comentarii

Esee


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Iisus, pacatele noastre si constiinta - de ninel la: 13/10/2003 11:18:34
(la: Sensul vietii pe Terra)
Chestia cu "Cu fiecare pacat mai batem un cui in mana lui Hristos" m-a dat gata. E mai puternic ca mod de control chiar decat pacatul initial. Daca eseul pe tema Iisus in credinta ortodoxa si catolica de la http://www.plasticsusa.com/ortho/contisus.html este cat de cat corect, atunci, dupa credinta ortodoxa, Iisus doar ne-aratat cum sa ne apropiem de Dumnezeu si nu constituie de fel vre-un "voodoo doll perpetuu" pentru toate pacatele noastre de zi cu zi. Tot din eseul mai sus numit, eu inteleg ca in credinta catolica, Iisus a avut un rol mult mai limitat, acela de a sterge pacatul stramosesc.

Deci, in care credinta crezi ca se aplica acest "eternal guilt trip" ce-l conjuri?

Pentru claritate, eu cred ca distinctia dintre bine si rau vine din launtrul nostru si fiecare poate sa decida singur-singurel ce-i drept si ce nu e, fara "indrumari" din partea altcuiva. Daca noi oamenii nu ne-am nascut cu o constiinta ci una ne trebuie indesata in dovleac prin manipulari psihologice, atunci omul nu are suflet ci o tabula rasa pe care trebuie scris pentru a-i da viata cu adevarat. Cei ce se bazeaza pe surse externe pentru a le indruma viata, nu se uita indeajuns de adanc in sufletul propriu, se autoamagesc sau ignora constiinta. Numai copiii si cei slabi la minte au nevoie de reguli externe pentru a le suplini lipsa sau lacunele de constiinta.

Acuzatii de genul "Cu fiecare pacat mai batem un cui in mana lui Hristos" nu fac altceva decat sa ne indeparteze de constiinta proprie prin scoaterea in relief a unui efect extern al deciziilor noastre, implicit deci, prin lipsa apelului direct la constiinta.


#1169 (raspuns la: #1124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dincolo de definirea conservatorismului - de nechitoaia la: 17/02/2004 10:21:39
(la: Supoziţii ale gandirii conservatoare)
In primul rand as vrea sa spun ca sunt de acord cu multe dintre afirmatiile eseului, insa as vrea sa exprim cateva nedumeriri.

Sunt de acord cu respingerea ideologiilor rigide, explicative. Totusi, nedumerirea mea e bazata pe o afirmatie morala” exista lucruri (si aici vorbim despre teoriile politice) interpretabile in directia binelui sau a raului, indiferent de intentia initiala a autorului”. Altfel spus, exista in trasaturile conservatorismului astfel de scapari interpretabile? In fond, acest scepticism moral se suprapune peste scepticismul conservatorilor: nici o sentinta a priori nu este valabila pana cand experienta comunitatii nu o valideaza. Modul cum acest scepticism se poate intoarce impotriva teoreticienilor conservatori poate fi urmatorul “ nu poti sa teoretizezi ceea ce ai definit initial drept o suma de practici cu surse cu surse imperceptibile si imposibil de redat in maniera explicativa”. Odata traditia, memoria si implicit identitatea pierduta, incercarea de a o conserva se poate oare face altcumva decat cu mijloacele rationalizarii, legate firesc de pretentia de obiectivitate? Imi imaginez spre exemplificare un conflict intre doi indivizi. Traditia ii da dreptate unuia dintre ei, celalalt nu e silit sa se supuna, pur si simplu pentru ca nu recunoaste aceasta traditie. Urmarea ar fi aceasta: pentru a se impune, traditia trebuie sa se solidifice, sa isi defineasca originile incerte, accumulate, si sa se constituie pana la urma tot intr-o ideologie, o teorie unitara.

Conservatorii sustin ca identitatea individuala nu se poate constitui in afara societatii. Dumneata te distantezi de asemenea atat de “ utopiile individualiste” pe de o parte, cat si de statul asistential, pe de alta parte. Mie mi s-a parut ca descrierea practicilor in cadrul comunitatii, a raporturilor “ organice” intre membrii ei expuse in defavoarea raporturilor dirijate, clare, construite de la un grad zero, seama foarte mult cu argumentarea unui libertarian classic, L. Mises, impotriva planificarii socialiste. Acolo este vorba de un argument economic cuprinzand insa, in profunzime, un argument social asemanator, mi se pare, argumentului conservatorilor. Aceasta imi aminteste de un paragraf din editia a IIa a Omului Recent. Acolo, un fragment argumenteaza ca Hayek ar putea fi considerat astazi un conservator...


Ajung astfel la urmatoarea nedumerire: in final, care e raportul atunci dintre stat si societate, daca nu este unul asistential, si nici unul minimal? Si economic, care este raportul dintre conservatorism si capitalism? Capitalismul subantinde, de buna seama, o teorie individualista, si o balanta net pozitiva a drepturilor fata de obligatiilor.

