comentarii

Durerea despartirii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Intrusule, - de gigi2005 la: 25/05/2005 23:34:59
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Conferinta asta e minunata dar foarte dureroasa pentru mine. Iti promit ca scriu despre mai multe despartiri din viata mea. Trebuie doar sa fac o sinteza a celor care merita sa fie pomenite. Daca am dispozitie, am sa incep in noaptea aceasta.
despartirile - de anisia la: 25/05/2005 23:36:13
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
nu le-am bagat niciodata in seama. nu stiu daca pe motiv ca au insemnat sfarsitul unui capitol, sau pur si simplu pentru ca am fost prea sleita de puteri ca sa mai am timp si de ele. acuma ca citii textul tau, imi dau seama ca am trecut printr-o serie de despartiri. cele de la gradinita, scoala, liceu, facultate nu au fost triste. pentru ca isi aveau firescul lor. eram pregatita pentru ele. iar ultima zi impreuna cu cei ce reprezinta etapele respectiva a fost intotdeauna placuta.
despartiri triste am trait cateva in viata. cand mi-am pierdut oameni dragi din familie si nu numai. nu e relevant sa povestesc momentele in sine. pentru ca nu i-ar aduce inapoi. consider insa important sa traiesc in asa maniera incat, de acolo de unde s-au dus, sa ma poata privi cu mandrie si liniste. sa le fie drag de omul ce incerc sa fiu.
dor? normal ca mi-e dor. in fiecare clipa a existentei mele. dar dorul este o parte din dragoste. degetul mic al ei, poate. si cata vreme exista dorul, continua sa existe si dragostea. si amintirile. si apropierea sufleteasca. am sa fiu pustie cand ori daca am sa incetez sa-mi mai fie dor...
Despartirile... - de alura la: 26/05/2005 22:53:57
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Cand am citit titlul conferintei tale, Intruder, m-am gandit la relatia pe care o traiesc eu acum. Este ca si viata... un lung sir de despartiri... si reintoarceri (impacari)! Ce stupid mi se pare totul!
despartiri - de no_name la: 27/05/2005 10:47:46
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
as putea spune ca dupa atitudinea in fata despartirilor ne putem da seama de personalitate cuiva.
Oamenii ii cunosti mai bine in situatii extreme.
Sunt de acord ca viata este si o suma de despartiri... ne despartim si de noi adeseori, o luam de la inceput ... pastram amintirea celui ce am fost :)
fiecare despartire de cineva sau cineva este si o despartire de ceva din noi, ca nu suntem noi oare definiti prin cei ce fac parte din viata noastra?
asa o fi? hmmm... ia sa cujet io nitel la treaba asta ...
Despartirile mele - de TeodoraPA la: 27/05/2005 12:43:22
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Au fost toate dureroase, dar necesare. Prima cea mai grea, apoi deja m-am mai obisnuit... - aici ma refeream la iubiti.
Dar cea mai grea si cea nenecesara a fost de tatal meu, inainte sa moara. Ma bucur ca am putut sa o facem, sa avem o discutie si sa ne luam ramas bun unul de la altul, sa ne spunem cat de mult ne iubim... Dar a fost cutremurator! Si totusi am trecut peste asta, am mers inainte, si acum ma impiedic, adica azi, saptamana asta, de despartirea de ultimul tip din viata mea, si mi-e asa de ciuda ca nu sunt mai tare...
Uite v-am zis-o si pe asta!

