comentarii

ENUNTURI miresme stinse


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Marcel Proust - de cosmacpan la: 12/07/2008 10:43:39
(la: de unul singur........)
Undeva se află o casă de ţară în care am petrecut câteva veri din viaţa mea. Câteodată mă gândeam la aceste veri, dar nu erau ele. Se putea foarte bine să rămână pe veci moarte pentru mine. Învierea lor, ca toate învierile, s-a datorat unei simple întâmplări. Într-una din serile trecute, pe ninsoare, mă întorsesem acasă îngheţat şi neputând să mă încălzesc, pe când mă aşezam să citesc, în camera mea, la lampă, bătrâna mea bucătăreasă mi-a propus să-mi facă o ceaşcă de ceai, din care nu beau niciodată. Şi întâmplarea a făcut să-mi aducă şi câteva felii de pâine prăjită. Am înmuiat pâinea prăjită în ceaşca cu ceai şi în clipa când am băgat pâinea în gură am avut senzaţia înmuierii amestecată cu gustul ceaiului pe cerul gurii, am simţit o tulburare, miresme de muşcată, de portocali, o senzaţie de lumină extraordinară, de fericire; am rămas nemişcat, temându-mă ca printr-un singur gest să nu opresc ceea ce se petrecea în mine şi nu înţelegeam, agăţându-mă tot de bucăţica de pâine muiată ce părea să facă atâtea minuni, când, deodată pereţii şubreziţi ai memoriei mele au cedat şi verile petrecute în casa de ţară, de care vorbeam mai sus, îmi invadară conştiinţa, cu dimineţile lor, cu alaiul neîntrerupt al orelor fericite. Atunci mi-am amintit: în fiecare zi, gata îmbrăcat, coboram în camera bunicului care tocmai se trezea şi-şi lua ceaiul. El muia un pesmet în ceai şi mi-l dădea să-l mănânc. Şi după ce verile acelea au trecut, senzaţia pesmetului muiat în ceai a fost unul din refugiile unde s-au cuibărit ceasurile stinse – stinse pentru inteligenţă – şi unde nu le-aş fi regăsit fireşte niciodată, dacă în seara aceea de iarnă, întorcându-mă acasă îngheţat, bucătăreasa nu mi-ar fi propus licoarea de care era legată învierea, în virtutea unui pact magic necunoscut mie.

((http://blog.citatepedia.ro/marcel-proust-si-tehnica-obiectiei-la-sainte-beuve.htm))
"Când voi fi-mbătrânit destul" de Ana Blandiana - de Ingrid la: 14/10/2003 14:46:13
(la: Cele mai frumoase poezii)
Când voi fi-mbătrânit destul
Să nu îmi mai doresc să mor
O să mă sui într-un pătul
Cu miros bun, adormitor
De grâu încins sub bolţi de stuh,
De floarea-soarelui uscată,
De praf bătrân şi de văzduh
Pe care-l ştiu de altădată;
O să mă-ntind printre grămezi
Fără dorinţe, fără gând
Şi nici măcar n-o să visez
Perechi de vorbe-alunecând;
În dulcele coşciug de boabe
Voi sta zâmbind cu ochii-nchişi,
O să îmi joace pe pleoape
O rază din acoperiş;
Uimită fără de pricină
Din când în când o să adorm,
Mă va trezi câte-o albină
Cu bâzâitul ei enorm,
Curând miresmele vecine
Mă vor topi în sinea lor,
Voi fi bătrână, va fi bine
Şi nu-mi voi mai dori să mor.

poezie,poezie - de Alexia la: 17/11/2003 15:15:29
(la: poezia)

Omule , esti încã mic
Dar viata-ti stã-nainte.
Din toate nu sti mai nimic,
Ascultã, ia aminte:

Un tren de vei vedea în drumul tãu,
Strãlucitor si poleit frumos si bine,
Nu te pripi, cã înãuntru-i plin de rãu,
Lasã-l sã plece fãrã tine.

De-auzi un tren venind în noapte,
C-un suierat prelung, ca un suspin,
Sã nu asculti la mincinoase soapte
De vrei sã nu te umple cu venin.

Si dacã simti c-atunci când a trecut
Miresme-mbietoare a lãsat,
Fi linistit, nimic nu ai pierdut:
Chiar si parfumul poate fi stricat.