Cu amicitie,
G. Nechitoaia
un prim raspuns - de Mihai D. la: 17/02/2004 16:02:12
(la: Supoziţii ale gandirii conservatoare)
Ma simt flatat de atentia pe care ati acordat-o eseului meu, cu intampinari precise si cu dileme pe care marturisesc ca si eu le incerc.
Voi incerca sa punctez cat pot de riguros problemele pe care ati avut amabilitatea sa le ridicati:
1. "scaparilre interpretabile" de care vorbeati exista in fiecare doctrina politica, doar ca gandirea conservatoare are un comert mai bun cu precaritatea, ea recunoaste ca raul este o chestiune extrem de reala, ca inteligenta este o raritate (chiar si la oamenii inteligenti, care nu sunt constant destepti), ceea ce nu inseamna ca logica (,) conservatoare cultiva ambiguitatea intre bine si rau. Aceasta ambiguitate exista in realitatea efectiva a zilelor noastre si a avea un raport realist cu dificultatile distingerii dintre bine si rau , cred, este o calitate.Pe scurt, conservatorismul nu incurajeaza ambiguitatea dar o recunoaste si evita sa prescrie foarte tusat distinctii forte intre bine si rau. Aceste distinctii poate exista, dar nu cred ca este igienic sa le postulezi. Au facut-o altii, precum marxistii sau jdanovistii epocii negre sovietice. O aperceptie fidela a realitatii presupune circumspectie si prudenta, asta cred ca face conservatorismul;
2. vorbiti in al doilea rand de memorie si identitate pierduta;asta marturisesc ca este si pentru mine o imensa problema: cum refaci cultura memoriei dupa o trauma istorica mutilanta? cum recapacitezi energiile colectiva si individuale in reconstructia acestei memorii? Dar nu cred ca reactia la pierderea de care vorbim este unilateral constructia unei normativitati rationale; nu cred ca "recunoasterea traditiei" de care amintiti dvs. se poate face (dupa dilutia ei) doar pe calea discursului rational si procedural; pe de alta parte cred intr-o refacere a traditiei dupa o indelungata trauma, cazul comunismului fiind aici mai mult decat un exemplu. Dar ceea ce am intentionat sa sustin in textul meu este acest lucru: ca transmiterea comunitara a unor date apartinand memoriei colective si traditiei nu se face pe cai imediat rationale, transparente rational, jocul semnificatiilor in marele joc social urmeaza cai netranscriptibile procedural; sunt multiple rationalitati nicidecum una singura;
3. Von Mises ca si Hayek sunt promotorii, intr-adevar, al unei dimensiuni a gandirii conservatoare; ei, in modernitatea tarzie, au fost preluati si de libertarieni, ceea ce ar putea parea un paradox, dar nu este: conservatorii nu sustin de pilda statul minimal ci statul limitat, ceea ce este altceva;statul limitat este acela caruia i s-au pus granite constitutionale puterii sale potentiale, cel caruia i s-au limitat din capul locului posibilitatile abuzive de extindere a puterii, dar el--in gandirea conservatoare--ramane un reper, o sursa de stabilitate si siguranta, un garant al continuitatii si al memoriei comune, un paznic al institutiilor si-al dreptului raport intre ele.
4. raportul capitalism-conservatorism are ca supozitie comuna acordul institutional asupra sferei individuale, singura datoare sa-si construiasca prosperitatea (statul conservator nefiind unul asistential). Doar insul poate concura pe piata iar proprietatea este valoarea fundamentala pe care se intemeiaza ambele. Ceea ce le desparte este ideea de piata totalmente libera, in care doar comportamentul economic furnizeaza normele uzitate. Conservatorismul apreciaza ca o atare unilateralitate este reductiva si pune in umbra alte dependente pe care indivizii le recunosc: valorile comune, practici nationale, relationari intersubiective ale actorilor economici. Comportamentul nu este niciodata liber in sens deplin si niciodata conturat strict de interese economice. Iar utopia pietii perfect libere este (acum, in epoca multiculturalismelor dar si a resuscitarii extremismelor nationaliste si religioase) usor stranie.
Inca o data multumiri pentru promtitudinea de care ati dat dovada dar si pentru pertinenta si atentele dumneavoastra observatii.
Cu stima Mihai D.
#9865 (raspuns la: #9784) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da. sau nu. - de (anonim) la: 28/02/2004 15:15:07
(la: Jurnal intim)
ash vrea sa dau un comentariu inteligent. asha ca stau sa mai ashtept, ca sa-mi treaca aceasta pornire. ma cam distrage a x-a reluare a unui interviu cu celebrul coelho de la televizor. el vede chestii profune :). cred ca am sa-l sting.

am luat-o se pare pe aratura cu acest comentariu (a se remarca introducerea cuvantului "acest" pt. evitarea cacofoniei)..