Take heed when you think you stand, lest you fall.
despartirile? ce n-as da sa nu existe! - de lostone la: 28/05/2005 04:48:19
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
pe mine despartirile ma omoara incet cite un pic cite un pic.se pare ca nu rezist la schimbarile din viata mea,ele ma termina.cea mai tare a fost cind m-am despartit de primul si ultimul meu prieten.viata mea s-a schimbat complet de atunci(in urma cu 11 ani ).simt ca nu mai pot fi eu si ca doar traiesc ca nu zic ca nu traiesc(adica vegetez).
si bossul poate da dureri de - de RSI la: 06/07/2005 16:37:00
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
si bossul poate da dureri de cap, dar acelea pot fi compensate cu dureri de jos la spate ...
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#58236 (raspuns la: #58235) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Divortul... - de TeodoraPA la: 08/09/2005 18:03:07
(la: Divortul, un esec?)
Destul de categorice cele doua categorisiri ale tale. De ce doar cele doua? Lucrurile sunt mult mai complexe si difera oricum de la caz la caz.
Am fost intotdeauna de acord cu vorba aceea ca intr-o cearta sunt ambale parti de vina...
Apoi de ce nu poate fi o simpla despartire asa cum sunt toate celelalte despartiri din viata omului... Pentru ca e mai dureroasa?
Georghe Doja si durerea sa siderala! - de kradu la: 20/09/2005 21:46:21
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Tristetea, pesimismul si durerea din randurile tale m-a bucura!
Regretul pe ce-l afisezi m-a inveseleste! Tanguiala ta i-mi da aripi!
Persistenta ta in acceptarea sifilisului comunist, m-a face mai liber si mai entuziast!
Si toate astea doar pentru un singur motiv!
Pentru ca Doamne nu sunt ca tine, nu gandesc ca tine, si nici nu vorbesc aceeasi limba ca tine!
Bolile de destin care sunt? Ratarea, bovarismul, lenea? Nu stiu nici daca suferi de vreuna din ele sau de toate! Poate de nici una!
Bucuria,iubirea, si reusita nu vin de undeva din neant si intra in noi!
Ele vin din noi! E ceva acolo care le genereaza!
Doctrinele comunismului fascismului, rasismului, sovinismului,vin in noi din afara! Nu ne nastem cu ele!
Poate ceva a venit in tine! Comunismul asta sifilitic si criminal!
Tu l-ai primit si l-ai dadacit! Cat de bun e ele pentru tine numai tu stii!
I-ti provoaca durerea asta, oful asta! Care e bun s-au rau!
Tu sti!
Remedii naturale (chinezesti) pentru durerile de cap - de Shtevia la: 19/10/2005 09:54:53
(la: AROMATERAPIA si NATUROTERAPIA (Phytotherapie))
-Ceai de ghimbir - se pun la fiert 375 ml (1= cana) apa; dupa ce da in clocot, se adauga 10 g ghimbir proaspat, taiat feliute si 2 lingurite de zahar brun, continuand fierberea pe foc mic inca 10 minute. Se bea ceaiul fierbinte, de trei ori pe zi, pana la disparitia crizelor zilnice de migrena.
- Cea din migdale si crizanteme - aceeasi cantitate de apa ca mai sus, se da in clocot si se adauga o lingurita de migdale pisate si o lingurita de petale uscate de crizanteme. Se continua fierberea, pe foc mic, timp de 15 minute. Se bea fierbinte.
- Decoct din ceai verde si coaja de portocala - se folosesc 5 g ceai verde si coaja unei portocale (taiata marunt). Se pun in 375 ml apa si se lasi pe foc mediu timp de 10 minute. Se bea de doua ori pe zi, atunci cand dureea de cap este asociata cu greata si rinita ori inflamarea conjuctivei ochilor.
- Vinul de crizantema - aici, este nevoie de doi litri de vin de orez sau sake, in care se pun 200 g de petale uscate de crizanteme si se lasa la macerat timp de 10 zile. Se inghit 2-3 lingurite de macerat, zilnic.
Supa-crema de naut - se pun la fiert 1,5 litri de apa, iar dupa ce dau in clocot, se adauga 50 g naut si 100 g orez. Se continua fierberea, pe foc mic, timp de 30 minute, pana cand fiertura capata o consistenta groasa, cremoasa. Se consuma fierbinte chiar si in cazurile durerilor de cap provocate de insolatie si canicula.
despartiri cu tact sau adevarul gol golutz ? - de baby_gerke la: 22/10/2005 15:08:54
(la: Despartiri cu Tact)
Totul depinde si de felul in care s-a desfasurat relatia si de ceea ce doresti tu de la el/ea pe viitor ..Dar,de preferat ar fi "adevarul gol golutz"! De ce? In primul rand , chiar daca adevarul este ,uneori, dureros , cel mai bine este sa fi constinet de ceea ce ti se intampla.Sa ai grija , totusi, sa fi destul de subtil!
Lacrima e eliberarea durerii. - de mya la: 04/11/2005 00:46:35
(la: joc)
Lacrima e eliberarea durerii.