Când vine pe nepusã- masã,
Tu sã nu plângi si sã nu-ti parã rãu,
Atunci când pleacâ si te lasâ;
Sã sti cã nu e trenul tãu.

De vei primi vre-odatã-n dar
Un trenulet de turtã dulce,
Sã nu te-ncrezi, cã-i în zadar
Si prea departe nu te poate duce.

De-i îmbrãcat în catifea
Si moale ca un puf de pãpãdie,
Treci mai departe, nu urca ,
Cã si-asta-i înselãtorie.

Invatã linistit sã taci si sã-ntelegi.
Sã te feresti de cei ce nu-s, dar par.
Atunci vei sti ce sã alegi
Si asteptarea nu-ti va fi-n zadar.

In ziua când î-ti este scris,
Asa cum e, veni-va înspre tine
Un tren ce are-un geam deschis:
Nu sovãi, cã altul nu mai vine!

Eu, în vârtejul vietii am uitat
Cã fiecare are trenul lui
Si nu mai stiu în care m-am urcat.
Tu, fi atent când trebuie sã sui.

De mã întrebi de ce eu altfel am fãcut
Si-acum mã cred istet si-ti spun povesti,
Nu voi putea decât sã te privesc tãcut.
Sã întelegi tãcerea mea, ca tu sã nu gresesti.

Cãci, doar acum, gândindu-mã la tine
Am înteles cã trenul mi-a plecat.
Si eu nu vreau, decât sã-ti meargã bine.
Iti multumesc, c-ai ascultat.

Pentru Shu - de (anonim) la: 23/02/2004 01:20:24
(la: De ce vreau sa emigrez)
Nu-ti face probleme de ce spun unii si altii aici... Am trecut printr-un proces de analiza similar ca al tau. Apropo de variante de ales poti sa-mi scrii la ltoo_r@hotmail.com. (am facut acelasi studiu despre unde e de plecat ceva vreme in urma chiar un studiu mai aprofundat poate decit al tau la punctul asta in proiectul tau)

Altfel da - daca le spui americanilor ceea ce ai postat tu pe site, la majoritatea li se incurca neuronii pentru ca sunt invatati sa gindeasca in enunturi mai simple si sa atace in generaL o singura, maxim 3 idei o data. Si simplu. DAR NU ESTI CAZ DE PHISIHIATRU cum sugera cineva pe aici....

---------------------

Pt. Avocat in NYC

De multe ori o eventuala nemultumire in casnicie se reflecta la cum cineva vede mediul inconjurator. Pe de alta parte NYC poate fi deprimant. Ai incercat sa te muti in Westchester sau altundeva in apropiere de unde sa comuti in NYC ? Cred ca face minuni linistea de peste week-end departe de NYC plus mai mult verde, soare, o plaja curata si nu supra-populata. Plus MTA sau NJ transit sunt mai civilizate la "calarit" decit metroul din NYC cind e de comutat. (plus ca ai timp de citit)