ceea ce am vrut sa spun e: mi-a placut eseul
Tardiv, dar.... - de Hypatia la: 16/03/2004 09:51:57
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Parerea mea se bazeaza pe invatatura crestina: Exista mai multe feluri de singuratate, dar fiecare fel are cuvinte care reflecta felul respectiv de singuratate: anahoretii (ascetii) nu sunt singuri, ci se retrag in singuratate, si acesta nu este felul propriu de a fi al omului ca fiinta sociala: "A vazut Dumnezeu ca nu e bine sa fie omul singur" (Facerea), astfel ca si ascetii se aduna in obsti manastiresti si se numesc monahi.
Exista si retragerea celui ce-si dedica o parte a vietii unei misiuni: de la pictorii medievali, care se retrageau pentru a se pregati pentru pictarea bisericilor, pana la misiunea armata sau sportiva (vezi cantonamentul), dar nici aici nu-i vorba de singuratate. Singuratarea, pronuntati-o va rog, lent, cu voce tare, este ecoul unui hau, prea adanc, pe masura pacatului care ne arunca acolo. Aici vorbim, intr-adevar, de maladie spirituala. Cel mai explicit mod de a demonstra acest lucru, gasiti in lectura eseului despre singuratate, din "Teologia enclavelor", a parintelui Buga.
cand voi reintra in posesia ei, va voi cita pasaje largi, de o frumusete extraordinara. Parintele spune ca singuratatea in doi e penibila, fara nici un inteles. dar cat de des se instaleaza in cuplurile moderne, care nu doresc sa aiba copii, care nu inteleg ca implinirea cuplului este copilul/copiii.
Iubirea si cautarea adevarului - de ionel la: 22/03/2004 15:25:23
(la: Nevoia de oameni)
Agreez oarecum cu eseul tau, dar consider ca ai uitat sa mentionezi un lucru important si anume ca unii incearca sa transcendeze natura lor umana, si in unele cazuri chiar atractia asta instinctuala fata de aproape (ex. calugarii, ascetii). Transcendenta nu este neaparat opusa iubirii aproapelui, putand fi chiar ortogonala sau suprapusa, dar poate fi coplesitoare si mult mai benefica decat orice iubire pamanteasca.

Unii cauta transcendenta in religie si putini o gasesc. Altii o cauta in cultul adevarului (daca poate fi numit astfel), sau/si in deconstructia miniciunilor ce ne invaluiesc de la nastere. Care este adevarul despre om si rolul lui in univers? Asta este ceva ce iti poate usor consuma viata. Setea de cunoastere e o iubire a adevarului, iubirea omului ca idee nu ca intruchiparea defecta ce este.

La urma urmei, iubirea pamanteasca si nevoia de oameni sunt foarte probabil la randul lor doar paleative, recunosc mult mai presus decat consumerismul sau adictia de putere.
??? - de Petre Buzoianu la: 24/03/2004 14:19:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ara
Sa intelg ca asta ese singurul argument pe care il ai ?

Petre Buzoianu
#12757 (raspuns la: #12754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am cam chiulit pe cafenea si - de Arcturus la: 30/03/2004 11:37:07
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
Am cam chiulit pe cafenea si vad ca s-au strans cam multe mesaje. Nu va scriu fiecaruia in parte asa ca dau un mesaj pentru toti.
Inca o chestie, m-am hotarat sa renunt la politeturi, nu va cunosc pe nici unul si nu stiu daca meritati toti un titlu de "domn" asa ca o sa va tutuiesc pe toti fie ca va place sau nu. (sa nu considerati asta lipsa de respect din partea mea)

MIRAMASH - nu vreau ca asta sa sune agresiv, dar O spun pentru a nu stiu cata oara si cred ca ultima: nu ma deranjeaza atat de rau ca mi se reproseaza lipsa de experienta de viata, cat ma enerveaza atacul asupra ideii mele prin propria-mi persoana. Desi foarte bine intocmit nu sunt de acord in anumite privinte cu asertiunea ta. "viatza ne face mai intz.. aproape era sa spun intzeleptzi". Pai viata chiar ne face mai intelepti, atata timp cat exista o inteligenta care sa o sustina, nu am cum sa il compar pe Mircea Eliade la 70 de ani cu bunicul meu la aceeasi varsta. In ceea ce priveste popoarele fara istorie si "istovite", istovite de ce anume, de prea multe esecuri? Nu ai cum sa compari tumultul istoriei Germaniei cu piuitul Bulgariei.

TOMBOLA- daca tu crezi ca eu arunc cu patetisme nationaliste nu ai decat. Nu vad nici o provocare in a discuta cu tine (asta nu e o jignire ci o constatare).

DINU LAZAR- Nu stiu daca iti bati joc de mine prin chestiunea tribunalului dar iti promit ca o sa o fac, nu stau in Bucuresti ci printr-un orasel de prin Prahova, o sa fac o vizita candva unui tribunal din Ploiesti, macar pentru a mi-l intalni pe cel mai aspru critic. Oricum va mai dura pana acel eseu va aparea pe cafenea, sunt totusi a12a, iar termenul limita de bac si facultate se apropie, fiecare ora este pretioasa. Oricum am folosit foarte mult din timpul meu pentru cafenea (desi a fost bine folosit, nu am fost tocmai practic pentru perioada asta a anului). Insa repet, o sa aduc eseul ala.

Cat despre voi care ati fost de acord cu mine sau m-ati apreciat, mi-e teama ca acum sunt facut responsabil pentru increderea voastra.
#13036 (raspuns la: #13025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nici curentul electric nu l-a vazut nimeni... doar efectele lui. - de rational rose la: 26/05/2004 13:15:25
(la: Despre adevar si minciuna)

ADEVAR - MINCIUNA



Foarte frumos si 'adevarat' eseul, dupa mintea mea relativa...


