comentarii

Durerea despartirii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Despartirile ca efect... - de DESTIN la: 28/05/2005 01:23:40
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Sunt despartiri dureroase, despartiri nostalgice, despartiri patetice, despartiri jalnice, despartiri dramatice..."

DA, despartirile se pot clasifica in mod divers...

Am o senzatie foarte ciudata, atunci cand traiesc aceste momente ale despartirii... Ma dor cuvintele.

Vorbesc cat se poate de serios!

Nu toate cuvintele, insa... Doar cele care au nimerit pe campul de lupta.


Sentimentul cel mai acut in orice despartire este cel al pierderii...

Despartirea de fiinta draga poate provoca si pierderea prietenilor, ceea ce provoaca un sentiment de singuratate.

Cauzele si efectele unei despartiri depind de durata relatiei.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
Intruder - de latu la: 21/07/2007 20:56:59 Modificat la: 21/07/2007 21:00:07
(la: Nu plange, mama! )
Nu stiu ce sa-ti scriu la asta.... Dar imi aduc aminte, ca n-am mai simtit asa, de cand ti-am citit "Sarabanda...".

Stiu doar, ca lacrimile va vor da putere pana la urmatoarea reintalnire. Si ca vor sta la buza ochilor si atunci cand bucuria revederii va declansa lupta cu durerea despartirii.
Si nu: Lupta asta inegala n-o castigam niciodata.... (Din fericire, caci altfel ne-am fi pierdut singurul lucru cu adevarat pretzios).
*** - de GloriaVictis la: 31/07/2008 12:26:57
(la: Sa nu mori vara ca te ia mama dracului!)
Ca domn' primar are paie-n cap nu ma mira. Ca nici prin gand nu i-ar da ca asa ceva ar putea fi eventual subiect de referendum, cu atat mai putin.

Pe de alta parte, cati cetateni crezi tu ca viseaza cu ochii deschisi la o "cultura a referendumului"? Cati crezi ca nu dorm noaptea pentru ca nu-s consultati? Cati ar veni sa-si spuna parerea?

In cu totul alta ordine de idei: recunosc ca am si eu o retinere fata de convoaiele claxonande, prosoapele, opririle la intersectii, banutii aruncati, eventualele bocitoare cu capul scos pe fereastra masinii... si apoi tot restul ritualului zgomotos/ tipator (atat de contrastant cu felul in care eu as simti/ am simtit sa traiesc durerea despartirii sau insotirea solidara a celor ce se despart). Dar asta e un pdv absolut personal si cu totul alta discutie, iar motivele difera cu siguranta de cele ale domnului primar...
"Nu te mai astept,nu mai sper sa te reintorci" - de cosmacpan la: 29/11/2008 10:17:54
(la: Esuare!)
o furnica/un furnic
suflet mare in trup mic
pleaca-n lume parc-anume
sa ii dea durerii nume...