Bafta !
Marea Neagra!! sunt apoximati - de NiceSmil3 la: 16/05/2004 07:17:32
(la: Marea Neagra, amintiri)
Marea Neagra!! sunt apoximativ aproape de ea..o vad destul de des. Chiar ieri mi-am plimbat degetele prin perdeaua de apa de la malul plajei Modern. Iubesc marea si nu cred ca as putea vreodata sa ma despart de ea. Imi este destul de greu ca nu sunt acolo in fiecare zi, ca nu imi delectez privirea si sufletul in fiecare dimineata privind rasaritul in cantecul placut al pescarusilor. Am inecat in adancimile ei zeci de amintri, devenind astfel seiful trairilor mele. Cele mai minunate clipe le-am petrecut vara trecuta. Prima oara cand marea a fost martora iubirii mele, prima oara cand apa sarata ne-a scaldat trupurile lipite.
El a fost primul alaturi de care am privit infinitatea orizontului din larg.
Stancile fierbinti de care se loveau valurile inspumate ne-au lasat sa ne inchinam printr-o imbratisare deasupra lor. Totul parea o frantrura dintr-un vis.
Ieri marea era trista, era agitata...simteam ca sufera pentru mine, simteam ca ma intelege. Poate ea m-a facut sa inteleg ca iubirea de care am vorbit mai sus se stinsese odata cu apusul ultimei seri de vara.
Mi-am dat seama ca am realizat cam tarziu, dar ceea ce conteaza acum e ca nu sunt singura. Langa mine va fi intotdeauna Marea.
Langa mine va fi intotdeauna Marea - de NiceSmil3 la: 16/05/2004 07:20:37
(la: Marea Neagra, amintiri)
Marea Neagra!! sunt apoximativ aproape de ea..o vad destul de des. Chiar ieri mi-am plimbat degetele prin perdeaua de apa de la malul plajei Modern. Iubesc marea si nu cred ca as putea vreodata sa ma despart de ea. Imi este destul de greu ca nu sunt acolo in fiecare zi, ca nu imi delectez privirea si sufletul in fiecare dimineata privind rasaritul in cantecul placut al pescarusilor. Am inecat in adancimile ei zeci de amintri, devenind astfel seiful trairilor mele. Cele mai minunate clipe le-am petrecut vara trecuta. Prima oara cand marea a fost martora iubirii mele, prima oara cand apa sarata ne-a scaldat trupurile lipite.
El a fost primul alaturi de care am privit infinitatea orizontului din larg.
Stancile fierbinti de care se loveau valurile inspumate ne-au lasat sa ne inchinam printr-o imbratisare deasupra lor. Totul parea o frantrura dintr-un vis.
Ieri marea era trista, era agitata...simteam ca sufera pentru mine, simteam ca ma intelege. Poate ea m-a facut sa inteleg ca iubirea de care am vorbit mai sus se stinsese odata cu apusul ultimei seri de vara.
Mi-am dat seama ca am realizat cam tarziu, dar ceea ce conteaza acum e ca nu sunt singura. Langa mine va fi intotdeauna Marea.
De azi - de (anonim) la: 01/06/2004 16:10:12
(la: Din seria: vorbe de duh)
Adevarata varsta se socoteste in anii pe care nu i-ai trait degeaba.

Batranetea incepe atunci cand spui prima oara "niciodata nu m-am simtit atat de tanar"!

Pasarea a fost ideea oului de a obtine mai multe oua!

Putinul pe care il stiu il datorez ignorantei mele. (S.Guitry)

Cine foloseste forta, isi dovedeste slabiciunea (R. Tagore)

Esti nefericit doar atunci cand ai ragazul necesar sa analizezi daca esti fericit sau nu.

Si ultima pe ziua de azi, dar care mie imi place foarte mult, a lui Goga:

Sufletul nostru e o urna in care inchidem cenusa patimilor stinse.

Crisa (ca nu ma pot loga)
Tot ce Conteaza... - de LMC la: 09/09/2004 22:23:12
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Ce-ar fi.... pt. cosmacpan - de LMC la: 09/09/2004 23:38:31
(la: povesti nemuritoare)
Ce-ar fi daca Cosmacpan ar face povestea cu capra si mai nemuritoare? Astept de luni de zile sa mai citesc cite ceva scris de tine si in zadar. Povestea cu capra ar fi o ideie superba. Ce rost are sa stam asa in suspans pina cineva da de povestea asta si ne spune care a fost intimplarea? Nu mai bine ne spui tu povestea de la cap la coada? Eu cel putin mi-am si luat perina si patura si m-am asezat in fata focului. Gamalie e si el in bratele mele pe jumatate adormit. Toate becurile sint stinse, doar focul din simineu si-al luminarilor din jur emana lumina. Scena este pregatita asteptam sa inceapa dramatizarea. Aveti cuvintul.
#21573 (raspuns la: #21019) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Lucrarea ta despre conflic - de gabriel.serbescu la: 01/12/2004 22:39:39
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
Lucrarea ta despre conflict este partinitoare, superficiala, precara, plina de greseli de gramatica si/sau de exprimare.
In afara unor date care pleaca de la premise eronate, si care logic, te duc la concluzii gresite, e o lucrare plina de umor involuntar.
Enumar: ¨cetatenii planetari care traiesc in Romania¨, ¨luand la atac¨, ¨furia si jignirea sunt cele doua fete ale medaliei¨, ¨lezare stima de sine¨, si preferata mea- ¨daca oponentul este puternic si ostil, ocolirea conflictului poate fi un raspuns intelept-STILUL OCOLITOR¨

Totodata e o lucrare plina de contradictii:

1. Desi e o lucrare legata de ¨conflictul religios¨nu ai facut referire la acesta in nici un moment.

2. Incepi cu Freud, si o mica definitie a formalitatii individuale in raport cu un grup. Insa indivizii pe care-i studiezi in continuare, cei ce formeaza grupul Cafeneaua.com sunt indivizi cu personalitati formate.

