comentarii

Durerea despartirii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
povestea - de maria de la medgidia la: 20/06/2006 20:05:19
(la: Vrei să-ţi povestesc cum e o zi fără tine?)
imi place sa fantasmez dincolo de poveste, motivele despartirii... cum era el cu coada sus cand a incheiat`o, cand nu`si vedea inima de nas... cum credea ca n`o sa apuce ziua aia in care ea devine amintire, si inca o amintire dureroasa
ma rog... de fapt nu intentionam sa tropai pe nicaieri... am trecut prin momentul asta... am amortit, am incheiat, s`a intors dupa ce si`a facut singur temele si...
cre`ca secretu` tau de fapt ca n`ai iubit inca
take care

----------------------------------
"C`qui embellit le desert", dit le Petit Prince, "est-ce qu`il cache un puit quelque part..."
Nu sarcastic, nu cu durere, - de zaraza la: 30/07/2006 18:09:53
(la: Inscriptie pe perete)
Nu sarcastic, nu cu durere, zambesc ca la amintirea unui prieten caruia ii revad oasele dupa 7 ani,intr-un ritual : iubirea.

la o dezgropare de 7 ani, zambetul mi se pare cel mai deplasat gest. da' in fine.

in rest, patetic rau.

zaraza
Mobila e cu tot cu durere si - de Bitterdream la: 15/10/2006 20:27:39
(la: Institutul de mistocarie !)
Mobila e cu tot cu durere si invers.

Daca zici in public ca e preferatul tau, te primesc la cursul de Autoironie, pe riscul meu.

Cum asa......manualul duplicitatii???!!!! De unde ai facut rost?

Mimez continuu. Va merge.

Intra pe profile si afla ID de YM. Ca o sa fii suspect si de moartea mea de curiozitate, nu doar de a pisicii.....
__________________________________
"i sit and watch the distant need,
that cracks me up and makes me bleed."
#151530 (raspuns la: #151353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o durere de masea - de Gabriel Ungureanu la: 22/10/2006 18:23:22
(la: Concurs MISTER CAFENEA 2006 - etapa de nominalizari)
o atitudine anti e ca o durere de masele...ne supara , dar ne aminteste ca exista.
#152785 (raspuns la: #152570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am citit cu durere sufocatoar - de latu la: 28/10/2006 08:32:10
(la: Caut prieteni din toata lumea)
am citit cu durere sfasietoare micile tale randuri si am fost cuprins de fiori si spasme sufletesti care aproape m-au sufocat. Mi-am imaginat singuratatea in care trebuie sa se zbata cineva cu un suflet atat de cald, care nu numai ca e cald dar mai e si dispus sa dea. Ramai cum esti, asa rece si de neatins, caci intr-o zi sigur o sa vina un printz prin zavoiul autohton plin de micsunele, care o sa te scape de osanda rece a singuratatii de gheata. Cand o sa-i vezi calul de foc, statura voinica, pleata in vant si hatzurile intre dinti, lasa-te ajunsa din urma si prinsa de bratele lui vanjoase, sari prin portiera ridicata (la Ferrari usile se ridica in sus) si purtata catre un soare care va fi numai al vostru, topind gheata depusa in parul tau balai.
Pana atunci, raman al tau sustinator din umbra

Marcel
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
** - de Omerta la: 24/01/2007 05:59:12
(la: Tarziu)
am incercat sa las o lacrima sa curga fara s-o evapor si sa privesc soarele prin vapori ca sa vad culori.
da, epitetele sunt banale, poezia este cioplita foarte putin
dar am vrut sa-i vad propria-i frumusete necernuta.
este un apus al despartirii, o noapte de durere si un rasarit pentru o zi care se va sfarsi cu acelasi strop-venin... dar este doar o poezie.

