comentarii

E noapte si e frig seniori


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
amari - de monte_oro la: 04/11/2009 17:15:52
(la: trei cocosi de munte rosi)
Pai, vezi? Cand comunicam... daca nu ne precizam ”cheia” intelesurilor cuvintelor... ceilalti n-au alta sansa decat sa-i dea intelesul vazut dinspre ei..;) Ma refer la comunicarea intre persoane care nu se cunosc si nu stiu de unde sa-si ”ia”... sensul ori subtilitatea unui cuvant ori expresii. Stiu, stiu... mai pierd in explicatii, dar... deh... ploua afara maduvos... si-i noapte si frig, seniori..;)
#496238 (raspuns la: #496237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Idealistule... :)) - de rayro la: 08/05/2006 11:31:34
(la: Concediu!)
Frumos spus. Acu hai sa iti spun cum ie practic...
Munte, aer, soare, paraias...
Uneori ploua iar noaptea e un frig de crapa pietrele. Cand ploua, statul in cort devine cosmar. Cata vreme poti sta chircit sa joci carti? :D. Crengile puse sub cort, izoprenul si paturile intinse tot nu atenueaza complet denivelarile din teren. Daca esti nevoit sa pui cortul numa` nitel in panta... ai sa afli cat de repede aluneca la vale fash pe fash.
Bon. Cand sa sforai si tu iti pare ca se aude ceva afara. O fi vre-un caine? Sau urs? :p. Ai bagat adidashii in cort? Ca sa nu plecam desculti dimineata. Ibricul de cafea sa il cari tu. Io nu-l duc in spinare. :P
Ce bine e in bratele tale... pune lemn pe foc, se stinge! Ce frumoasa esti iubita mea... Doamne, de-as avea un dush...
Iar excursia aia pe creasta, e realizabila doar cu un bodygard in dotare la cort. Alfel ajungi acasa doar cu hainele de pe tine.
Alte detalii. Spalatul vaselor cu apa bocna din paraiash, wc-ul doar din amintiri, bezna de iti scoti ochii noaptea.
Cu toate astea, astazi imi amintesc cu placere de focurile ce ardeau pana tarziu, de cantecele la chitara si mai ales de aerul ce-l respiram. Da. Ai dreptate, e fain de tot.
A_Carmen - de GloriaVictis la: 10/10/2007 17:55:31
(la: Tot intr-o doara...)
Nu sunt convinsa ca inteleg ce-mi spui...eu ii povestesc fiului meu ca inainte de '89, cu toate relele, cu tot muscatul buzelor, cu tot sordidul, cu toata noaptea si tot frigul, daca mai aveai puterea sa ai imaginatie puteai, totusi, sa te si bucuri...era, in fond, chestie de supravietuire...

(n.b. nu, nu sunt nici pe departe nostalgica!!!!)
#242539 (raspuns la: #242522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bau-bau - de motanelul la: 10/02/2008 23:39:53 Modificat la: 10/02/2008 23:40:47
(la: ganduri la miez de noapte)
io primu ca ma prinsesi treaz.
ganduri am o multime. mai greu cu esprimatu, ca de...ingineru...

as pleca la plimbare prin noapte da e frig si matzele nu se dau in vant dupa cainii de cartier. e badarani, monser. si n/are maniere.
balena sinucigasa - de sami_paris75 la: 08/05/2008 00:47:33
(la: Amintiri intrauterine)
Maine va povestesc si continuarea aventurilor din Oceanul Pacific.
Credeti-ma ce va spun ,nu sant mincinos!
Daca face-ti semnene bune s-ar putea sa va povestec ceva si mai frumos.
Era noapte si-ntuneric,frigul parca amortea ,balena asta misto parca sforaia!
Am incercat si eu s-adorm dar a dat balena o basinàààààààààà si m-am trezit cu cele doua sirene incolacite de gatul meu!
Ce este basina?
basina este un sistem de alarma,care anunta ca peste cateva secunde v-a sosii un transport de caca de balena.
Deci am inteles sistemul si eu trebuia sa fiu avacuat in cateva secunde!
Atentiune pralutelor!atentiune ,Sami a ajuns la suprafata......
#308948 (raspuns la: #308936) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nici urma de primavara - de TeodoraPA la: 05/03/2010 12:36:41
(la: De azi e primavara!)
La noi chiar deloc primavara. Ploua, azi noapte a nins, frig, frin si iar frig. Hai sa asteptam pana in 22 la solstitiu, poate atunci.
noapte buna oameni buni! - de Calypso la: 30/01/2007 00:36:44
(la: Trancaneala Aristocrata "10")
noapte buna oameni buni!