Ce e atomul?
#84574 (raspuns la: #84538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despartirile" 1" - de casyana la: 18/11/2005 20:04:21
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
cred ca mi-ar trebui o noapte intreaga sa pot scie despre despartirile pe care le-am avut pana acum.o sa scriu putin cate putin.despartirile sunt un lucru inevitabil si trebuie sa ne conformam si sa mergem mai departe.unele ne marcheaza,altele ne lasa reci.
prima despartire si una dintre cele mai importante:de tatal meu.parintii mei s-au despartit cand aveam 6 ani.pt mine era totul asa de frumos dar habar nu aveam ca mama mea traia un cosmar si indura totul pt ca noi,eu si fratele meu sa avem un tata.pt mine totul era simplu:aveam aproape tot ce imi doream pt ca tatal meu era inginer in combinatul din calarasi si pe atunci mergea f bine.imi aduc aminte ca in fiecare zi la ora 4 dupa masa il asteptam la coltul blocului (mai departe nu aveam voie ca treceau masini) sa imi dea bani de inghetata.eram atat de incantata cand il vedeam in costum si atat de mandru de el.cand mergeam la balci ,noi doi eram sufletul targului.ma lua in brate si imi facea toate placerile.si-a dorit f mult o fata si cand m-a avut m-a rasfatat din cap si pana in picioare.sa nu intelegeti gresit ,fratelui meu ii acorda aceeasi atentie,numai ca eu fiind mai mica ma alinta o "tzara" mai mult.in iarna dinainte sa merg la scoala imi aduc aminte ca mi-a cumparat o geaca de iarna, rosie cu un mos craciun pe o maneca,doamne ce bucurie.in noaptea ceeea am dormit cu geaca pe mine,nu a fost chip sa ma comvinga sa o dau jos.mergeam peste tot cu el:duminica pe terenul de fotbal unde se intalnea cu ceilalti colegi la un meci,la piata cand il trimitea mami,cand era pana peste cap cu treburile si nu avea timp,ma mai lua si pe la birou cand nu avea mult de lucru.pt mine toate bune si frumoase.in schimb parintii mei aveau mari probleme dar de dragul nostru niciodata nu s-au certat de fata cu noi.pana intr-o zi cand lipseau cateva zile ca sa implinesc 6 ani,i-am auzit certandu-se.dupa putin timp l-am vazut facandu-si valiza si dus a fost.am ramas ingenuncheata si cu fata de lacrimi pt ca nu stiam ce se intampla.si in mintea mea de copil ,urma sa vina ziua mea si trebuia sa suflu cu el in lumanarile de pe tort.nu intelegeam nimik.fratele meu nu era acasa.am inceput sa tip la mami"numai tu esti de vina ca a plecat".fara sa imi dau seama cat suferea mami din cauza cuvintelor mele de copila fara minte.m-a luat in brate si mi-a spus doar atat"ai sa intelegi tu mai tarziu"
si iata ca au trecut anii,la inceput a tinut legatura cu noi,mai ales cu mine,pt ca fratele meu fiind mai mare a inteles care era situatia.
este despartirea care m-a marcat cel mai mult.nu cred ca are rost sa spun care sunt motivele despartirii parintilor mei dar cert este ca mama mea avea dreptate cand a spus ca am sa inteleg mai tarziu.inca regret cuvintele pe care i le-am adresat mamei mele pt ca ea era cea care suferea cel mai mult dintre noi toti.a indurat saraca multe pt noi,dar pana la urma a ajuns la limita.cam atat pt azi ca am inceput sa devin melancolica si nu vreau sa indispun pe nimenui cu povestea mea.imi cer scuze daca v-am plictisit.


