comentarii

Educatia este o parte indivizibilă a prosperităţii naţiunii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
dex-ul zice ca... - de anisia la: 04/11/2004 21:46:36
(la: Alegerile in USA)
M-am dus pe site-ul www.dexonline.ro si iata ce zice acolo la definitii:
LIBERALÍSM s.n. 1. Doctrină care, opusă socialismului şi dirijismului, proclamă principiul nonintervenţiei statului în economie, în relaţiile economice existente între indivizi, grupuri sociale sau naţiuni; promovează ideea libertăţii economice, a liberului schimb, a liberei concurenţe etc. 2. Atitudine de îngăduinţă excesivă faţă de greşelile altora. – Din fr. libéralisme.
Trimis de RACAI, 21/11/2003. Sursa: DEX '98
si
LIBERALÍSM n. 1) Curent ideologic şi social-politic care promovează iniţiativa privată, ce se opune comunismului şi dirijismului. 2) fig. Toleranţă excesivă. /iar la liberal zice ca:
LIBERÁL, -Ă, liberali, -e, adj., s.m. I. Adj. 1. Care aparţine liberalismului, privitor la liberalism. ◊ Burghezie liberală = parte a burgheziei adeptă a liberalismului. Partid liberal = partid al burgheziei liberale. 2. (Înv.) Iubitor de libertate. 3. Înţelegător; generos; care are idei largi, nepreconcepute. II. S.m. Adept, membru al unui partid liberal. – Din fr. libéral, lat. liberalis.
Trimis de RACAI, 21/11/2003. Sursa: DEX '98
liberál adj. m., s. m., pl. liberáli; f. sg. liberálă, pl. liberále
Trimis de siveco, 10/08/2004. Sursa: Dicţionar ortografic
LIBERÁL3 adv. Într-un mod care denotă generozitate. A se purta ~. /Trimis de siveco, 21/08/2004. Sursa: NODEX
LIBERÁL2 ~i m. Adept al liberalismului. /Trimis de siveco, 21/08/2004. Sursa: NODEX
LIBERÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de liberalism; propriu liberalismului. Partid ~. 2) înv. Care preferă libertatea; iubitor de libertate. 3) Care tolerează greşelile şi purtările altora; caracterizat prin indulgenţă faţă de alte persoane. /Trimis de siveco, 21/08/2004. Sursa: NODEX
Liberal ≠ riguros, sever
Trimis de siveco, 03/08/2004. Sursa: Antonime
NB! :Acuma eu nu am incercat decit sa va dau definitii in limba romana, ca de-aia sintem romani, ce se gasesc in dexonline.ro . Restul va las pe voi sa va continuati discutia. :)
#27674 (raspuns la: #27669) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:(( - de (anonim) la: 06/01/2005 21:01:29
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
Pina la textul de mai jos am crezut ca este un om normal...dar ceea ce urmeaza insa:

"...Noi suntem o naţiune puternică, o naţiune mândră, o naţiune care trebuie respectată. În următorii ani, împreună, vom face istorie; împreună, vom face paşii pentru a intra în clubul select al ţărilor Uniunii Europene. Şi vreau să ştiţi că nu ni se face un favor. Este dreptul nostru, al poporului român, să fim parte a Europei moderne, parte a Europei civilizate..."

Baliverne domnilor si doamnelor. Fudulie. Tare la vorbe...se simt toti romaniii mobilizati? Sa vedem insa si practica.
Pe dracu natiune puternica...bla,bla, bla. Clubul select...bla, bla, bla...nimic insa de prosperitate? Ce-i abureala asta de club select?

Si mai apoi, fiecare om isi iubeste in felul lui poporul: Ceausescu, Iliescu, Constantinescu...mai inainte regii.
Poate o fii capitanul bun...dar are o armata de marinari (popor) care nu se lasa cirmuita de nimeni.
Eu as zice ca uite inca unul ales ca sa ai pe altcineva sa injuri...:))

Si mai face si o gafa foarte mare spunind "...parte a Europei civilizate..." adica exista si o Europa ne-civilizata...:) Care este aia?

Nea Basescu ar trebui sa-si faca rost de niste statuitori buni care sa-i scrie mesajele, nu de alta dar prea il ia gura inainte...:))

#32828 (raspuns la: #32813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri? - de jo la: 29/04/2005 10:35:14
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
iubirea nu are virsta si totusi...

femeia care se casatoreste sau are o relatie cu un barbat mai tinar (10 ani in sus) traieste sub un stres continuu, cum arata in comparatie cu el

barbatul cu femeie tinara, e stresat si el, ce va face cind trec anii etc

educatia de ambele parti, interesele comune, respectul si dragostea conteaza enorm in relatie, cred eu, mai ales in relatia de o viata

dupa o perioada lunga de convietuire, partenerii imprumuta comportamente unul de la altul, ati observat?

la o relatie trebuie pus suflet si ea trebuie intretinuta (sa te gindesti mai mult la el/ea decit la tine, de exemplu) si asa cum a mai zis cineva, nu bazata exclusiv pe sex, fie el si oral, ca sa dureze, parerea mea
foxyandutza - de zaraza sc la: 08/08/2007 13:40:37
(la: Nonconformism)
Sa fii nonconformist inseamna sa incalci anumite reguli care nu te contrapun insa legilor in vigoare in mod periculos. De exemplu imi vine in minte Florian Pittis, care a riscat foarte mult lasindu-si parul lung. "Legea" nu era scrisa, dar era mult mai aplicata decit unele legi scrise din vremea noastra care se poate lasa cu amenzi etc.

In acelasi timp te mentii in anumite limite ale moralei, bunului simt, altfel vei fi marginalizat de catre societate. Ori tocmai aici e smecheria. Sa fii acceptat de societate ca nonconformist, si nu sa ai eticheta de nebun sau amoral, desi se intimpla ca putini sa te catalogheze si astfel.

Poti incalca si regulile Academiei Romane, in ce priveste scrierea cu i din a, cum fac eu, dar ma gindesc ca nu poti face asta in documente oficiale. Eu nu am tangenta cu asa ceva acum, dar unii prieteni imi spun sa le scriu academic pentru ca ii derutez ;)

Ce ne impiedica? Obisnuintele capatate fara sa fim constienti. Educatia in mare parte, asa cum e facuta la noi. Ca sa scapam de bariere religioase e foarte greu. Adevarata libertate religioasa se capata tot prin credinta, plus dorinta de evolutie spirituala. Adica asimilarea a ceea ce a vrut sa ne transmita Mintuitorul si altii, oameni luminati, si nu ce ajunge in mod partial si alterat la noi dinspre acestia. Exclud aici religiile asiatice, care au un cu totul alt mod de a se adresa maselor.





*** - de adina.petre la: 31/12/2008 23:58:49
(la: La Multi Ani !)
La multi, multi, multi ani, fericiti, impliniti! Sa fiti sanatosi, sa aveti parte de bucurii, prosperitate si toate necazurile sa va ocoleasca! Hai noroc! :D
BM - de om la: 05/06/2009 15:29:57
(la: copii, ucigatorii moralei?)
Si Cuza cine e in cazul asta? = uf, multam ca ai mai destins atmosfera ca prea devenisem serios :))

Cum sa ma fac inteles...hmmm...avea simbol de inflexibilitate/neadaptare...subiect pe care dialogam cu Daniel.
Hai sa incerc un alt ex opus ocalei lui cuza:
-inveti un plod sa nu-i bata pe cei slabi pt ca nu este bine, dar in acelasi timp ii spui ca'i poate bate daca el insusi este amenintat cu bataia de unul mai mare si mai tare decat el.
Dpmdv, educatia/morala primei parti se duce naibii de tot in partea a -II-a...si nu mai este morala oricat s-ar pretinde ca este...intelepciune !
#447875 (raspuns la: #447868) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dor de Romania?!? (2) - de Tot Areal la: 18/07/2010 14:45:00
(la: Dor de Romania?!? (1))
La cantitatea de muncă şi de stres pe care o
presupune, o minimă prosperitate te costă sănătatea, căsnicia şi viaţa
personală. Toţi vor să ajungă bogaţi repede, doar o viaţă au, şi ea se
consumă integral aici, între hoţi şi şmecheri, în această perpetuă senzaţie
de nesiguranţă. Da, aşteaptă-te ca în România să te simţi în nesiguranţă.
Aşteaptă-te de asemenea să găseşti lucruri mai proaste decît "dincolo" la
preţuri mai mari decît "dincolo", la salarii mai mici decît "dincolo".

Cine mai are oare instinctul de a produce realmente ceva, şi încă lucruri
de calitate? O mai fi viu instinctul acela al ţăranului harnic şi cu scaun
la cap de a diversifica, de a fi pregătit, de a umple hambarul cu lucrul
mîinilor lui? Ori pasiunea meşteşugarului de a lăsa ceva solid în urmă,
peste generaţii? Mai ţine cineva la ideea lucrului durabil şi bine făcut ca
la o satisfacţie personală? Nu pot să îţi dau mari speranţe. Se practică
intermedierea, comerţul, mutatul dintr-o parte într-alta a lucrurilor
produse de alţii. Se practică mulsul. Mulsul de bani de la stat, mulsul din
fonduri europene. Toată ţara pare o ţeapă. Totul pare gestionat, legiferat
şi administrat, de parcă ar avea în vedere un unic obiectiv: ţeapa. Cît mai
mare şi cît mai repede.

Aşteaptă-te ca acela care a comis o ilegalitate să îţi pretindă să plăteşti
în locul lui, iar dacă refuzi să o faci, să se indigneze că "nu e drept".
Şmecheria e numai a lui, dar vinovăţia e la comun, ca la comunişti. Cînd e
de luat, să ia singur, dar cînd e de dat, să dea toţi. Pretutindeni
manipulare, dezinformare, naivitate întreţinută, sărăcie. Democraţia nu
funcţionează, fiindcă dacă ar funcţiona ar însemna că poporul ar avea
puterea, or eu nu văd asta niciunde. Educaţia e dinamitată, după cum e şi
familia. Copiii rămîn de izbelişte, devoraţi de oboseala, precaritatea
materială, visele consumiste sau ambiţiile de carieră ale părinţilor.
Sănătatea e un cadavru în putrefacţie, iar - dacă-mi permiţi metafora - la
morgă nu funcţionează nici frigiderele, nici aerul condiţionat. Agricultura
e în colaps; turismul e o glumă sinistră (avem brand, dar n-avem produsul
propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent. Drumurile sînt omor cu
premeditare.

Ai senzaţia că ţara nu e guvernată. Ai senzaţia că singurul care mai duce
la o coeziune de vreun fel e fotbalul. Vei resimţi cu o acuitate dureroasă
dezagregarea, disoluţia, absenţa oricărei strategii a poporului român
pentru poporul român. Cine sîntem? Cine vrem să fim? Dacă îţi pui asemenea
întrebări, dacă te interesează ce cerem noi de la noi înşine ca neam şi ca
stat, unde anume avem de gînd să ne poziţionăm în matricea naţiunilor, din
punct de vedere cultural, politic, economic, unde ne vedem peste zece ani
şi ce întreprindem, concret, pentru asta, mă îndoiesc că vei afla în ţară
un răspuns.
*** - de Alexandros la: 05/11/2010 18:18:06
(la: Elevii vor primi note si absente in cataloage online)
Sunt aspecte tehnice care, sa zicem, imbunatatesc exercitarea procesului educational, aspecte ce pot fi neglijate sau aplicate dar cel mai important este procesul in sine, unde nu toti neavenitii pot interveni dupa cum si cat inteleg ei din educatie.

Pe mine partea care il "construieste" pe elev ma intereseaza mai mult si nu "constructiile" facile din jurul acestuia.

Am auzit aseara in discursul Presedintelui de la B1tv cateva formulari care mi-au subtiat rezerva de lamai din casa.
Zicea cam asa:"Tinerii sunt afectaţi profund de faptul că dobândesc doar nişte diplome şi nu competenţe la terminarea şcolii. Asta e una dintre probleme. Pentru că Legea aceasta a educaţiei este prima lege a educaţiei care vine după dezastrul generat de reforma Marga şi pune elevul, studentul în centrul sistemului de educaţie."

Sa vezi ce competente dobandesc elevii acum cu catalogul electronic.
O parte din discutia de pe b1tv e in Romania Libera dar eu am vazut toata
emisiunea unde invitatul lui Moraru aproape isi freca palmele ca elevul si parintele vor dirija de acum scoliile si nu profesorii de parca voia sa spuna "na ca v-am facut-o profilor". Omul acesta cred ca a fost tare solicitat de profesori ca prea e revoltat pe ei.

Este o abordare demagogica de tip comunist sa acuzi profesorii de feudalism de parca ei ar avea interes sa scoata cretini pe banda si asta stand undeva intr-un clopot de sticla nu impart conditiile create de sistem in mod egal cu elevii.
Care este respectul, adevaratul respect nu asta inchipuit, pentru scoala, educatie, elite al Presedintelui am avut ocazia de multe ori sa vedem. El confunda prestatia functionarului de la ghiseu cu a profesorului, mergand pe un rationament simplist al omului fara pregatire temeinica si anume ca ambii ar fi in slujba cetateanului deci acesta cetateanul(elevul) e suveran. Asa si este vazut superficial dar fiecare isi face datoria fata de cetatean in modul caracteristic, tinand cont de adevaratul interes al acestuia. Greselile profesorilor sunt asemanatoare cu ale medicilor, multe dintre ele fiind ireparabile. Mentalitatea asta a minimalizarii importantei profesorilor seamana cu prigonirea intelectualilor in comunism, cand orice idiot cu origine sanatoasa, carnet de partid (comunist) si musai analfabet era pus sa conduca destinele culturii si educatiei inlaturandu-se cei cu adevarat pregatiti din cauza originii nesanatoase.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/marga-basescu-

minte-din-nou-vorbeste-despre-subiecte-la-care-nu-se-pricepe-

204867.html
Si... - de Baby Mititelu la: 24/01/2012 17:17:40
(la: JOS BASESCU!!!)
Veţi plăti!

de TEODOR DUNGACIU


Trebuie să înţelegeţi, o dată pentru totdeauna, că Istoria nu iartă.

Aşadar, veţi plăti toţi, până la ultimul, cu vârf şi îndesat.

Voi toţi, cei din actuala infamă coaliţie, care a aruncat România în prăpastie.
Voi, autorii celui mai nesăbuit act din întreaga Istorie a românilor: trădarea pe faţă a ţării.
Tot ceea ce s-a clădit cu jertfă şi diplomaţie în decursul a două milenii - adică Statul Român Suveran Naţional şi Independent, Unitar şi Indivizibil - este astăzi distrus de o şleahtă bezmetică de troglodiţi vânzători de Neam şi ţară.
Voi toţi, cei din arcul guvernamental, aţi pus la cale şi, în parte, aţi şi înfăptuit distrugerea României.
Vei plăti, Traian Băsescu, fără nici o îndoială!
Să nu-ţi închipui că vei scăpa de judecata implacabilă a Istoriei.
Ai venit la Putere pe un val de speranţă naţională, spre a te defini, mai apoi, drept un detonator primejdios al Statului constituţional.
Ca să te cocoţi confortabil pe tronul de dictator, ai adus la guvernare fascista grupare udemeristă.
Ştiai exact ce reprezintă această formaţiune iredentistă, şovină, antinaţională („soluţie imorală”, DA?).
Şi, totuşi, nu ţi-a tremurat o clipă mâna duplicitară când ai semnat pactul cu diavolul.
Ai aruncat iraţional Naţiunea Română în ghearele acestei cohorte revizioniste, prin susţinerea la fel de necugetată a unei adunături de derbedei şi mistificatori politici din partidul personal PDL şi din pramatiile traseise din UNPR. Act samavolnic şi ignobil, pe care Istoria îl va taxa ca atare, trebuie să ştii!
A căuta o logică naţională şi raţională în această acţiune stupefiantă de zdrobire a românismului este inutil.
Acum stai şi rânjeşti cinic când vezi cum românii sunt loviţi în ceea ce au mai sfânt: Patria lor.
Cum haita minoritară maghiară îi batjocoreşte cu orice prilej, îi dispreţuieşte şi îi acuză - tocmai pe ei! - de discriminare etnică.
Ai acceptat iresponsabil ca udemeriştii să facă legea în România. Dar cine ţi-a oferit această îndreptăţire? Aceasta-i întrebarea.
Cine ţi-a spus că ai dreptul să le oficializezi limba?
De ce le-ai dat pe mână Istoria sfântă şi geografia mirabilă ale României, spre a fi falsificate şi pângărite?
Pentru ce ai segregat învăţământul naţional pe criterii etnice?
De ce, umăr la umăr cu ei, pui la cale modificarea absurdă a Constituţiei, prin abolirea - între altele - a Articolului 1, care consfinţeşte România drept Stat Naţional? Căci proiectul de schimbare a Constituţiei e în conformitate cu pretenţiile udemeriste: descompunerea ţării în regiuni, deci şi a Transilvaniei. Dar cum? Cică, pe etape: mai întâi, câteva judeţe (ungurii cu ale lor!), iar apoi constituirea de hălci mai mari, una chemându-se chiar Transilvania, ce va fi făcută plocon Ungariei.
Vei plăti pentru toate acestea, Traian Băsescu!
Nu singur, fireşte, ci împreună cu cea mai incompetentă şi mafiotă guvernare postdecembristă.
Să n-ai nici o iluzie că nu va sosi vremea când lucrurile se vor aşeza în albia lor firească.
Şi atunci, în aceeaşi firidă a nevolnicilor Istoriei, în aceeaşi bolgie a nemernicilor trădători de ţară, veţi intra toţi, în vrac, condamnaţi de implacabilul tribunal al timpului.
Toţi: Boc şi ţaţa mahalagiilor cotrocenişti (ministereasa Dezvoltării Regionale, care are în subordine „judeţul Timişoara”), hoţoaica Roberta Anastase şi cinicul rânjitor Mircea Toader, broscoiul Oltean şi Blaga, zdreanţa Tabără (parcă mai ieri era preşedinte al unui partid „al Unităţii Naţionale"!), Berceanu şi Stolojan , Sulfina Barbu şi Cristian Rădulescu , Stoica şi Boureanu , Flutur şi soţii Ţurcan , Funeriu şi Boagiu , Cezar şi Cristian Preda , Lăzăroiu şi Canacheu , Oprea şi Berea, Gheorghe Tinel şi Vişan, Oajdea şi Popoviciu, Baconschi şi Cristian Diaconescu, Nicolicea şi Marian Sârbu, Ialomiţianu şi Blejnar, Frunzăverde şi Macovei, Voinescu şi Buda, Ariton şi Cinteză, Brânză şi Poteraş, Negoiţă şi Paleologu, Duţă şi Avramescu, Fota şi Kövesi, Morar şi Ungurenii ejusdem farinae .
Un fariseu printre ei este şi fostul Şef al Statului Major Generala generalul Bădălan Eugen . Toţi-membri şi susţinători ai celui mai josnic, incompetent şi dezonorant guvern de violatori ai intereselor Poporului Român.
Vei plăti, Traian Băsescu!
#627821 (raspuns la: #627820) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
moprea19,7281(continuare) - de anita47 la: 27/12/2003 10:41:17
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Referitor la "presa cu nuante verzi",un articol "in tema" din revista Electra:
======================


Ştefan Postelnicu

ANTISEMITISMUL ÎN PRESĂ. PUBLICAŢIILE DE EXTREMĂ DREAPTA

Scurt istoric

De-a lungul celor 13 ani care au trecut de la Revoluţia din decembrie a apărut un număr relativ mare de publicaţii ce pot fi subsumate orientării ideologice de extremă dreapta. Şi totuşi puţini sînt analiştii care au acordat o atenţie constantă acestui fenomen. Sigur, articole ocazionale, critice luări de poziţie în raport cu excesele acestor publicaţii au fost şi sînt destul de frecvente. Însă majoritatea radiografiilor evoluţiei sectorului mass-media prin care s-a încercat conturarea specificului presei româneşti de după decembrie 1989 au ignorat acest fapt. O oarecare atenţie din partea cercetătorilor au primit – şi subliniez încă o dată că mă refer aici doar la acele studii sistematice, care nu se opresc doar la denunţarea atitudinilor excesive din punct de vedere ideologic – doar periodicele al căror program doctrinar (în cazul în care acesta există şi este unul coerent) se revendică în mod explicit de la extremă stînga sau reiau clişee ce pot fi identificate ca aparţinînd acestei orientări (e vorba, bineînţeles, de România Mare, Şi Totuşi Iubirea, Politica, Naţiunea şi lista poate continua). Cazul este cu atît mai interesant cu cît, dacă structurile organizaţionale sau de presă de extremă stînga par a fi cu totul dezinteresate în a-şi configura un program propriu-zis, la polul opus tocmai efortul de a elabora o ideologie coerentă pare a fi preocuparea majoră. Alegînd, la întîmplare, două dintre studiile dedicate acestui subiect, Mass Media in Revolution and National Development. The Romanian Laboratory de Peter Gross (Iowa State University Press/Ames, 1996) şi Tipologia presei româneşti de Marian Petcu, (Editura Institutului European, Iaşi, 2000) se poate constata cu uşurinţă cam care este interesul specialiştilor pentru acest segment de presă şi ponderea pe care i-o acordă (atunci cînd i se acordă!) în raport cu cel de extremă stîngă. Dar "bibliografia" neglijării publicaţiilor de extremă dreapta şi a locului lor în peisajul presei româneşti de azi este mult mai vastă şi nu este aici locul să insist asupra acestui fapt.

O scurtă trecere în revistă a acestor periodice este, cred, utilă. Foarte rar, apariţia unei publicaţii aparţinând acestui segment de presă a fost conjugată unei structuri de tip politic. Presa de partid oferă un singur exemplu notabil. Este vorba despre defuncta revistă lunară Mişcarea, organ de presă al Partidului Mişcarea pentru România, condus de Marian Munteanu.

Dacă din punctul de vedere al vieţii politice constituirea unor partide orientate ideologic în această direcţie a fost mai dificilă (iar atunci când acest lucru s-a produs respectivele partide nu au avut puterea financiară şi audienţa necesară editării unui organ de presă propriu), presa de extremă dreapta neafiliată unei grupări bine determinate de interese politice a cunoscut pe parcursul acestor 11 ani o evoluţie aş spune spectaculoasă.

Gazeta de Vest, săptămânal de informare, ce apărea la Timişoara, imparţial din punct de vedere ideologic în anii 1990-1991, va cunoaşte ulterior o rapidă metamorfozare, fiind preluat de un grup editorial orientat către extrema dreaptă (director Ovidiu Guleş, redactori: Zaharia Marineasa, Valeriu Neştian, Mircea Nicolau). Publicaţia va fi transformată în revistă lunară şi îşi va revendica un caracter extremist radical. Spre sfârşitul anului 1999 revista dispare din pricina divergenţelor de opinie ireconciliabile dintre director şi colaboratorii revistei.

Sub îngrijirea unui colectiv de redacţie compus din Gabriel Constantinescu (director), Răzvan Codrescu (redactor-şef), Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Florea Tiberian apare la Sibiu din 1990 cea mai longevivă revistă de extremă dreapta postrevoluţionară, Puncte Cardinale.

Din ianuarie 1998 apare la Bucureşti revista lunară Permanenţe, editată de Fundaţia Profesor George Manu. Colaboratori acesteia editează pe Internet revista Sfarmă Piatră, "săptămânal de rezistenţă românească". În mai 1998 apărea Cămaşa de izbândă, săptămânal ce, în lipsa unor colaboratori de prestigiu pentru mediile de orientare neolegionară, va dispărea curând.

Din 1998 apare cu regularitate revista lunară Vremea Dreptei Naţional-Creştine scoasă de Editura Vremea (director Nicolae Henegariu).

Din 1997 apare "revista de oceanografie ortodoxă" Scara, publicaţie fără dată fixă de apariţie, cu format de almanah. Gruparea revistei este constituită din aproximativ 100 de colaboratori, redacţia fiind condusă de Mugur Vasiliu (director) şi Rafael Udrişte (redactor-şef). Un program ideologic similar îşi asumă şi revista Măiastra.

Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din România editează Schimbarea la Faţă, "o propunere de lectură ortodoxă a realităţii româneşti", publicaţie lunară ce apare din ianuarie 2000.

Pe lângă aceste reviste mai apare şi un buletin informativ al Fundaţiei "Buna Vestire", cu o circulaţie restrânsă, incontrolabilă şi fără un impact real.

Trepte ale antisemitismului

Ar fi total greşit să afirm că toate aceste reviste au manifestat în mod explicit atitudini antisemite. În fond, aici este o chestiune de nuanţă. Să luăm, spre exemplu, cazurile Mişcarea şi Scara, două dintre publicaţiile a căror prioritate o constituie (a constituit-o, pentru prima dintre ele, care nu mai apare de mult) conturarea unui program de renaştere în primul rînd culturală. Antisemitismul este aici mai degrabă o prezenţă implicit㠖 atîta vreme cît colaboratorii acestor reviste şi-au propus să readucă în atenţia cititorilor programul ideologic (într-o formă atenuată sau nu) al Mişcării Legionare.

Voi încerca în continuare o trecere în revistă a formelor de antisemitism prezente în discursul presei de extremă dreapta de astăzi, fără a-mi propune un mod sistematic de prezentare.



A vorbi despre nuanţe în atitudinile de tip antisemit poate părea cinic. Şi totuşi, între antisemitismul furibund şi autoasumat şi cel propagat prin reafirmarea, de pildă, a unui inventar simbolistic aparţinînd Mişcării Legionare este o diferenţă. O diferenţă care nu face ca formele "atenuate" de antisemitism să fie mai puţin culpabile sau care să ne dea dreptul de a le trece cu vederea. Există o scală a antisemitismului, dificil de realizat, dar care demonstrează că acest flagel este prezent în forme suficient de "productive" în discursul public din societatea românească.

De pildă, ar trebui să ne întrebăm dacă afişarea unui portret fotografic al lui Corneliu Zelea Codreanu în revista Scara în chip de model absolut al creştinului este sau nu o dovadă implicită de antisemitism. Răspunsul meu este pozitiv şi, în consecinţă, voi încerca o scurtă argumentare. Dacă luăm oricare dintre cele două texte programatice importante ale doctrinei legionare elaborate de către Codreanu – Pentru legionari şi Cărticica şefului de cuib – vom putea face observaţia de bun-simţ că antisemitismul nu este doar o prezenţă constantă aici, ba chiar una dintre cheile de boltă ale întregii construcţii ideologice (spun asta din convingerea că orice ideologie totalitară are mai multe chei de boltă, adică grile pe baza cărora îşi dezvoltă întreaga pseudoargumentaţie).

Cei care îşi doresc reabilitarea doctrinei codreniste îşi justifică demersul prin faptul că ar trebui uitate culpele trecutului, mai ales cele din perioada în care şef al mişcării a fost Horia Sima; ei pledează pentru o reîntoarcere la teoria şi spiritul acestei mişcări, încercînd să se facă abstracţie de excesele practicii. Dar, pentru că tocmai am pomenit cele două volume fundamentale pentru extremismul românesc interbelic, nu mă pot opri să nu observ faptul că doar în Pentru legionari peiorativul jidan apare de aproximativ 500 de ori. Cum, oare, se poate face abstracţie de componenta antisemită evident㠖 care, de altfel, nici nu mai trebuie demonstrat㠖 şi să se păstreze întreg spiritul originar al ideologiei legionare – iată o dilemă pe care neolegionarii "moderaţi" nu au cum să o depăşească.

Aşadar, a-l reabilita pe Codreanu, fie şi prin această modalitate iconografică şi a-l propune implicit drept model absolut al omului creştin este, implicit, un gest antisemit.

*

O altă marotă a neolegionarilor constă în repunerea în discuţie a holocaustului coroborată cu instaurarea regimului comunist în România, care este văzută drept opera exclusivă şi în beneficiul exclusiv al evreilor sau al iudeomasoneriei. A insita asupra acestui punct este, din punctul meu de vedere, inutil, aşa că, mai bine, să trecem la exemple pentru a vedea cum se încearcă sistematizarea acestui tip de "argumentaţie" în beneficiul propagandei antisemite.

Aşadar, simple exemple:

"Cine acuză?", articol de Filon Verca, publicat în Permanenţe, an I, nr.7, iulie 1998, ca răspuns la o analiză a lui Norman Manea din revista The New Republic:

"(…) Nu ştiu cui să mă adresez mai întîi, cînd dl Manea, ca şi toţi coreligionarii săi, de la Moses Rosen la Elie Wiesel, acuză poporul român de toate relele istoriei, dar trece sub tăcere perioada de început a comunismului în România, perioadă în care evreii au avut un rol preponderent în instaurarea lui, după cum au avut acelaşi rol în exterminarea elitei româneşti, ei servind drept instrument în supunerea ţării de către colosul sovietic.(…)"

"Naţionalism şi extremism", articol de Aristide Lefa, publicat în Permanenţe, an I, nr. 5-6, mai-iunie 1998, privitor la acuzaţia de antisemitism adusă întregii Mişcări Legionare:

"(…) În cei peste 70 de ani de la înfiinţarea ei, Mişcarea Legionară a creat acest tip de om [e vorba despre omul nou, n.n.] şi nu puţine sînt exemplele care demonstrează acest fapt, începînd cu jertfa lui Moţa şi Marin, care au murit în Spania pentru Hristos în lupta contra bolşevismului criminal şi ateu pe pămîntul Spaniei catolice şi terminînd cu numeroasele exemple date în închisori, cînd legionarii au ajutat cu sacrificii pe cei care-i prigoniseră în trecut, inclusiv pe evrei.(…) Dacă doctrina legionară îşi propune să creeze un nou tip de om, capabil de jertfă pentru neam şi aproapele său, cum pot fi acuzaţi legionarii de antisemitism, rasism sau xenofobie?(…)Şi Biserica creştină a avut şi are extremiştii ei. Ce sînt sfinţii decît creştini extremişti? Noi îi cinstim şi ne închinăm lor. După teria la modă ce incriminează extremismul, ar trebui

să-i contestăm şi să-i scoatem din calendar şi din biserici.(…)"

"Către prietenii mei români", articol de Nicolae Henegariu, în Vremea Dreptei Naţional-Creştine, an IV, nr.33, 20 aprilie-17 mai 2001; autorul răspunde articolului "Scrisoare către prietenii mei români" de Gaspar Miklos Tamas, publicat în Dilema, nr.416, în care se vorbeşte despre rolul unei părţi a elitei culturale în propagarea antisemitismului:

"După această întristare pentru prezentarea necritică a intelectualităţii interbelice de dreapta şi chiar fasciste (?), gardianul de serviciu al gîndirii politic corecte ajunge la locul care-l doare(…):<>. Împrejurarea probabil prea puţin importantă, că peste un milion de români au fost exterminaţi de către comunişti în închisorileşi lagărele din România şi URSS nu-l tulbură pe acest exponent local al gîndirii politice corecte(…)".

"Dogma capitală a noii ordini mondiale", semnat de Gabriel Constantinescu, în Puncte Cardinale, nr.4/88, aprilie 1998, prin care este repusă în discuţie cifra victimelor holocaustului după principiile cinice ale "aritmeticii" antisemite:

"(…)După obţinerea victoriei în cel de-al doilea război mondial (o victorie al cărei unic beneficiar a fost iudaismul, democraţiile şi comunismul sovietic nefiind decît instrumentele prin care s-a obţinut victoria), evreii au exploatat din plin consecinţele cumplitului carnaj, creînd cea mai redutabilă armă în procesul de decreştinare şi iudaizare a omenirii: mitul celor şase milioane, Holocaustul. (Cu menţiunea că în ultimul timp cele şase milioane au devenit totuşi o cifră negociabilă cu prudenţă).(…)"

Comentariile sunt de prisos, iar a continua lista de exemple ar deveni obositor.

*

O altă formă de realizare a antisemitismului, pe care doar o voi menţiona, este următoarea afirmaţie, prezentă constant – şi, surprinzător, venind uneori chiar de la intelectuali implicaţi în activităţi civice, de la democraţi de bună credinţă! – nu doar în presa extremist-legionară: antisemitismul de astăzi este doar rodul insistenţei cu care evreii încearcă să impună rediscutarea unor chestiuni "sensibile" (fie că e vorba despre rebeliunea legionară, de deportările din Transnistria, de antisemitismul unora dintre cărturarii români, sau de cel manifestat în perioada tîrzie a ceauşismului în unele publicaţii extremiste), fără a lăsa analizarea acestor fapte în seama "noastră", a românilor. Afirmaţia apare, de regulă, însoţită de o alta, şi anume: tragedia holocaustului este folosită drept modalitate de culpabilizare generală a celorlalţi, a ne-evreilor, de către evrei.

După cum s-a văzut, nu mi-am propus un studiu sistematic, ci, mai degrabă, un inventar parţial al unor atitudini extremiste, despre care se vorbeşte, cum spuneam şi mai sus, destul de des, fără a fi exemplificate sau analizate în amănunt. Desigur, problematica este complexă, dar asupra altor aspecte pe care le comportă voi reveni cu un prilej ulterior.











#7296 (raspuns la: #7281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Uite textul exact: Preşed - de mya la: 06/01/2005 17:28:24
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
Uite textul exact:

Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a aflat în noaptea de Revelion, în Piaţa Universităţii, unde a sărbătorit împreună cu câteva mii de români intrarea în anul 2005. Prezentăm integral mesajul Preşedintelui României:


“La mulţi ani, România! La mulţi ani, Bucureşti! La mulţi ani, oameni buni!
De fiecare dată, în noaptea magică a Anului Nou, în gândurile noastre apare o dorinţă.
Dorinţa mea este o Românie care să reuşească, o Românie în care fiecare copil, fiecare femeie, fiecare bărbat să trăiască mai bine, o Românie în care noi toţi să fim uniţi, să fim solidari, să fim puternici.
De Anul Nou, vă doresc sănătate, vă doresc să fiţi puternici, vă doresc să aveţi încredere în voi, vă doresc să aveţi convingerea că în fruntea ţării se află un om, un Preşedinte care vă iubeşte, pentru că a plecat dintre voi. Vreau să ştiţi că aveţi un Preşedinte puternic, un preşedinte capabil să vă reprezinte, un Preşedinte care-i iubeşte pe cei 22 de milioane de români, plus cei 6 milioane aflaţi peste tot în lume.
Noi suntem o naţiune puternică, o naţiune mândră, o naţiune care trebuie respectată. În următorii ani, împreună, vom face istorie; împreună, vom face paşii pentru a intra în clubul select al ţărilor Uniunii Europene. Şi vreau să ştiţi că nu ni se face un favor. Este dreptul nostru, al poporului român, să fim parte a Europei moderne, parte a Europei civilizate.
3…2…1…La mulţi ani! La mulţi ani, România! Dumnezeu să binecuvânteze România!
Să trăiţi bine!”
............................................................................................

E in regula, putin patetic da' in regula. Oricum suna sincer...ceea ce e mare lucru. Chiar daca tipul e mai din topor si putin mai exaltat eu zic ca e bun. Unul d-asta mai cu vana in el e bun pentru Romania de azi.




#32813 (raspuns la: #32804) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui gabi.boldiş - de Simeon Dascalul la: 23/02/2005 13:55:51
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Cred că-s prea la nord de Mureş ca să mă pot pronunţa asupra sentimentelor actuale ale bănăţenilor, dar la noi nimeni nu tânjeşte după situaţia ante-Trianon. Rectific – nimeni dintre români.

Partidul comunist nu era la putere când am făcut unirea cu Roma (pe criterii pragmatice, nu canonice), nu era aici în timpul răscoalei lui Horea, nici în timpul Supplex-ului. Din câte ştiu propaganda comunistă nu-i responsabilă pentru sentimentul naţional în 1848 şi, mai ales, nici în 1918 la Alba Iulia, când adunarea românilor proclama „dreptul inalienabil al naţiunii române la întregul Banat cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre”.

Cred că Aliaţii au râs şi cu .... de partea aia cu „inalienabil”, asta în ipoteza în care-au citit-o.

Sârbii – la simpatia pentru ei te intersectezi cu istoria oficială - „cei mai buni prieteni - Iugoslavia şi Marea Neagră”. Prea puţini ştiu că la sfârşitul războiului ocupaseră Banatul şi că au fost tensiuni destul de serioase la Conferinţa de pace de la Paris. Nu ştiu în ce măsură simpatia-i reciprocă – la recensământul din 1921 existau circa 80.000 de români în Voivodina, în 2002 rămăseseră numai 34.000. Presupun că de aici tragem concluzii diferite – tu probabil consideri că răul îl constituie existenţa statelor naţionale care nu prea-şi iubesc minorităţile, eu că răul l-au constituit escrocheriile şi inconştienţa clasei noastre politice din perioada respectivă – care au determinat prestaţia noastră strălucită din primul război şi graniţe sensibil diferite faţă de ce negociasem în 1916.

Nu neg că există în mentalul colectiv o aroganţă stupidă în raporturile inter-provincii. Nu-i meritul nostru că am fost parte a imperiului habsburgic şi nici vina moldovenilor şi regăţenilor că au fost sub turci. Aerele de acuma nici măcar nu-s justificate – comunismul a nivelat în sens rău tot, iar după revoluţie salariile şi nivelul de trai au ajuns mai mari în Bucureşti.
Cartea lui Radu Pavel Gheo pe care o citezi a fost scoasă la editura Polirom din Iaşi. Văd că moldovenii sunt în stare şi de lucruri mai bune, nu numai să fure din inventarul şcolilor.

Sentimentul ăsta de respingere a conaţionalilor mai săraci nici măcar nu-i românesc. Profii noştri plimbaţi pe la congrese ştiinţifice ne povesteau ce necăjiţi erau colegii lor nemţi (din Vest) şi cum ziceau ei că zidul ar fi trebuit nu dărâmat, ci făcut mai mare. Acum câţiva ani a fost agitaţie în Italia cu constituirea unei regiuni autonome a nordului mai bogat – Padania. Totuşi nici Germania, nici Italia nu s-au dezmembrat şi nu cred că românii ar fi fericiţi dacă într-un al treilea conflict mondial ţara ar fi iarăşi hărtănită.

Referitor la fotbal – se comportă mai urban galeriile la meciuri Steaua-Rapid, Rapid-Dinamo, Dinamo-Steaua? Pe un bloc din Bucureşti am văzut scris „Moarte câinilor!”. Dar nu cred că ăia nu se consideră in corpore bucureşteni

România nu-i o himeră. E o realitate nu prea simpatică, dar certă. A existat întotdeauna o omogenitate de limbă, iar acum, datorită comunismului avem şi o omogenitate comportamentală sau de mentalitate. Probabil nu avem nimic bun în comun în afară de limbă şi menţiunea istorică a statului unitar în care s-au tăiat viile, dar cu toate astea lăsată de capul ei România s-a dovedit o ţară fără tendinţe interne centripete.
#37330 (raspuns la: #37097) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Esti asa sigur ca acei ziaris - de popix la: 05/04/2005 16:38:45
(la: Trei ziaristi romani rapiti in Irak?)
Esti asa sigur ca acei ziaristi te informeaza corect despre situatia reala de acolo?Nu cumva curentul acesta"fundamentalism islamic" impus de americani ne-a cuprins mintile si gandirea?
Faci referire la uniforma militara care a adus "democratia" in 1945, situatia era alta daca bine am citit istoria... In cazul Irakului este vb de OCUPAREA unui stat suveran de catre alte state(printre care si Ro din pacate...), cu scuze diverse, arme de distrugere in masa(negasite si negasibile...) aliante cu organizatii teroristice(nedovedite...)samd.Tu chiar crezi ca ne-am dus acolo toti cu intentia de a-i "salva " pe irakeni???Stii ca ei NU ne vor?De ce nu le acceptam vointa?Iti imaginezi unele scenarii politice de dupa?Cum ar fi dezechilibrul geopolitic al acelei zone prin disparitia unei forte care era Irakul?Ce consecinte nefaste pot aduce reactiile viitoare ale unor tari de-a dreptul mult mai fundamentaliste(si in posesia atomicei) cum este iranul sau pakistanul intr-un nou joc de puteri in acele parti?Nu crezi ca D-na America are alte scopuri?De a ne dezbina pe noi europenii, fiind noi aproape de acele zone...sa ne amintim doar episodul Serbia din 1999...Nu stiu daca mi-am explicat parerea, nu am darul oratoriei.
Astept sa-mi raspunzi
#42014 (raspuns la: #41983) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lucius – iarna nu-i ca vara - de Simeon Dascalul la: 27/04/2005 14:02:04
(la: Am adus granita Europei la Prut)
Cum zicea preşedintele în exerciţiu. Şi nici România ca Ucraina. Cine dracu’ ne credem să facem scandal pentru o baliză sau chiar pentru o rachetă? Sunt unii membri ai NATO mai puţini membri decât alţii.
Subscriu la partea cu naţiunea. Tot timpul mi s-a părut idioată ideea că poporul e nevinovat şi non-violent, chiar dacă armata lui e ceva mai naşpa.
Nu că insist să te dezamăgesc, dar domneşte aici o admiraţie sumbră vis-a-vis de capacitatea miltară rusească. Cred că aşa vedeau strămoşii noştri o turmă de zimbri. Să fiu mai exact, când se iveşte subiectul ăsta, discuţia se termină de obicei cu axioma lui Lebedev - „nu putem face nimic, dacă intră ruşii pe noi în 24 de ore suntem ocupaţi”.

> Eu nu cred ca daca ne aratam mai demni dadeau cu bomba ucrainienii sau rusii.

Nici eu, dar toate conducerile noastre, din ’40 încoace au estimat că o coloană vertebrală optimă pentru România e una de moluscă.

Nu-s prea fericit de combinaţia cu americanii. O dată pe criterii strict estetice – nu îndrăznim să cerem ce ni s-a luat decât când ne găsim stăpân puternic. După primul război eram aşa sfârşiţi că or trebuit să trimită franţujii trupe să ne apere graniţa de la răsărit de puterea sovietică. Acum lătrăm, dar numai din spatele americanilor. Mă rog, aşa o fi Realpolitik-a. A doua oară că n-am încredere. Cum e şi firesc nu-s făcute publice detaliile a ce şi cât primim după alianţă. Dar n-avut experienţe prea simpatice cu aliaţii nici în primul război. Dacă americanii ajung la concluzia că Ucraina-i prea portocalie ca s-o supere?

Dacă Republica Moldova mai are o şansă, cum rămâne cu restul? Judeţele din sud şi din nord, Transnistria? Nu-i văd pe americani aranjându-se de-o plimbare în zonă ca s-o convingă pe Ucraina să le lase din mână.

Berea – bine, o dau.
Cum stau lucrurile acuma, până istoria va ajunge pe făgaşul corect o să-mi permit o groază de beri. Nu văd prea mult entuziasm de nici o parte. Românii de dincoace sunt jigniţi că după proclamarea independenţei nu a urmat unirea cu ţara ca în 1918. Românii de dincolo ne reproşează indiferenţa conducerilor post-decembriste şi înţelegerile cu Rusia. Oricum, chiar cei ce gândesc aşa sunt puţini. În amândouă părţile populaţia are minte subzistenţa şi atât.
pentru pamant nu se bat doar taranii :) - de spirit_intelept la: 22/09/2005 18:10:02
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Intr-adevar donquijote, ce mi-ai scris este pertinent. Intotdeauna problema apartenentei unui teritoriu la un stat a fost una foarte spinoasa.
Oricum, sa pui problema unui teritoriu doar prin prisma nationalitatii este ceva simplist. Asa a incercat presedintele american Wilson, la Tratatul de la Versailles. In unele cazuri a mers, s-au organizat chiar plebiscite, dar in altele nu a mers. Un exemplu simplu...cum ar fi acum daca judetele din Romania cu populatie majoritar maghiara ar alege prin plebiscit sa apartina de Ungaria? Sau eventual de la ce dimensiune teritoriala o regiune isi poate decide singura apartenenta? Totodata, daca in cursul istoriei o regiune a fost populata fortat cu oameni din alta natiune (ex Moldova cu rusi) cat de mult conteaza aspectul de apartenenta istorica sau cat conteaza situatia umana actuala de acolo? Toate astea sunt intrebari foarte complicate, care probabil intotdeauna vor aprinde pasiuni.
Ca tot vorbeam de statul Israel, un exemplu clar de protectie internationala (sau in cel mai bun caz de "fa-te ca nu vezi"), este situatia teritoriilor ocupate din Palestina. Acum israelienii tocmai s-au retras din Fasia Gaza si din cateva colonii izolate din Cisiordania. Cum va fi insa daca se va pune serios problema retragerii din marile aglomerari urbane infiintate acolo dupa ocupatie? In cazul palestinienilor nu se pune problema ca ar fi de nationalitati diferite, sau ca ar dori federalizare, ci pur si simplu dupa razboi acele teritorii au fost ocupate si populate de ocupant.
Un alt exemplu il reprezinta chiar Germania. Un citat din situatia existenta dupa Tratatul de la Versailles:
În punctele sale cele mai esenţiale graniţele sale nu au fost nici istorice şi nici lingvistice. Într-adevăr, era greu de explicat din punct de vedere german, de ce anume Posen intră în Germania, şi Innsbruck de ce rămâne în străinătate. Pe de altă parte, pentru germanii austrieci, de ce anume Tarnopol intră în componenţa ţării, timp ce Passau sau chiar Köln şi Hamburg reprezintă străinătate..............
O alta problema majora atunci a fost refuzarea de catre cuceritori a Anschlussului. Acum ne-am obisnuit ca Austria sa fie o natiune separata, dar istoric vorbind situatia poate fi alta. Un scurt citat, pentru a se vedea cum vointa austriecilor nu a fost luata in seama:
Părere generală, dominantă azi în rândul aliaţilor, Austria şi austriecii ar face parte dintre naţiunile mici subjugate de Germania hitleristă: cehi, polonezi, norvegieni, olandezi, belgieni, iugoslavi, greci etc. Conform acesteia este firesc ca după prăbuşirea hitlerismului Austria trebuie să-şi recapete independenţa. Ecuaţia pare una simplă de tot: a existat un stat austriac independent, în consecinţă există şi vrea să existe şi o naţiune aparte austriacă.
Contrar în mod straniu cu această prezentare, Austria a trebuit să fie oprită între 1918 şi 1938 prin tot felul de tratate internaţionale, reguli, avantaje politice şi economice, pentru a nu se uni de bună voie cu Germania. Iar astăzi diferitele grupuri austriece nu reuşesc să ajungă la un consens, nu numai acasă în Austria, dar nici măcar în emigraţie, şi nici măcar în privinţa aceea, dacă vor sau nu o Austrie independentă.

Vedem cum tratate internationale, conduse in principal de francmasoni (daca doresti exista liste de francmasoni care ocupau pozitiile cheie in guvernele acelor vremuri) au controlat practic impartirea teritoriala a lumii...si asta a fost situatia in cursul intregii istorii. Problema ar fi cum dovedim ca francmasonii au fost cei care au luat aceste decizii. De fapt aceasta problema se reduce, cum ar spune cineva la a urmari banii, fiindca un razboi sau o "revolutie" costa enorm. Si daca vom urmari de fapt care pe cine a finantat, atunci vom avea unele surprize interesante.

Spirit Intelept

PS: un aspect care m-a bucurat a fost ca atunci cand m-am documentat sa-ti pot raspunde, am mai gasit un site cu articole despre francmasoni ( http://despremasonerie.go.ro/articole.html ) in care am vazut unele articole exceptionale.
#74002 (raspuns la: #73835) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
puiu hasoti - de jeniffer la: 21/06/2006 00:33:33
(la: Despre patriotism)
"Românul patriot: îşi iubeşte ţara şi poporul se simte ataşat patrimoniului identitar, este conştient de aspectele negative ale trecutului şi prezentului românesc, se străduieşte să asigure progresul societăţii româneşti, nu dispreţuieşte pe nimeni, este deschis cooperării şi schimburilor reciproc avantajoase.

sentimentul national: naţiunea este o realitate obiectivă, produs al unei evoluţii istorice, independentă de indivizii care o alcătuiesc, o evoluţie desfăşurată pe baza unui şir de factori de coagulare precum teritoriul, limba, solidaritatea de interese, determinată de situaţia geopolitică, psihicul colectiv;"
tu ai prezentat mitul, sa presupun? - de spiritely la: 24/06/2006 19:06:51
(la: Uniunea Europeana, intre mit si realitate.)
ciudat, din vocabularul folosit dai impresia a fii un om citit, dar continutul te tradeaza enorm. cam asta ar fi modul de gandire al romanului ignorant, care traieste inca cu sechelele comunismului in mentalitate. daca ai intra pe website la UE, ai citi stirile internationale si te-ai interesa de niste tratate si carti scrise pe tema UE, ai vedea ca lucrurile nu sunt asa cum le-ai descris tu.

intitulezi post-ul: UE, intre mit si realitate...tu ai prezentat mitul. eu acum iti contraargumentez cu realitatea...

"Sunt un adept al culturii europene, sunt un adept al civilizaţiei occidentale (sau mai bine zis a ceea ce ar trebui sã fie aceasta), dar sunt categoric împotriva U.E.!"
- te contrazici singur si inca din primele randuri: nu te poti considera adept al culturii europene si in acelasi timp sa respingi UE, care se contureaza a fii urmatoarea perioada de glorie a civilizatiei europene de la sfarsitul secolului 19

"Dupã al doilea rãzboi mondial, Europa s-a trezit îngenuncheatã în faţa S.U.A. şi a U.R.S.S. fiind împãrţitã practic între aceste superputeri. Cu ajutor american - fãrã a fi totuşi niciodatã lãsate din lesã - ţãrile occidentale şi-au reconstruit economiile. S-a impus ideea unei cooperãri cât mai bune între ele şi formarea unui cadru în care sã nu poatã avea loc un rãzboi între ele. Astfel s-a nãscut in 1957, Tratatul otelului si al cãrbunelui, iar in 1972, Uniunea Europei Occidentale sau Piaţa Comunã. Pe scheletul acestei construcţii politice - demne de apreciat dealtfel - a apãrut monstruozitatea care este azi U.E."
- da, pentru ca acum exista aceasta "monstruozitate", tu te bucuri de pace si viata. daca europa ar fi avut inca un razboi asemanator cu world war 2, romania nu cred ca ar mai exista in forma in care e acum. si spun asta pe baza eternelor greseli politice facute de conducerea tarii de-a lungul timpului. multumim pentru lectia de istorie cu anii si tratatele, dar argumenteaza in nici un fel subiectul tau!

"Uniunea Europeanã este un organism extrem de birocratic. Sistemul de conducere al sãu este nedemocratic, ineficient şi extrem de corupt."
-da, UE este birocratica, intr-o oarecare masura...si America este birocratica. nu confunda insa birocratia cu coruptia. zici ca este nedemocratica...aici te joci cu un termen puternic pe care doar il arunci in propozitie ca sa sune mai bine. intereseaza-te mai intai cum se iau deciziile in institutiile europene, cum sunt formate board-urile de decision making...asta ca sa ai o idee despre cat de democratica este UE

"Din punct de vedere politic, U.E. este un stat totalitar, condus de o "elitã" birocraticã ce îşi doreşte permanentizarea puterii"
-din nou, folosesti cuvinte tari, care nu stii ce inseamna: "totalitar". plus ca UE nu este un stat!!! asta e chiar culmea!!! si care este "elita"despre care vorbesti?

"Sigur, formal existã partide politice, parlamente, chiar şi opoziţie etc. dar mişcãrile sau partidele considerate "periculoase" sunt ţinute în frâu: vezi cazul Frontului Naţional din Franţa, Partidul Libertăţii din Austria şi Partidul România Mare din România."
-vorbesti de partide nationale...nu prea inteleg de ce PRM ar avea un cuvant de spus, avand in vedere ca principiile sale politice nu sunt decat niste vorbe goale, fara pic de subtanta politica dar pline de furie catre orice sistem politic existent in romania.

"Totalitarismul U.E. se vede şi prin blocajul mediatic la care sunt supuse vocile critice faţã de U.E. - şi prin corul dezlãnţuit al aplaudacilor"
- au contraire, UE este mai criticata decat orice alt sistem politic existent la moment...si chestia asta e recunoscuta chiar de oficialii europenii.

"Acest lucru se întâmplã şi la noi - nu existã frazã în limba de lemn a politicienilor români în care sã nu se pomeneascã - ca într-o litanie - cuvântul magic U.E.: U.E. în sus, U.E. în jos, U.E la dreapta, U.E. la stânga! Acest cuvânt îl auzim mult mai des decât cuvântul România"
- statul face asta pentru a "educa masele" (intr-un fel) de existenta unei identitati europene care este deasupra celei nationale. nu e cazul sa fii nationalist aici. plus ca Romania nu e centrul pamantului...nici macar aproape nu e.

"Deşi nu se recunoaşte deschis, scopul U.E. este acela de a distruge naţiunile, cultura europeanã (care în mod genetic este o culturã a naţiunilor: francezã, englezã, germanã, italianã, românã etc.) şi tradiţiile naţionale şi de a forma un imperiu asemãnãtor cu S.U.A."
- tocmai, ca vrea cu orice pret sa keep alive cultura europeana!
- SUA nu e un imperiu. este cea mai mare putere la moment pt k cineva trebuie sa-si asume rolul asta pentru a asigura the balance of power. plus ca UE si SUA sunt atat de diferite...din toate punctele de vedere

"U.E. se remarcã prin introducerea de reglementãri - specifice unui control etatist totalitar - în cele mai mãrunte aspecte ale economiei şi ale societãţii. Un exemplu hilar: în U.E. se pot vinde doar castraveţi cu o curburã de un maxim precizat şi lungimi între anumite limite precise"
- bineinteles k sunt reglementari. eu nu inteleg: tu vrei anarhie sau ce? iar folosesti "totalitar"...OF! ... suna amuzanta propozitia cu castravetii, dar ca sa explic pe scurt: preferi castraveti de 30cm ca in america, plini de hormoni si chimicale, care numai sanatosi nu sunt, sau vrei mancare organiza si sanatoasa, care nu te face obez in 3 luni? eu sincer prefer sa masoare castravetii...

"Care ar fi poziţia ţãrii noastre faţã de U.E.? În primul rând, este irelevantã dorinţa României de a intra în U.E. Singurul lucru care conteazã este dorinţa U.E. de a anexa România. (în nici un caz pentru bine României!) Oare românii chiar nu se întreabă de ce doresc atât de mult oficialii U.E. extinderea acestei organizaţii? Chiar sunt atât de orbiţi de propaganda oficială încât îşi închipuie că Occidentul vrea să ne ajute cu sinceritate, şi că după "aderare" va curge lapte şi miere?"
- irelevanta? intr-adevar...avand in vedere k romania este cu 50 de ani in urma tarilor occidentale in materie de tot ce vrei tu, DA! ESTE ABSOLUT IRELEVANT CA VREM SA INTRAM IN PAS CU LUMEA! mai bine sa ramanem in epoca de piatra, nu?
- vorbesti de anexare...se cheama integrare!!! UE isi largeste granitele, dar granitele raman ale romaniei, pentru ca teritoriul este roman. nu-ti fura nimeni pamantul!
- UE vrea sa ne ajute pentru ca apoi si noi sa-i ajutam pe ei..mie mi se pare corect, nu?

"Ori este foarte simplu să vadă că nu este deloc aşa! E suficient să ne uitãm la vecinii noştri de la nord-vest. Efectele aderãrii Ungariei la U.E. se vãd cel mai bine în urmãtorul fapt banal: Pânã la data aderãrii, cetãţenii români plecau în Ungaria sã cumpere produse de acolo, pentru cã erau mai ieftine. Dupã aderare, sensul s-a schimbat: cetãţenii maghiari vin în România sã cumpere aceleaşi produse!"
- aici nu argumentezi bine asbolut deloc. si nu are nici cea mai mica legatura cu UE. este natural ca atunci cand cumperi ceva sa cauti cea mai ieftina si buna optiune. este legea cea mai de baza a economiei.

"Alinierea preţurilor la cele din U.E. va însemna sãrãcirea tot mai accentuatã a populaţiei"
- incorect. asta este un efect care va avea loc, dar numai pe o durata scurta. poti sa iei ca exemplu cele 10 tari admise de curand.

"România va trebui sã plãteascã miliarde de euro la bugetul U.E. fãrã a primi nici pe jumãtate înapoi."
-incorect. e chiar invers. vom incepe sa platim numai dupa ce UE va fii investit miliarde de euro pentru reconstructie si dezvoltare. dak ne facem treaba cum trbeuie si alocam fondurile eficient, cand va veni vremea sa platim, nu se va resimti asupra economiei.

"În scurt timp, bogãţiile naturale ale ţãrii - inclusiv terenurile agricole - vor încãpea pe mâna strãinilor (fenomen care dealtfel deja are loc cu o vitezã tot mai mare dupã modificarea prin ordonanţã de urgenţã a Constituţiei din anul 2003)."
- asta este efectul globalizarii in general si nicidecum numai al integrarii in UE. "bogatii naturale" e un termen relativ oricum, mai ales pt romania. plus ca daca eram asa de mandri de ele, de ce n-am avut grija sa le folosim cum trebuie si sa investim ca sa le mentinem la rangul de "bogatii"...

"Agricultura si taranimea vor avea cel mai mult de suferit - mica gospodarie rurala va fi practic desfiintata."
-va fii desfintata daca nu accepta faptul ca trebuie sa progresam, altfel ne e si mai rau

"Firmele româneşti mici şi mijlocii vor trebui să-şi închidă porţile (sau vor fi cumpărate de firme din occident), nefiind în stare să facă faţă concurenţei."
- dar asta este pentru ca domeniul de business romanesc este la pamant si legislatia care ar trebui sa ajute a fost aproape nula atatia ani

" În orice caz, şomajul va atinge cote înspăimântătoare. (cel putin in mediul rural)"
- asa e. poate ca ar trebui sa lucram mai mult la nivelul de educatie nationala?!?! somajul este mai mic in tarile unde tinerii sunt bine educati

"Doar astfel, cred oficialii din Bruxelles, economia U.E. - aflată într-o stare de criză prelungită - se mai poate redresa: prin acapararea colonialistă a unor piete de desfacere şi prin exploatarea fără milă a popoarelor înrobite."
-a naibii criza prelungita, d-aia e euro atat de puternic?! economia UE se extinde, pentru ca, asemenea unei firme in care daca nu investesti constant, da faliment, UE ar putea "da faliment" si ea.
- "exploatarea fara mila a popoarelor inrobite" - te intreb: tu ai trecut vreodata de manualul de istorie de clasa a 6a?!

"Mulţi români îşi închipuie că după aderare vor putea pleca mai uşor la munca în strãinãtate. Dar mai degrabă eu cred că se va întâmpla taman pe dos! Căci firmele europene care vor acapara toată economia românească vor prefera să folosească mâna de lucru ieftină din România, în România! Aşa că de fapt, după intrarea în U.E., cu mult mai greu se va putea munci în străinătate! Aviz amatorilor!"
- nu acapareaza nimeni nimic!!! esti culmea culmilor! zii mersi sa vina firmele europene la noi sa investeasca in economie! plus ca UE nu inseamna exod total.

da, la inceput am citit postul tau si am fost indignata. pe urma, chiar m-am infuriat! de ce? pentru ca ce ai scris tu aici suna ca un referat pe care l-as fi scris eu in primii ani de liceu, folosind cuvinte pompoase si nici un pic de substanta, cunostinte reale sau argument.
dicţionare - de Simeon Dascalul la: 26/06/2006 15:34:46
(la: Despre patriotism)
toată discuţia cu dicţionarele, cu parantezele, etc. mi se pare inutilă pentru termeni „sociali” atât de supuşi schimbării

ce vei găsi reflectat corect e spiritul epocii şi atât

pentru cuvinte cum ar fi „creion” sau „lubeniţă” cred că se vor găsi definiţii asemănătoare, dacă nu chiar identice, într-un dicţionar editat în România interbelică, într-unul de pe vremea comuniştilor şi în altul post-decembrist.

dar istoria poate determina schimbări de 180 de grade prin care albul devine negru şi vice-versa, iar definiţiile din dicţionarele unei epoci pot fi amuzante sau să trezească indignarea în alta

până nu demult, chiar şi noi aşa l-am prins în şcoală, primul război era ceva arhi-onorabil, fusese dus pentru „reîntregirea neamului”
în cartea căreia Băse i-a făcut reclamă la Bookfest Traian Ungureanu merge pe ideea că vai ce rea e conştiinţa naţională, în Europa imperiilor conflictele erau mult reduse cantitativ, dar o dată îndoctrinaţi cu ideea de naţiune europenii au început să-şi dea în cap masiv; în fine cu o exprimare mai periată, dar asta era ideea

naţionalismul pierde teren într-adevăr, pe de o parte e periculos, pe de alta e expirat, ieşit din modă, cum zicea Daniel

nu mai poate funcţiona ca liant, nu mai are categoric forţa dinainte, o dovadă clară e că Republica Moldova nu s-a unit cu România;

nu ar fi atât de rău că se erodează şi că va dispărea, dar nu lasă nimic în loc; nici un factor de coagulare, nici un sistem de valori
Ne-au schilodit sufletele - de Muresh la: 26/06/2006 21:27:44
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)
Max Solomon este un evreu român in etate de 90 de ani. Aduc aici fragmente din culegerea sa de nuvele "FLUTURAREA CORTINEI NEGRE" - ed. Liternet 2004.

FLUTURAREA CORTINEI NEGRE" - ed. Liternet 2004 -

Parte din întimplãrile relatate le-am trãit pe pielicica mea proprie..____

APROAPE DE 90
Mulţi m-au înscris în catastiful celor morţi
…Puţini sunt cei ce trag un 90 la sorţi.
Dar sunt încã pe-acest pãmînt,
Mai beau cîte-un pahar şi scriu un cînt

Era în colţul de nord al Moldovei, în ţinutul Herţa, dupã infamul pact între Hitler şi Stalin. Împreunã cu ceilalţi soldaţi evrei, eram scos din rîndurile armatei române, dezarmaţi şi ţinuţi ca prizonieri în propriul nostru regiment.
Noi toţi ştiam cã înainte cu o zi, un soldat evreu fusese împuşcat, pretextul fiind învinuirea cã ar fi intenţionat sã dezerteze.

… Pe strãzi, în zile de sãrbãtoare, tineri în cãmãşi albastre cîntau imnul ligii naţiunii creştine:
“Jidanii ne sugrumã naţiunea
Şi-avutul ţãrii noastre jefuiesc“.

........
“Ce-i mãi Colbazi, ce s-a întîmplat?“
Rãspunsul fu o palmã datã cu sete. Întrebarea mea, rostitã cu vocea în surdinã:
“De ce-a fost asta?“
Stîrni chicotiri ale bãieţilor şi fetelor prezenţi la scenã şi ale profesorului de limba românã al liceului.
“Pentru cã eşti jidan. Prostule!“

Am trãit frustrarea interzicerii de cãtre guvernul ţãrii mele de-a practica dreptul; am trãit condiţia de paria, cînd am fost exclus din a doua mea universitate, în ultimul an al facultãţii de chimie, pentru cã eram evreu.

La “Rîpa Galbenã“ din Iaşi, oraşul în care am fost student al facultãţii de drept, am fost oprit de-o micã ceatã de eroi în cãmãşile lor verzi de membri activi ai Gãrzii de Fier. M-au bãtut cu ciomegele lor şi m-au scuipat. Şi n-am fost singurul student supus acestui tratament. Sute de studenţi evrei au avut de trecut prin aceste furci caudine, ca un mesaj adresat tuturor studenţilor evrei sã nu profaneze cu prezenţa universitatea “lor“ ..

Aruncatul oamenilor din trenuri în vitezã, asasinatul colectiv din Piaţa Unirii din Iaşi, un tren închis în care mureau sufocaţi şi fãrã apã oameni îngrãmãdiţi şi trimişi spre o destinaţie nedefinitã, lagãrele şi detaşamentele de muncã, lagãrele din Transnistria şi detaşamentele de muncã obligatorie, toate acestea pe fundalul mult mai crunt al soluţiei naziste,
ura împotriva unor grupuri etnice diferite, a unora de credinţã diferitã " ura împotriva celui pe care-l poţi numi Altul.

Un gînd vag era adresat volumului de inteligenţã, capacitate intelectualã şi talent de tot felul, care a fost pierdut de România şi în toatã Europa prin lichidarea populaţiei ei de evrei.

… umilinţe, începînd cu rostirea cu accent evreiesc a numelui la strigarea catalogului, şi sfîrşind prin bãtãi încasate de la cuzişti şi legionari şi, în sfîrşit, ameninţarea directã cu revolverul, în poziţia de prizonier al armatei care l-a chemat sub drapel, tot şirul nesfîrşit de hãrţuiri, urmãrind dizolvarea ultimei fãrîme de demnitate, toate astea suferite de-a lungul a 30 de ani de viaţã în România.

…şi despre trenurile morţii şi atîrnatul corpurilor de evrei ucişi de legionari în cîrlige la abator, sub eticheta “carne cuşer“ şi mitralierele secerînd evrei în faţa gropilor deschise, toate laolaltã cereau o limpezire şi o confruntare.

Crunta dezamãgire cu “noua ideologie“, cu “planificata construcţie a socialismului şi comunismului… ura şovinistã se îmbogãţea cu ura împotriva celor cu “origine nesãnãtoasã“, totul fiind învãluit în false lozinci umanitare sancţionate de legi votate de un parlament alcãtuit din “membri de partid“ iar legile nu însemnau nimic faţã de “linia partidului“, întotdeauna exprimatã de tiranul-şef

M-au exclus din şcoli publice, din profesorat şi mi-au interzis sã practic dreptul. Eu am gãsit mii de cititori ai cãrţilor mele.

dar ce spui despre antisemitismul actual din România? Antisemitism fãrã evrei? ...îi aud vorbind despre evrei ca stãpîni ai presei internaţionale, a bãncilor, a senatului American şi a armatelor lumii. De-aş da de cãpetenia acelora care îmbrobodesc pe români cu aceste aiureli, l-aş întreba: Aşa? Bine mã, hîldãu flãmînd şi fãrã minte, dacã evreii au banii şi puterea lumii, ce
ce stai sã te pui cu ei? Vrei sã-i dãrîmi tu, cu sãrãcia, în care i-ai adus pe români, ajunşi în coada cozii? Nu mai sunt evrei în România. Te pui tu în fruntea unei coaliţii universale? Şi cum s-a îmbunãtãţit soarta românilor dupã ce au scãpat de cele trei sferturi de milion de evrei? Ai aruncat la gunoi inteligenţa şi creativitatea lor.

....nu vezi milioane de evrei care au trãit în mizerie în Europa? Nu ţi-au fost de ajuns lagãrele, seceratul cu mitraliera, arderea în cuptoare? Îţi mai trebuie cuptoare şi abatoare? Îţi pare rãu cã Hitler nu i-a omorît pînã la unul; ţi-ai închipuit vreodatã ce s-ar fi întîmplat cu românii dacã eroul tãu ar fi ieşit triumfãtor din rãzboiul pe care l-a pornit? Tu, nesãtulule de moarte, ai fi fost sclav şi dacã te ridicai din genunchi, ai fi fost cãlcat în picioare, strivit ca pãduchele. Ai fi învãţat şi tu ce înseamnã sã porţi un nume de dispreţ ca valah sau jidan; sã-ţi fie distrusã demnitatea de om?

Fragment dintr-o nuvele:
Maria pãşea cu siguranţa de sine a unei fetişcane bogate de 17 ani, care a depãşit temerile primelor experienţe carnale, ...
un grup de cãmãşi verzi. Ei le vor cere sa se identifice şi vor descoperi cã numele “Maria“ nu-i preluat de la fecioara Maria sau de la Maria Magdalena şi cã ea este o jidancã, încã una care murdãreşte atmosfera românã cu respiraţia ei puturoasã.

Un român adevãrat, Adrian Paulescu, i-a pus lui Mayer Mayers întrebarea:
“Spune tu, Mayere, cã eşti mai puţin ciufut şi apucat decît ceilalţi. Ai suferit tu, tu personal şi cei foarte aproape de tine, în România, din cauza Holocautului?“
“De bãtut, nu m-a bãtut nimenea; nu m-au schingiuit; de murit, dupã cum se vede; dar legile şi toţi cei cu vreo bucãţicã de putere ne-au umilit clipã de clipã. Ne-au schilodit sufletele.“




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...