3. Citezi studii asupra grupurilor insa acestea sunt compendii de marketing, de care pot face uz managerii sau administratorii. Astfel grupurile sunt tratate ca si grupuri productive in care au foarte mare ¨procesele decizionale¨. Ori Cafeneaua nu e un grup lucrativ.

4. ajungi inclusiv la urmatoarea formulare: ¨in grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii este de dorit un conflict care sa duca laidentificarea erorilor¨ iar ca ca posibila solutie enumeri ¨prevenirea gandirii de grup¨ sau chiar ¨stilul competitiv si impunerea stilului prorpiu¨

Lasand inatvertentele ajungi la enunturi valorative: ¨dezavantajul consta in faptul ca utilizatorii formeaza un grup neomogen¨, opinii personale care nu ar trebui sa faca obiect de studiu, atat vreme cat ai o minima idee de ceea ce sunt stiintele sociale.
Altfel poti scrie ce vrei dumneata, inclusiv pasajul acela, din partea a doua a lucrarii, in care practic ne parasti, ne denunti, ala s-a invrajbit cu ala, si s-a bagat alalalt, ca intr-o animatie de film mut, sau in cel mai bun caz, una pentru copii.

Lucrarea ta e o forma revansatoare de a ne demonstra cate cunostinte posezi, de a-ti semnala un loc meritoriu care nu ti-a fost recunoscut; la un moment dat, catre sfarsit ajungi sa vorbesti despre dumneata la persoana a III-a, si ai utilizat ¨noi¨, ¨noastra¨, ¨noi am vrut¨, ceea ce ma indeamna sa cred ca dumneata, studenta Plaesu Teodora lupti de fapt pentru a o impune pe Hypata ca lider de discutii, ca organizator si ca MC... Adica Master of Ceremony.
Nu mi se pare nimic rau in faptul ca cineva aspira, insa puteai sa-i ceri direct permisiunea lui Racovitan: ¨vreau sa fiu si eu un mic admin, sa vorbesc oamenilor despre lucrurile care ma apasa¨ si probabil ca poate ai fi ajuns la o ¨negociere dupa plan¨. Altfel cazi in ridicol, insa unul camuflat pseudoacademic, ca la arta disimularii, cei care studiaza stiintele sociale sunt primii.
Esti chiar culmea.

Nu ti-as fi spus nimic, insa atitudinea ta e deja aroganta

#30335 (raspuns la: #30236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AVETI DREPTATE - de (anonim) la: 02/12/2004 19:26:41
(la: Apel la marturii: "Aventuri la ambasade? Povestiti aici!")
IMI PARE TARE RAU CA ATI AVUT ASA O EXPERIENTA DE NEFERICITA. CA SI DUMNEAVOASTRA AM INCERCAT SA VORBESC CU AMBASADA ROMANA DIN LONDRA SI A FOST FT GREU SI MA UMPLUT DE NERVI. PERSONALUL ACOLO ESTE EXTREM DE ACRU, NU AU MANIERE, NU SINT CAPABILI SA VORBEASCA CIVILIZAT PARCA AR FI LA STINA INCA SI ACOLO TARANU INCEARCA SA FIE UTIL SI SA FACA O IMPRESIE BUNA.
#30424 (raspuns la: #20515) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Liah, textul tau contine prea - de Daniel Racovitan la: 29/12/2004 19:13:26
(la: religia este extremista)
Liah, textul tau contine prea multe enunturi false ca sa am timp sa contraargumentez.
Nu pot sa observ decat ca ai studiat extrem de supeficial si plin(a) prejudecati punctul de vedere crestin, si ca punctul de vedere ateu iti este foarte confortabil. Mai mult ca sigur ca n-ai citit in viata ta textele pe care le critici (Biblia).

Daca cauti in biblie o confirmare pentru reincarnare sau vreo justificare pentru unele din atitudinile tale, nu vei gasi. Nu Dumnezeu se croieste dupa opiniile tale.