---------------------------------------------------------------------
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
ondine - de latu la: 16/01/2006 00:14:00
(la: Tehnici de resemnare)
eu spre un capat al lumii, el spre celalalt, si impotriva vointei noastre.
Despartirea de cineva drag, e mai intotdeauna impotriva vointei (cel putin) unuia dintre implicati.
Exista doua tzeluri posibile: A gasi o solutie care sa evite despartirea sau a ajusta inca odata "tehnicile de resemnare".
Drumul catre unul din zeluri e mult usurat de situatia in care despartirea contravine intereselor tuturor (ambilor): In prima varianta pentru ca vor gasi mult mai usor impreuna solutia evitarii despartirii - in acest caz, unul va trebui eventual sa-si perfectioneze tehnica de renuntare (o derivata a tehnicii de resemnare).
In varianta a doua, durerea impartasita cantareste doar pe jumatate ceea ce ar usura durerea fiecaruia. Se zice. Personal nu sustin insa aceasta teorie.

Stiu, sunt genul de explicatii pe care mi le-as fi dat si singura, dar acum imi par prea abstracte ca sa mai aiba puterea sa ma convinga.
Si totusi, sunt singurele pe care cei care au intalnit vreodata iubirea le pot da. Pentru ceilalti si iubirea in sine e ceva abstract.

Ce faceti cu o iubire care agonizeaza? Ce faceti cand fiecare kilometru in plus, fiecare clipa in plus departe unul de altul devin de nesuportat?
Intre o iubire care agonizeaza si numarul de kilometri nu exista o legatura nemijlocita. Iubirea poate agoniza si in camera de alaturi, dupa cum poate inflori de fiecare data si mai viu la fiecare noua intalnire intre doi oameni aflati luni de zile la mii de kilometri distanta.
Problema este de obicei increderea, respectiv indoiala.

Daca da, cum faceti sa va consolati, sa uitati? De unde gasiti putere si sens sa o luati de la inceput cu altcineva?
Atunci cand o iubire exista si partenerii sunt purtati de soarta in directii diferite impotriva vointei lor, atunci problema nu se pune asa. Daca "impotriva vointei noastre" are alt sens, atunci si agonia capata alt sens, dar atunci nu mai putem vorbi de despartire "impotriva vointei noastre" ci mai degraba de despartire de comun acord cu regrete impartasite. Iar atunci cand intervine SIGURANTA rupturii, prelungirea unei agonii are la fel de putin sens ca si credinta intr-o revenire a initiatorului despartirii.
Am scris "siguranta" cu majuscule, pentru ca o iubire adevarata justifica speranta, intrebarile si nu cunoaste mandria care ne impiedica de multe ori sa deschidem teme pe care le stim prezente dar pe care nu concepem sa le deschidem noi. De-abia cand exista siguranta nemaiputintzei de a continua, de-abia atunci este valabil ce am scris mai sus.

Care sunt tehnicile voastre de renuntare? Sau de resemnare. Sau tehnicile voastre de a nu renunta.
Nu stiu daca exista tehnici de renuntare, daca facem abstractie de raspandita metoda a usii trantite pentru a nu auzi raspunsul la acuzatiile aduse celuilalt.
Nu stiu nici daca exista o anume tehnica a resemnarii. "Sunt un looser" nu este concluzia la care trebuieste sa ajunga cineva care sufera o deziluzie.
Cat priveste tehnica de a nu renunta, cred ca putem vorbi de ea atunci cand e vorba de cariera, de cumparat pantofi sau de incercat o retzeta de atatea ori pana prajitura reuseste.
Cand vorbim de iubire, renuntarea este parte din ea ca si triumful, puterea si culoarea.
Nu putem sa nu renuntam la iubire atunci cand se vadeste intr-un fel sau altul, ca ea de fapt n-a fost cea adevarata, sau exista doar in proportie de 50%.