Conceptia noastra despre viata si univers se reflecta in conceptia despre adevar.


Daca credem ca am aparut la intamplare, atunci si creierele
noastre au aparut la intamplare; la fel si ideile noastre. Adevar/Bine este
ceea ce ne place la un moment dat iar Minciuna/Rau este ceea ce ne deranjeaza
(tot la un moment dat, in clipa urmatoare se poate schimba). Totul se reduce
la simturi, desi ne pretindem superiori animalelor. Nu exista nici Adevar, nici
Morala. Si nici nu conteaza ca nu exista.


"Nu exista nimic sigur, nici macar aceasta.", spunea un filozof in
urma cu peste 2000 de ani.


Exista totusi un mare adevar, care nu poate fi contestat de nimeni:


TOTI MURIM.


Desi muritoare, fiinta umana si natura exista datorita unor
procese fizice, chimice si biologice reglate incredibil de fin. O abatere
aproape infinitesimala a anumitor constante ar duce la dezintegrarea lumii pe
care o cunoastem.

Desi murim, avem in fiinta noastra aceasta dorinta dupa absolut, dupa adevar
si dreptate, chiar daca ea difera de la individ la individ. Avem o constiinta,
pe care tot incercam s-o pacalim si s-o reducem la tacere. Iubim. Avem urme
mai adanci sau mai superficiale de Morala. E greu de acceptat ca niste fiinte
morale (cat de cat) au putut lua nastere dintr-un univers amoral. Daca procesele
fizice, biologice, chimice, nu permit abateri aproape infinitesimale, oare n-ar
fi normal sa credem ca si Morala si Adevarul sunt la fel de exacte?


Spunem ca Adevarul este relativ, pentru ca e foarte convenabil
sa fie asa...


Daca credem ca am fost creati dupa "chipul si asemanarea"
unui Creator care a putut sa regleze atat de exact tot Universul, inseamna ca
acest Creator are acea viziune globala asupra lumii care sa-i permita sa evalueze
ABSOLUT OBIECTIV ADEVARUL. Caci Adevarul Absolut implica Obiectivitate
Absoluta
.

Mai mult, daca El a creat lumea noastra, este in afara ei si nu depinde de ea:
deci poate sa evalueze Adevarul despre ea. Cu mintea mea nu pot sa-mi validez
absolut mintea mea, cu stiinta noastra nu putem evalua in mod absolut stiinta
noastra, daramite lumea noastra sau Universul; nici un sistem nu se poate valida
prin el insusi.


Doar prin apropierea de Absolut putem accede la Adevarul
Absolut.
Nu ne putem apropia de acest Adevar Absolut atata timp cat
tinem cu dintii de acest adevar relativ individual care ne ofera scuze
pentru toate abaterile de la Adevarul Absolut.


P.S. Falsificarea minciunii produce o alta minciuna. Falsificarea este o minciuna
prin ea insasi. Ea ne poate face sa nu mai stim care e falsificarea, care e minciuna si mai ales care era 'adevarul' initial. Mai ales dupa o falsificare a falsificarii minciunii...




Sentimente de-astea de neputi - de alexbrie la: 03/08/2004 13:37:04
(la: Pisicutza in dilema...)
Sentimente de-astea de neputinta, plictis, "spleen", samd, avem cu totii din cand in cand; fac poate parte din natura omului modern; solutii universale nu exista, desi "sistemul" incearca sa ne convinga de asa ceva: bagi tv in tine pana la uitare, asculti muzica doar-doar nu mai apuci sa iti auzi gandurile, faci shopping pana golesti mall-ul sau te alaturi unor distractii ceva mai "extreme", croite pentru segmentul tau de varsta (boungee, roller, surf, samd).
Pe tema asta, a insuficientei vietii moderne, am citit foarte recent eseul anarhist "the Unabomber manifesto" (disponibil pe net, desigur); daca ai rabdare sa sari peste pasajele extremiste, ai sansa sa dai si peste o analiza destul de completa, desi nu originala, a conditiei generatiilor noastre; de fapt exista un intreg curent de gandire, analizand problemele, insatisfactiile si visele omului modern: Generatia X (iti recomand wikipedia pentru m multe detalii).
Ce vreau de fapt sa zic este ca nu exista multe scapari; nu exista retete ale sensului vietii, nu exista retete pentru fericire sau macar implinire. Tot ce poti spera este sa "iti treaca" (pentru a scapa de apatie, am descoperit ca un somn lung si odihnitor face minuni), sau mai ales, sa iti afli poate menirea; pana atunci insa, trebuie sa te impaci cu chinul.


