comentarii

Educatia este abilitatea de a asculta aproape orice lucru fara sa-ti pierzi rabdarea sau increderea in tine Robert Frost


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
''Ca sa nu mai cautati asa mult'' - de Motzoc la: 13/08/2006 16:24:19
(la: Motto-uri)
Dan-Gabriel(ex Big Defender)
le-a gasit pe alt forum si vi le reda intocmai,ca sa puteti alege fara sa mai cautati mult:

Personalitatea se naste din durere. Este ca si focul facut cu ajutorul amnarului. J. B. Yeats, Letters to His Son, W. B. Yeats and Others
Principala sarcina din viata unui om este sa se nasca, sa devina ceea ce ii permite potentialul. Cel mai important produs al efortului sau este propria personalitate. Erich Fromm, Man for Himself
Un om nu trebuie sa incerce sa scape de complexe ci sa invete sa le accepte pentru ca ele ii conduc comportamentul in lume. Sigmund Freud
Un optimist este intruchiparea umana a primaverii. Susan J. Bissonette
Mi se pare ca nimic nu este mai deprimant decat optimismul. Paul Fussell
Locul unde se intalneste cel mai mult optimism este azilul de nebuni. Havelock Ellis (1859 - 1939)
Nu exista lucruri marete, doar lucruri mici cu o dragoste mare. Fericite sunt acelea. Mother Theresa
Nu trai in realitate; te va impiedica sa ajungi la maretie. Rev. Randall R. McBride, Jr.
Lucurile marete se fac de obicei cu riscuri foarte mari. Herodotus
Nici un lucru important nu a fost vreodata realizat fara pasiune. G. W. F. Hegel
Nici un lucru important nu a fost realizat vreodata fara entuziasm. Ralph Waldo Emerson
Pretul maretiei este responsabilitatea. Sir Winston Churchill
Sunt cu adevarat mari cei care sunt cu adevarat buni. George Chapman
N-am lasat niciodata scoala sa-mi afecteze educatia. Mark Twain
Educatia este ceea ce supravietuieste dupa ce tot ce a fost invatat a fost uitat. B. F. Skinner
Educatia este abilitatea de a asculta aproape orice lucru fara sa-ti pierzi rabdarea sau increderea in tine. Robert Frost
Educatia nu masoara cat de mult ai memorat sau cat de multe stii. Educatia reprezinta capacitatea de a face diferenta intre lucrurile pe care le stii si cele pe care nu le stii. Anatole France
Ceea ce devenim depinde in mare masura de ce citim dupa ce toti profesorii au terminat cu noi. Cea mai mare universitate este o colectie de carti. Thomas Carlyle
Fericirea depinde de noi. Aristotel (384 BC - 322 BC)
Descoperirea unui nou fel de mancare provoaca unui om mai multa fericire decat descoperirea unei noi stele. Anthelme Brillat-Savarin (1755 - 1826), Physiologie du Gout, 1825
Fericirea unui om nu consta in lipsa dorintelor ci in cunoasterea perfecta a lor. Alfred Lord Tennyson (1809 - 1892)
Sanatatea nu inseamna decat o sanatate buna si o memorie proasta. Albert Schweitzer (1875 - 1965)
Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt cauza fericirii. Al Batt, in National Enquirer
Unii produc fericire oriunde se duc; altii oricand se duc. Oscar Wilde
Cel mai bun mod de a te inveseli este sa incerci sa inveselesti pe altcineva. Mark Twain
Simtul umorului este unul din cele mai bune articole de imbracaminte pe care cineva le poate purta in societate. William Makepeace Thackeray
Nimanui nu-i pasa daca esti trist asa ca ai putea la fel de bine sa fii fericit. Cynthia Nelms
Nu am bani, resurse, sperante. Sunt cel mai fericit om in viata. Henry Miller
Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deschide; dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi. Helen Keller
Fericirea nu e o destinatie. E un mod de a trai. Burton Hills
Constitutia doar da oamenilor dreptul la fericire. Trebuie insa sa o gasesti singur. Ben Franklin
Daca faci ceva nu vei fii intotdeauna fericit; dar nu vei fii niciodata fericit fara sa faci ceva. Benjamin Disraeli
Componentele fundamentale ale fericirii sunt: sa faci ceva, sa iubesti pe cineva si sa speri la ceva. Allan K. Chalmers
Daca nu esti niciodata speriat, stanjenit sau ranit inseamna ca nu risti niciodata. Julia Sorel
Niciodata nu accepta sfatul cuiva care nu a avut problemele tale. Sidney J. Harris
E mai bine sa fii urat pentru ce esti decat sa fii iubit pentru ce nu esti. Andre Gide
Teoria descrie ceea ce putem observa. Albert Einstein
Doar doua lucruri sunt infinite: universul si prostia omeneasca. Si nu sunt sigur in legatura cu primul. Albert Einstein
Cel mai neinteligibil lucru despre lume este ca e inteligibila. Albert Einstein
Incearca nu sa fii un succes, ci sa fii o valoare. Albert Einstein
Nici o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel de cunostinte la care a fost creata. Albert Einstein
Singura modalitate sigura de a nu gresi este sa nu ai idei noi. Albert Einstein
Sunt doar doua moduri in care poti sa iti traiesti viata: ca si cum nimic nu este un miracol sau ca si cum orice este un miracol. Albert Einstein
Cultura nu este urmare a scolii ci a dorintei de o viata de a o dobandi. Albert Einstein
Orice prost poate stii. Scopul este sa intelegi. Albert Einstein
Sufletele mari au intalnit intotdeauna opozitie din partea mintilor mediocre. Albert Einstein
Dati-mi un muzeu si eu o sa il umplu. Pablo Picasso
Unii pictori transforma soarele intr-o pata galbena, altii transforma o pata galbena in soare. Pablo Picasso
Instruirea mintii este la fel de necesara ca hrana pentru corp. Marcus Tullius Cicero
Ca sa fac o comedie am nevoie doar de un parc, un politist si o fata draguta. Charlie Chaplin
Casa este cea mai mare scoala a virtutilor umane. William Ellery Channing
"Nu merit acest premiu, dar am artrita si nici asta nu meritam." Jack Benny
Fiecare act caritabil este o noua treapta spre rai. Henry Ward Beecher
Orice om sanatos poate rezista fara mancare doua zile - dar nu si fara poezie. Charles Baudelaire
Nevoia este mama inventiei. Anonim
Profesorii iti deschid usa. De intrat trebuie sa intri singur. Proverb chinezesc
Nu judeca fiecare zi dupa recolta avuta ci dupa semintele pe care le-ai plantat. Robert Louis Stephenson
Cel care are incredere in el va castiga increderea celorlalti. Leib Lazarow
Succesul vine de obicei la cei care sunt prea ocupati sa-l caute. Henry David Thoreau
Radacinile educatiei sunt amare, dar fructele sunt dulci. Aristotel
Fii fericit cat traiesti pentru ca mort o sa fii mult timp.. Proverb scotian
Nu supravietuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai usor adaptabile. Charles Darwin
In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce doresti. Cealalta e sa obtii. G.B. Shaw
Deseori ma citez. Da sare si piper conversatiei. George Bernard Shaw
Cred in a privi realitatea in ochi si a o refuza. Garrison Keillor
Nu prea am incredere intr-un om intreg la minte. Lyle Alzado
Antonimul: Opozitul cuvantului la care incerci sa te gandesti. Necunoscut
Toate generalizarile sunt periculoase, chiar si aceasta. Alexandre Dumas
Actoria este unul din cele mai mici talente si nu un mod prea distins de castigare a existentei. Pana la urma, Shirley Temple a putut sa joace la 4 ani. Katharine Hepburn
Singura cale de a descoperi limitele posibilului este de a le depasi pana la imposibil. Arthur C. Clarke
Guvernul este prea mare si prea important pentru a fi lasat pe mana politicienilor. Chester Bowles
Toata lumea minte, dar nu conteaza pentru ca nimeni nu asculta. Nick Diamos
Este datatoare de mai multa placere castigarea informatiilor neimportante . Bertrand Russell
Moartea este o treaba foarte mohorata si plictisitoare. Sfatul meu este sa nu aveti nimic de-a face cu ea. W. Somerset Maugham
Doua luni in laborator iti pot salva doua ore in biblioteca. Westheimer's Discovery
Pentru tine eu sunt un ateu; pentru Dumnezeu sunt opozitia loiala. Woody Allen
E mai bine sa stii cateva intrebari decat toate raspunsurile. James Thurber
Haina face pe om. Oamenii dezbracati au putina sau nici un pic de influenta in societate. Mark Twain (1835 - 1910)


''Fericirea este un rezultat partial,nu cel final(anonim)''
PS.Nu ma blamati ca postarea a fost sa de lunga.
toti asculta rock...depinde ce gen - de ana si maria la: 16/07/2006 20:59:19
(la: Muzica Rock!)
depinde de ce tip de rock vorbim...de ex si eu ascult rock, insa cand spun rock lumea crede ca e muzica gen nirvana sau metalica, si umblu cu tricou negru si unghii negre si celelalte...nu!...de fapt toata lumea asculta rock si e chiar fain :)...sunt ft multe genuri de rock: soft,clasic,gothic, hard, punk, alternative,etc.....cred ca toata lumea asculta rock usor (cum ar fi Holograf, directia 5....) sau alte genuri care tot rock sunt...:)...eu de ex ascult si formatii romanesti de rock, dar mai ales straine :P...cum ar fi Coldplay, Keane, Guns's roses,Bon Jovi, Death cab for cutie, Nightwish,Greenday, Radiohead...aaa, si multe altele....si nu imi plac neaparat cei care canta, cum se manifesta, nici toate melodiile ...doar unele piese :)...pt ca sunt interesante, energice (asa suntem noi, tinerii, avem nevoie de ceva mai "antrenant"...bine, asta zic si eu numa asa :P ), si decat manele, mai bine rock..e muzica mai inteligenta (mai ales alternative rock )...si unele melodii pot fi slagare adevarate (sunt melodioase, ca sa zic asa)...:)....si ...nu e singurul gen pe care il ascult, caci la mine depinde de dispozitie..ascult aproape orice, de la clasica,instrumentala,mai vechi, de meditatie, mai lenta ( cum ar fi Enya) la rock ( mai putin manele )....iubesc muzica si stiu ca muzica adevarata va fi intotdeauna cea clasica, cea care nu moare niciodata..si am si studiat muzica clasica, fiind la liceul de arta (fac pian)...si ft multi de la lic de arta asculta si muzica clasica si rock...deci, eu consider ca muzica rock e doar un gen mai interesant de muzica (depinde de care gen vb) :)...insa nu imi place nici mie rockul agresiv, dur, care influeanteaza in mod negativ oamenii si chiar are o tendinta spre satanism...e urat!...de aceea putem selecta melodiile pe care le ascultam... si mie nu imi place trupa sau artistul, ci doar melodia :)...cam multa teorie...deci, imi place rockul care e fain, cu limite :D....
pescarus - de (anonim) la: 06/08/2004 15:00:00
(la: Viata gay...romaneasca!)
Ai dreptate, eu sunt gay de cand am constientizat asta, sa stii un lucru, eu niciodata nu mi-am facut complexe in privinta a ceea ce sunt, cum vorbesc, am o voce feminina, nu s-a schimbat prea mult, ma comport absolut normal, recunosc ca in timpul copilariei ma mai prosteam, imitand femeile si dorindu-mi sa fiu fata, dar spre adolescenta am desoperit ca e mai bine cum sunt si am cunodcut oameni minunati care mi-au inseninat viata, sunt de 2 ani cu iubitul meu, ne intelegem foarte bine si suntem fericiti.
Cred ca e minunat sa ai incredere in tine si in partenerul tau si sa nu pui la suflet ceea ce zic unii, si mie mi s-a mai intamplat, dar stii ce mi-am zis, eu iubesc mult folclorul si traditia populara, are atat de multa intelepciune si niciodata nu am auzit de hulirea altor oameni, am asa un fel de crez inspirat din folclor, suna asa ,,Si-am gandit asa de bine/ Ca imbatranesc ca maine/ Si nu-i rau daca iubesc/ Chiar daca ma prapadesc" . De fapt e un text, cred ca spune totul,
Foaie verde pelinita
Pe cand eram copilita
Pe maicuta o iubeam
Alte griji nu mai aveam,
Dar de cand m-am facut mare
Mi-a iesit dragostea-n cale.
Si nu stiu ce sa mai fac
De ea cum sa fug, sa scap
De toate m-ai invatat
De dragoste ai uitat,
Care boala e mai grea
Pentru inimioara mea.
Mi-a raspuns a mea maicuta
Dragostea-i grea suferinta,
Si-am gandit asa de bine
Ca imbatranesc ca maine,
Si nu-i rau daca iubesc,
Chiar daca ma prapadesc.(Aneta Stan)
Concluzia se regaseste spre final, oamenii sunt cum sunt dar cel atotputernic ne iubeste, eu nu cred in Apocalipsa, poate daca omenirea se autodistruge, dar Dumnezeu nu cred ca isi doreste sa murim, sa ne separe, atata timp cat Dragostea uneste doua inimi, ceilalti nu au nici o putere, si nici nu au dreptul sa judece.Asta e important, celelalte sunt frunze in vant. Iar bisericosii, care ne spun ce e bine sau nu, aceste legi sigur au fost facute de oamenii vremurilor, biblia e o istorie scrisa de oameni, Dumnezeu a dat legile acelea lui Moise si cuprindeau o esenta din ceea ce avrut sa comunice omenirii, restul s-a scris si adaugat, dragostea e un legamant care ne cuprinde pe toti, suntem la fel, doar anumite conceptii ne-au distantat, nu pot sa uit cat rau a facut biserica de-a lungul miilor de ani, oameni nevinovati torturati, vanatoare de vrajitoare...Stii de multe ori cand vad o fata bisericeasca si mai are si o ura in ea, te face sa-l asociezi cu necuratul, ori Dumnezeu nu a lasat
asa, e o doctrina, mai ales la unele religii, sau secte, iar la noi in general preotii sunt doar niste functionari, facuti la norma, cata simplitate avea Isus in port, acum la noi cu podoabe si cruci de aur, o fatarnicie, atat de rai, rar mai gasesti la o manastire preoti batrani intelepti care te asculta si au o vorba duioasa.
La noi oameniimai au de invatat, atata timp cat nu suntem unii dintre noi in stare sa ne spalam si sa igienizam locul un de stam si cel de langa noi, mai avem multe de invatat, primordiala la noi, o spun in mari orase dar si in unele comune este mizeria, si psihica dar si fizica, ar trebui sa incepem cu ambele, nu generalizez dar cand vezi doctrina asta comunista in ce hal ne-a adus, unii chiar nu accepta schimbarea, desigur valorile sunt la locul lor, raman marturii peste vremuri ca sunt si vor mai fi genii, oameni care intr-adevar lasa o urma pe pamant.vorbesc de majoritate, de cei multi, de educatia sexuala in scoli si de gradul de civilizatie ce ar trebui impus.sunt multe de spus, ramane sa mai treaca vreme, dar puterea si cei din ministere sa colaboreze cu oameni adevarati, sa elaboreze programe educationale, sa impuna reguli, se se miste mai repede, cand vezi la cate o institutie cum stau niste ,,vaci" ce dorm pe ele, cum sa mai misti, sau comunisti ce nu vor sa se mai deranjeze, stand frumusel pe scaun si dupa pensie, iti vine sa fugi, sau mergi la vreun minister si vezi cum arata cestile de cafea la toarta, un jeg, in plin Bucurestiul, nu peste tot dar sunt atatea. Am trecut la altele, dar vezi cum sunt unele sisteme, mai ales cei tineri, au atata nevoie sa fie sprijiniti, sunt infometati de dorinta de a explora, de acunoaste, putin se face, sa nu mai zic de sexualitate, parintii se feresc sa aduca discutia de sex, sau cum se fac copii, imediat i se spune ,,e rusine" si a terminat, sau separarea copiilor in grupuri de fete si baieti, nu e voie sa te joci...
poate am exagerat cu unele lucruri dar doream sa spun cuiva.
Apreciez tot ceea ce ai scris, pe langa toate astea, viata isi are farmecul ei, sa stii cum s-o faci mai placuta si sa te bucuri de fiece zi, care e un dar de la natura care ne-a creat. Viata e un noroc, un dar ceresc, unic in felul lui, uneori ma intreb :,,De ce oare oamenii au ajuns aici si mai ales in zilele noastre, cu atatea descoperiri, cu tehnologii avansate, ne pierdem vremea cu unele maruntisuri de a condamna, de a fi rai, cand am putea sa creem paradisul aici pe pamnt, fara bariere , e trist ca exista oameni saraci si chiar muritori de foame, oare cei ce au sau fiecare stat sa loce fonduri si sa rebiliteze aceste state, nu mai spun de someri si lipsa de locuinte, sunt probleme mondiale dar e trist sa vezi asta, eu cred ca se pot gasi solutii in toate dar exista alte interese care inlatura oamenii de a face efectiv ceva.
Iti doresc numai bine si multe realizari.
#19175 (raspuns la: #14052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stilul vechi - de Dragos Neacsu la: 24/11/2004 20:19:02
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
In primul rand, nu am idee la ce hotarare a Sinodului I ecumenic, va referiti.

In al doilea rand, cand spuneti ca " nici Crezul nu este o dogma" va inselati: Crezul este in fapt dogma Sfintei Treimi. De aceea a si fost scris, pentru a contracara ereziile lui Arie si Nestorie. Asadar crezul este o dogma; prescurtata- e drept, dar ramane o dogma.

In al treilea rand, de ce nu recunoastem ca, daca ar fi sa mergem dupa canoane, poate numai 10% din crestinii de azi ar putea sa se impartaseasca. Asadar canoanele aplicate fara discernamant sunt moarte, devin pur si simplu legi si dupa cate imi amintesc eu, Hristos a condamnat legalismul fariseic. Iar cand vine vorba de stilisti, ei tocmai asta au facut: au ales un punct pe baza caruia sa faca razmerita si o tot tin asa de aproape un veac. O sa incerc sa pun in lumina cateva puncte care ar putea aduce lamuriri:
1) Sf. Sinod a ales trecerea la noul calendar si mi s-ar fi parut corect ca ascultarea sa fie mai mare decat urmarea unui instrument de masurare a timpului. E clar ca nu pentru toti ascultarea inseamna acelasi lucru. Repet aici avem de-a face cu o unealta de masura si nu cu o dogma (nici macar teologumena). Asadar, aveam de-a face cu un caz tipic de zel religios, care din nestiinta sau rea vointa, a dus la schisma. Reiterez, schisma cu pricina nu a fost fundamentata pe un adevar de credinta ci pe un pur argument stiintific.
2) Nu sunt sigur ca stilistii au intrunit numarul necesar de episcopi care sa le asigure continuitatea apostolica. Chiar de le-ar fi asigurat aceasta continuitate, s-au pus pe sine in afara Bisericii prin neascultare fata de Patriarhul Ecumenic.
3) Daca sunteti la curent cu viata parintelui Ioanichie Moroi, veti vedea ca in urma unui post de 40 de zile a primit semn de la Dumnezeu prin care era indemnat sa se supuna mai-marilor sai.
4) Mi se pare extrem de graitor faptul ca preotii romani se pot impartasi cu preoti rusi, sarbi sau calugari de la muntele Athos, cei din urma fiind "pe vechi". Nu stiu cu cine se pot impartasi stilistii din Romania.
5) Desi nu esential in discutie, de ce ascund stilistii adevarata lor identitate? De cate ori isi fac o manastire "uita" sa scrie ca sunt pe stil vechi si in felul asta amagesc lumea. Mi s-ar parea corect sa avertizeze pe cei interesati ca manastirea cu pricina este in afara ascultarii de Biserica.
#29739 (raspuns la: #29058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O tema de reflectie - de Stefan Niculescu-Maier la: 12/02/2005 07:12:23
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Incurajat de faptul ca, revenind dupa o absenta cam indelungata in Cafenea am gasit multe mesaje noi, imi permit sa va propun o tema de reflectie care face obiectul celui mai recent editorial pe care l-am scris pentru saptamanalul electronic international ACUM (gazduit de portaslul "Romania, Libera in Viitor").

Sunt interesat si de alte opinii si, daca acestea se pot transforma in articole, le voi publica cu placere la www.romanialibera.com.

Urmeaza articolul respectiv
--------------------------------

Esenta Omului? Solidaritatea

Stefan N. MAIER



Intrucat primesc semnale de la postarile din portal si din ACUM, citesc uneori inaintea editorilor materialele asupra carora ei se vor apleca pentru a le da drumul on-line. Asa se face ca in clipa in care am primit contributia pentru Forum a lui Marian Deaconescu (Nea Marin – “Esenta Omlui? Libertatea”) ca raspuns la contributiile Adrianei si ale lui G. Zob, am stiut imediat despre ce voi scrie in editorialul din aceasta saptamana.

Nu numai ca am stiut, dar in loc sa fac altceva care credeam, pana la venirea acelui e-mail, ca este mai urgent, am inceput imediat sa scriu si probabil n-o sa ma opresc pana nu spun, aproape dintr-o rasuflare, ce am de zis.

Ei bine, eu nu cred ca esenta Omului rezida in Libertate. Libere sunt si animalele, inclusiv in a dispune de propria lor viata, (este cunoscut exemplul pitigoiului care se sinucide in captivitate, sunt cunoscute spiritul de sacrificiu al parintilor pentru pui sau al cainelui pentru stapan) toate actiunile disperate care depasesc instinctul de conservare pornind dintr-o decizie luata la nivelul sistemului nervos central, care pune intr-o contradictie catastrofala o lume acceptabila si o realitate insuportabila.

Veti spune ca nici Solidaritatea nu are de ce sa fie o trasatura exclusiv umana, cu atat mai putin “Esenata Omului” – cum incerc sa sugerez in titlu. Ce este solidaritatea? Dincolo de definitii academice, fireste. Cred ca solidaritatea incepe atunci cand avem rabdarea sa ne ascultam aproapele fara un scop imediat. Atunci cand facem o donatie abstracta, cum ar fi un sprijin pentru victimele unui cataclism natural din alta tara, despre care nu am auzit vorbindu-se decat la televizor, fara sa ne gandim ca este de datoria “altora” sa ii ajute. In general, atunci cand, indiferent cat avem de putin, suntem constienti ca altii au mai putin decat noi si le putem oferi ceva din ceea ce ne prisoseste, (macar si un cuvant de incurajare!), doar pentru ca facem parte din aceeasi specie si pentru ca dorim sa facem parte dintr-o lume mai generoasa, mai buna, mai umana (in contradictie cu “o lume a junglei”).

Priviti in jurul dv. Incercati sa gasiti un obiect care nu are incorporat in el, invizibile, sute, mii, milioane de cuvinte, exclamatii, simboluri. Nu veti reusi. Aceasta aura nevazuta a lumii materiale in care ne miscam, in care fiecare obiect (sau concept) are un nume si cineva a vorbit despre el, este probabil esenta lumii pe care se construieste tot ceea ce ne diferentiaza de animal. Suntem solidari inainte de orice, pentru ca vorbim aceeasi limba. Chiar inainte de a vorbi aceeasi limba, suntem solidari pentru ca… vorbim! Pentru ca avem nume (chiar daca diferite) pentru ceea ce vedem in jur, pentru sentimentele noastre, pentru prietenie, pentru cate si mai cate, inclusiv pentru cele pentru care n-avem nume.

Imi pun adesea problema solidaritatii si din perspectiva Construirii. Ingustand unghiul deci, de fiecare data imi dau seama ca oriunde suntem mai mult de doi oameni, pentru a construi cu un numitor comun este nevoie de un compromis, cat de mic. Putem fi (constructiv deci vorbind) solidari cu noi insine in proportie de 100% (desi chiar si acestea sunt cazuri foarte rare, la urma urmelor putini stim cu precizie ce vrem sau nu avem o viata parazitata de contradictii sau piste false) dar in mod cert din perspectiva constructiei nu putem fi solidari suta la suta cu altcineva (desi putem sa facem parte dintr-o grupare politica avand tendinte asemanatoare). Daca grupul nostru creste, avem din ce in ce mai putine lucruri in comun. Ajungand un “imperiu”, ne “destramam”.

Morala? Trebuie sa exista o alta masura a solidaritatii. Solidaritatea nu trebuie masurata prin capacitatea de a construi, prin rezultatele ei. Ar insemna sa atribuim solidaritate furnicilor sau albinelor, despre care se stie ca isi mentin musuroaiele sau roiurile prin distribuirea unui hormon specific reginei. Solidaritatea trebuie sa fie in esenta un act gratuit. Ajut sau ascult pe cineva nu pentru ca vreau ceva de la acel cineva, nu pentru ca suntem supusii aceluiasi dictator care ne-a inregimentat sub acelasi drapel, retoric sau hormonal, ci pur si simplu pentru ca asa am chef si asa consider ca este omeneste. Iar ca sa inchei o idee, sinuciderea, anularea definitiva a capacitatii cuiva de a fi solidar, mi se pare actul suprem de egoism.

Am scris aceste randuri pentru ca intr-adevar ma consider solidar cu cititorii aleatori ai acestor ganduri – pe cei mai multi nu-i voi cunoaste niciodata si nu urmaresc sa obtin nimic de la ei. M-as bucura insa, fara doar si poate, sa cunoastem si alte pareri, la fel de subiective ca si cea de mai sus, despre aceste dileme pe care altii, mai fericiti, le-au rezolvat de mult ...

#36107 (raspuns la: #36106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga maan - de mosu dochia la: 20/06/2005 01:11:03
(la: azi, acum 9 ani)
am vrut initial sa scriu ca-ti multumesc pentru vorbele bune si pentru intelegere. dar m-as si te-as insela daca m-as opri doar la o multumire. fiindca, la fel ca si sora mea, m-ai ajutat sa vad totul cu alti ochi si pentru asta simt ca n-am simple cuvinte sa-mi exprim recunostinta. sufletul meu iti spune insa 'multumesc'.
m-ai intrebat de tati. mi-e inca greu sa vorbesc despre el, desi au trecut 9 ani. am pus mai jos raspunsul surorii mele atunci cand i-am trimis ce-am scris. ea e 'habotnica' familiei si in ea mi-e sprijinul de cand tata nu mai e.
sa ma ierati cei pentru care durerea mea reprezinta poate un moment de intristare. mi-e dor de tata insa si nu stiu cum sa o spun. si simt ca vorbind cu altii despre el il aduc mai aproape. si-o fac public, pentru ca omul care a fost tatal meu merita sa traiasca, chiar si numai pentru o fractiune de secunda, si in memoria altora.

sorella:
"(...) Tati cu siguranta nu te blameaza pentru asta. Cred ca daca ar putea sa-ti vorbeasca, ti-ar spune cat de mult sufera din cauza supararii tale. Il doare durerea ta si ar vrea sa ti-o aline. Te-ar face cu siguranta sa razi, si ar rade cu tine, doar ca sa te scoata din asta. Cum radea el, asa, din toata inima, cu ochii. Si ar cauta sa-ti toarne prin privire direct in suflet, veselia lui.

Ma intreb, cum poti, din tot ce a fost tati, sa ramai cu durere si suferinta cand te gandesti la el. Cum poti sa mai ai resentimente, fie si vis-à-vis de niste preoti pentru care durerea oamenilor a devenit moneda de schimb, cand tati, de-ar fi fost, n-ar fi cheltuit pe ei, poate, nici o emotie. Cand ar fi inteles, si ti-ar fi explicat, pe intelesul tau, ca singurul mijloc de trai este pentru preoti taxa pe care o percep de la enoriasi. Ca Patriarhia le da un salariu mizer si ca ei se bucura, in definitiv, de fiecare eveniment din acesta din care mai pot primi ceva.

Ca ei, ca si toti oamenii, sunt buni si rai. Uita-te la tine in SOS (organizatie umanitara in care am lucrat 7 ani in romania). Oameni care lucreaza cu oameni, mai rau, cu copii, cu situatii dramatice la tot pasul. Spune-mi, in timp, cati oameni sensibili ai gasit? Ai mai gasit macar unul? Vei fi tentata sa spui ca da, dar, daca te vei gandi mai mult, vei realiza ca aveau parti sensibile, dar nu intregi. Nu aveau capacitatea ta de daruire totala. Pentru multi, limitele proprii de generozitate erau bine stabilite. In rest, rutina. In rest, probleme personale peste care vin altii sa se vaite. Cati au capacitatea de a darui? Putini.

Si intri in tagma preotilor. Altii care ar trebui sa fie cu daruire. Si cu har. Cati gasesti? Cam cati sunt si la SOS. Pentru ceilalti, rutina, serviciu pentru care se trezesc dimineata si se imbraca, slujesc, mai o inmormantare, mai o nunta, mai un botez… O slujba de seara, daca au ghinionul sa aiba enoriasi, si cam atat. Iar preotul nostru... tu te poticnesti intr-un om ale carui vise au fost de mult ruinate si pentru care singura ratiune de a fi, poate, sa ma ierte Dumnezeu, a ramas banul. OK, e preot. OK, ar trebui sa fie omul lui Dumnezeu pe Pamant. Cu atat mai dificil pentru el. Responsabilitatea ce apasa pe umerii lor e cu atat mai mare. Pentru ca noi incercam sa-l gasim pe Dumnezeu - unii reusim, altii nu, fara sa stim ca e tot timpul cu noi. Pe cand ei se joaca teribil cu focul. Pentru insensibilitatea lor, pentru transformarea ritualului in sursa financiara si atat, le va fi mult mai greu. N-ai vrea sa fii in locul lor.

Iar tati, dincolo de toate astea ramane omul cel mai minunat pe care l-am intalnit. Si care ne-a daruit din el tot ce a putut. Ne-a invatat sa avem mintea si inima deschisa, sa daruim cu drag, sa nu ne opreasca nimic. O fire vesela, optimista, plina de viata. Bland, bun si intelept. Cati oameni, din cati ai cunoscut, au avut sansa unor parinti ca ai nostri? Cati au fost binecuvantati, cum am fost noi doua, cu o atmosfera de familie linistita si armonioasa? Cand vei reusi sa intelegi si sa ierti? Nu poti ierta ca nu ti-a dat totul? Ti-a dat tot cat i-a stat in limite. Ti-a dat cat a putut el. Nu a vrut sa pici de sus, nu a vrut ca gustul dezamagirii sa-ti inunde sufletul. Il acuzi ca ti-a taiat aripile, ca nu a crezut suficient in tine. I-a fost teama de esec, si a vrut sa iti atenueze caderea. Dar altfel, ti-a dat materialul genetic si educatia necesara sa te uiti intotdeauna in sus, spre mai departe, sa nu fii niciodata multumita si plafonata. Sa-ti doresti sa explorezi mai mult, mereu.

(...) Eu cred ca tu ai ajuns si ai depasit conditia pe care ti-o doreai si pentru care ai fi avut nevoie de sprijinul lui tati. Tati ti-a dat exact ceea ce ai avut nevoie si culmea, exact asta iti lipseste. Increderea in tine la pachet cu precautia de a nu zbura cu aripi de ceara. Iar aripile pe care le ai tu acum nu sunt de ceara.

Mi-esti draga. Si, dincolo de experientele tale nefericite cu biserica, ar trebui sa intelegi ca Dumnezeu are mai putin de-a face cu biserica decat crezi. Biserica este o institutie pe care au facut-o oamenii, initial din credinta, pentru a-L proslavi pe Dumnezeu. Ulterior, s-a rutinat. Dar tu poti avea acces la Dumnezeu, direct, pe scurtatura, fara biserica. Adevarat, asa cum a zis tata, Biblia se poate constitui intr-un manual scris pentru cei mai simpli, iar biserica o poti privi ca scoala. Dar pentru oameni ca tine, ar trebui sa fie evident ca El iti este aproape. In tot ce-ti daruieste. Simt ca nu pot aborda acest subiect cu tine atata timp cat esti inca pornita. Atata timp cat ai in tine stranse multe dureri, pentru care, mai mult ca sigur, Il consideri vinovat, nu pot sa-ti deschid sufletul.

(...mi s-a spus ca pe mine oamenii) si poate Dumnezeu, ma percep ca pe un om bland, bun, generos. Si in clipa respectiva, desi poate parea absurd, am fost recunoscatoare. Pentru ca imi place sa fiu un om bun si generos. Pentru ca imi place sa dau o mana de ajutor, sa pot ghici ce-i trebuie celui de langa mine si sa-l surprind daruindui-i, sa ma hranesc din fericirea si bucuria pe care acesta o simte."

luciana
#55594 (raspuns la: #54921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rac - de maan la: 29/09/2005 23:03:28
(la: Middleagecrises)
Crizele astea izbucnesc atunci cand se umple paharul, de-aia apar la varste mai coapte!
N-avem timp/stiinta/ putere sa ne-aprofundam dorintele si sa fim sinceri cu noi pana la capat si amanam deznodaminte tragice, pana cand acestea iau proportii uriesesti si ameninta sa ne distruga.
e momentul cand viata de conduce pe noi, nu invers, si atunci cedam, coplesiti, doar fiindca n-am avut curajul sa privim in fata adevarul, la timpul lui.

Stim ca in viata nu exista castig complet (doar definitive pierderi!) si-atunci cand suntem pe cale sa obtinem ceva, nu sutem dispusi sa renuntam la nimic din ce-avem, intrucat castigul e aproape intodeauna incert sau doar o promisiune.
Nu ne putem asuma riscuri si-o fi probabil in natura umana ceva instinct de conservare a lui “a nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard”…tinem atat de vrabia aia incat, in ziua cand ne dam seama ca-i moarta de mult, regretam ca nu ne-am oferit nici macar distractia de-a vana ciori.

Criza vine din lupta dintre ce ai si ce-ti mai doresti, in conditiile-n care, ca sa mai obtii ceva tre sa renunti la ce deja ai si pretuiesti.
Merita??
Vocea poporului care a riscat zice ca de obicei NU!

Racule, daca ai o femeie cu care ai impartit pe langa facturi ori pereti, pasiune si lacrimi, orice-ar fi devenit acestea acum, parerea mea sincera e ca nu valoreaza cat imbratisarile a douazeci de fatuci bine croite, care sa te-adore superficial si frenetic vreo cativa ani.

Iti vei dori iar liniste, televizorul si papucii tai de-acasa, si contrele de zi de zi cu Ea, vei cauta nostalgic sa te enervezi iar pentru proastele obiceiuri de care n-ai reusit s-o scapi de cand o stii si care ti-or parea delicioase acum, cand nu le mai ai…

Daca dimpotriva, ti-ai petrecut atatia ani incercand si sperand in ceva ce stii ca nu vei avea vreodata, mai bine singur, dar onest!
Sunt oameni care desi nu se iubesc sunt facuti sa traiasca perfect impreuna – nu vor decat respect si stabilitate, il ofera si-l pretind, da’ atata!
Daca insa unul din ei face gresala sa confunde respectul acesta cu o promisiune de iubire, va astepta toata viata ce partenerul sau nu-i facut sa-i dea.
O fi si respectu’ aista o forma de iubire, dar nu-i Iubirea!

Ai castigat pretuirea mea atunci cand ai scris pe un forum public ca ai probleme.
Multi nici macar nu-s constienti ca le au, iar cei care au vaga idee prin ce trec nu ti-ar recunoaste nici morti.

Nu cred ca e cazul sa-mi asculti sfaturile (m-ai fi dezamagit daca ai fia vut incredere in parerile mele))), ca-mi esti cu aproape zece ani mai batran, dar tot ti-oi mai zice ceva.
Ai putea sa-ncerci sa afli ce-i in sufletul omului de langa tine.
N-o duce la dans, cauta niste fleacuri care-i fac placere, determin-o sa povesteasca despre ea, incepe tu…nu esti perfect, mai uiti de ea, uitand de tine …recunoaste-i, ca nu-ti cade ceru-n cap, chiar daca-i doar pe jumatate-adevarat si ea a gresit mai mult.
Daca o vei acuza, te va acuza, daca ii vei cere sa te ierte, iti va cere s-o ierti daca-i cinstita … intr-o relatie care scaratie, ambii sunt vinovati.

Eu iti doresc sa te-aduni, desi repet ce-am spus mai jos: un om care are are constiinta de sine, nu va face niciodata greseli imposibil de reparat.
Eu una m-am tot intrebat de ce nu-mi doresc aventuri, de ce nu-mi doresc sa practic bangigeampingu’ sau sa urc pe Mont Blanc…ar fi cool, teoretic … da’ nu-s pentru mine.
Ce sa-i faci, daca-s om simplu si fericirea suprema-i sa sed cu fata-n sus intr-o poiana cu flori si sa ma uit la soare, printre gene?

Linistea vine atunci cand incepi sa faci diferenta intre ce-ti doresti si ce-ti-ar trebui, in balans cu propriile limite.

ps…n-ai nici o datorie la mine.

#75660 (raspuns la: #75546) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daniel racovitan - de kedi la: 01/11/2005 18:19:22
(la: Drogurile. Ati incercat?)
Aveam o atitudine mai toleranta fata de ideea consumului de droguri si chiar mi-a picat greu afirmatia cu looser-ii. Dupa ce te-am ascultat si mi-am 'bagat un ochi' pe link-ul dat de tine, mi-am reconsiderat total pozitia.
Cui sa multumesc pentru faptul ca m-am limitat la cateva fumuri de mari??? Ar fi putut fi mai mult, din ce in ce mai mult pana ma regaseam intr-una din imaginile aratate de tine.
Se spune pe site ca si tigara e tot un drog si chiar unul cancerigen. Fumez aprox un pachet/zi iar in alea cu stress mare ajung la 2 aproape, imens pt 45kg ale mele, dar nu ma impiedica sa traiesc, sa muncesc, nu umileste in asemenea hal.
A avut dreptate cine-a zis: sunt pentru loser/i!

#83538 (raspuns la: #83484) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Continuare Maria versiunea 2 - de Sibipot la: 06/12/2005 16:35:19
(la: sa facem un film!)
Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Nu stia ce sa mai spuna. Ar fi dorit sa-l certe pentru disparitia fara nici un avertisment. Stia ca totul a fost calculat, pentru ca altfel nu propunea aceasta intalnire. Privi spre Mihai si deodata il vazu ca ceva il macina. Freca fara rost un pahar iar privirea statea tinta pe acel pahar. Ceva in sufletul lui se sbatea, poate ca il chinuia groaznic pentru ca pe chipul lui se citea suferinta. Ce sa mai lungim vorba, el acum cauta modalitatea de a se justifica pentru "fuga " rusinoasa de acum douzeci de ani. Privi la pendula de langa usa de la intrare.
-Peste o ora am sa ies din tura. Maria, cate am sa-ti spun?...
-Si eu , Mihai...
O ora se spune ca nu-i prea mult. Mariei aceasta ora parea sa fie o vesnicie. Tot la cateva secunde privea la pendula si parca acele se oprise, doar pendului se misca ceva mai lent iar ticaitul era inervant de rar si tare. O loveau ca un traznet pe creier.
Masa din colt s-a eliberat. Cei doi au plecat incatusati in imbratisarea lor de parca erau un singur trup. Maria le ura in gand fericire si nimic sa nu-i desparta, ca despartirea este tare grea. O stie pe propia ei piele. Atatia ani a asteptat. De multe ori se intreba daca merita. Mihai o parasise ca un las fara nici o vorba. E drept ca la ultima lor intalnire avea un comportament ciudat. Era trist si putin nervos. Atunci i-a venit ideia propunerii sa se intalneasca peste douzeci de ani. Ce oare ce il facuse, ce resort interior porni aceasta propunere? Maria atunci nu a stiut.
In sfarsit a trecut ora si colegul a luat in primire inventarul cu toata repeziciunea. Mihai imbracat la costum, cu trandafir ros la butoniera, sprijinind-o de mana a invitat-o la masa lor din colt. Abia acum Maria a vazut ca masa din colt avea o placuta:REZERVAT.
S-a asezat pe canapeaua pe colt capitonata cu piele si deoadata s-a simtit ca atunci. N-o mai interesa minic. In sfarsit s-a intalnit cu omul iubit. Au incercat multi dar niciunul nu i-a cucerit inima, ea fiind deja data. E drept asteptarea fost grea si de multe ori se hotarase sa sfarseasca odata si primul care o va cere va fi acceptat. Dar cand venea momentul se razgandea si iar era singura cu gandurile, speranteledar mai ales chinurile ei. Pana la urma era si ea femeie si nu un bot de siga fara suflet. In tranvai un mos o pipaia pe fundulet. Prima isbucnire a fost sa-l plesneasca si sa-l ocarasca. Pentru moment si-ainchiăpuit ca-i Mihai, el o mangaie tandru si in visarea ei se trezi ca ceva placut o moleseste. O senzatie pe care nu a avut-o niciodata si care-i invaluia tot corpul, toata fiinta ei. Utase de tot ce-i in jurul ei, ea plutea in alte sfere, pe alte meleaguri unde nuexista decat fericire si placere. Vatmanul o trezi din visare spunandu-i ca a ajuns la cap de linie. Ea tinea bara in mana iar mosul disparuse. A coborat fara sa stie incotro s-o ia. S-a urcat in primul tranvai care pleca si a coborat la statia Rebreanu.
-Mihai cum ai putut...
Intentia a fost sa-l certe dar intalnindu-i privirea s-a oprit. Acesti ochi cereau iertare si indurare.
-Stiu ca esti suparata pe mine dar cred ca venind azi aici, inseamna ca ai puterea sa ma ierti. Maria sa stii ca nu am fugit de tine. In noaptea despartirii noastre nu am pus geana in geana. As fi vrut sa vin la tine si sa-ti spun adevarul. Dar ceva ma retinea. Nu ca nu as fi avut incredere in tine ci pentru ca vroiam sa te feresc de o suferinta si mai mare, o suferinta aproape mortala.
Mihai ii mangaia mainele peste masa. Ar fi vrut sa o tina in brate, asa ca la ultima lor intalnire.
-Maria, atunci nu de tine fugeam ci de securitate. Planuisem cu un prieten sa plec, mai ales ca imi aranjase ceva la Paris. A doua zi am fugit si dupa multe peripetii am ajuns la Parisul mult visat. Tot timpul ma gandeam daca securitatea stia de legatura noastra si daca nu ai fost cumva arestata. Speram sa nu fie asa. La Paris nu a fost asa cum ma asteptam si dupa circa doua luni, printr-un prieten de nadejde ti-am trimis o scrisoare. Mi-a spus ca adresa nu mai exista ca acea casa era demolata. Nu stiam unde sa te mai caut. Am incercat la liceul tau dar deja dasusesi bacalauratul si nu mai avem cum sa te gasesc. Negasindu-mi mai nimic de lucru am acceptat sa ma inrolez in legiunea straina cu contract pe zece ani. Vai de viata mea prin cate am trecut, mai bine nu-ti povestesc. Dupa ce treburile s-ai schimbat aici m-am intors. Am fost tare fericit sa gasesc acest local in picioare. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie demolat si iaca Dumneze, Dumnezeul nostru al iubitilor, mi-a ascultat ruga si-i aduc multumiri. Am facut tot posibilul sa ma anagajez aici si sa te astept. Iaca acum asteptarea mi-a fost rasplatita. Te am alaturi si pot sa te strang la pieptul meu.
Mihai o cuprinse cu bratul si o stranse la piept cu un usor tremur de emotie. Cat de mult asteptase aceasta clipa ca nici nu mai spera. Mereu o vedea pe Maria cu o droaie de copii in jur si cu un sot bardahanos si cu o moaca de betiv. Acum era alaturi de el si nici nu indraznea s-o intrebe despre viata ei, despre trecerea acestor ani...
-Mihai, hai sa plecam de aici...
-Da iubitra mea, mergem unde vrei tu...
-Hai la tine, ca eu stau intr-un apartament cu parintii. Ai dreptate atunci eram pe mutate. Casa a fost demolata iar asta l-a afectat enorm pe tatal meu care o facuse cu mainele lui si numai el stie cat de greu i-a fost.
-Numai ca eu stau intr-o camaruta cat un chibrit.
-N-are importanta, o masa si doua scaune unde sa taifasuim si sunt deajuns.
Pe drum Mihai a cumparat ceva dea le guri, o sticla de sampanie dar si una de lichior de cacao.
Camaruta era mica undeva pe Carol la ultimul etaj al unui bloc. Abia te puteai misca intre micul pat, masa din colt si chiveta de dupa usa. Mihai a asezat masa punand la mijloc un sfestnic din argint cu doua brate in care a infipt doua lumanari; una alba si una roz. Cat ai clipi din ochi a aranjat un platou cu ceva mezel, branzeturi si rosii, a pus sticlele pe masa si pahare adecvate pentru fiecare bautura in derptul fiecarui tacam.
-Zic sa inchinam in cinstea reantalnirii noastre. Ce doresti?..
-Normal ca sampanie...
Dopul pleca din sticla cu zgomot ce o facu pe Maria sa scoata un usor tipat si sa-si prinda capul intre maini. Apoi se lipi de Mihai care turna in pahare. Lua paharu si-l privi in lumina becului. Bule mici se ridicau incet la suprafata. Atinci isi imagina, o clipa ca acele bule sunt incarcate cu fericire si-i veni sa le soarba pe toate. Sa nu scape niciuna. Duse paharul la gura si bau dintr-o suflare tot continutul de lichid ce o pisca placut in ceru gurii. Dintrodata devni vesela.
-Mihai canta-mi ceva, ce stii tu mai bine, parafraza vechiul cantec.
Mihai isi drese glasul si incepu sa cante abia soptit La casuta cu zorele.
Maria s-a asezat pe scaun invitandu-l sa ia loc pe celalalt scaun.
-Sa gustam ceva, a propus Maria, nestiind ce sa faca mai intai. Mihai printre imbucaturi mai recita cate o poezie sau canta franturi din vechi cantece. Nu le uitase dovada ca le repetase mereu.
Timpul trecea acum cu repeziciune. Afara inceuse sa apuna soarele. In camaruta se facuse zaduf iar Mihai a dat sa deschida fereastra.
-Nu Mihai, nu deschide, ca mie mi-au ingetat picioarele. Mai bine ma urc in pat.
Mai sa fie, sa-i inghete picioarel acum in miez de vara, in luna lui cuptor? Mihai a inteles mesajul.
-Urca daca vrei si fa-te comodă.
-Nu vreu sa sifonez rochia sper ca nu te superi daca o scot.. si incepu sa se dezbrace de rochia, pe care acum Mihai vazu ca-i roz, culoarea lui preferata.
Miaria se urca in pat si ii facu si lui loc.
-Scuze, am sa vin si eu langa tine ca azi am stat numai in picioare si ma doare groajnic mijlocul.
-Vino alaturi iubite...
Lui Mihai intrecu prin cap versurile lui Minlescu:
"Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!"
Maria s-a cuibarit la pieptul lui. Un usor tremur facea sa-i vibreze tot corpul. Mihai o tine strans in brate simtindu-i repiratie calda pe pieptul desgolit, pe care mana catifelata a Mariei il mangaia usor...

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93279 (raspuns la: #93203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ceea ce este cert - de MioMi la: 24/04/2008 20:17:55
(la: dilema)
este faptul ca numa' bine n-a fi! Nu cred ca o sa apucam sa vedem (cel putin nu o sa vedem de aici) ce v-a fi! Dar poate ca am putea face cate ceva referitor la cei ce arunca hartii, pungi, etc., cei ce scuipa pe trotuar seminte si flegme,( chiar daca este biodegradabil -scuipatul, nu trotuarul:-)))) ), la cei ce polueaza fonic cu manele si claxoane... In principiu,problema poluarii este chestiune de educatie si de nepasare fata de aproapele tau. Daca lucrurile ar fi rezolvate macar la nivel micro, poate mediul inconjurator ar fi mai putin ostil.... :-((((((
*** - de donquijote la: 12/06/2008 16:04:05
(la: Vulturi si Gaini)
:)
le mai adun si eu. ascult (aproape zilnic) o emisiune (muzicala plus vorbarie) in care prezentatorul baga una sau 2 povestioare cu talc.

am sa mai public cand o fi cazul. mai scapa si el din cand in cand chestii debile cu truisme, dar ca regula sunt la nivel mai elevat.
#317453 (raspuns la: #317443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Bucu - de HECTOR la: 22/05/2009 22:51:31
(la: lingura de lemn...muzicala)
Acum îmi pare rău că nu am pariat.
Aş fi câştigat cu siguranţă.
A încercat zaraza sc să-ţi apere cauza instituindu-se în "avocat din oficiu" dar fără succes.
Ca să-i satisfac curiozitatea lui zaraza, referitor la gusturile mele muzicale.
Răspunsul este simplu de ghicit. Ascult aproape orice în afară de ... manele.
Totuşi nişte preferinţe pot începe cu Beatles, Rolling Stones, Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Eric Clapton ... şi termina cu Mandinga, Proconsul, Bere Gratis Sarmalele Reci Direcţia 5 ..., etc.
Totuşi cum v-a venit ideia acestui topic. Cred că v-a iritat Topul lansat de Postul Naţional de Radio, România Actualităţi respectiv Topul celor mai bune melodii româneşti din toate timpurile.
V-a iritat probabil faptul că nu aţi auzit nici o manea intercalată.
Si acum să vă spun un mic secret. Generaţia mea asculta într-adevăr Beatles, Rolling Stones, Led Zeppelin etc.
Pentru mine cel puţin la vremea respectiva muzica uşoră românească ştiam doar că există dar o ignoram complet.
Ce m-a făcut să devin avocatul acestei muzici acum este ferocitatea cu care aţi tăbărât pe ea fără nici un discernământ. Un sigur exemplu. Din câte ştiu eu melodia Lalele cântată de Luigi Ionescu a fost un şlagăr recunoscut la vremea respectivă şi pe plan mondial.
Bun deci propuneţi să aruncăm la gunoi muzica uşoară românescă.
Problema este cu ce o înlocuim.
Să nu-mi spuneţi că dacă exită guţă, copilul minune şi alţii ca ei problema este ca şi rezovată.
Este o zicală. Spunem ce muzică asculţi ca să-ţi spun cine eşti.
De ce îţi place o piesă muzicală? Simplu pentru intri în rezonaţă cu ea simţi că te reprezintă. Te încântă linia melodică, te cuceresc versurile.
Ce părere pot să am despre cineva care pică în extaz atunci când ascultă manele? Simplu nivelul lui de percepţie de educaţie este identic cu cel care produce acest gen de ... hai să-i zic muzică.
Cu deosebit respect
HECTOR


#442744 (raspuns la: #441571) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 25/05/2009 12:43:06
(la: lingura de lemn...muzicala)
Ascult aproape orice în afară de ... manele.

impresionant, domnule!!
#443550 (raspuns la: #442744) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da - de Sancho Panza la: 31/05/2009 03:30:26 Modificat la: 31/05/2009 03:36:01
(la: Cand nu mai stii cine esti)
criza - foarte asemanatoare cu a ta - s-a declansat acum 5 ani si a durat 4. timp in care m-am invartit in cerc, l-am invinovatit, m-am invinovatit, am acuzat educatia primita (una in spiritul responsabilizarii excesive) m-am indragostit de cateva ori, am incercat sa-l parasesc de trei ori - fara sa-mi dau seama decat recent (acum aproape un an) ca tindeam sa repet greseala: sa-mi caut o alta...proptea. in fond, nu era vina lui ca eu renuntasem la mine. nu el mi-o ceruse. EU alesesem asta, fiindca mi-era mai usor: evitam, astfel, sa ma confrunt cı greselile proprii. ma pitisem cu totul in munca si in ceea ce numeam viata noastra, nici nu mai aveam timp sa vad cat de pustie devenise viata asta.
in fine...
de fapt, ai un singur lucru de facut: indrazneste sa dai, cinstit, ochii cu tine. nu cei de langa noi sunt vinovati cand noi ii intoxicam cu iubire pana ia propria depersonalizare, crede-ma, nu ei ne-o cer...si pentru ei este impovarator, desi noua, asa-ziselor victime, ne place sa credem ca ducem toata lumea pe umeri. probabil ca va dura ceva pana se va petrece confruntarea de care vorbeam, totul e sa nu o iei la fuga cand se va intampla. sa ai rabdare sa reinveti sa te bucuri şi, mai ales, sa-ti muti centrul preocuparilor catre altceva decat propria persoana. incet-incet...
nu te amagi crezand ca poti incepe ceva serios pana ce nu te curati de toata zgura falsului in care ai trait pana acum, nu rascoli dupa vinovati (nu asta e important) si incearca sa te impaci cu gandul ca ajungi intr-o situatie de genul celei descrise doar cand tu, ca om, esti nesigur pe tine si pe ceea ce poti face cu tine insuti. regaseste-ti instructiunile de folosire...:) probabil ca vei face greseli pe parcurs, dar nu te speria, eu cred ca sunt inevitabile. totul este sa nu te incapatanezi persistand in ele, oricate palme ar incasa orgoliul tau si oricat de dureros ar fi, pe moment, sa accepti ca iar ai pornit pe un drum infundat.

sper sa nu te deranjeze atatea...sfaturi, citeste-le ca pe un rezumat al unei experiente chinuitoare. din fericire, eu am avut noroc: mi s-a luat valul de pe ochi si am reusit sa invat cum trebuie sa ma iubesc si cum trebuie sa-l iubesc pe omul de langa mine...retete universal valabile nu sunt, fireste. dar un strop de credinta, daca o ai ori o poti regasi in tine, va face minuni. nu vorbesc aici de tocit treptele bisericii, de acatiste sau mai stiu eu ce. doar de o altfel de raportare fata de lume si fata de tine. sa afli ca nu totul se invarte in jurul tau (in fond, cei pe care-i iubim pana la depersonalizare nu sunt decat o proiectie a propriului eu!). sa te vezi asa cum esti, raportat la ansamblu - un fir de praf...dar unul pretios! :)
trebuie sa intelegem cat suntem de mititei, de fapt, daca vrem cu adevarat sa invatam mersul si cresterea.

mult noroc. iti tin pumnii.
*** - de zaraza sc la: 05/01/2010 13:02:57
(la: :)) ce-i cu linistea asta in 2010 in cafenea?!)
Am ascultat aproape tot de pe aici, asa ca vin si eu cu o melancolie. :)

Un radio bun - de Alexandros la: 06/03/2011 21:30:18
(la: radio cafeneaua)
Cat stau pe net ascult aproape fara exceptie acest radio:

Jazz Radio
cu pasi repezi ne-am insusit - de ratusca la: 15/09/2003 06:03:21
(la: Ani de liceu, cu emotii la romana si tatuaje in buric)
cu pasi repezi ne-am insusit libertinajul, si l-am inteles gresit de multe ori, neascultand de parinti, uitand de respectul de sine... Sunt la fel de tanara ca multi cei cu cercei in buric, sprancene, ce merg in disco, club-uri, si spun "lets get Hi", dar niciodata nu am crezut ca fac parte din aceasta generatie. Nu trebuie insa inteles gresit, ca o neadaptare...Educatia parintilor conteaza foarte mult, insa programul de lucru incarcat al acestora, stresul zilnic, problemele cotidine lasa sa "scape" putin cate putin copilul din mana, şi de fiecare data cand acest mic plod reclama lipsa parintilor de acasa, este potolit cu o mica suma de bani...etc
Totul este inteles gresit, insa ce deranjeaza generatia "trecuta": sa lase amintirile, cantecele asa cum sunt, sa nu le transforme in ceva ce convine generatiei prezente.....
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!
constitutia - de (anonim) la: 13/10/2003 18:22:13
(la: Modificarile la noua constitutie: naivitate si manipulare)
1.Noua constitutie e o gaselnita a lui Nastase si aproape singurul lucru bun este ca nu vom mai avea serviciul militar obligatoriu
iar acest lucru nu este bun doar pt. ne trebuie o armata profesionala
ci pentru ca serviciul militar este defapt 9 luni de inchisoare cu mici intreruperi(permisi)cine vre o faca armata e liber sa o faca dar nu inteleg de ce sa fie obligatorie(pana in 2007 pt. nu se va desfiinta serviciul militar obligatoriu pe 21.10.2003)eu unul nu vreau so fac si consiter ca e dreptul meu sa nu vreau si nici sa o fac,iar nevoia de oameni pt. jandarmerie nu o intele,de ce sa fie jandarmerie cand exista politia care se ocupa tot cu inpunerea legilor si siguranta cetateanului.
2.De sa votati noua constitutie?
Pentru ca tineri stesati de ea sa nu mai mature cu Kalashnikov-ul prin dormituare si nici sa nu ma arumce cu 7.62mm in superiori sau sa-si traga un glont in cap
3.Garantarea proprietati nu protejare proprietati cu este in constitutia.
4.Nu va deranjaza cu nimic(cel putin pe mine) daca unguri se adreseaja in justitie in limba lor(ciudata)
#1194 (raspuns la: #1023) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ana - de (anonim) la: 10/02/2004 03:57:42
(la: Romani in strainatate)
Esti foarte aproape de realitate in ceea ce spui.
Sant de acord cu tine.

Singura deosebire este , ca toti romanii din tara au impresia ca in afara e Raiul pe pamant. Nu e chiar asa. Si aici trebuie sa lupti ca si in tara. In special cand esti abia ajuns. Trebuie sa inveti limba tarii respective si trebuie sa te integrezi. Altfel poti sa mergi la furat.
Ce ziceti? Santeti de acord.
Eu va scriu din Danemarca.
#9309 (raspuns la: #9008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...