In final iubirea, recunoasterea inceputului sau sfarsitului unei legaturi, lupta cu peretii goliti de lumina se desfasoara dupa strategii individuale. Retzete nu exista, oricat le-ar place unora sa le propage.
Sfatul meu e, sa nu cauti - respectiv sa nu accepti - sfaturi in ceea ce priveste strategia ta.
onditz - de sjofn la: 17/01/2006 22:01:31
(la: Tehnici de resemnare)
Viata este o însiruire de alegeri binare, o vasta retea de poteci cu bifurcatii, care nu urca si nici nu pogoara la fel. Uneori drumurile persoanelor se incruciseaza, de mai multe ori sau numai o data. Uneori ni se iveste in cale cate un bolovan sau un arbore cazut. Nu noi l-am pus acolo si nici nu-l putem clinti, insa exista drumuri care il ocolesc. In orice punct ne-am afla, avem de facut o alegere binara. Sa-l sun sau nu ? Sa-i zic sau nu ? sa plec sau sa ramân ? sa-l mai fierb putin sau sa-l dau la cuptor ? Alegerile pe care le facem fac evenimentele sa convearga intr-o anume directie, fericita sau nu. Daca tot timpul ne regasim in afara tablei de sah ar trebui sa ne aplecam cu mai mare atentie asupa alegerilor pe care le facem. Musai la un moment dat in loc de 0 am ales 1, si totul a luat directia nedorita. Avantajul e volumul de alegeri, ca din mai multe incercari putem ajunge aproximativ acolo unde vroiam ;) Cei care incearca de suficiente ori si reusesc, devin "fericiti", "inventatori", "celebri", "artisti". Cei care se lasa pagubasi devin doar "oameni fara noroc în viata".



Despartirile nu au fost niciodata hazlii. De parinti, de prieteni, de iubit(a), de cunoscuti, de necunoscuti... despartiri de cateva zile, o luna, ani, pe vecie, pe fiecare în parte am urât-o proportional cu rana pe care mi-a lasat-o si toate au lasat cicatrici, mai mult sau mai putin vizibile. M-au sedus si umplut de spaima dintotdeauna garile, aeropoartele... câte zeci si sute de oameni nu îsi dezleaga zilnic destinele, îsi separa drumurile ca se se arunce în suvoaiele încâlcite ale lumii ? In acelasi loc, însa, câti oare nu-si (re)înnoada si (re)încruciseaza cararile mult umblate?



Când 2 persoane care se iubesc sunt separate in spatiu, iubirea se poate transforma în supliciu, cu atât mai mult daca iubirea e "proaspata". Daca exista motivatie intre cele 2 persoane, si cu conditia sa nu dureze prea mult, poate ramâne suportabila. Insa repet, separare temporara. Eu unul nu mai cred in baladele in care ei se iubeau peste mari si tari si-si dadeau pupicuri pe scrisori, pe plicuri si pe timbre, insa unii poate-s mai romantici decât mine. Exista întotdeauna un punct de la care scrisorile parfumate sunt reduse la gradul de maculatura. Apropierea dintre 2 oameni este tocmai pentru a umple singuratatea. Alegerea ta daca vrei s-o umpli cu o prezentza vie sau cu maculatura. Doar daca esti sigura ca el este "The One", atunci poate ar merita încapatânarea si încrâncenarea. Unii au reusit, chapeau !



Pentru durerea sufleteasca nu exista prea multe medicamente, însa alea care sunt îs eficiente. Timpul, umorul si cei care te iubesc. Si sa fii sigura ca, daca înca nu l-ai gasit, undeva musai te cauta de-a ametit un vârcolac antipatic si timid, amator de plimbari sub luna plina si posesor a 3 locuri libere: în inima, în masina si-n pat :-)





_________________________________________

Iubesc tradarea, dar îi urasc pe tradatori !
cand durerea este mare luam - de cosmacpan la: 11/02/2006 12:11:39
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
cand durerea este mare
luam crema din dotare:
doua vorbe spuse-n vant
batem pasii pe pamant
sa aducem ploile
sa-nfloreasca verdele.
ca la internetcafe
ne spunem parerile,
mai gandim, mai glumim
viata-asta pacalim
caci din patru-n patru ani
suntem ingeri sau golani.
Poezie (fragment/e):
"Sunt grei batranii de pornit.
dar de-i pornesti, sunt grei de-oprit!"
"Trei pasi la stanga linisor,
Si alti trei pasi la dreapta lor;
Se prind de maini si se desprind.
Se-aduna-n cerc si iar se-ntind
Si bat pamantul tropotind
In tact usor."
"Ea vine de la moara;
Si jos in ulicioara
Punandu-si sacul, iaca
Nu-l poate ridica
Ti-l duc eu! - Cum? - Pe plata!
Si se-nvoieste-ndata
De ce-ar si zice ba?"
o sa stau de-un plagiat
sper ca Poetul m-a iertat