___________________________________________________
"Étoile des neiges / Pays merveilleux / où ceux qui s'aiment
Vivent à deux / Étoiles de neiges / Mon coeur amoureux
Est pris au piège / De tes grands yeux"
mai intai promisiunea - de carapiscum la: 08/01/2005 05:24:29
(la: FILOSOFUL)
Stii ca o promisiune facuta e datorie de onoare... Recunosc faptul ca nu m-am straduit f. mult in construirea versurilor mele, a fost pur si simplu vorba de insiruirea celor simtite de mine. Si sper sa nu te supere ca am luat la modul personal ce ai scris acolo :} .

DE-AS FI IUBIREA

Tocmai singuratatea ma sperie de moarte,
Nu suferinta cruda pe care capu-mi plec
In fiecare clipa, din noapte pana-n noapte;

Iar suferinta asta nu voi ca sa o trec
Ci vreau cu drag s-o mangai- poate
Intr-un sfarsit voi reusi s-o-nduplec.

Mi-e frica sa-mi arat obrazul
Ce l-am lasat ades nepalmuit
Si mi-e rusine sa-mi arat extazul;

Chiar dorul meu l-am zugravit
Cand peste mine da necazul
Ca mi-a parut mult mai cinstit.

Drept sa iti spun, prieten de departe,
La cei ca tine vreau s-ajung
Macar cat ochii-mi pot sa cate;

Si fie drumul cat de lung,
De oi cadea in praf, pe coate,
Singuratatea voi voi s-alung.

Nu cred in mine, ca nu-s zeu,
Desi spre toti intorc privirea
Cea lacoma, de unic semizeu;

Dara dreptatea si iubirea
Raman de-a pururi telul meu
Pe cand ceilalti voiesc doar fericirea.

Mi-e mila sau mi-e sila uneori
De toti acei manati orbeste
A caror cizma neagra calca flori;

Si chiar de vad ca stratul se goleste
De ma cuprind in brate reci fiori,
Ii iert, caci viata lor boleste.

Oh, de-as fi eu acel ce umple lumea
M-as infunda in cea mai rece stanca
Si-as pravali pe mine culmea,

Apoi lumina ce soarele-o arunca
Mi-ar lacrima in ochi doar lunea
Pana ce m-as sfarsi in vis ca o naluca.

E-adevarat, aici sunt totul si nimic,
Unii ma vor aproape si altii ma gonesc,
Pot fi chiar mare si puternic, pot fi pitic,

Cu cei fara de lege nu voi sa ma-nvoiesc,
Am suflet tanar dar parul de bunic
Si asta e cosmarul pe care il traiesc.

Un singur loc mi-a mai ramas
Unde sa-mi odihnesc tampla straina
Si pot sa fac un ultim, lung popas:

Oh, scumpa mama, cu fata ta blajina
Inrourata-ades de plans si de necaz,
Mai lasa-ma odat la sanul tau cu smirna!…

Lumestii oameni cata placerile de-o zi
Si parca dinadins alunga nemurirea
Ce zace in uitare, la antici si in vis;

Se invoiesc cu totii sa afle lamurirea
Si cearca fara noima, ca un fugar proscris,
Sa-si uite fardelegea ce i-a adus pieirea.

Am invatat demult ce-nseamna sa iubesti
Dar cand credeam ca-i sorb suflarea minunata
Ascunsa intre file de mituri si povesti

Mi-a tras o palma grea ce-mi stinse verva toata
Si mi-a racnit severa: -Acestia nu-s onesti!
Atunci mi s-a strivit tot sufletul pe roata.

Dar ce sa fac cu firea-mi pacatoasa,
Ca am iubit din nou, cu patima nebuna,
Pana ce vocea ei tuna din nou geloasa

Si fara ca macar acum sa mai imi spuna
Imi prefacu iubita in harca cea gheboasa
Si ma lasa sa urlu ca lupul inspre luna.

Insa acum sunt prins in chingi si in robie:
Cu cat mai mult ma chinui sa uit de dorul ei,
Cu cat mai mult imi spun ca asta-i o prostie,

Cu toate ca respinge cu cruzi-i ochi de lei,
Nu pot uita argintul sclipind in pirostrie
Si gandul nu se-mpaca cu pumnii sai cei grei.

Probabil am sa mor visand de dor si jale,
Poate deja sunt mort si inca nu-mi dau seama,
De-as fi iubirea insasi, atunci de ce ma doare?