Cand timbrul se lipeste de plic ori tai plicul ori rupi timbrul. Corabia cand pleaca din port pleaca cu speranta noilor orizonturi nu cu durerea despartirii.
silvia.p - de amari la: 05/05/2010 19:43:20
(la: Mi s-a terminat o lume...)
cred ca minunea de care ai nevoie va veni numai din partea ta si de la tine atunci cand vei incepe sa te respecti pe tine.Cu alte cuvinte,nimeni si nimic nu merita o viata de om sau o stare de leguma!
Probabil ideea inutilitatii este mai puternica decat durerea despartirii de acea iubire aproape imposibila precum singura o definesti.Retete de iesire din depresie cred ca degeaba astepti de la altii inafara doctorului,dar din suflet te sfatuiesc ca sa te straduiesti sa eviti pastlele fie ele somnifere sau cele care te ajuta sa te trezesti mai ales,daca nu-ti sunt prescrise.
Nu merita sa te irosesti in relatii in care sentimentul de baza nu este iubirea!!
Da,ti s-a terminat o lume pe care ai construit-o mai mult pe vise si dorinte fara suport real,o lume care defapt nu era a ta ci doar apartineai acelei lumi.Fa-ti de data asta lumea ta in care sa lasi ca sa intre persoane pe care le indragesti si care te indragesc,o lume in care respectul sa-l pui la loc de cinste.
Unii batrani spun :"schimba locul ca sa-ti schimbi norocul!",dar nu toti pot/isi permit asta,insa poti schimba multe altele.
Despartirile sau viata pe segmente... - de my angel la: 28/05/2005 22:02:55
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Hai sa-ti povestesc ce am visat azi-noapte. Am visat ca era noapte, eram pe plaja si erau multe case albe... Iar eu stateam intr-o casuta alba. Stii ca mereu mi-am dorit sa stau intr-o casa pe plaja... Sunt convinsa ca asa va fi. O sa fiu fericita acolo. Si tu stii adevarul. Uita-te la mine si spune-mi, macar tu spune-mi..." Astea sunt singurele cuvinte pe care mi le amintesc. Ani de zile am facut eforturi sa-mi amintesc si altceva, mi-am dorit s-o visez, sa-mi aduc aminte conversatiile cu ea... Mai am in minte doar imaginea ei cu cateva minute inainte de a muri. Durerea a fost atat de mare, suferinta celor din jur atat de puternica, incat mi-au disparut toate amintirile si n-a ramas decat un mare gol. Stiam de mult si tot n-am fost pregatita. Multa vreme dupa moartea ei am sperat ca va invia, ca se va intampla un miracol... Si n-a fost asa. Il invinovateam pe Dumnezeu, imi pierdusem credinta. Cand a murit, am primit o scrisoare de la ea, in care era o poezie si erau cateva randuri scrise de ea, care sa-mi fie calauza. Poezia si acele cuvinte mi-au fost mereu alaturi, in cele mai grele clipe...
"Despartirea" asta a fost prima din viata mea si, dintr-un anumit punct de vedere, cea mai grea. In toate celelalte despartiri stii macar ca celalalt traieste, indiferent ca e plecat peste mari si tari, indiferent ca e un fost iubit; stii ca ai totusi posibilitatea sa-l revezi pe celalalt, sa-i mai auzi vocea, sa-i mai vezi chipul...
despartirile... - de danaig la: 29/05/2005 14:42:43
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Fotografiile si toate celelalte "surogate" nu ajuta....Cei dragi nu pot fi inlocuiti! Imaginea lor din sufletul nostru nu se sterge, doar o ocolim voit pentru ca adeseori nu mai putem sau nu mai stim sa ne traim disperarile...
Cele mai dureroase nu ne sunt despartirile de cei care pleaca dintre noi spre cele vesnice. Ei ne sunt intr-un fel mereu aproape si continuam sa vorbim despre ei ca si cum nu i-am fi pierdut.
Cel mai mult dor acele despartiri care ne fac sa-i vedem cu totul altfel pe cei care ne sunt dragi...Ii privim si nu-i recunoastem...Sunt altii si totusi in sufletul nostru nu vrem sa recunoastem ca nu i-am vazut niciodata, de fapt, asa cum sunt...Mai grav este ca nu mai stim uneori cum sa traim fara ei, cum sa mergem mai departe.E dureros sa vrei sa treci pe langa ei si sa negi ca, in secunda care a trecut, au fost "cei de langa tine".
Clipa asta de eternitate care este viata nostra nu ar trebui sa fie umbrita de astfel de momente! Nu ar trebui sa ne lasam unii altora acel graunte de nisip care aduce dupa el desertul, acel desert care sa vrea sa ne acopere amintirile...
Si totusi mergem mai departe...Dar nu mai suntem aceiasi...Ne acopera umbre pe care nu le vrem si care totusi nu ne lasa sa mai privim la fel de copii lumea...Ne poarta mai departe doar increderea ca maine va fi un nou rasarit de soare, vom vedea din nou un copil surazand....
mantuire prin durere? - de sanjuro la: 08/10/2003 03:48:53
(la: Sarbatoarea Sf.Parascheva, protectoarea Iesilor)
In primavara, in drum spre Siret, grabindu-ma spre dulcea Bucovina unde-mi petrec de la o vreme Sarbatorile de Pasti, am trecut prin Suceava. In apropierea orasului se afla o bisericuta ridicata pe o movila, la care se ajunge coborand o panta abrupta. Cei ce vin sa se roage aici, coboara in vale, si apoi urca movila in genuchi, pentru ca se spune ca aceluia care face penitenta, i se vor ierta pacatele...
Maintuire prin durere? Imagini dintr-un ev intunecat...Pe cine vrem sa pacalim? Atat raiul cat si iadul se afla pe pamant...Crampeie din fiecare ni se azvarla din cand in cand.

