i-a fost fulminant. După examen profesorul veni la ea pe hol şi o luă în braţe învârtind-o printre studenţi.
- Vezi că domnul Luncă e supărat că nu l-ai pupat zise profesorul râzând. Pentru că era din altă grupă, îşi prezentase proiectul ultima. După vreun sfert de oră de prezentare îndârjită, răspunzând prompt la întrebări, profesorul o luă protector de după umeri şi o conduse spre ieşire.
- E destul! Felicitări! Bravo domnişoară!
Mona râse şi ea. N-ar fi spus vreodată cuiva cum l-a fentat pe Luncă, atunci când era cât pe ce să piardă un an. Dar în hazul şi veselia membrilor comisiei, era lesne de înţeles că dăduse în vileag secretul lor.
S-a dus la el să-i amâne un examen. S-a apropiat de ea şi a început să o sărute. Mona simţea că îi îngheaţă sângele.
( 5/3 ) - de Tot Areal la: 12/03/2010 08:48:04
(la: Pensia de moarte ( 5 ))
- Aşteaptă-mă mâine la patru... îi şopti el.
Nu ştia multe despre Dumnezeu, dar se ruga din răsputeri să scape cumva din strâmtoare. Erau o mulţime de poveşti cu studente şi profesori. Aşteptă vreo zece minute şi profesorul nu veni. Se duse la examen cu carnetul.
- Am fost... zise ea încet.
- Am întârzâiat puţin spuse profesorul uitându-se îndelung la carnet. În cele din urmă scrise nota de trecere. Nu spusese nimănui acest lucru. Acum la examenul de stat, i-a pus vreo trei sau patru întrebări – mai multe decât ceilalţi şi s-a oprit.
Intră în sala profesorilor unde a fost primită ca un erou:
- Colega noastră!...
- Bravo domnişoara inginer!
Îi oferi profesorului un pachet cu o sticlă de coniac Napoleon. El scoase sticla şi spuse bine dispus:
- Asta o beau cu Luncă!
O felicitară toţi şi desigur îl sărută „colegial” pe Luncă. O strânse ceva mai tare decât ceilalţi.
Trecuse şi pe post de inginer. Posturile de şefi erau ocupate prin dictatura proletară manipulată de acelaşi partid dar cu şefi mai impostori decât cei vechi şi mai puţin profesionişti. Începuse o politică turbată de premiere şi de trocuri cu alte fabrici. Erau mai mulţi directori, lideri de sindicat, se aduceau maşini în rate. Angajaţii aflau că datoriile fabricii către bănci erau tot mai mari şi că unii şefi şi-au făcut ateliere acasă, angajând pe cei mai buni muncitori. Despre Directorul tehnic se zicea că ar fi chiar cel mai prost inginer din fabrică. Făcea şedinţe cu personalul tehnic care nu aveau nici o noimă, nici un rost.
Era desemnată ca tehnolog la nişte produse de serie mică pentru export. Nu exista tehnologie adecvată şi timpul scurt de fabricaţie nu permitea să se realizeze un flux tehnologic. Fiind şi serii mici de produse, toată lumea considera că era adevărată sinucidere. Când i se încredinţase fabricaţia, tocmai se termina un lot. A avut ceva de rezolvat şi într-unul din ateliere intră o delegaţie importantă cu toţi marii fabricii. Nu o băgară în seamă, au discutat cu muncitorii şi maiştrii. La puţin timp după expedierea lotului comanda a fost suplimentată şi de data asta avea să se ocupe ea de fabricare. Descoperi o greşeală de proiectare. O piesă de fixare era greşită şi ea respinse proiectul. Au fost informaţi superiorii. Urma şedinţa.
- Domnişoară, de ce n-ai observat că e greşit?, se luă de ea şeful tehnic.
Cei prezenţi săriră să o apere.
- Ea a descoperit domnu director!
- E primul lot de care m-am ocupat eu, explică ea.
Mona vedea că pe zi ce trece, îşi face tot mai mulţi duşmani. Lipsise de la o şedinţă. Colegii i-au transmis că are de făcut un proiect de ventilare a unei secţii. Nu pricepea de ce i se cere ei aşa ceva. Făcu o documentare şi descoperi că nici nu era necesară. Hala era înaltă, avea ventilaţie, în plus chiar fabricau aparate de ventilat. Făcu o documentaţie sumară, câteva schiţe, calcul de manoperă, intervenţie, materiale şi la sfârşit concluzia: Investiţia era inutilă, puteau fi folosite două aparate de ventilat.
La următoarea şedinţă se aştepta să fie luată în şuturi. Şeful tehnic, ce nu mai avea mult până la pensie, dar avea spatele tare zise:
- Voi inginerii mă faceţi să prostesc! Mă faceţi să nu mai ştiu ce-i cu mine...
Până la urmă directorul îi comandase şefului de secţie să o dea afară.
#530522 (raspuns la: #530521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...