Pot trece peste toate, pot umili si teama
Dar sa nu-mi ceara nimeni sa calc la fel pe floare
Caci n-as mai fi eu insumi, cum poti sa iti dai seama.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#32961 (raspuns la: #32907) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...melancolie.... - de Stefan Viziru la: 28/02/2005 01:19:08
(la: Ganduri incurcate)
Niciodata nu va mai fi cum a fost...
Citesc randurile tale si gandurile zboara departe...Ce frumos era la liceu...ce inocenti eram...aveam in noi o puritate cristalina chiar si in momentul cand...in coltul vestit al liceului...tigara ne era deranjata de vre-un profesor (d-nul Chirea ...dumnezeu sa-l ierte...sau d-nul Mitra)...
Urasc acum orasul prafuit de provincie...nu mai poate fi ce a fost...eram fericit...indragostit...si nu imi trebuia mult pentru asta...
Ciudata e viata...nici nu stiu ce sa scriu...nici nu stiu daca pot...gandurile aluneca aiurea...si simt miresme...prin fata imi trec imagini...aud glasuri...ce frumos era cand eram copii.
Mai ai timp sa te bucuri si de Bucuresti...sa te bucuri de Cismigiu primavara si toamna...terasele ascunse de lume si bere rece in sesiunea de vara...sa te ratacesti pe stadutele vechi ale bucurestiului...teatru...opera...prieteni si viata de camin...
Toate sunt efemere...si la un moment dat te trezesti un robot al sistemului impotriva caruia lupti...Realitate cruda....
dragostea pe net - de maya net la: 03/03/2005 01:45:49
(la: Dragoste prin Internet)
despartire dupa dragostea pe net -- fantezie

Deodata la petrecere i se paru ca desi auzea perfect si nu mai putea decat sa recunoasca persoana care vorbeste , cuvintele se raspandeau in spatiu si parca incerca sa le prinda si sa le inghita pentru a intelege , dar cuvintele sunau disparat si disonant unele fata de altele. Nu mai stia cum sa le imperecheze. Se mira din ce in ce mai mult cum de se poate raspunde la asemenea cuvinte, care pareau asemeni pasarilor , ceva intre proiectile si tinte, pentru ca deodata sa perceapa melodia si ritmul si sa se lase furata de gandul ca oricum nu mai insemnau nimic, asa cum nu insemnasera nimic vreodata. Nu-i asa, pentru ca la fel zisese si el ca « noi nu suntem la fel : tu nu mai esti la fel, eu nu mai sunt la fel », si, nu-i asa , ca nu e nimic de inteles, sau e de inteles totul, pentru ca asta a fost raspunsul final. El s-a intors si cuvintele au sunat chiar asa chiar daca nimeni nu stie ce inseamna. Au zgariat la fel de tare, deodata cuvintele si retina, atinci cand s-a ridicat si a plecat. A plecat fara sa stiu unde, dupa ce il asteptasem atat sa se intoarca. De ce ? Nu mai stiu de ce, nu stiu nici de ce m-am schimbat nici de ce s-a schimbat nici macar daca ne-am schimbat intr-adevar. Doar cuvintele, daca le-as mai putea avea, daca as mai putea pronunta ceea ce nu pare a merge in context. Si totusi , efortul de a spune ceva, atunci , da, ar fi fost salvator si imposibil. Era… era… blond, da, mereu a fost cu nasul rosu de frig, nu, atunci, si … grabit parca… Si cand il vazuse dupa atata timp i se paruse ca abia se despartise de el acum cinci minute, era cumva in mintea ei mult mai stralucitor, atunci cand si-l inchipuise, cand era absent , decat acum cand statea in fata ei. Era blond si a luat-o in brate in statia de tramvai si foarte obisnuit , nu firesc, a luat-o in brate,a luat-o in oras, si pentru ca ea nu isi gasea cuvintele , si nu mai stia daca il iubeste sau nu, daca el e cel din vis, cel din calculator sau cel real, din fata ei, da, pentru toate motivele astea se simtea impartita si tot visul primei clipe in care i va vedea, cand isi inchipuise ca ii va spune deodata tot ce i s-a intamplat, totul se rupse . L-a intrebat de mai multe ori ce a vazut in lunile astea departe, acolo, si folosea timpul care se scurgea sa inteleaga daca si lui i-a lipsit dar nu aparea nici un semn in felul in care ea si-l imaginase si atunci scarbita la un moment dat de mediocritatea vietii fata de vis nu avu decat puterea sa taca si sa simuleze ca poate accepta ca o mare iubire sa se transforme in apa de ploaie. Si el de fapt nu zicea nimic, in prezenta ei povestea doar ca a fost obositor, fara sa aduca vorba de vreo aventura, de ceva care sa faca sa fi meritat departarea, chinul si suferinta ei, durerea si placerea, imaginate. Si el care desi zicea multe nu zicea nimic din ceea ce ea ar fi putut sa asculte si in cele din urma parea sa fie destul de entuziasmat , fara insa sa spuna altceva decat ca a fost greu si obositor si ca nu a avut cum sa viziteze mai mult America, si o punea pe ea sa povesteasca de turul Europei pe care il facuse. Si ii intinse un cadou, la care nu se asteptase ea, si pentru simplul motiv ca nu si-l imaginase , nu stiu , in strainii care erau , se strecura asa ceva ca o tristete, si nu pricepu de ce. Si el ii spuse ca o sa pastreze emailurile ei , cele mai personalizate dintre toate , si probabil asta suna a nerabdare de a o parasi dar ea ezita intre ce isi imaginase si nostalgia a ceea ce fusesera pe vremea cand cuvintele aveau valoare, cand el spunea ca o sa o paraseasca pentru ca e atat de indragostit incat nu mai poate sa fotografieze, pe urma cand ii scrisese ca isi doreste iar sa danseze cu ea in bucatarie. Sparte in bucati sau dezumflate , amintirile o intrerupeau si o opreau sa mai spuna ceva, totul se stinse parca in soapta acelui eu nu mai sunt eu tu nu mai esti tu, cuvinte care au fost inceputul calvarului , cand cuvintele toate s-au desprins de lume si au inceput sa pluteasca indiferent pe buzele si limbile altora in timp ce ea privea cuvintele , gesturile si incerca sa mai inteleaga adeavarul. Dar adevarul, o , adevarul se indeparta din ce in ce mai tare de cuvinte si in cele din urma nu ramase decat o durere in cosul pieptului in timp ce il privea indepartandu-se si intelegea ca niciodata nu vor mai traversa intersectia noaptea mana de mana, ca niciodata el nu o sa stie ca si ea l-a iubit, e drept, mai tarziu decat el, si poate iluzionata de ideea unei mari iubiri. Asa ca statea pe marginea unei mese pline de oameni intre prietenii ei cu limbile dezlegate de alcool, carora alta data le-ar fi ghicit cuvintele inainte de a fi pronuntate , contempland scaparea cuvintelor din frau si aruncarea lor in neant, parand ca descopera vanitatea de a pretinde ca mai e ceva de spus si imensa cacofonie a vocilor printre care se mai strecura : « Esti sigura ca iti e bine ? » , cuvinte carora iar se straduia sa le dibuie sensul.
misoginismul e si el daunator firii umane - de kuhleen la: 18/04/2005 16:56:03
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
n-as spune ca misoginismul e solutia pt feminism. ba chiar din contra, e undeva prin aceeasi zona.

tot asa nu cred ca biblia e o sursa suficient de actuala si indreptatita pentru echilibrarea balantei sociala a ultimilor ani. Un argument mult mai solid e partea biologica, care are o doza mult mai mare de obiectivitate, si e si rezultatul a sute de mii de ani de evolutie. Aici ar fi eventual de discutat

totusi raman socat cu cata dezinvoltura extremele feministe din thread isi dau in petec, chiar prin virulenta enunturilor. Probabil ca e natura mea care-mi dicteaza cuvintele, dar trebuie sa spun ca mi-e greu sa discern invatamintele in discutia actuala. alte pareri?
#44200 (raspuns la: #44050) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oh yeah? - de Belle la: 04/05/2005 21:19:57
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
uite-aici, special pentru tine, un curs intensiv de limba chineza care l-am publicat mai demult pe un alt sujet de bancuri

Learn Chinese in 5 minutes...(works best if you read them out loud)