Fara rautate iti mai zic ca in prezent mult prea multi oameni se cred "unici", "deosebiti", "ciudati"; isi plang de mila datorita propriei "bizarerii", iar asta ii face cu atat mai comuni; parerea mea e ca oamenii cu adevarat "deosebiti" sau "ciudati" sunt din ce in ce mai rari; este o lege statistica :)
boldis - de Radu Herjeu la: 11/08/2004 16:42:44
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
Nu stiu ce manipulez eu si nici nu stiu de ce nu ati raspuns comentariului meu, eventual cerandu-va scuze pentru gresita citire a eseului. Nu stiu unde proiectez, si ce, dar stiu ca vorbesc tare si raspicat despre Romania. Chiar si aici. Se pare ca-mi cereti sa fac exact ce va deranjeaza cel mai tare. Ca-mi permit sa-mi iubesc tara si sa fiu mandru de cei care s-au nascut aici. Natia romana n-a fost distrusa de comunism. Natia romana a fost distrusa de cei care au tinut-o in bezna intelectuala. de cei care, autoproclamati elita spirituala, isi consuma preaplinul frustrat ba la Paris, ba pe la Inalta Poarta, ba prin crasme, in timpul comunismului. Aceiasi care astazi, din jeepuri, se plang ca nu se vand cartile publicate de editurile lor multimiliardare si ca tinerii sunt niste ratati.
Orgolii patetice! Poate toti avem orgolii patetice atunci cand ne credem in postura de a ne permite sa ne injuram tara sau de a o desconsidera. Sau cand ii punem la zid pe cei care mai au curajul azi sa sustina public ca sunt mandri de ea!
#19585 (raspuns la: #19567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am ales? lool - de mrd la: 19/08/2004 16:16:49
(la: Vreau dreptul de a fi un ticalos)
Spuneti ca am 'ales involuntar' sa traiesc in societate. Pe langa faptul ca nu stiu ce inseamna sa 'alegi involuntar', va pot spune cu siguranta ca nu am ales in nici un fel. Mi-a fost dat. Nu ma deranjeaza catusi de putin acest lucru. Decizia aparitiei mele nu mi-a apartinut si nici nu avea cum... asa ca nu pot uri lumea pentru ca m-am nascut in ea. Si nici pe parintii mei... N-aveau de unde sa stie daca o sa-mi placa sau nu.

Disputa legata de fumat este cauzata de simplul fapt ca nu sunt intrutotul de acord cu modul de definire al spatiului public. CINE te obliga sa mananci intr-un restaurant unde se fumeaza????

Ajungi in societate fara sa poti controla acest lucru. Apoi societatea se straduieste sa iti insufle niste valori si reuseste acest lucru intr-o masura mai mare sau mai mica. Exista posibilitatea ca tu sa iti dezvolti un set de valori care vine in profunda contradictie cu cele ale societatii (exceptand cele din ultimul paragraf al eseului) si asta nu este o ineficeinta a societatii (cel putin nu petnru mine). Ceea ce vreau sa zic este ca mai degraba societatea are o datorie fata de tine (de vreme ce ea a incurajat doi membri ai ei sa te aduca pe lume) decat tu fata de societate. Si societatea ar trebui sa-ti ofere posibilitatea de a-ti dezvolta propriul set de valori (inca o data, cu limitele din ultimul paragraf). Si daca valorile takle sunt aiurea, atunci respingerea ar trebui sa vina individual, prin refuzul indivizilor de a interactiona cu tine, si nu sub forma unei legi.

'fiecare cu tara lui...' nu trebuie sa aveti prieteni negri. tot ce trebuie sa faceti este sa puteti ptrece pe strada pe langa ei in mod civilizat.
#19979 (raspuns la: #18202) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sfintsenia - de AlexM la: 05/09/2004 16:10:15
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Ma intreb daca "sfintsenia" are ceva de a face cu "asfintsitul". Din cate stiu io, "sfânt" in lb. româna este considerat a veni din slavul "sventu" ( ceea ce e fals dpdv fonetic deoarece orice s+labial ( labial= exceptie cand labiala e si consoana muta cum ar fi "p" si "f"), lichid, consoana sonora) a dat un "z" in Româna conform : zvânta ( din s+vânt), zvarluga ( s+vârluga)= etc.
Cuvantul latinesc l-am pastrat in Sân ( < sânt, Sân Nicolau, Sân Gheorghe) sau in sta (Stamaria).
Amu, asfintsi ese considerat de cartile de specialitate ca fiind intradevar compus din a + sfânt. Daca e asa, ce se intselegem? De ce sa fi dat omul vechi o denumire pentru un cuvant care inseamna " a termina" de fapt ( apune, incetare) legata de cea de sfânt? Sa aibe sfintsenia ceva de a face cu "terminatul, sfarshitu, apusul"? Sa insemne oare aceasta sfintsenie de fapt atingerea unui apogeu si ca atarea terminarea unui ciclu? Este speculativ ceea ce ma intreb, dar poate foarte probabil. Voi ce parere aveti vis a vis de termenul sfânt si asfintsit?

Cu stima,

AlexM
#21104 (raspuns la: #21030) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
k - de Belle la: 09/09/2004 01:36:30
(la: Barbatul roman din diaspora)
ma duc sus sa trag un fum pana atunci ca si-asa si Destin pana compune eseul mai dureaza nitel, pana atunci vad ca tot numai noi doua dam din dejte pe tastatura ;)

p.s. stai ca-mi canta masina, trebuie s-o reincarc cu alte rufe
#21441 (raspuns la: #21440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ptr. cafegii........ & Parerea mea - de Dinu Lazar la: 25/09/2004 15:13:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu prefer sa fiu injurat - ma rog, injurat vorba vine, asa se exprima el, mai violent, ca omu` a facut rugby - de unu` care a stat in umbra fotografiei citeva zeci de ani si a dus shapca lu` Breson decit de o fiinta care nu agreeaza decit poze cu muci si organe, si am numit aici o fiinta care oficial e curator de fotografie in Ro.

La AAF, am avut multi amici care imi spuneau ba, io nu mai vin acolo ca e unu` Pandele care imi critica pozele de imi vine sa arunc aparatele.

Cred ca orice se zice despre o opera de arta - de bine, de rau, in sus si in jos- e o chestie pozitiva si laudabila.

Rau e cind nu se zice nimic, cind eseul sau lucrarile nu spun nimic si cind nu mesteca nimic linistea din borcanu` cu creatie, creatori si critici.

Si la mine Dl AP a gasit de nenumarate ori prilejuri - poate intemeiate, poate nu - sa dea cu sageti, pietre, vorbe si pareri; dar eu socot ca asa e bine si firesc sa fie, si daca un proiect rezista contrar celor disecate, bravo mie, si daca omul are dreptate, uite ce bine, macar nu am consumat mai multa energie in directia aia inutila.

Nu spun ca in cazul imaginilor care au stirnit discutia - si au mutat si contorul de trafic, ceea ce cred ca e foarte bine - modalitatea de analiza a domnului AP e un optim, si nici nu cred ca domnul PB a vrut sa jigneasca cu intrebarea domniei sale; mai important in acest stadiu al dezagregarii ideii de breasla mi se pare sa fim impreuna indiferent de micile sau marile diferente dintre noi sau de criticile mai mult sau mai putin intemeiate.

Cred ca in Ro se petrece un fenomen de pe urma caruia orice fotograf amator sau pro va suferi; lipsa de coeziune a breslei face sa apara multi neica nimeni care deranjaza orchestra, clienti tzepari care platesc putin sau de loc, pseudo artisti care umfla potul si iau caimacul la putinele fundatii care mai dau bani pentru arta, editori de imagine imbecili pe la reviste, clienti si redactori care vor o treaba ieftina si nu una buna, si as mai putea continua pina miine.

Ca cineva dinauntru spune ca nu-i place ceva, e foarte bine, indiferent ca are sau nu drepate.
Creste traficul, gradul de penetrare al numelui in sinapse creste, si valul care ramine e mai degraba pozitiv decit negativ.
Esential este sa raminem impreuna, sa aratam unuia ca se insala sau nu in timp, nu sa ne suparam fiecare si sa ne luam jucariile si sa plecam de fiecare data.

Spre deosebire de ce se intimpla la noi, iata ce ii preocupa la ora asta pe fotografii englezi - si ceea ce ar trebui sa ne preocupe si pe noi, daca am avea putin mai multa elasticitate si ceva dorinta de a ne manifesta ca o breasla de creatori maturi:

I believe the greatest danger facing photographers is the lack of appreciation of what professional imaging should be in terms of quality and creativity, and what it can do for the client. When the general public is being bombarded with ever increasing amounts of hype that this or that digital camera/printer will make them a pro, eventually they start to believe it.

Take the above and tie it in with the ever decreasing number of knowledgeable "commercial" buyers of our services and you have a recipe for the steady decline in expectations and thus demand for quality work.

It's down to every one of us to always present a professional image in the way we carry out our business, and to seize every opportunity to demonstrate to our clients, and those we meet that there is still a place for professional imaging. Digital has only changed the way we work, it does not of course remove the need for talent, continual learning, dedication and at times bloody hard work.

Asa ca eu zic sa raminem impreuna si sa explicam - dovedim - incercam - realizam - visam ca suntem o entitate, fotografii romani, nu niste copii care ne suparam una doua fiecare cu fiecare.
Astia suntem, si numarati de la stinga la dreapta, si de la dreapta la stinga, si de noi depinde sa aratam ca totusi suntem, asa cum dovedesc cei ce scriu in engleza mai sus ca sunt.

#23361 (raspuns la: #23358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Incercand sa -mi expun si eu - de gabriel.serbescu la: 27/09/2004 19:48:32
(la: Cine conduce lumea?)
Incercand sa -mi expun si eu o parere, am realizat ca iasa un eseu.
Cu tot respectul pentru initiativa lui Florin, l-am publicat ca atare. Nu am in vedere crearea unei noi conferinte ci doar expunerea unui minireferat anex. Eseul se numeste chiar asa: ¨Cine conduce lumea¨ parafrazandu-l astfel pe Florin. Probabil ca acum se afla in stadiu de publicare.
Multe salutari
Tot respectul - de Hypatia la: 05/10/2004 19:09:01
(la: Despre ascetismul unui internet-cafe si eroismul cotidian)
pentru eseul d-voastra, domnule Ciubotaru
cred ca ar trebui sa toti cafegii sa-l citeasca la intrarea in Cafenea. Probabil ca dupa citirea lui, ar exista mult mai putini oameni care sa se supere, sa se enerveze sau sa scrie replici acide!
De asemenea, propun sa-l tipariti intr-o revista/ziar cu tiraj cat mai mare, ca sa aiba acces la el si cei care nu intra in retea. Ma ofer sa vi-l public intr-unele reviste bacauane. Ce bine ar fi cada oamenii ar dori sa priceapa ce inseamna sa fii om!
Felicitari!
Hypatia
Un eseu foarte interesant pe - de Daniel Racovitan la: 13/10/2004 00:47:17
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
Un eseu foarte interesant pe tema interactiunii prin Internet a scris Iulian Nistea. Eseul il gasiti la
- http://www.nistea.com/ciber-relatia.htm ("Internet şi ciber-relatie")

___________________________________________________
"where did where do you want to go today go?"
Minunat - de (anonim) la: 30/10/2004 03:35:09
(la: CATEVA MOTIVE PENTRU CARE IUBIM FEMEILE de Mircea Cartarescu)
Da... Acest eseu este cu adevarat minunat... Pe de alta parte, cum spunea ceva... Este doar o parte din ceea ce reprezinta cu adevarat femeile... M-am regasit in multe dintre afirmatiile facute-n el si sincer m-am bucurat ca am aflat cate ceva din lucrurile pe care le gandesc barbatii... Sigur, nu toti barbatii gandesc ca Mircea, dar nici pe Bryan Adams sau pe cine naiba ii scrie cantecele nu cred ca-l pot gasi oriunde (de fapt, nu cred ca-l voi gasi cu adevarat vreodata). In fine... Oricum, ideea eseului a fo` absolut geniala si mi-ash fi dorit ca Dl. Cartarescu sa fi aprofundat ideea si sa fi strans suficient material pentru o carte care sa aiba acest subiect... Sunt convinsa ca multe femei ar fi citit-o cu sufletul la gura si ca ar fi avut un mare succes.
In incheiere, in mare, femeia va ramane oricum o necunoscuta, asha cum va ramane si barbatul... De fapt, poate nu si barbatul... In fine... Ce mai conteaza?
O ultima idee... Oricum eseul merita aplauzele tuturor.
#26938 (raspuns la: #24700) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre "Omul recent" - de (anonim) la: 23/11/2004 23:31:42
(la: Ultima carte)
Inviato: giovedì 25 marzo 2004 17.21
A: idei.libertate@tvr.ro
Oggetto: Domnului Horia-Roman Patapievici
Draga domnule Patapievici,