la mine e 23h39 si maine lucrez dimineata ( incep la la 8h15) si tre' sa ma trezesc la 7:(:(

si mai e si frig... brrrrrrrr
Alex - de Baloo_ la: 05/08/2007 18:44:21
(la: Is there anybody out there ?)
Motanesc ?
Pe-aproape. Maraie :)) Acum. Pana acum s-a berbecit in duo ra-ta-ta. Berbec senior+junior. Aseara am vrut si noi la un open air. Rock mexican. Ne-am trezit ca toti aveau varsta noastra, celor doi, facuta medie. Asa ca ne-am intors coarnele acasa si in semn de protest am luat bataie la carti si am povestit de gagici pana in noapte tarziu. :))) Mi-am adus aminte de bancul cu pisoiul si pisoiutzu' cand au iesit pe acoperis, in frig ... :))
#224173 (raspuns la: #224150) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intuneric si frig - de giocondel la: 30/01/2008 21:47:57
(la: 80s)
circula un banc cu unu' care murise si trecea convoiul pe langa un bloc.

nevasta aluia se plangea " aoleeeu, Ioane, un' te duci tu mai Ioanee...
unde-i frig....si intuneric...ioaneee..."

la care un locatar de bloc, care se uita curios de pe balcon la procesiune, zice nevestei " femeie, inchide repede usa, ca astia ne-aduc mortu'n casa!"

-mi-aduc aminte ca toti parintii copiilor din clasa de la mine erau membri de partid. in afara de ai mei...

de unde mi-am luat-o pe spinare de la "tovarasa invatatoare" cand am desenat coarne de drac pe mutra lu Ceasca din portretul de de-asupra catedrei.

dupa revolutie, abia terminam clasa a 4 a si-a cerut scuze in fata intregii clase si m-a declarat "erou"

=mi-aduc aminte de tata, cu hartile insirate pe jos, aratand unuia si altuia cum sa treaca granita. Unul nu
i-a multumit niciodata.

-o noapte cand mi-am pus un cojoc greu si o caciula de iepure ruseasca si-am luat-o la pas hotarat, ca voiam sa trec granita singura ( aveam 6-7 ani). Dupa vre-o 3 km a inceput cojocul sa atarne prea greu, si m-am intors acasa :-)

- tata, ascultand vocea americii, muzica buna si scriind cate-o poezie de dragoste mamei, in fiecare zi

-doamna rodica de la librarie care ne dadea carti 'pe sub mana'

-mama batuta de militie si fratiorul meu pe care l-a pierdut in urma incidentului

-basmele lui ispirescu

-pufuletii

- colega mea de banca, a carei mama era securista, si prietenia noastra de neinvins, de care imi e dor de mor cateodata.

-niste sectanti care chipurile furau copii.

-cercurile de literatura si cantatul in cor

-farmecul craciunului si vanatoarea de brad din seara de ajun

-duzii din gradina strabunicii mele, hora din sat, satra de tigani caldarari de pe malul raului, legendele locale, cautatul de comori dacice pe la ruine, cositul si mirosul proaspat de fan

- tresele de pionier, banca de onoare, colegul meu stefanel pe care il alergam prin clasa sa il pup pe obraz

-revolutia.tata cu mitraliera. tata fericit mai intai si apoi dezgustat de faptul ca i-au impuscat p-aia.

- Libertate de gandire, exprimare si mai ales acces la informatie.

-iesirea din intuneric si frig

WOW< CE MAI VREMURI!
prefer sa stau o noapte in - de (anonim) la: 23/08/2003 17:57:24
(la: Electricitatea si calatoria in timp.)
prefer sa stau o noapte in intuneric decat toata viata
Copou - de Alice la: 26/10/2003 12:48:27
(la: ATI FOST TOAMNA LA IASI?)
Am fost in Copou la sfarsitul lui octombrie 2003.
Azi!
Era asa cum l-am lasat - frumos!
Pe Dealul Copoului, de jos, de la Biblioteca, si pana sus in Agronomie, copacii ti-aduc toamna in suflet.
Ce m-a impresionat a fost Gradina Botanica plina de lume, de crizanteme (ce de culori! ca niste sentimente frumoase!) si de soare.
Frigul isi facea loc pe sub haine, ma durea teribil un picior si tot nu ma lasam dusa...
Erau oameni care se iubeau peste tot, oameni care nu se fereau s-o arate - bunici si adolescenti, ici-colo cate-o tricicleta cu-n prichindel cam obosit de aerul prea rece!
A fost o zi frumoasa in Iasi, azi. Un Iasi care, din cand in cand, ma surprinde...
E frig rau acum si s-a lasat noaptea peste Targ.
Ma duc la Bolta Rece sa lupt cu frigul din oase si sa-nduplec lupul din stomac...
Copou fericit!
#2186 (raspuns la: #2182) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E.A. Poe...din nou... - de sanjuro la: 25/11/2003 06:41:42
(la: Cele mai frumoase poezii)
CORBUL

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător."

O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.

Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.

Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.

Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.
#5164 (raspuns la: #4734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iarna in Manitoba - de sarmi la: 11/12/2003 10:40:35
(la: Iarna la Paris (I))
Iarna in Manitoba

Azi, decembrie 11 2003

Ies afara pe la 7:30 ....brrrrr -32 C cu vintul care bate voios de la nord - bineinteles ca doar n-o bate de la tropice Sarmi draga imi zic-
Masina, ca stau in apartament si nu am garaj subteran... este acoperita cu un strat compact de gheata de un deget, dar nu de un deget parizian ( vezi blogul Parizian )ci de un deget manitoban , adica grosut, plinut si bine hranit cu fast food.
deci, ma apuc de curatat voioasa si incerc sa execut miscarile deja arhicunoscute:sus /jos dreapta/stinga (ma refer la curatarea masinii nu la altceva - de ce va fuge mintea hei?) pina o curat atit cit sa vad prin geamuri;
Intre timp motorul miriie fericit dupa ce a stat la curent toata noaptea - ca aici punem masinile la curent(prize) ca altfel nu le mai dezgheata nici Dumnezeu dimineata...

Intru in interior,(am masina manuala cu 6 viteze) si incerc sa bag intr-a intiia - merge ca si cind ai avea untura in transmisie, deci o mai las sa miriie(masina) pentru inca 5 minute...Intre timp sunt in intirziere - dracu a planificat asa un frig dintr-o data! - ieri a fost "numai" -20 C !!!
deci pornesc, dar inainte de a va decrie drumurile si parcursul va voi descrie cum este imbracata o "lady de manitoba " :)
Pantaloni de ski, caciula care aici se numeste 'tuc',manusi de eschimosi, piele si blana, bocanci 1/2 kg unul,parka cu puf de gisca.Se pare ca sexul nu mai conteaza la -30 ca tot nu te gasesti prin haine.Nu se poate deosebi o femeie de un barbat de la 2 metrii.
Acum, dupa ce am dezmortit masina si soferul(dupa atita miscat nici nu am nevoie de alt exercitiu)hai la drum.
Hei, pai voi aia din RO va plingeti de drumuri si gropi, pai sa veniti aici in Manitoba(e in Canada undeva intre Toronto si vancouver... daca trebuiesc precizari).Mi-am schimbat arcurile de pe spate de 2 ori in 3 ani, ca ei tot repara vara (sezonul este luuuung de 4 luni si tot curata gheata iarna(8 luni).Deci, dupa ce esti "incalzit' se trece la faza "calarotie la servici cu minimum consum de gaz si minimum cazaturi in gropi".Peisajul este cumplit, totul este alb-gri(ca pun sare si nisip sa nu ne dam naibii unii intr-altii),soferii sunt grabiti si de obicei cam nervosi(dar asat nu este nimic nou) iar intersectiile sunt foarte alunecoase.
Singurul lucru care salveaza pictura este cafeaua fierbinte pe care o savurez in masina, scotindu-mi delicat manusa ca o suba din cind in cind...

Sa fiti fericiti

Sarmi
Rationalul !! - de Leon la: 15/12/2003 14:20:09
(la: Sadam a fost prins!)
Ai dreptate athos, rationalul tau e corect !! Intrebare e daca si Assad Jr. foloseste acest rational.

Assad senior a fost un om cu toate doagele la cap si chiar daca a facut greseli in trecut, a stiu sa fie un adevarat Leu ( assad=Leu ).

Am impresia ca 'bocancii' lasati in mostenire de el, sunt prea mari pt. puiul de leu Jr.

Dar nu Siria e buba...furunculul adevarat e Iranul si sa vezi distractie cand au sa se bage si Izraelitii pe fir. Sper sa-mi scuzati expresia, dar aia nu prea au toate 'doagele la cap '. Aia nu se joaca cu : mi se pare, am impresia sau cred...aia la direct precum e vorba aia celebra: o lovitura scurta, iute si eleganta!!!

Noapte buna...

Leon.
#6617 (raspuns la: #6610) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
numai azi noapte am descoperi - de ufo strengaritza la: 23/12/2003 03:05:13
(la: Sarbatori fericite!)
numai azi noapte am descoperit site-ul acesta si deja sunt dependenta...sunteti toti niste scumpi...si va doresc tuturor Sarbatori Fericite si un an mult mai bun decat ce am avut pana acum
si la cat mai multe pagini pe site!!!
ufo strengaritza
Azi noapte intr-un moment de - de gabriel.serbescu la: 27/02/2004 14:00:24
(la: Neocrestinii)
Azi noapte intr-un moment de smerenie am vorbit cu Dumnezeu. Asa... cam vreo jumatate de ora. I-am spus la inceput ca sunt roman, a stat o clipa si mi-a marturisit ca habar nu are pe unde vine asta. I-am spus ca e ok, e pe undeva prin Balcani, si ca in principiu e o tara destul de controversata. Discutia a continuat fada si lipsita de orice substrat ca si comentarile voastre si textul meu.

Schitroc spre exemplu speculeza o greseala de exprimare ca sa ma intrebe de pe ce planeta vin. Ceea ce vroiam sa spun, dar nu am spus, si-mi asum greseala, e ca o Asociatie Romana nu are absolut nici un drept sa faca discriminari pe baza religioasa. Nu vorbesc de Asociatia Adventistilor, sambatarilor sau ¨pocaitilor¨ romani. Ci de una romaneasca. Sau asa autointitulata. In afara faptului ca nu sunt dispusi sa-ti ofere nici macar un minim de interes, te invita la Biserica.

Intr-o alta ordine de idei incepe sa se conturez o noua discutie, respectiv una definitorie conceptului de crestin. Ce sunt, cum sunt, gradul lor de distilare, de purete etc. Din pacate amandoua termina intr-un unanim roaga-te, de parca a emite o opinie cu privire la o secta sau alta, la un mod mai mult sau mai putin critic, ar fi exact biletul meu spre Iad.
E foarte buna definita lumea asta ca final mistic, si e evident ca evanghelic vorbind, sa vorbesti despre Isus, intr-o jalnica oda cu nori grei, din care mai lipsesc poate pasarelele lui Eminescu, nu interzice nici macar un percept biblic, nici unul. Insa ori eu nu reusesc sa scap de un ermetism de nevoie (nu am intodeauna timp sa scriu asa cum as vrea sa o fac), si atunci condeiul meu scartaie, ori din amalgamul asta frazeistic fiecare intelege ce vrea.

Si la final vine ampop, care intr-o scurta cronica revizuieste starea de fapte a Romaniei (totul e adevarat?), juxtapunand textul chinuit de mine intr-un final a la Pavel Coruti.

Eu cred ca doar tampitii nu pot avea un fior mistic, cat de mic, fie el om de stiinta, fie Lena.
Incerc insa sa disting foarte bine intre ceea ce este credinta, intima si intransferabila, exact cum e ea definita in Biblie, adica ca se cladeste in taina sufletului; si o secta care in general unicul ei scop e sa ma faca sa merg la un loc de cult , unde lui Isus i se taie parul, e barberit, tranfigurarea crestina ii dispare intr-un zambet middle-class, iar crucea e inlocuita miraculos printr-un stalp, un stalp minimalist si frivol, pentru ca in asertiunea neocrestinilor astora ¨nu exista nici o dovada ca Isus ar fi fost rastignit pe o cruce¨.
Astfel, cu doar doua palme impreunate pe fatada unei biserici, si cateva noi simboluri iconoclastice, se naste subit o religie noua, am inteles ca de origine americana. Cam de pe la inceputul secolului XX incoace, si probabil dintr-o independentizare totala fata de Europa, adica atat in plan de liderat politic, cat si social, militar si religios. Tot de pe atunci, o noua biserica, presioneaza prin orice mijloc castigarea de noi adepti. Eu am odata la saptamana in cutia postala un astfel de anunt, prin care mi se explica ca ei au secretul vietii, sau ca sa parafrazez un film, ei stiu care e secretul trompetei.

Mie mi se pare definitoriu ca omul crede, plasmuieste, viseaze, transpune, asta e spiritualul din noi. In timp ce adorau, probabil ca cea mai mare parte dintre sentimente avute, oamenii le-au transformat in arta pura si sublima. Ceea ce acum Unesco numara ca patrimoniu universal este in mare parte adoratie religioasa la modul nealterat.
Si nu ma refer doar la crestini, ci la tot ce e fenomen religios. Acum Daniel, partea de propaganda artistica neocrestina reduce tot ceea ce e arta religioasa la gluma, la gag. Sincer, nu inteleg cum un om care etaleaza cultura, ca tine, sa intrebe care e raul evanghelic in ¨Isus si norii negri.¨ E hidosul e kitchul. Sau poate ca nivelul tau de toleranta il depaseste cu mult pe al meu, nu stiu, sincer te-as admira pentru asta.

In mica mea intelegere pricep religia, credinta generata de ea, ca pe o interpretare certa a imediatului cotidian, e mai mult, ¨daca si-ar respecta conditia sa umana, omul nu ar mai trai decat in glorie sau in asceza¨M.Eliade.In istorie maestrii incecau sa predice controlarea dorintei, carnale sau materiale, acum ti sa propovaduieste, in conceptia neocrestina sa muncesti, chiar mai mult decat in epoca feudala, sau chiar in cea protestanta. Si nu ar fi surprinzator sa se fi inspirat chiar de la protestanti, in modul de a percepe lumea. (Pentru cei nefamiliarizati, una dintre discutiile cu privire la imbogatirea sau saracia unor societati, atinge exact influenta religiilor. Saracia musulmana este explicabila de spiritualitatea fanatica a credinciosilor. O alta evidenta e nevoia de individualizare si de autodepasire protestanta. Dar ar fii alta discutie)
Ma repet, dar o religie insemna,de pe vremuri, un scut, iar finalul oricarui dreptcredincios era asceza sau intr-u gloria lui Dumnezeu. In teorie... deci vorbesc la modul general, va rog nu ma rastalmaciti. La noecrestini in schimb nu. Sistemele de valori nu mai sunt aceleasi, ba dimpotriva.
Acum, eu intr-un fel deplang pragmatismul occidental, dar si inteleg foarte bine de ce acest ateism valoric, il gasesc uneori foarte justificat; totusi mi se pare o deturnare totala a sentimentului religios ce inca rezida in noi, directionarea lui in niste directii adventiste, baptiste sau penticostale.

Iar ca sa inchei, sincer, fiecare predica ceea ce simte, o facem de la un nivel personal, la unul de grup, iar ¨pocaiti¨au un drept stipulat legal la asta. Insa nu mi se pare corect ca ei sa ma bombardeze la modul publicitar vorbind cu tot felul invitatii la revelatii, in cadrul privat al comunitatii lor, slujindu-se de tot felul de tertipuri persuasive, negandu-mi retoric si de o oratorie de agenti comercial niste valori tot atat de universale ca bunul simt, iar eu sa tac fara sa-mi exprim frustrarea. Ba mai mult sa-mi arate, de o comapasiune aroganta, sa-ma forteze psihologic ca ei au descoperit secretului trompetei asteia de care va vorbeam si mai inainte. Si nici nu cred ca in fata depersonalizarii umane actuale, pentru ca ampop, aceasta depersonalizare e certa, la fel ca si ecologia, ca si ¨consumerismul¨, mai lipseau sa vina neocrestinii si sa redefineasca pe ¨homo religiosus¨ la modul atat de global incat iar ajungem la depersonalizare. In fine. Nu mai insist. Toate cele bune.
#11807 - de Tombola la: 11/03/2004 12:47:00
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Facut armata in muntii Bihorului.,Oradea.
In vara anului 1974 venise zvonul ca vom pleca in Vietnamul de Nord in loc de munci.Nu toti ci numai cei ca noi din batalioane speciale "piz-doase" de infanterie si pline de indisciplinati cu antecedente politice .Am semnat niste hirtii. Dupa care ordinul a fost :nu mai placam in Vietnam ci la Fetesti la munci. Simplu.

PS. Pentru TTR-isti.
In Mai 1974 am placat in Mtii Bihorului la anternament cu munitie reala :). Intr-o noapte a nins.Ni se dasera deja uniformele de vara.
Ninsoarea a prins un pluton de TTR-isti(studenti in termen) sus pe virf.
S-au ratacit si au umblat vre-o citeva ore aiurea prin frig imbracati numai in uniforeme de vara.
Cinci dintre ei au murit inghetati .Restul au ajuns inapoi la baza.Erau condusi de un plutonier tinar fara experienta.
I-am dus cu camionul la morga. cind s-a intimplat accidentul ei aveau 3 zile pina la eliberare.
Scandal mare ,parinti amariti.PCR-ul local si Securitatea in proces de stabilire a faptelor si pe cine sa dea vina mai tirziu.Desigur pe tablar.
Dar cine a trimis batalionul in munti in uniforme de vara stiind ca vremea susu pe virf este schimatoare ? Astia nu au platit de loc
Personal din cauza frigului am dormit impreuna cu un alt amarit de coleg de armata imbracati si incaltati cu bocanci timp de 3 saptamini. Cind am ajuns la cazarma picioarele ne erau umflate si ne-am taiat bocancii cu cutitul ca sa ni-i scoatem din picioare. Chilotii ,maiourile si uniformele ni le-am ars de miros. Am fost dati cu DDT dupa dusul de rigoare si primit uniforme noi si bocanci ca sa ne astupe gura sa nu cumva sa spunem ce s-a intimplat. Noaptea intram prin corturi sa vedem daca nu inghetase vre-unul pe paiele de pe pamintul gol .Nu ni s-a dat saci de dormit.Am salvat doi de la inghet .Un alt TTR-is si un soldat in termen.

Si mai vroiam sa-i batem pe americani ??????

Cu Stima

Andre Morariu

#11814 (raspuns la: #11807) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai departe - de mircios la: 19/05/2004 16:32:17
(la: Groapa)
***
Am simtit cum ma ridic. Dar eu stiam sigur ca era coborarea. Eram greu, chiar atat de greu incat ma ridicam in caderea catre adevar. Usor ghemuit, in intinderea ce parea ca, departe de a avea un sfarsit, nu incepuse vreodata.
Nu curgea, dar il auzeam. Am inchis ochii si m-a napadit ca un fum gros cu aroma aerului de munte. Am vrut sa plang dar lacrimile au apucat-o prin albia izvorului in susul muntelui. Stanci colturoase si fierbinti imi tulburau raceala. Si eu le muscam si ma taram mai departe. Ma unduiam si ma aruncam. Mereu rostogolirea, domolea, in durerea intinsa in urma, calea devenita poteca. In clocotul meu tipau stancile transformate in pietre. Intreaga padure dansa in tumultul acordurilor mele. Am vrut sa aud ritmul si peste auz a cazut cerul ca un clopot. Lumina se strangea in urma si eu ma imbracam in aur si ma vopseam pe fata cu argila si carbune. Am simtit rasuflarea mea cum cauta. Am simtit-o, in cadere, cum pandeste, cum se zbate, cum se intoarce in ea. Ma loveau, ca pietrele urii, toate lacrimile lumii. Eu le adunam si le croiam in aripi pe care intunericul mi le manca imediat. Apoi l-am simtit in piept si am inteles ca imi strangea, ca in pumni de otel, rasuflarea. Am inaltat privirea si am ridicat bratele dar ochii nu mai puteau face nimic si mi-am simtit degetele dezmierdandu-mi calcaiele. M-am cutremurat. Pieptul mi-a rabufnit in stanci mari, pe care, zdrobindu-mi fata, le lasam clipocind in urma. Imi simteam fata in palme asa cum galeata plina nu mai are ce cauta in fantana. Tresaltarile iuti ale pieptului ma infasurau in jurul rasuflarii imprastiate, ca marea ce nu-si mai gaseste locul. Ma inaltam in ameteala descatusarii. Asa am ridicat din nou capul si bratele. Mi-am simtit fata strivindu-se de inaltul cerului si ma dureau degetele strivite sub calcaie. M-am avantat orbeste. Urcam si norii mangaietori imi dezmierdau spatele. Am inceput sa-i croiesc in aripi ce cresteau odata cu mine. Si am zambit si m-am simtit puternic si cerul era al meu, cu mari aripi de nori, unduite la unceput cu stangacie si apoi mereu mai sigur. Simteam cum ma arde de dedesupt neputinta pasarilor de a ma ajunge. eram puternic si am simtit nevoia de a ma avanta. Mai sus, mereu mai sus. Aripile ma purtau asa cum doream eu. Zborul mi-era un dans iar cerul o fata cu parul albastru si ochii de soare. Am inceput jocul. eram mereu atat de aproape si o simteam ca zambindu-mi peste umar. A disparut brusc si m-am trezit ochi in ochi, asa cum cineva care incearca sa se sarute in oglinda. Am vrut sa strig dar glasul meu nu mai stia decat un nume. Si m-a cutremurat numele pe care l-am auzit si stiam ca e numele meu. Mi-am smuls ochii din imbratisarea privirilor nesfarsite si i-am inchis. Am simtit cum colturi mari de stanca imi strivesc si imi zdrentuie aripile. Am sarit ca un arlechin, sfasiind hartia ce-l desparte de scena. Am deschis ochii si am inteles ca nu mai am ce face cu ei. M-am strigat fara a ma auzi. M-am cautat. Totul era in zadar.era ca si cum ar fi fost in fata mea, dar nu era pentru ca eu nu mai eram. Stiu sigur doar ca eu eram, cumva, intr-una din fetele sale. Fara a-l privi stiam ca arata ca un sarpe. Si era tot. cu penele ridicate si aripile intinse. Cine stie cat era de lung. Stiam ca isi va inghiti coada. Am stiut cu uimire ca se va inghiti. M-am simtit atunci ca o haina intoarsa pe dosStiam ca alt sarpe, ca alt sarpe, desi pe partea cealalta era acelasi, avea candva sa-si inghida, inghitindu-se, coada. M-a privit si am stiut, asa, de parca mi-ar fi spus, ca e Jocul si Natura ii e Lege. In Natura Legii, Jucator este, Invins si Invingator, Niciodata Acelasi, Mereu la fel, Este.
Am deschis ochii si Soarele, pe care il puteam privi in fata mi-a spus sa scriu. se uita peste mine undeva, in noapte. Si asa am scris pana cand am primit binecuvantarea: amandoi, incununati de lumina, imi zambeau inlantuiti.
***
Citesti. Sau visezi. Sau nici nu citesti nici nu visezi. E intuneric. E cald. Undeva, candva, cineva spunea ca cea mai buna relaxare o obtii intr-un bazin cu apa sarata. cum e intuneric nu-ti ramane decat sa crezi ca esti intr-un bazin cu apa sarata. E cald pentru ca nu este frig si pentru ca e bine. Atat. Inainte? Inapoi? De unde? Cat? Sunt intrebari de prisos. Totusi, de cand stai asa? Intrebarea nu face decat sa te nelinisteasca. Te zbati si farmecul nemiscarii se rupe. Ai vrea sa poti spune ca simti furnicaturi in tot corpul, ca simti! Nu poti decat sa-ti musti genunchii. Nu poti cede nimic. Nu poti. Neputinta iti devine evidenta. Evidenta apasatoare devine agitatie. Agitatia aduce cu ea teama. Te zbati. Vrei sa scapi dar nu sti de ce. Nu sti unde. Nu sti cum. nu sti. Nestiinta te paralizeaza, fara ca tu sa sti ca ea e aceea. nu accepti si te zbati mai rau. Realizezi ca intunericul ce te inconjoara a inceput sa nasca cutremure. Ti-e frica? Nu sti ce e frica!
Aluneci si te zbati dar nu sti ce e alunecarea si zbaterea. Oare va dura mult? ai vrea sa te intrebi, dar nu sti ce e a vrea si timpul nu inseamna nimica pentru tine. Te intinzi si ti-e frica. Totusi simti aproape usurarea. Dar nu sti ca simti si nici nu sti ce e usurarea.
Lumina te ia prin surprindere. Ai vrea sa faci ceva. Nu Sti ce...
Lovitura te prinde tot atat de nepregatit ca lumina. Atunci, tipi. Tipi!
Tipi!
Primim de la Radu Sigheti, cunoscutul fotograf roman - de Dinu Lazar la: 20/05/2004 08:07:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Radu Sigheti se afla in Africa; domnia sa ne trimite un scurt reportaj extrem de interesant si de miscator.
Eventuale intrebari cafegii pot sa puna aici si domnul SIgheti le va raspunde tot aici, ca invitat special, la o cafea.
===============================================

Sudan. Nu pot sa gasesc cuvinte ca sa pot descrie ce poti sa simti cind ajungi acolo. Nu se compara cu imaginile pe care le-ai vazut, cu ce ai citit si cu ce stii de la prieteni.

Sudan-ul trebuie sa-l simti pe propria piele, sa-ti arda pielea la fel de tare ca soarele de acolo, sa ai senzatia ca cinva foloseste fierul de calcat pe corpul tau si se pricepe la asta, nu uita sa netezeasca nici o cuta. Si apasa. Nu se compara 35 de grade in Sudan cu 45 in Irak, e mai fierbinte in Sudan, crede-ma.

Iti doresti sa ai mai multe bluze la tine sa le porti pe toate odata, tricoul sa absoarba transpiratia care curge pe tine ca din izvor calda si lipicioasa si cind se lipeste praful pe ea parce ti-e mai cald, sa ai o bluza care sa fluture in vint ca sa-ti dea senzatia de racoare, nu conteaza ca se umezeste si ea, flutura si parca te simti mai bine si mai vrei ceva ca o gluga ca ti-o tragi peste sapca de parca ar ploua, doar ca sa simti ca ai pus inca ceva intre fierul de calcat si mainile tale.
Uhh!

Si dupa ce apune soarele ti-e frig! La plus 25-30 de grade! Pentru ca esti asa de incins de arsita zilei tremuri seara, cind incep si toate insectele sa apara. Multe. Am dormit o noapte afara, celelalte in cort, unul mare cu lumina electrica, dusuri si WC.

Dormitul afara este ceva. Am avut o saltea si chiar daca am dat de jur imprejur cu spray contra insectelor + pe mine tot nu am scapat de cele zburatoare. Dormit este gresit spus mai corect este nedormit afara. Este mai cald ca vara la 2 Mai dar te culci imbracat cu cat mai multe bluze pe tine ca sa nu te intepe tintarii despre care localnicii spun ca aici este capitala lor, chiar daca Nilul ete la 3 ore distanta de mers pe jos in ritm sudanez, pentru noi probabil mai mult ca dublu. Transpiri intins pe spate si adormi doar de oboseala, dupa ce sari in sus de nenumarate ori, o saritura pentru fiecare insecta pe care o simti pe tine. Te feresti sa le omori, doar le arunci de pe tine, daca cumva strivesti vreuna nu stii ce se poate intimpla, poate te inteapa.

Singurul lucru frumos este cerul plin de stele care parca sint mai aproape si mai multe decat se vede de la noi. Le poti atinge daca vrei dar nu ai timp din cauza insectelor. Si se misca foarte repede insectele si stelele pe acolo, se alearga una pe cealalta si mereu apar unele noi in joc. E un intuneric negru de tot, in care lumina stelelor pare ireala. Cu ochii la ele adormi intr-un sfirsit.

Te trezesti repede pentru ca soarele nu te iarta, si pleci la lucru pentru ca inca este racoare. Cam dupa 10.30 pana spre 16.00 nu poti face nimic pentru ca te topesti, pana si aparatul frige de abia il tii in mana daca cumva nu ai fost atent si l-ai tinut la soare.

Dar asta nu este nimic. Cum se traieste acolo, in ciuda secetei permanente este mult mai important, cred eu.
In patru zile am zburat de colo colo si in orice loc am aterizat am vazut doar un singur lucru.

Saracie.

Te-ai gindit vreo data cum ar fi sa traiesti ca la inceputul istoriei?
Te-ai gindit vreodata cum te-ai descurca neavind nimic, nici o unealta, nici un bidon in care sa pui apa, nici macar haine pe tine? Sa trebuiasca sa mergi kilometri ca sa iei apa, sa trebuiasca sa sapi un pamant tare, uscat ca sa plantezi sorg (nici nu stiam cum arata si ce este sorg-ul pana acum), sa maninci doar o data pe zi un fel de peltea, de sorg bineinteles si asta maninci in fiecare zi, toata viata ta, pana vine o ceata de banditi calare pe camile sau pe cai, care te omoara daca esti barbat sau care te violeaza si te iau ca sclava daca esti femeie?

In Rumbek, capitala sudului rebel, exista doar 3-4 cladiri construite din beton, una noua nouta si restul sint cele care au scapat din razboi.
Restul caselor sint hut-uri din pamant acoperit cu nuiele.
De asemenea acolo sint masini si camioane deoarece mai toate organizatiile cu ajutoare au baza acolo. In celelalte locuri unde am fost ori nu erau masina de loc sau doar una singura. Distantele nu se masoara in km sau mile ci in timp, indifferent daca mergi pe jos sau cu masina. Nu exista electricitate, doar generatoare care au nevoie de petrol, la fel si masinile. Singura sursa de aprovizionare si de transport este avionul, mai toate agentiile umanitare au baza principala in Kenya, linga granita si de acolo zboara zilnic peste tot.

Situatia este cam asa; Sudul tarii nu este de acord cu nordul, controlat politic si economic de arabi, care vor sa introduca Sharia, legea musulmana. Asta nu ar fi fost o problema pentru sudul catholic, cred eu, problema s-a ivit cind a aparut petrolul. Petrol=bani si de aici mai departe. Dintr-o tara saraca, Sudanul s-a transformat in 20 de ani in una dintre cele mai sarace tari din lume. Multi au reusit sa fuga, cam 2 milioane si in zona unde am fost eu unii s-au intors.
Dar cum traiesc, mama mama!

Am stat de vorba cu o familie care se intorsese din Uganda, nu stiu exact cati erau pentru ca familiile astea africane sint numeroase, cu unchi, matusi, veri si cumetrii. Incepusera sa defriseze in jur, deja aveau doua colibe si bucataria construite. Masa lor consta in peltea de sorg (stiu ca ma repet) si un (1) peste afumat fiert in apa, peste care era mai mult oase, nu mai mare de un A4, vedeai prin el. Asta pentru cam
2-3 barbati, 4-5 femei si peste 10 copii. Cei mai bogati au animale, capre, gaini, vaci, dar le pastreaza pentru zile negre sau le folosesc ca moneda de schimb. O nevasta, tinara si sanatoasa, buna de munca costa intre 3,000 - 3,500 de usd, cam 70 usd pentru o vaca, socotiti voi cate vaci trebuie. Multi umbla dezbracati, cind te vad pun pe ei ce au, haine vechi pe care le pastreaza pentru ca sint singurele pe care le au: un pantalon si o camasa. Cel mai ferecvent sint incaltati cu un fel de sandale cu talpa din cauciuc uzat de masina.
In alt loc am vazut un sat intreg, grupat, pazit de o mica garnizoana de rebeli unde exista chiar si o strada cam ca Lipscani-ul nostru. Am intrebat de curiozitate cat cost o pereche de pantaloni si vanzatorul mi-a spus ca nu-mi vinde nimic, este doar pentru oamenii de acolo. Toti erau refugiati, de prin alte locuri din sudul tarii si traiau acolo ce peste 10 ani. Pentru mancare toti depind de organizatiile umanitare care bineinteles nu au destula. Ce se poate cultiva acolo, inafara de sorg, nu am nici o idée, cred ca nimic din cauza lipsei de apa, la putinele pompe este intotdeauna coada. Si bei apa acolo pentru ca transpiri, ai nevoie de cel putin 7-8 litri zilnic.

Si sint milioane de oameni care traiesc asa, la limita supravietuirii, poate de aia sint atit de inalti, si slabi. Sint oameni simpli si prietenosi, glumesc, rad din orice, pentru ca viata lor este de fapt o lupta continua pentru viata la fel ca cea a animalelor salbatice din vecinatate.

Tu te intristezi sa realizezi cat de mult poate insemna o picatura de apa sau o firmitura de paine si nu poti sa faci nimic pentru ei. Daca mor mii de sudanezi, asa cu se intimpla si in prezent, nimanui nu-i pasa. Dar daca se prabuseste vreun avion si mor cinci turisti americani sa vezi ce operatii de salvare costisitoare se declanseaza.

As mai avea multe de povestit dar o las pe alta data, Radu


#15653 (raspuns la: #15635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Amintiri - de Alice la: 12/06/2004 14:53:50
(la: Scriitorul, intre el si ceilalti)
Pavese:
" sa te golesti in intregime de tine insuti, pentru ca ai scos in afara nu numai ce stii despre tine, ci si ceea ce banuiesti si presupui ca esti, fiorurile, fantasmele si viata ta cea inconstienta. Si sa faci toate astea cu oboseala continua si tensiune, cu grija si teama, cu descoperiri placute si amare infrangeri. S-o faci ca si cand intreaga viata s-ar fi concentrat in acest punct dandu-ti seama ca nu pretuieste nimic daca nu o ocroteste si nu-i da caldura un semn omenesc, un cuvant, un suflet. S-o faci murind de frig, vorbind in desert, ramanad singur zi si noapte, precum un mort."

Asa ca, acum, parafrazandu-l pe E. Sabato, daca vei gasi acel semn de la o fiinta care de pe insula ei pustie aude strigatul disperat, intelge gesturile si-ti decodifica mesajul, vei gusta din nemarginire.
Uneori esti neputincios, fiindca nu tu alegi ci 'mesajul' e cel care face alegerea!

nimeni nu-ti garanteaza succesul, iar in triumf gasesti intotdeauna o masura teribila de vulgaritate - o alta nedreptate pe care trebuie s-o suporti: devii 'om public' (ce groaznic suna!)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...