Omerta

___________________________________________
o clipa de umanitate... un veac gresit de sentiment
Ce faci cand durere nu mai e, dar tihna nu se intrezareste? - de maan la: 24/01/2007 16:56:38
(la: joc nou)
te-ntorci printre oameni, si durerea-ti va raspunde iar.:)

ce faci cand ti se prelinge sufletu-n ranile altuia?
#170995 (raspuns la: #170987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o durere nasoala e atunci - de Intruder la: 02/08/2007 14:27:11
(la: am dreptate?)
cand prostu' nu-si da seama ca-i prost!
durerea e a celor din jur, nu a lui.

cine-i micky? :)))))
pe mouse-ul meu il cheama Logitech!
#222598 (raspuns la: #222571) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de latu la: 04/08/2007 11:53:11 Modificat la: 04/08/2007 19:17:39
(la: Si totusi..)
Oda durerilor spumante, impietrite, de unde concluzia greutatii care apasa prezumtiv asupra viselor celuilalt.
Primavara incompleta ("Primvara") pare sa sublinieze deshertaciunea vietii de apoi, "apoi" relevandu-se in raport cu moartea instaurata din clipa despartirii.
Un sfarshit optimist - fara a cadea totusi in clisheul unui happy end - confera rotunjime, naturaletze: "Dar in inima mea e un loc..." sugereaza ca restul inimii e sanatos, acum, dupa ce virusul a fost izolat si apasa asupra viselor altuia. Cat priveste locul cu pricina, suntem impacati cu gandul ca or mai fi si alte locuri, putand astfel spera mai departe.
Nu, viata nu s-a sfarshit, exista un maine, chiar si intr-un anotimp trunchiat cum ar fi "primvara", vra, tona sau irna...
hei, tanti anisia - de latu la: 29/12/2007 20:11:57
(la: Digest)
too long, but no reason to forget:-)

Tu saraca in cuvant??
Nu-mi fac nici macar un gand!:-)

Cred ca totu-i trecator:
Trece de pe cer un nor,
Trec distantze, despartiri,
Trec dureri si rataciri,
Trece focul cel mai cel
Si-altul vine dupa el...

Doar un singur lucru-n viata
Nicicand nu va fi trecut:
Suflet cald cu chip de "hoatza"
Ne-"facut", ci-asa nascut:-)

La Multi Ani, Anisia!


#269151 (raspuns la: #269058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
durerea unei mame - de ramona banuta la: 10/01/2008 13:16:32
(la: durerea unei mame)

Stima doamn sau stimate domn

va multumesc pentru raspunsul dvs.
Am citit mesajul , este parerea dvs. pe care eu o respect dar nu sunt de caord cu ea. Faptul ca am iubit un brabat care s-a dovedit a fi un materialist si un om care nu stie sa-si stapaneasca nervii si isi face dreptate doar cu pumnii asta nu inseamna ca sunt o analfabeta sau o femeie incapabila. I-am cedat 50% din actiunile societatii mele cand eram casatoriti , eram insarcinata in 3 luni eram o familie. Cum puneti dvs. problema pentru mine nu este o rezolvare sa-mi vad de copil si atat, copilul este totul pentru mine si daca acum se schimba ceva in romania ea va fi cea mai avantajata mai tarziu sau copii nostrii. Daca aveti copii veti intelege.Daca sunt langa dvs. si vor avea probleme legea nu o sa va ajute cu nimic, daca sunt plecati delanga dvs. adica in tari straine nu au plecat ca in Romania este bine si au plecat de foarte bine. Imi bine sa va spun ca voi lupta pana voi reusii nu conteaza ca este vorba de ani desi nu sunteti de acord cu mine , nu toti pot intelege situatia mea. Iar stimatat doamna sau stimate domn pe partea stanga a capului eu nu mai am par, implinesc 28 de ani in martie sunt o femeie placuta dar nu mai pot uita in oglinda si sa ma privesc ca acum 2 ani de zile. am pierdut tot pentru ca am iubit un "golan si un vagabond" dar cand l-am cunoscut era un om care avea propria afacere si care se descurcase singur si nu ma frapa gandul ca afacerea mea este mai profitoare decat a lui.
Eu am plecat sa-mi nu cresc copilul intr-un mediu violent, este adevarat ca nu am ales ce trebuia in viata si nu am ales pentru fetita mea un tata iubitor dar viata este asa cum este si nu va doresc ca dvs. sau copii dvs. sa traiasca un sfert din durerea mea, ea va fi o luptatoare pentru ca are de la cine sa invete. Oricum va multmesc pentru mesajul dvs. pentru ca o sa lupt si mai mult acum sa va demonstrez ca daca vrei sa faci ceva se poate si nu sunt singura am sprijinul oamenilor , al AMPF , al televiziunilor asa ca doamna sau domnule ar fi trebuit sa va puneti in locul meu. Dumnezeu e sus si le vede pe toata.
Va multumesc .