sanjuro
Eu stiu ca durerea te-nvata si-ti da glas - de Alice la: 16/12/2003 03:45:50
(la: Cele mai frumoase poezii)
Adevarata durere nu-i muta niciodata.
Cu Blaga (si-adesea cu-n evreu batran), eu ma duc in cer si, cand cobor, mi-nchipui c-am zburat.
Nu-i zbor mimat ...sunt oameni care nici nu stiu ce-i zborul...
eu l-am gustat, in coborare.

Multumesc pentru cum si mai ales pentru ce-ai scris, M.Pamfilie.
Ma voi ruga ...statuile sapate-n aer, tot monumente-n nemurire sunt.
#6656 (raspuns la: #6521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prapastie dintre diaspora si tara - de Stefan Niculescu-Maier la: 01/04/2004 15:42:37
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Si parerea mea este ca exista o prapastie intre diaspora si tara. Ar fi multe aspecte de discutat: tendinta celor plecati de a poza in persoane de succes, chiar daca nici ei nu sunt intotdeauna convinsi de aceasta; sentimentele nationale ale celor ramasi, care considera ramanerea in tara ca pe un fel de eroism; dorul celor plecati, pe care nu vor sa-l recunoasca - si durerea de cele mai multe ori, a despartirii de oameni dragi pe care nici nu mai ajung sa-i gaseasca in viata, revenind in tara (unde aterizeaza adesea pentru inmormantarea parintilor...); durerea parintilor dar si multumirea lor ca are cine sa-i sprijine la batranete... din toate acestea si multe altele se pot scrie tot atatea romane.

Neglijam insa, largind fara sa vrem aceasta prapastie, o serie intreaga de fenomene specifice globalizarii care ar trebui sa reduca prapastia in loc s-o adanceasca: posibilitatea de a comunica mult mai ieftin, de a derula afaceri internationale, de a calatori mai des si mai rapid, de a invita cu mult mai putine restrictii pe ce dragi sa petreaca sejururi prelungite impreuna cu noi. Eu cred ca acest curent (acela al adancirii prapastiei) este pe cale sa-si schimbe sensul, deoarece valurile cele mai recente de emigranti romani (din ultimii zece ani) au ajuns sa-si gaseasca rosturi si stabilitate in colturile lumii unde si-au infipt radacinile iar acum se gandesc cum sa revina "acasa", dar nu cu mana goala. In ultimele luni efectiv cu asta ma si ocup ca hobby, cu crearea unui grup capabil sa reduca aceasta prapastie, sa propuna actiuni si solutii la probleme concrete, sa-si foloseasca resursele in mod lucrativ si sa faca o diferenta. Voi fi bucuros sa discut cu cei interesati despre acest grup sau sa descriu principiile lui de functionare.
#13155 (raspuns la: #13054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a fi invingator - de lexa la: 19/05/2004 21:45:04
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
permiteti-mi sa adaug un citat care spune
multe despre a fi invingator..

"INVINGATOR

Sunt un invingator.
M-am luptat ca sa ajung unde sunt acum.
Am simtit ceva durere de fiecare data cind am facut un
pas inainte, insa am stiut cu fiecare pas pe care l-am
facut inapoi, ca a renuntza nu este pentru mine. Am
simtit goliciunea despartirii cind am luat-o intr-o
directie gresita.
Am invatat arta persistentei, tenacitatii si
dedicatiei. Stiu cum e sa privesc propria mea lume si
visurile mele spulberate in milioane de bucatele la
picioarele mele. Stiu cum e sa fugi pina n-a mai ramas
nimic in tine si apoi sa continui sa fugi inca.
Stiu cum e sa fii iubit, si stiu cum e cind dragostea
se raceste.
Stiu cum e sa fii cind esti fericit. Stiu sa zambesc
si sa raspindesc fericire in vietile celor din jurul
meu cu acelasi zambet.
Am invatat ca o conversatie poate distruge sau poate
face fericit un suflet fragil, de aceea am invatat sa
imi aleg cuvintele cu grija.
Stiu ca entuziasmul este cheia spre orice si stiu si
cum e sa te simti lipsit de orice entuziasm.
Am invatat ca a cistiga nu e totul, dar uneori pare ca
e lucrul cel mai important. Am invatat ca celelalte
culori exista numai ca sa faca albastrul mai dulce.
Stiu ca primul meu adversar sunt eu insumi.
Stiu ca uneori tot ce am eu mai bun in mine nu e
destul pentru ceilalti si ca oamenii pot fi cruzi.
Stiu ca uneori pot fi frustrat cu mine insumi, in
special cind ceilalti sunt frustrati de mine.
Am trait mania si furia, insa am iesit din furtuna ca
un supravietuitor.
Stiu cum e sa iubesti. Stiu cum e sa raspandesti
bucurie si sa o gasesti chiar si in cele mai
intunecate situatii.
Stiu ce e sperantza, si ma bazez pe ea ca pe un ultim
refugiu al meu. Stiu ca intunericul trebuie sa existe
doar ca sa faca acele mici puncte de lumina sa para
mult mai stralucitoare.
Stiu ca succesul il faci cu mana ta, si ca norocul e
un termen relativ.
Stiu ca sunt puternic.
Stiu ca miracolele exista, ingerii ne gasesc cu
adevarat in ora in care avem nevoie de ei, si ca
exista intotdeauna ceva in spatele meu care ma impinge
inainte.
Cred in mine oricind, chiar si atunci cind nu cred, si
cind nimeni altcineva nu crede.
Stiu cum e sa te simti pierdut. Stiu cum e si sa fii
ales dintr-o multime. Cum e sa fii invingator, si cum
e sa fii pentru o clipa vedeta spectacolului.
Si mai presus, stiu ca toate acestea m-au facut sa fiu
ceea ce sunt.
Stiu ca a fi invingator nu inseamna a invinge in
oarecare cursa de moment. Recunosc ca inving doar prin
faptul ca ma stradui in fiecare zi si ma trezesc in
fiecare dimineatza, simtindu-ma binecuvantat de ziua
care ma asteapta.
Prin acestea inving in cea mai importanta cursa in
care am intrat de la nastere, cursa pe care o numim
Viatza.
(Amy Huffman)



#15631 (raspuns la: #15015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O carte, un loc - de homeless la: 31/08/2004 18:35:13
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartile ajung in mainile noastre printr-un miracol pe care nu am reusit sa mi-l explic. Si nu ma refer la momentul in care le cumparam, sau le imprumutam, sau le furam - de cele mai multe ori ele ne marcheaza existenta si prin asocierea cu momentul si locul in care le citim.

Toamna patriarhului am citit-o in armata. Un univers concentrationar, oricit de "civilizat" ar fi locul cu pricina. Povestea dictatorului a tot puternic, dar lipsit de adevarata implinire, era si povestea mea, a celui care de abia incepea sa inteleaga ca libertatea pe care trebuie sa o obtina este una interioara.

Seniorii razboiului (Gerard Klein) am citit-o, era singura carte disponibila, intr-un cantonament. Ma pregateam pentru participarea la un campionat national si de acolo, dintr-un roman SF nu tocmai celebru, am invatat sa lupt pina la capat, sa dau totul din mine.

Muntele vrajit l-am citit pe patul spitalului. Nu stiam despre ce este vorba, asa ca nu am ales cartea in mod intentionat. Modul in care suferinta si mizeria umana pot fi transformate in frumos m-a indemnat sa scriu pentru prima data o poveste.

Cvartetul din Alexandria l-am citi cumva pe fuga, in timp ce traiam propria mea poveste de iubire. Dupa ce am terminat primul volum si, din cel de-al doilea, am inteles ca iubirea inseamna si curiozitate, si tentatie a pacatului, si ca ea poate fi traita diferit de cei doi parteneri, chiar daca totul se intimpla la intensitate maxima, am reusit sa supravietuiesc unei despartiri dureroase.

Aceleasi carti am avut ocazia sa le discut cu prietenii mei. Iar ei le citisera in alt context, pentru ei insemnasera cu totul si cu totul altceva. Poate ca asa pot fi definite cartile mari, indiferent de stilul in care au fost scrise, sunt carti care pot sa ofere fiecaruia ce are nevoie, pot fi intelese intr-o infinitate de moduri.
Am o problema dureroasa?... I - de Horia D la: 05/10/2004 23:40:59
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)
Am o problema dureroasa?... Iau oxycotin

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
E foarte dureros ceea ce pove - de gabriel.serbescu la: 26/10/2004 21:30:00
(la: Sa mori in Romania, azi)
E foarte dureros ceea ce povestiti.
Si e foarte trist sa vezi cum chiar medicina, sau sinonimul solidaritatii umane, e terfelita.
Nu am cunostinta de nici un alt sistem social in care oamenii sa se dispretuiasca intratat pe cat o facem noi, romanii, care sa dispretuiasca in definitiv tot ceea ce poate insemna demnitate. Poate rusii...

dureros - de Tudor-Cristian la: 21/11/2004 16:14:07
(la: strigat)
Da, asa este, cum spui, si e cumplit de dureros... e crunt de adevarat textul tau. Din pacate, strigatele astea, ca cel publicat de tine aici, sunt din ce in ce mai rare si mai putin auzite...
Am si eu un mic eseu, "Mica feerie", care spune cam aceleasi lucruri, dar are un final oarecum optimist... depinde cum vezi lucrurile.