Ma grabesc cu aceste rinduri sa-ti marturisesc nemasuratul entuziasm ce incerc citind, deloc lesniciosul discurs ce se deruleaza in paginile acestei, da, capodopere a Literaturii romane, care este „Omul recent”. Nici nu se putea pasi mai cu dreptul intr-al trei-lea mileniu, de crestinism si, datorita lui Neacsu de la Cimpulung cu a sa scrisoare din 1521, in al saselea veac de scris romanesc. Intrebare, e drept, retorica dar cu şpil: De ce cartea asta trebuie sa aibe soarta tuturor tratatelor anoste ce pot interesa eventual doar o extrem de restrinsa elita si , prin urmare, sa fie savurata doar de citeva (sau multe, e acelasi lucru) sute de cititori, pentru ca tot restul de mii, sa o cumpere din doar snobism, si o mica parte dintre acestia, intelectualmente apta, sa abanoneze lectura din comoditate: iritata la intilnirea primelor obstacole in intelegerea textului. Si de ce sa n-aibe soarta „monumentelor” caragialesti, prin a caror lectura de masa nivelul de cultura a romanului a crescut, pentru ca bunul sau simt - al umorului mai ales – sa devina si mai acut? Tineretul nostru are nevoie, draga Horia, pentru a creste bine, si a nu avea nimic de invidiat la vecinul sau european, mai ales de lecturi bune. Formatoare. Intrucit cu asta se creste. Nu cu imbracaminte firmata si cu manele. As spune fara sa exagerez ca tinarul roman (si nu numai) are nevoie , chiar daca nu este constient, de „Omul recent” tot atit cit omologul sau francez de Eseurile lui Montaigne.
Iata dar de ce imi permit sa-ti sugerez o transcriere intr-un limbaj mai accesibil a acestor idei, de inestimabila valoare, ce strabat cele 456 de pagini ale operei.
Incerc acum - cu necesara „obraznicie”, dar si cu umilinta ce trebuie pusa in oric actiune ce se doreste utila - sa fac citeva observatii, luind ca exemplu paragaful (eseul) de la pagina 98 - am un exemplar al editiei din 2001, iesit de sub tipar in 2002 - [25]: „Agenda ascunsa a limbilor internationale”. Cuvintul agenda, foarte corect, este din pacate, tot atit de inadecvat intelegerii imediate: ...”agenda ascunsa a acestor limbi, agenda care le-a facut atit de apte sa exprime agenda vizibila a acelor civilizatii?” Aici avem sinonimele: plan, proiect, program, calendar, schita, schita de..., (ordinea de zi, apartinind limbajului de lemn, fiind de exclus). E drept, agenda ramine cuvintul cel mai elegant dar si cel mai ermetic pentru, repet, intelegerea imediata a conceptului de catre miile de bravi, si de loc mediocri, cititori. Altele, pe care ma limitez a le doar enumera, comentariul ingreunind peste masura discursul: „explcatia monocauzala”, „remarce” (?, poate remarci), „Ceea ce nu inseamna vointa de a fi original in grad extrem.” (de... comandor?, s-ar putea intreba glumet careva de la Academia Catavencu) N-ar fi fost mai bine, mai putin afectat: cu orice pret ? Pentru a nu mai adauga dificultatea ce se intimpina cind dai peste un cuvint, pe care tipograful il scrie gresit (poate) pentru ca nu a inteles sensul frazei?! Iata fragmentul cu pricina: „... felul in care reusim uneori sa ghicim motivele unui comportament dupa o anumita trasatura, sezisanta, a chipului.” Poate ar fi fost mai bine decit corectul sesizanta, si la fel de elegant, sa fi folosit: surprinzatoare, miscatoare, impresionanta, frapanta, luate cu modestie direct din DEX ?! Nu stiu. Ma-ntreb doar. Bine. Departe de mine voia de a diseca, pentru a critica malitios, textul! Daca o fac totusi, este pentruca-ti iubesc si condivid, pe masura ce le-nteleg, ideile. In plus este dorinta de a dialoga... Nu numai engleza permite distorsini si/sau alterari ale limbii. Daca englezescul Jesus (Giizăs) genereaza forma scurta: Giiz, romana noastra nu-i mai putin prolifica in gura scolarului de rind cu banalele: mate, prof, bac, etc. Ba chiar mai mult, avem datorita genialtatii unui tiz de-al nostru, arh. Horia Oancea, fiul fostului (anii ’60) ambasador roman in Belgia, o bijuterie monosilabica, ce rezuma sensul si rezonanta unei extrem de virile fraze: „zgîti”. In ce priveste simbolurile, cifrele si frinturile de cuvinte, avem George = gxg si mai ales Q8, adica: Cueit, numele, asa cum se pronunta cel putin aici in Italia, al statuletului arab din Golful Persic. Prescurtarea este de cele mai multe ori opera persoanelor cu putina cultura, dar si foarte inteligente. Adica a acelora care descopera mijloacele minime, suficiente si ncesare, unei clare si precise comunicari. Iata un exemplu din dialectul bergamasc (vorbit in provincia „di Bergamo” a regiunii Lombadia). Pentru a spune: „Ma duc sa iau vin”, „Vado per vino”, este suficient sa zici: „A ò a ì”. Sau, si cu asta inchei, pentru posibila intrebare: „Veniti si dumneavoastra (voi) sa vedeti albinele vii?”, „Venite anche voi a vedere le api vive?” se zice simplu: „Ignì a o a et le ae ìe?” Si asta pentru ca taranul, trebuie recunoscut in cor cu excelentul Horia Bernea, este exact antonimul „omului recent”. Taranul, mioritic sau nu, este omul ancestral, as zice mai vechi decit traditia insasi. Taranul este omul preadamic... In ce priveste dorinta (vointa) exprimata colectiv de rupere cu traditia, de taiere a cracii de sub sezut, de-a se smulge din radacini, potrivit sloganului : „Sa uitam traditia!”, cred ca aici se are mai degraba de a face cu nevoia disperata a individului alienat (vezi Strainul „vechi” de peste jumatate de secol a lui A. Camus) de a-si (re)gasi o proprie identitate. Fiecare individ in parte si/sau - de teama solitudinii - innauntrul unui mic grup: gasca, familie, trib, echipa (vezi ritualul de grup recitat inainte de partida a echipei de rugby neozeeandeze), etc. Feluri de a marca aceasta identitate: tatuaj, „piercing”(perforarea pielii cu introducerea inelelor, etc.), cuafura bizara, idem imbracaminte; vorbire si gestica ermetice... Dar „omul recent” este mai ales o entitate utopica, si iata de ce. Daca-i adevarat cum afirmi - si sint in perfecta sintonie cu tine – ca: „Totul, in omul recent, trebuie sa fie expresia propriei vointe – si dorinte.”, ei bine atunci ar fi bine sa amintesc aici surprinzatoarea fraza a imparatului „Federico il Grande”, ce poate fi citita intr-o scrisoare catre amicul sau Voltaire: „Cu cit imbatrinesti cu atit mai mult te convingi ca Majestatea Sa sacra, Cazul face trei sferturi din „muncă” in acest mizerabil univers”. Iata de ce doar gindul c-ai putea realiza prin mijloace exclusiv proprii si pe-ndelete chiar si cel mai modest proiect - nici pe departe omul de tip nou, omul recent - este o utopie si o erezie - vezi falimentul turnului Babel - pentru omul religios, pentru ca celui ce se proclama laic, aceasta iluzie sa nu fie altceva decit o prostie.
Cu cele mai alese sentimente de simpatie, la care adaog nadejdea crestineasca cum ca si cu o singura floare se face primavara, te las nobilelor tale indletniciri, dar nu inainte de-a-ti dezvalui bucuria ce-as incerca primind eventual din parte-ti chiar si numai un gentil rind de raspuns.
Roma, 25.o3.2004 Horia Cornel Ivan
e-mail: horiaivan@libero.it

#29625 (raspuns la: #17831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...