Cu stima
Ramona Banuta
#273317 (raspuns la: #272172) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
durerea unei mame - de ramona banuta la: 10/01/2008 13:41:29
(la: durerea unei mame)
stimata doamna

eu o sa incerc sa va raspund la mesajele dvs. nici eu nu am timp sa-mi corectez eventualele greseli. Va doresc sa gasiti poezia erotica si sa va bucurati de ea .
Sunteti o "duamna "in adevaratul sens al cuvantului, putine ca dvs. , dar sunt multe doamne in lumea asta care au probleme si care sincer nu au nevoie decat de spriin.
Cu parere de rau va spun ca imi pare rau ca am postat pe site-ul dvs. povestea mea, pentru ca nu sunteti niste oamnei cu suflet si va rog sa ma iertati daca va jignesc spunandu-va aceste cuvinte dar nu am timp sa citesc rautatile dvs.
Sa va aveti toti parte de iubire si noroc in viata si intradevar "sa va doara in ... cot de durerea altora"
#273326 (raspuns la: #273316) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragoste-fericire sau durere - de SenyorIta la: 23/02/2008 22:43:22
(la: Durere)
in clipele in care suferi din dragoste,durerea e mare si nimeni nu te poate intelege decit acea persoana care trece prin asa ceva.dar totusi tre sa existe cineva in lumea aceasta care te poate ajuta (dar unde sa-l cauti?:D)
#288432 (raspuns la: #285322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
TRENUL VIETII - de Areal la: 05/07/2008 16:04:23
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
Acum catva timp am citit o carte in care viata a fost comparata cu o calatorie de tren. O lectura foarte interesanta.
Viata este ca o calatorie cu trenul: Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele.
Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri.
Din pacate, adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.
E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. Acestea sunt fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.
Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta. Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.
Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic... Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat.
Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat.
Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri...
....dar fara intoarcere.
Deci, trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil.
Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei...
Sa ne aducem aminte, ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra.
Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga.
Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi.
Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren.....
Da, cred acest lucru.
Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa. Va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie. Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala, si am senzatia, ca am sa-i vad sosind, cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren.
Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora.
Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala. Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe

Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc
Calatorie placuta !

irma - de modigliani la: 08/10/2008 20:08:02
(la: ...)
asa ar fi daca ar fi asa:)
dar
1. senin din despartire (chiar daca ultimul vers s a stabilit deja ca nu i cel mai inspirat - a fost lasat exact pentru idee) nu ar trebui sa induca ideea despartirii ci exact opusul ei. asta admitind ca autorul este om nu ascet si oricit ar fi incercat sa ajunga la un nivel superior de perceptie si traire a lumii si realitatii, mai are putin pina acolo. sau crede ca o despartire numai senina nu poate fi. curata, cinsita, dureroasa, necesara, da, senina, nu.
2. la o recitire s ar putea sa vezi ca nici moartea nu i chiar ce pare a fi
3. nu asociere, ideile, formele, expresiile comune sint problema sau etalonul literaturii ci bresa prin care acestea reusesc sa se excluda din fad, inexpresiv si inestetic. "istoria literaturii este istoria citorva metafore" sau "scriem la nesfirsit acelasi roman sau aceeasi poezie"
4. mersi de comm
#349114 (raspuns la: #349100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Durerea... - de iuli_nrb la: 10/10/2008 07:18:40
(la: De ce)
Daca nu ne-ar durea, n-am sti cat de fericiti suntem. Ar fi atata fericire, ca am parea niste omuleti cu buze in forma de cosulet. Durerea iti aminteste ce bine e fara ea. Si e bine sa ni se aminteasca, pentru ca uitam prea des.
sofia - de proletaru la: 18/12/2008 09:21:56
(la: tristete..)
singurul ajutor pe care ti-l pot da este acela de a face cu tine un mic inventar.
deci: tu esti cea care iubeste, el nu te iubeste. tu vrei sa pui capat acestei dureri sinucigandu-te. evident, pe socoteala ta.
toate astea sunt in "curtea" ta si nu a lui. nervii tai sunt cei care s-au intins precum spaghetele, nu ai lui. suferinta te macina pe tine, nu pe el. right?
ok. se pare ca ai incurcat borcanele. si voi explica si de ce. joburile vin si pleaca, la fel averile, iubirile si in general tot ce misca poate fi la un moment dat schimbat. ce ramane? ce ai acumulat in suflet, bun si rau. viata e o suma de asemenea experiente. de cele bune in general ne bucuram iar din cele nasoale invatam, ne intarim, ne incrancenam sau ne luminam. cert e ca dupa o vreme, dupa ce tragi linia si vezi ce ramane, constati ca ai o acumulare de ceva dar ca nu esti dator nimanui si nimeni nu iti este dator pe lumea asta, ca le duci pe picioarele, pe nervii, pe timpul si pe sanatatea ta.
e usor de spus si greu de facut pentru ca tendinta e sa ne agatam de lucrurile din jur. despartirile sunt greu de suportat dar sunt si o eliberare de ce "tragem" dupa noi si nu e cum trebuie.
acum, raportat la viata ta de acum, crezi ca tipul ala ar fi fost un tata bun pentru copiii tai? ar fi facut fata unei relatii pe termen lung? ar fi fost acolo cand aveai nevoie, te-ar fi sustinut cand iti crapau dintii in gura? eu cred ca nu. iar atunci nu ai pierdut decat niste timp pretios si ai mai invatat ceva.
eu asa vad lucrurile, altii le vad altfel.
candva ii spuneam bubulinei... capul sus, pieptul inainte si pe cai, ca se filmeaza!
anisia - de latu la: 19/01/2009 19:36:45 Modificat la: 19/01/2009 19:39:37
(la: A venit vremea)
Nimeni n-a scapat de despartiri. Nimeni n-a reusit decat - poate - sa le abata durerea, dar nu s-o inabuse. Nimeni n-a avut inima usoara pe peron in asteptarea clipei grele.