si o vorba

#105188 (raspuns la: #105106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsuri - de Andre29 la: 21/04/2006 14:50:38
(la: cum tratezi un "commitment phobic" ?)
Donquijote - "commitement phobic" nu poate fi incadrat in termenii definitorii ai unei boli psihice. Psihiatrii nu-si au nici un rol aici, ma gandesc ca este o confuzie intre psihiatru, psiholog si consilier. Cu pastile poti cel mult tine sub control manifestarile vegetative (daca exista) ale acestei asa-zise fobii. Pentru ca ceea ce defineste termenul englez folosit de Satiriazis este teama unei persoane de a-si lua angajamente in cadrul unei relatii, de a se simti 'prins'. Este mai mult o problema comportamentala, as zice eu, care se poate trata daca persoana doreste, in caz ca realizeaza ca are aceasta problema.



Crystalx - da, exista multe fobii care nu sunt rezultatul direct al unei experiente, dar exista o astfel de fobie: teama de angajamente. Nu e obligatoriu sa se manifeste prin panica irationala, aritmii, transpiratii ale mainilor, sufocare sau alte simptome ale fobiilor clasice.



Thebrightside - ce te faci cand iti doresti mai mult de la o relatie, cand a-i da spatiul celuilalt la nesfarsit devine dureros si neconstructiv? Un 'commitment phobic' poate avea mai multe relatii in acelasi timp sau pe rand, poate refuza orice discutie legata de planuri comune de viitor, isi poate rani partenerul intentionat pentru ca acesta sa-l paraseasca si sa nu aiba el responsabilitatea despartirii si multe alte. Oare aceste atitudini sunt benefice pentru o relatie?


____________
'de frica sa nu scadem incetam sa crestem, de frica sa nu plangem incetam sa radem '
nu e dureros cri cri. E... vi - de zahir la: 26/04/2006 07:37:44
(la: .)
nu e dureros cri cri. E... viatza!!! Atat. Insa.. am fost nedrept. Povestea mea nu e doar... deziluzie. Povestea mea inseamna si visare povestea mea inseamna si bucurie, ochi deschisi spre soare, caldura... e mult mai mult. As fi groaznic de nedrept sa spun ca nu am primit niciodata nimic ci doar am oferit. Am primit la randul meu... insa vezi tu.. uneori ne cuprinde o astfel de revosta incat ne vedem aruncati in abisuri fara fund. Atunci cand ni se face o nedreptate avem impresia ca toata lumea e nedreapta cu noi ca nimeni nu se intereseaza de noi si fiecare este interesat doar sa ia de la noi. Sa imi povestesc aici povestea... ar fi o pierdere a intimitatii mele. Ar fi poate o impietate fatza de .... fatza de persoanele care au construit povestea mea. Si poate povestea LOR.
#118950 (raspuns la: #118908) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este durerea? - de Kon Stantin la: 09/05/2006 06:16:23
(la: joc)
Ce este durerea? Bucuria adversarilor.

Ce este oglinda?
#121227 (raspuns la: #120692) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aceasta durere e una obisnuit - de helene la: 16/05/2006 21:10:36
(la: Lacrimi pentru bunica mea)
aceasta durere e una obisnuita intrucat toti trecem prin lucruri de genul...desi toate durerile sunt diferite...acest sentiment il am si eu atunci cand ma gandsec la stra-bunica mea...femeia care a ocupat un loc special in copilaria mea..dar si in sufletul meu...acum durerea e sfasietoare ptr k nu mai este alaturi de mine...ce mi-as dori sa o mai vad o singura data...:(((



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: