Emotie în competiții sportive

nu știu cum de ai concluzionat că eu cred că ”a fi patriot e o chestie pe jumătate obscenă, pe jumătate naivă...”simțul patriotic îl am de fiecare dată când în competițiile sportive care se organizează în lumea asta joacă români. îl am de asemenea atunci când văd nume de români alături de numele altor autori străini de lucrări tehnico-științifice publicate. îl am atunci când aud cu mâhnire de jignirile pe care unii occidentali și chiar unii vecini le aruncă asupra acestui popor...făcându-ne țigani...

unde duce lipsa ei...
din JN:
La doua zile de la moartea celor cinci sportivi din Valea Morarului nu se stie cu exactitate cine se face vinovat de producerea acestei tragedii. Cert este ca salvamontis tii nu au fost solicitati sa supravegheze competitia. LAURA CALCIU

Procuratura Sinaia a demarat o ancheta in acest caz si spera ca in curand sa stabileasca daca cineva este responsabil de moartea celor cinci sportivi. Concursul de schi-alpinism, care, duminica trecuta, s-a incheiat tragic, a presupus parcurgerea unui traseu de 17 kilometri, de la Dihamul Militar, Pichetul Rosu, Valea Morarului, Varful Omu si retur. Sambata s-a desfasurat fara probleme proba pe echipe, iar duminica urma sa se tina proba individuala. Avalansa, pornita in jurul orei 13:00, a curmat viata a cinci sportivi si a pus in pericol viata unui arbitru si a unui schior. Maine, la politia Sinaia, vor fi audiati martorii.
Trupurile celor cinci sportivi - Istvan Blaga, Dorel Jercan, Cosmin Conut, Mike Csaba, Zoltan Buzasi - se afla la Spitalul Judetean Ploiesti, pentru autopsie. Legistii urmeaza, probabil astazi, sa trimita concluziile lor Politiei si Procuraturii Sinaia.

MApN arunca pisica in ograda vecinilor
Ministerul Apararii spune ca responsabilitatea organiza rii competitiilor sportive nationale revine, conform Legii educatiei fizice si sportului, fiecarei federatii de specialitate, iar in cazul accidentului din Bucegi, responsabilitatea revine Federat iei Romane de Alpinism si Escalada. Potrivit purta- torului de cuvant al MApN, Gelaledin Nezir, din juriul care a condus competitia, alcatuit conform regulamentului Federatiei Romane de Aplinism si Escalada (FRAE), au facut parte si reprezentanti ai acestei federat ii. De cealalta parte, Constantin Diaconu - vicepres edintele Agentiei Na tionale pentru Sport - dezminte categoric afirmatiile maiorului Ianosiu. “ Concursul era organizat de CSAMB Predeal”, declara Diaconu.


Salvatorii montani sunt indignati

Din punctul de vedere al salvamontistilor, vinovati sunt si clubul militar si federat ia. Neobisnuit pentru aceasta situatie este faptul ca salvatorii montani nici nu au fost anuntati sa asiste la concurs. Pe de alta parte, ei spun ca cineva ar fi trebuit sa se gandeasca macar ca, in zonele de risc, sa arunce cu petarde, astfel incat pericolul producerii unei avalans e sa dispara.

Niciodata nu s-a organizat concurs in ianuarie
Un prim semn de intrebare este ridicat de seful Salvamont Sinaia, Nae Cojanu. “Pe vaile din muntii Bucegi, in ianuarie nu s-a organizat niciodata un astfel de concurs. De obicei, acesta se desfasura in martie”. De aici, o intrebare fireasca: “Cine a cerut cluburilor din tara sa participe la aceasta competitie?”.

Era pericol de avalansa?
Bineinteles! Presedintele Asociatiei Nationale a Salvatorilor Montani din Romania, Mircea Opris, se intreaba si el cine se face vinovat de producerea tragediei? “Organizatorii, in speta Cubul Armata, impreuna cu Federatia Romana de Schi-Alpinism. Concursul era cuprins in calendar, deci stiau de el. Trebuiau sa ia masurile ca atare. Nu au anuntat nici Salvamontul din zona sa fie pe faza. Era pericol de avalansa? Bineinteles, pentru ca inainte a plouat, dupa aceea a batut vantul, s-au strans mase mari de zapada care, la cea mai mica atingere, puteau sa declanseze aceasta avalansa. Asa s-a si intamplat”, ne-a declarat Mircea Opris care si el spune ca salvamontistii trebuiau instiintati.

“De obicei, trimiteau o hartie...”
Laurentiu Paraschiv, de la Salvamont Busteni, afirma ca echipa sa nu a fost solicitata sa asigure asistenta. “De obicei se trimite o hartie prin care suntem solicitati sa asistam la concursuri. Acum nu am primit nimic. In perioada asta se stie clar ca este pericol de avalansa.”


18 morti in 20 de ani

La o sumara trecere in revista a incidentelor petrecute pe Valea Prahovei in ultimii 20 de ani, constatam ca 18 oameni au pierit in avalanse. La Sinaia, in 1984, pe partia Papagal, s-au inregistrat doi morti; in 1999, pe Valea Pelesului - 4 morti. In Busteni, in 1984 - un mort pe Valea Malinului, in 1985 - un mort pe Schiel, in 1986 - doi morti deasupra Cabanei Caraiman, in 1996 - trei morti pe Valea Costilei, in 2004 - cel mai tragic bilant, 5 morti. In cadrul unor concursuri de genul celui organizat la sfarsitul saptamanii trecute nu s-a mai intamplat niciodata asa ceva. In cazul tragediilor enumerate mai sus, doar Politia Montana a fost cea care a investigat.


“Este o moarte violenta, pur si simplu”

Contactat de reporterii Antenei 1, Iulian Vaduvan, prim-procuror al orasului Sinaia, ne-a declarat: “Din punctul nostru de vedere, este o moarte violenta pur si simplu. Se fac investigat ii pentru cazuri de genul acesta, fie ca este un mort, cinci sau 20. Ancheta este aceeasi. Urmarim sa stabilim de ce s-a produs avalansa si daca este vreun responsabil”.

Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Emotie de toamnã
Nichita Stãnescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mã tem ca n-am sã te mai vad, uneori,
ca or sã-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sã te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sã se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mã apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

1. Cu cit un stat are o populatie mai numeroasa, cu atit posibilitatea acestuia de a recruta mai multe talente sportive este - logic... si teoretic, cel putin - mai mare.

2. Cu cit nivelul de trai al unei tari este mai ridicat, cu atit mai mult e de asteptat ca indivizii care-i alcatuiesc populatia sa aiba o constitutie fizica mai viguroasa, deci, si aptitudini sportive.

Acestea sint doar doua criterii pe care americanii le intrunesc, si - indiscutabil - sint in avantaj in comparatie cu Romania.

In ce priveste aspectul cu

"jucatorii de hockey(rusi, canadieni, slovaci), ce mai depasesc prin competitiile olimpice echipa americana atunci cind majoritatea locuiesc, muncesc si au familiiele in SUA"...

nu stiu la citi dintre reprezentantii lotului olimpic romanesc "Atena 2004" se aplica...


"Daca exista un singur EURO fara limite statale... ce-ar fi existenta unei singure echipe olimpice contra unui UGLY America? HE, HE, HE !!!"

- Si intr-o asemenea situatie "interesanta mea aplicatie" ar fi la fel de logica... (iar consecintele pentru America, "really ugly"!...)...

Eu cred ca femeile care critica mereu barbatii si se simt oarecum mai presus decat ei (discutii nesfarsite pe tema acestei "rivalitati" fara sens) sunt ele insele frustrate, cu probleme. La fel si reciproca cu barbatii care critica mereu femeile. Nu vorbesc de critica
de zi cu zi, din cuplul obisnuit (critica din iubire sincera in fond), vorbesc de cei/cele care fac asta in mod constant. Daca stii sa ASCULTI critica o SI intelegi. Macar o recunosti, pe urma incepi sa o tratezi…etc. (vezi subiectul despre defecte ;).

De ce zic ca sunt frustrate? Fiindca se compara mereu cu barbatii cand fac comentariile in cauza. De aici greseala. E ca si cum ar vrea sa fie ca barbatii (cu care se compara) da' nu reusesc. Feministele sunt asa si din cauza asta chiar ajung sa fie precum barbatul, fiindca se straduiesc sa fie ca el (luat de ele insele ca punct de reper...culmea culmilor...aici e vorba de un complex clar de inferioritate la mijloc). Feministele sunt cazul extrem.

Femeile sunt diferite de barbati, punct. Nu sunt nici mai presus si nici mai prejos, sunt doar diferite.
Femeia e mai emotionala (emotiva, sensibila etc.) decat un barbat fiindca asa a facut Dumnezeu lumea. Asta este. In femeie predomina partea emotionala si nu cea rationala. Nu trebuie sa tragi imediat concluzia gresita ca asta e ceva rau. Nu este. Nu inseamna ca daca rationalul din ea e pe planul doi - femeia e instantaneu proasta. Nici gand! Pur si simplu emotionalul predomina. O femeie poate sa fie si rationala cand vrea si asta nu implica neaparat pierderea feminitatii. Femeile nasc (tortura pe viu - si totusi nasc!), femeile au mai mare grija de copii, de parinti bolnavi etc. Femeile sunt mai atente la detaliile armonioase din lumea ce ne inconjoara (flori, armonie de culori, haine, etc.). Din cauza asta intuitia functioneaza mai bine la femei decat la barbati. E o chestie mai subtila la mijloc. D-aia se zice "intuitie feminina"... eu asa cred.

Barbatii sunt mai rationali, in ei asta predomina. Iarasi, asta nu inseamna automat ca nu pot sa si simta sau ca sunt "fara inima". O prostie! Pot sa simta - si inca simt foarte mult - insa nu se manifesta ca femeile, sunt diferiti. (Daca nu plang cu lacrimi adevarate si nu simt nevoia sa-si exteriorizeze dramele nu inseamna ca nu simt!). Rationalul predomina in ei fiindca asa a fost sa fie. Barbatii se duc la razboi (iad curat si totusi se duc fiindca altfel ar navali nebunii/dezaxatii/toti frustratii peste familia lor si i-ar omora pe toti). Barbatii castiga mai mult (de regula), barbatii sunt mai agresivi, dominanti, ambitiosi, razbatatori. Asta este adevarul. Barbatii au instinctele sexuale mai puternice si de aici dorinta de competitivitate mai arzatoare pe pamant. Nu e usor sa-ti reprimi instinctele de orice fel pentru nici un om (femeie sau barbat). Cine face asta e sfant (Isus, Budda etc.).

Daca nu ar fi diferiti nu s-ar mai cauta unul pe altul ca sa se completeze. Trebuie sa-i lipseasca unuia ceva si sa caute in altul acel ceva ...ca sa se simta implinit (ca om traitor in viata activa a societatii).

Si cu toate astea inlauntrul sufletelor lor, femeile si barbatii sunt mai asemanatori decat pare privind din afara.

P.S. Cele/cei care se complac in relatii si casnicii traumatizante o fac din inertie, frici, insecuritate, lipsa de bani (copii de crescut) sau perspective (singuratate). Dar asta e deja alt subiect si e prea delicat. Fiecare le stie pe ale lui...

Gigi2005

Nu am copii asa incat nu-mi permit sa-ti dau sfaturi vis-a-vis de educatia care ar trebui sa i-o proportionez fiului tau, insa daca tot ai creat ¨monstruletzul¨ gandeste la perspectiva in care si-ar putea castiga existenta din jocuri. Fie ca tester fie ca developer. ¨Profesionalizeaza¨-i viciul. Cu alte cuvinte, fa-l sa vada ca dincolo de inutilitatea pe care el o vede in examene exista niste etape peste care trebuie sa treaca, ( un examen de ¨capacitate¨ ca un upgrade de joc), pentru a trage intradevar foloase.
Daca e suficient de bun, inscrie-l eventual la competitii on-line, poate trece si de ele si ajunge la vreo finala europeana. Premile sint extrem de mari. Insa in nici un moment nu te lasa depasita de gest, si in nici un moment sa nu interpretezi preocuparile lui ca pierdere de control sau altceva. N-aduce nimic bun.

Cat despre televiziune, ca sa-mi exprim si eu parerea, trebuie specificat ca e facuta de oameni inteligenti, pentru oameni mai putin inteligenti.
Trainigurile jurnalistice impun precizarea ca jurnalistii de televiziune se vor adresa unui public a carei inteligenta se situeaza pe la nivelul clasei a V, VI-a. Pasul urmator e exprimarea clara subiect+predicat, si eventual mai vreun gaga, in cazul in care ne aflam in fata unui program de divertisment.
Ca si cand nu ar fi deajuns de trist, televizinea a incetat sa fie un mediu de comunicare autonom, ci s-a transformat incet incet in ¨suport de reclama¨si definitia ii apartine nu mai stiu carui parinte al marketingului modern.
Televiziunea e buna si rea. Are in principal trei scoli, una anglosaxona, una latina si cea americana. In aceiasi ordine de idei vor prima obiectivitatea sau pragmatismul, spectacolul latin galagios, sau violenta emotiva si cliseele emotionale.
Faceti astfel o comparatie intre BBC-uri, Rai-uri sau tot ceea ce e televiziune americana, in care vom include inclusiv copia ProTV.
Ultimele doua sunt impactante, si evident, cu foarte multi telespectatori.
Primele sunt prin definititie televiziuni educative.
O existenta fara televizor e imposibila, fie ca ambientador social cum spunea Cassandra, fie ca relaxant.
Cred ca totul se rezuma la control, preferinte, si o buna pregatire ulterioara ca si consumator, caci daca pentru a intra in televiziune se impun niste examene din ce in ce mai pretentioase, publicul a ramasa la acelasi stadiu mai sus amintit. Parerea mea

tablourile lui au chiar prea multa emotie, sunt elucubrante

stiu, zaraza :), cum spuneam, si Britney Spears imi da chiar prea multe emotii, dar... :))) In fond e cum spui, "de gustibus..."

ps Cred ca ma duc sa ma culc, c-am luat-o razna :)

sunt prima? am emotii. :-)
cred ca animalic e primul impuls. lupta e mentala. tine de strategii bine puse la punct in decursul anilor, jocuri cu reguli destul de stricte, putin (sau mai mult) teatru....

am emotii,nu-mi vine sa cred! sunt pt prima oara pe un forum.........ma straduiesc sa scriu lucruri "interesante".....ca tot vorbiti despre complexul de inferioritate..! cand am citit prima data tema forumului, prima intrebare care mi-a venit in minte: oare complexul de inferioritate nu poate fi,uneori cauza "dezvoltarii" grandomaniei?fiti indulgenti in comentarii,va rog...

emotie pt ca ma gandesc ca o sa primesc cadouri si o sa imi fie alaturi toti oamenii dragi...si melancolie pt ca ma gandesc ca a mai trecut un an din viata mea :d ;)

Dragul mieu...(iti scriu pe stilul vechi ca sa se inteleaga din prima ca dau sfaturi si ca , deci, nu e asa?, sunt mai batran),
Sarada e putin abstrasa si putin dedurizata, nu e decat pentru cei tari in simbolistica. Absconsul tenebros e belicos si deci metamorfozarea individualizata a cuvintelor, fie si peremtorie, daca e caduca nu e implinita visceral, asa ca intelege si tu, nu te pot ajuta la decriptare. Clar, nu?
...iar despre competite, o, nu! Nu am sa ma duelez cu nimeni. Vreau sa-mi castig locul prin munca cinstita si nu prin forta. Alexandra, draga de ea, dar si Andre29 draga de ea seasemenea, abia asteapta sa comunice cu noi. Pe cine crezi ca vor alege dintre noi doi? Raspunsul mi-e deja limpede ( experienta, normal): pe amandoi... De ce? Eh, miracolul feminin. misterul gandirii feminine...O sa iti desenez odata cand am pixul la mine cum vine asta. Pana atunci stai si ia notite, dar nu te simti vexat; amandoi am castigat simpatia celor doua frumuseti cu ochi verzi.

Cartea de capatai in ceea ce ma priveste, cea care mi-a marcat existenta cred ca este ABECEDARUL ! Prin ea am facut ulterior cunostinta cu nenumarate lumi, personaje, situatii, intamplari, informatii.

Urmatoarea a fost ARITMETICA, apoi un sir de carti datorita carora sunt ceea ce am devenit, toate legate de scoala si invatatura.

Carti mai fundamentale in marcarea existentei mele nu am intalnit.

Restul, functie de interese, dorinte, sentimente, senzatii, etc., m-au plimbat prin domenii formidabile, de la filozofie la stiinte exacte, de la fantastic la sentimental, de la solutii la punerea de intrebari.

Cum sa notific un autor fara sa-l mentionez pe altul ? Cred ca toate cartile (ce le-am terminat de citit) m-au marcat si au reprezentat ceva pentru mine. Chiar si cele cu continutul carora nu am fost de acord.

O carte este o lume. In fiecare zi prind viata cateva mii, daca nu mai multe, lumi. Ne-ar trebui un timp pe care nu-l avem in aceasta viata, doar pentru a lua cunostinta de toate cartile ca apar in lume. Deabea dupa aceea liberul nostru arbitru, subiectiv bineanteles, va "cladi" o ierarhie proprie aproape fiecarui din noi.

Nu am avut posibilitatea sa parcurg pana acum decat o infima parte din ceea ce este transmis prin scris. Dar asa cum se spune in competitiile sportive, importanta este participarea.

pai emotiile le tin in sertare, pe categorii!
tu nu ai? sertare, emotii, popcoarne, pitzilendere...:)
______________________________________
Dans ma tasse, le café reflète mes idées noires.

care-i legatura cu exploatarea ca nu suntem in sclavagism si nimeni nu ne obliga sa municm? suntem poate sclavii banului. unii ;)
1. sportivii care dau coltu' in competitii sufera deobicei de insuficienta cardiaca nedepistata la timp. are de-a face cu neglijenta si ignoranta cluburilor/antrenorilor/ parintilor.
2. chestia cu lucrat ore suplimentare fara discernamant e o gogorita americana ca sa suplineasca lipsa de eficienta. in germania nu se practica si produsele germane sunt de calitate mult mai buna. japonia e altceva- acolo e chestie de mentalitate, locuintele sunt foarte mici, si prefera sa socializeze la servici. n-aveti grija ca ei iau toate pauzele de ceai, cafea, pranz, tigara si barfa.
3. un sef bun eficient e ala care-si alege subalterni de valoare si de incredere, organizeaza munca in mod eficient si munceste cot la cot cu ceilalti, fara sa-i deranjeze.ramasul peste program e praf in ochi - dovedeste lipsa de siguranta pe plan profesional.

ps - orele suplimentare sunt efective doar in cercetare (R&D). dar nu mai mult de 5-10 pe saptamana in si munca relaxata in rest (ceai cafea, internet, cafeneaua.com, etc. :))
eu sunt in categoria de la ps...

Frica de moarte e cumva plantata in noi de la nastere. Ea exista ca o protectie la autodistrugere. Sigur ca putem depasi aceasta stare unii mai greu altii mai usor. Eu spun totusi ca, de fapt, noi trecem prin viata si mergem undeva intr-o stare de evolutie superioara (sau inferioara? :D). Asadar de aici emotia...CE E DINCOLO?. Daca ne gandim ca "nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma" ne putem gandi ca, firesc, corpul se distruge iar sufletul e folosit la a trece la o stare superioara.

Trufia unui covrig traieste sau moare cu nivelul celui care-l mananca. A o defini ca pe o marime, ignora posibilitatea asemanarii covrigului bunaoara cu orzul, atunci cand e mancat de o gasca (nu gashca!)
In anumite situatii, trufia covrigului trebuie ca este justificata de cainele pe care-l tocmai il manipuleaza, crescand daca e un Saint Bernard si scazand in cazul unui Chihuahua.

Armonia ventuzei este data de solist: Daca acela intoneaza melodii din tezaurul nesfarshit al miscarii manelice atunci armonia e una, iar in cazul muzicii rock, e alta.
Un potrivit exemplu a fost cenaclul flacara, unde armonia a jucat un rol primordial, invatandu-ne ca o ventuza poate umple stadioane.

Aia cu rasaritul e simpla: Cineva a decis odata ca apusul marcheaza sfarsitul unei zile. A facut-o cu scopul express de a limita zilele de lucru, dar a lasat un apus pe zi nelucratoare, pentru ca oamenii sa se poata orienta.
Pe urma a venit globalizarea (nu asta de acum!!) si impreuna cu ea oamenii de afaceri care au inventat rasaritul, pentru a marca inceputul zilei (tot de lucru, ca asta-i interesa si pe ei in primul rand).
In final au venit politicienii si au decis sa mute in fiecare primavara si toamna limitele inceputului si sfarsitului zilei cu o ora. Au sustinut ca asta ne ajuta tuturor, evidentiind aspectul ca limita de inceput e vara mult dupa rasarit.
Sigur ca oamenii - pe-atunci mai credeam in politicieni - n-au pus problema ca toamna si mai ales iarna, marcajele in discutie lungesc ziua incepand-o inainte de rasarit si terminand-o mult dupa apus.
Si asa s-au nascut orele suplimentare...

START este un imperativ. Unii folosesc un pistol pentru a-l da, altii o armata, cum a fost bunaoara la startul democratiei in irak.
Si pana la urma, startul este in mod gresit interpretat ca inceput al unei actiuni: Tot atat de bine ar putea fi localizat la mijloc (de ex. intre antrenament si competitie), sau la sfarshit, ca in cazul sportivilor care se antreneaza ani de zile pe banii sponzorilor si la antrenamentul de incalzire dinaintea competitiei sufera o intindere.
Ca punct de plecare, startul poate fi interpretat la aceasta conferinta, unde n-am avut timp pentru antrenament inainte de a scrie. Dar gasesc, ca am reusit si asa sa dezvolt teorii de numa' numa'...

Ideea e muza, sperantza sau vis, o astepti, te cuprinde, te obsedeaza, te muncesti s-o prinzi, sa-i dai contur, sa-i insufli viata, o cresti, o ocrotesti, o cizelezi, investesti in ea emotie, putere, timp si viziune, esti legat de ea prin mii de clipe in care ti-a dominat gandurile, mii de clipe in care te-ai lasat cu drag subjugat, mii de clipe in care ai insotzit-o cu bataile inimii, te umple pe rand de triumf, de amaraciune, de indarjire, si iara de triumf, te invata sa te lupti, sa renunti, sa cedezi, sa fii inventiv, intuitiv, competitiv, iti da siguranta, voce si egoism, iti ia suflarea, simtzirea ti-o acapareaza, visul ti-l naruie renascandu-l in favoarea ei, te incovoaie, te ridica, te smereste, te taraste, te impinge, te imbranceste, te chinuie, te lumineaza, te face sa traiesti zece vieti si sa mori noua mortzi, te leaga de stalpul infamiei, te lasa in bataia roshiilor, te umileste, te pedepseste, te face rezistent, te sapa, te desparte, te ademeneste, te trazneste in moalele capului, face cu tine ce-i place si rade in hohote vazandu-te la picioarele-i desculte si plina de bataturi de la mangaierile tale...

Dar n-am auzit - sau citit - de nimeni care a avut o idee si a regretat altceva, decat ceea ce n-am pomenit: Ca n-a trait s-o vada implinindu-se.

Si nu-i adevarat ca ideile au devenit mai putine.
Doar monogramele.
Sau poate doar valoarea monogramei?

as spune si io ca Intruder, (da n-am bani de copyright) deci: mai bine uda de emotie decat flescaita si fara suflu.
Tinem pumnii pi bara (aia de rupe chishoare) si "fir intins" sau daca iti place "in cullo di ballena" sau "in bocca al lupo".....

In spatele Napoleonului a fost si o Josephina....deci? maretie si decadere...

acuma ca mi-a trecut emotia (da dom'le microfonul!!! asa. hmhhhmm)

concursul va fi inedit, va fi o competie de inteligenta si umor. imi iau libertatea de a dezvalui un mic secret. domnilor, sper ca se va gasi cineva sa ma salveze de un eventual linsaj din partea colegelor de juriu? ;;)
deci concursul nu numai ca se bazeaza pe un concept nou, dar va fi unul extrem de masculin, in sensul bun al cuvantului.