Dar despartirile pot fi si definitive....
Ceea ce suna a pledoarie goala pentru "Se poate si mai rau", e de fapt criteriul meu intru deosebirea despartirii, de despartire: Lacrima sovaie la gandul reintalnirii sau isi da drumul in abis sub greutatea iremediabilului.

Sa nu le impiedici si sa nu le negi. Lacrimile. Ele sunt nestematele de care ne vom bucura, cand fi-vei iar pe-acelasi peron, atunci insa intampinata de implinirea revederii si nu condusa de tristetea amarului drum.
O poveste dureroasa...si adevarata!!! - de Areal la: 21/01/2009 14:18:07
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
" Aveam douazeci si sase de ani cand s-a nascut fiul meu; George avea perisorul negru, ochisorii verzi si cele mai lungi gene pe care le-am vazut vreodata...a vorbit la noua luni, a mers la zece si a schiat la doi ani. Era bucuria vietii mele si l-am iubit mai mult decat as fi crezut vreodata ca sunt in stare.
Ca toate mamele, am visat si eu la ce o sa se faca George cand se va face mare. Probabil, inginer. Cu siguranta, schior. Era atat de inteligent, ca a mers la scoala pentru copii superdotati. Intr-o zi, dupa ce-i povestisem unei prietene una din istoriile acelea de mandrie materna, ea ma intreba:
- E minunat ca George este un fiu perfect. Dar daca n-ar fi asa, l-ai mai iubi la fel de mult?
Dupa ce m-am gandit o clipa la intrebarea ei, am dat-o uitarii pana ce, in anul care a urmat...
George avea opt ani cand s-a sculat intr-o dimineata cu talpa indreptata in sus; nu putea merge decat pe calcai. Am inceput sa alergam pe la doctori, in timp ce diformitatea urca pe un picior si cobora pe celalat. Dupa ce i s-au pus mai multe diagnostice, am aflat ca are distonie de torsiune generalizata- o boala asemanatoare paraliziei cerebrale. Va trai, dar isi va pierde capacitatea de a merge, daca nu si controlul muschilor, in urma unor spasme dureroase, involuntare.
Ma cuprinsese ura impotriva lui Dumnezeu, pentru ca el facuse greseala de a-mi da un copil handicapat; fata de mine, pentru ca eu ii transmisesem cumva boala; impotriva lui George ca era asa diform.
Ma simteam prost cand mergeam impreuna pe strada. Oamenii ne priveau fix si fie isi mutau privirea repede in alta parte, fie imi aruncau o privire incarcata de mila. Uneori mi-era imposibil sa-l privesc pentru ca arata atat de schilod si hidos. Tipam la el sa mearga drept, ca sa nu vad cat devenise de infirm. El imi zambea si zicea:
- Ma straduiesc, mama.
Nu mai era frumosul meu fiu. Ma concentram numai la picioarele, bratele spatele si degetele lui diforme.. Nu mai voiam sa-l iubesc, pentru ca ma temeam ca o sa-l pierd. In locul visului la ce va fi cand o sa creasca era acum teama ca nu va apuca sa creasca.
Mi s-a rupt inima intr-o zi cand l-am vazut cum incearca sa-si forteze picioarele diforme sa stea pe skate boardul care-i placea atat de mult. I l-am luat si l-am pus in debara pentru " alta data "- i-am spus.
La culcare in timp ce ne faceam lectura de seara, George imi punea invariabil aceeasi intrebare:
- Crezi ca daca ne rugam din suflet, o sa pot merge maine dimineata cand am sa ma trezesc?
- Nu cred, dar trebuie sa ne rugam oricum.
- Mami, da' copii imi spun " ologul" si nu se mai joaca cu mine. Nu am nici un prieten. Ii urasc. Si pe ei si pe mine.
Am incercat toate tratamentele, regimurile si doctorii posibili si imposibili. Am intrat in comitetul de cercetare medicala a distoniei, am infiintat Socitatea de distonie din Anglia. Viata mea era orientata spre un singur tel: sa contribui la gasirea unui leac pentru aceasta boala. Nu-mi doream decat sa-mi vad copilul sanatos, din nou.
Treptat toleranta lui Geroge fata de boala sa m-a invatat ce inseamna iertarea, dar teama m-a adus aproape de colaps. Atunci, o prietena m-a tarat aproape cu forta la un grup de meditatie. Dupa ce am exersat zilnic, o perioada, am inceput sa sesizez un sentiment de pace inlauntrul meu. Pana atunci daruisem doar cand viata fusese buna cu mine; acum dragostea parea sa intreaca puterea mea de intelegere.
Mi-am dat seama ca George a fost profesorul, iar dragostea lectia de viata pe care mi-a predat-o.
Am inteles atunci ca George a fost si fusese intotdeauna George- un pic sucit, un pic altfel decat ceilalti copii, dar tot fiul meu. Nu ma mai simteam prost pentru ca trupul lui nu era drept. Am acceptat faptul ca nu o sa creasca mare, ca nu va avea acelasi viitor ca oamenii normali... Dar el a crescut cu multa rabdare, mai multa ambitie, si mai mult curaj decat toti cei pe care-i cunosc.
In cele din urma, datorita tratamentului, starea lui George s-a stabilizat si functionarea gurii si a mainilor lui s-a normalizat. Nu-si putea controla picioarele....avea inca nevoie de carje, zbura la vale cu o energie nepotolita care i-a castigat un loc in echipa olimpica a persoanelor handicapate. Nu putea merge, dar reusea, chiar foarte bine sa schieze.
Dupa ce a implinit optsprezece ani, a reusit sa indrepte un picior. A renuntat la una din carje. O luna mai tarziu, o arunca si pe cealalta. Schiopata inca la mers, dar...mergea fara sa fie ajutat. A venit sa ma vada la putin timp dupa aceea. Stateam in usa si ma uitam la tanarul acela inalt, bine facut, care trecu pe langa mine, si intra in casa.
- Buna mama, spuse zambind. Te invit la dans?

Am ascultat la o reintalnire a colegilor de liceu, cum fiecare se lauda cu succesele copiilor lor:
- Fiul meu e muzician.
-Fiica mea e medic.
Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, m-am simtit cea mai mandra mama:
-Fiul meu, merge. Si e perfect.
Sharon Drew Morgen
#395188 (raspuns la: #394567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
durere oceanica, mda, - de Bucu la: 14/04/2009 23:55:10
(la: incercare...)
si pacifica, banuiesc. din care-a iesit un peste mic-mic. pe-a carui burta scria: puncte puncte dumneata ...
nu de pile ai nevoie ci de-un marinel chipes, care sa te scoata la mal. la malu' tiganului înecat...

si-acu plec, ca m-apuca si pe mine durerea oceanica. da' mai viu ...
#427182 (raspuns la: #427178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...