1) That's not right ......................... Sum Ting Wong
2) Are you harboring a fugitive?............. Hu Yu Hai Ding
3) See me ASAP................................ Kum Hia Nao
4) Stupid Man ................................ Dum Fuk
5) Small Horse ............................... Tai Ni Po Ni
6) Did you go to the beach? .................. Wai Yu So Tan
7) I bumped into a coffee table .............. Ai Bang Mai Fa Kin Ni
8) I think you need a facelift .............. Chin Tu Fat
9) It's very dark in here .................... Wao So Dim
10) I thought you were on a diet ............. Wai Yu Mun Ching?
11) This is a tow away zone .................. No Pah King
12) Our meeting is scheduled for next week ... Wai Yu Kum Nao
13) Staying out of sight ..................... Lei Ying Lo
14) He's cleaning his automobile ............. Wa Shing Ka
15) Your body odor is offensive .............. Yu Stin Ki Pu
16) Great .................................... Fa Kin Su Pah
#46986 (raspuns la: #46985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnule Dinu Lazar, desi de m - de Dinu Lazar la: 22/05/2005 18:28:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"De ce credeti domnule Lazar ca in istoria artelor romanesti exista doar personalitati de la mediocre la adevarate talente, dar lipsesc aproape cu desavarsire scoli, curente, samd. Pentru ca din pacate aceasta este cea mai paguboasa mentalitate romaneasca de cand vremea. El artistul, unicul, individualistul, mai mult decat increzutul, ii este mai usor sa se ocupe de defrisarea tinerelor vlastare decat sa cultive ceva. "

Din pacate nu ma pricep la istoria artelor romanesti si nu am argumente la aceste enunturi - care din pacate mai sunt si viscerale. Pacat.

"In incheiere domnule Lazar, si nu doar dumneavoastra, ci toti cei consacrati intr-un domeniu sau altul, nu faceti decat un mare deserviciu artei si culturii afisand astfel de atitudini dambovitene. Nu faceti decat sa indepartati de arta acesti copii care, repet, poate nu au prea mult har, nici prea multe studii, dar au pasiune. Parerea mea."

Poate ca aveti perfecta dreptate, stimate domn.
Daca eu fac un mare deserviciu, faceti Dvs un mare serviciu si construiti o chestie, o discutie, o conferinta, luati cuvintul, aratati ce e bine, ce e frumos, ce e important pentru cultura fotografica romaneasca si nu stim sau nu vedem, aratati celor fara har si fara studii dar care au pasiune, lumina tainica a creatiei si directia in care sa mearga.
Eu chiar am niste treaba si poate va retin, oricum nu prea mai am ce spune o vreme, asa ca bagati aici in continuare discutii, informatii, mentineti o stare sa vina lumea, si o sa fie foarte bine.
Nu, nu trebuie sa va dati numele adevarat si nici citeva amanunte despre ce faceti si cine sunteti; asta e blestemul listelor de genul acesta, unii trebuie sa fie fara masca si altii cu masca, numai anonimitatea le da curaj si putere.
Trista chestie.
#50520 (raspuns la: #50355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
angoasant...?? - de ADAM la: 14/06/2005 02:49:10
(la: Cel mai angoasant poet)
O ,timp,tu care infrumusetezi pe cei morti,
Tu care impodobesti ruinele,
Tu care mangai;
Singurul care vindeca inima ce sangereaza;
Cel care verifica adevarul si iubirea.

Versuri de o asemenea profunzime ca cele de mai sus, din Child Harold, pot fi angoasante numai daca erai cu gandul in alta parte cand le citeai.

Iar Baudelaire in Metamorfozele vampirului,zice:
Am buze moi, si-n ele am tainica stiinta,
De-a pierde-n orice clipa,pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii,
Barbatii vin la mine cu zambet de copii
.......
In sarutari atata de priceputa sunt,
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline,
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine.

Asta da, e angoasant.

Iar Bacovia m-a invatat sa fiu realist:

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine,
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert,
E vechi pacatul,
Si nu esti prima vinovata.
In cinstea ta ,
Cea mai frumoasa dintre femeile ce mint,
Am ars miresme otravitoare in trepieduri de argint,
Si-n pat ti-am presarat garoafe,
Si maci,
Tot flori insangerarte
.............
Dar iata vine miezul noptii,
E ora cand amantii altadata
Sorbeau cu amantele-n preuna
Otrava bine cuvantata
..............
Si spune-mi
Dintre cati avura norocul sa te aiba asa,
Cati au pierit?
Si cati blestema, de-a nu te fi putut uita?

De-ai sti cate fete oftau cand le recitam aceasta poezie?

Profetul luiKhalil Gibran, ar merita sa fie invatat in intregime

In cinste ta ,Irina!

homo homini deus



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...