Ce e de facut ? ar fi urmatoarea intrebare... Pai, tot strigatele au ramas la indemana..., numai sa tipam mai tare.
Numai bine, de la
Tudor-Cristian
Cata durere, ma impresionea - de (anonim) la: 04/03/2005 20:54:31
(la: Ce vrei tu?)
Cata durere, ma impresioneaza capacitatea de a asterne pe hartie aceste trairi pe care toti intr-un moment al vieti le am avut, cu mai multa sau mai putina intesitate.Eu am ajuns la concluzia,care nu pretind a fi un adevar absolut, ca persoanele se bazeaza in actiumile lor pe instincte mult mai primare decat ne place sa recunoastem.Faptul ca ravnim la ceea ce ne este mai dificil de obtinut cred ca e un lucru pe care il pastram inca din frageda copilarie.A dori ceva greu de obtinut si a fi plictisiti de ceea ce avem la discretie, cred ca e o constanta...Oare secretul este echilibrul.
despartirea si durerea - de andrusca la: 18/03/2005 14:18:12
(la: Durere)
Sa ranesti este foarte usor, sa ierti pe cel care te-a ranit......spune mult despre sufletul si caracterul persoanei care are puterea de a ierta.....
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ne sunt lectii de viata.
Cine nu a trecut prin astfel de momente, cine nu stie ce inseamna durerea, durerea ce provine din dragoste, dragostea care ne-a parasit, nu a inceput inca sa traiasca, sau ........viata lor a fost o iluzie.....
#39783 (raspuns la: #39378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
durerea exilului - de miguelstil la: 30/03/2005 15:19:55
(la: Ce fac romanii pentru imaginea Romaniei in strainatate)
Honey, nu am vrut sa-mi dai dreptate... am vrut doar sa-ti spun ca te inteleg perfect. Tu simti nevoia sa faci ceva, sa-ti vindeci dorul si durerea... si senzatia aia tampita ca "ai tradat" pentru ca, atunci cand alegi sa traiesti in alta tara, majoritatea celor lasati acasa or sa te priveasca intr-un fel ciudat, cu un aer de repros si, chiar daca nu vor spune nimic niciodata, o sa le citesti nelinistile, invidia chiar, in ochi. "Ai plecat ca sa-ti fie mai bine! Iar noua ne e greu." Si asta nu e de ajuns. Pentru ca, dupa ce pleci, stii: nu e mai bine. E un fel de moarte: iti impietreste inima, incet, pentru ca te lovesti de realitati pe care sufletul tau, prin excelenta romanesc, nici macar nu le putea concepe.
Si ti-e frica sa te intorci, pentru ca, daca te intorci, cei de acasa te vor privi ca pe un invins ori o invinsa: "nu ai reusit acolo, si te-ai intors cu coada intre picioare aici."
Nu te-ar durea atat de mult ignoranta strainilor daca nu te-ai lovi de ignoranta celor din acelasi neam.
Eu am plecat din tara pentru ca m-am indragostit, am crezut in el, m-am casatorit... m-a inselat, divortez. Trebuie sa mai stau cateva luni, pana ce sentinta e definitiva. Apoi nu stiu ce am sa fac. Poate o sa o iau de la inceput in Romania. Poate in alta tara? Oricum, nu in satul asta uitat de lume.
Ce simplu! Ce poveste veche. Stii ce mi-a spus un "prieten"? Ca am capatat exact ceea ce am cautat, pentru ca m-am aruncat, ca ultima prostituata, in bratele primului strain cu bani. El a fost printre cei mai "bravi". Ceilalti prieteni nu au spus nimic, nici pro, nici contra. Ma ignora. Isi amintesc de mine din cand in cand, asa cum iti amintesti de unul dus dintre cei vii.
Nu am plecat pentru bani. Nu. Dar nu sunt o ipocrita si recunosc: financiar e ceva mai bine aici. (Nu mi-a lipsit niciodata nimic in tara). Dar sufletul nu poate fi cumparat, si sufletul meu tanjeste dupa viata. Romania e viata. Aici... sunt ingropata de vie.
Am un job bun, imi place ce fac. Si ce fac eu pentru Romania? Simplu: sunt PR consultant aici. Fiecare client care ma intreaba de unde vin primeste acelasi raspuns: din tara lui Brancusi. Din tara Nadiei Comaneci, a lui Ionesco si a lui Cioran. Oh, da, din tara lui Hagi! Si a lui Dracula, daca vreti. Sunt din tara unde Dunarea se varsa in Marea Neagra. Pe scurt, Romania. Unii isi mai imintesc de Revolutie si de Ceausescu - stirile, nu-i asa? Am o gramada de poze cu mine. Cine vrea sa afle ceva despre frumusetea Carpatilor nu are decat sa arunce o privire pe biroul meu... Asta fac eu pentru tara: o respect. Nu voi face nimic care sa ma faca de rusine si sa puna astfel o pata, cat de mica, pe numele Romaniei.
Mai mult nu pot. Nu inca.
#41232 (raspuns la: #41158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
durerea - de (anonim) la: 31/03/2005 23:00:41
(la: Durere)
Da,doare mult,doare al dracului de tare si te intrebi:de ce? trebui sa trec prin toate astea,de ce?pana la urma nu am dat nimanui in cap,cu ce am gresit atat de rau de trebui sa suport chinurile acestea groaznice si inca odata:de ce eu?
Si parca totul in jurul tau iti face in ciuda,oamenii,strazile cu rutina lor aparent atat de fericita,de ce tocmai eu trebui sa suport durerea unei pierderi?de ce tocmai pe tine?de ce durerea nu trece?pana cand?ma simt silita de puteri si.....totusi viata merge inevitabil inainte
iar tu andrusca ai darul scrisului si durerea pierderii
e dureros... - de Cristall la: 10/05/2005 19:35:26
(la: DIMINEĊ˘I ALE UNEI TOAMNE)
e dureros
chiar doar sa si citesc asa ceva



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...