comentarii

Eugen Ionesco


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Adevarul>>25/11/03 - de anita47 la: 25/11/2003 03:38:12
(la: S-a schimbat ceva in relatiile romano-franceze?)
Franta - nerabdatoare sa primeasca Romania in familia europeana
articol in exclusivitate pentru Adevarul, semnat de ministrul francez al afacerilor europene, d-na Noelle Lenoir
===========================================

Dupa vizita in Franta a primului-ministru Adrian Nastase, in septembrie 2003, a fost randul presedintelui Romaniei, dl. Ion Iliescu, sa efectueze, in luna noiembrie, o vizita foarte reusita in tara noastra. Am avut placerea sa particip alaturi de domnia sa la intalnirea organizata de Camera de Comert franco-romana, putand astfel sa imi dau seama de extraordinara apropiere dintre francezi si romani. Este adevarat ca legaturile noastre sunt ancestrale: Romania latina si francofona isi aduce aminte de sprijinul acordat atat de adesea de catre francezi in trecut: Quinet, Lamartine si Michelet, aparatori ai poporului roman in timpul ocupatiei otomane, Napoleon al III-lea, care s-a angajat in Unirea principatelor romane si armata franceza care a luptat alaturi de romani in timpul primului razboi mondial. La randul sau, Romania a dat Frantei creatori extraordinari precum Tristan Tzara, Eugen Ionesco sau actrita Elvira Popescu. Actualitatea ne apropie inca si mai mult, pe masura ce procesul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana avanseaza. In acest sens, raportul publicat recent de catre Comisia Europeana recunoaste eforturile importante desfasurate de Romania pe calea aderarii sale. In special, Comisia considera ca Romania poate fi considerata o tara cu o economie de piata functionala daca progresele constatate in prezent sunt continuate cu perseverenta. In acelasi timp, raportul Comisiei subliniaza capacitatea inca nesatisfacatoare a administratiei si a justitiei romane, in ciuda reformelor care au fost deja realizate sau demarate, precum si necesitatea absoluta de a lupta cu mai multa eficienta impotriva coruptiei. Daca raspunde acestui apel, asa cum autoritatile si ansamblul fortelor sale democratice sunt hotarate sa o faca, Romania va reusi. Eu sunt convinsa ca ea va putea, in aceste conditii, sa finalizeze negocierile sale de aderare asa cum doreste in vederea semnarii tratatului de aderare in 2005 si a aderarii efective la Uniunea Europeana la inceputul anului 2007. Franta doreste respectarea acestui calendar, cu atat mai mult cu cat Romania este o tara cu care Franta intretine legaturi de prietenie, si chiar mai mult decat atat, legaturi afective. Sustinerea acordata de catre Franta integrarii europene a Romaniei se materializeaza in cinci directii importante: in plan politic, prin numeroase contacte bilaterale si prin luarile de pozitie in cadrul reuniunilor europene; in plan financiar, prin efortul de solidaritate in crestere realizat de catre Uniunea Europeana - la bugetul careia Franta este cel de-al doilea contribuitor - si prin programele sale bilaterale; in plan tehnic, prin zecile de experti francezi angajati pe principalele santiere ale reformei - si sunt numerosi - in Romania; in plan economic, caci societatile franceze care au investit deja 1,5 miliarde de euro in economia romaneasca contribuie de o maniera semnificativa la modernizarea sa; in planul societatilor noastre civile, in fine, gratie miilor de parteneriate dintre ONG-urile si colectivitatile teritoriale din cele doua tari. As dori sa subliniez, in special, importanta cooperarii noastre in patru domenii: administratie publica, justitie si afaceri interne, agricultura - domeniu in care, din diverse motive, Franta si Romania au multa experienta de impartasit - si cooperare descentralizata. Formarea unei noi generatii de inalti functionari, munca guvernului si coordonarea interministeriala, descentralizarea, dezvoltarea unui corp prefectoral format din profesionisti sunt cateva dintre provocarile decisive ale reformei administratiei publice romanesti la care expertii francezi sunt asociati indeaproape. Primul-ministru are, de altfel, in cadrul cabinetului sau, o consiliera franceza pentru pregatirea tarii in vederea aderarii la UE. Aproximativ 30 de tineri romani urmeaza in prezent cursuri de lunga durata in cadrul Scolii Nationale de Administratie, angajata si ea in proiectul de dezvoltare a Institutului de administratie din Romania. Numirea domnului Pierre Truche, un eminent magistrat francez, fost prim-presedinte al Curtii de Casatie, in functia de consilier al primului-ministru roman, evoca proximitatea traditionala intre dreptul roman si francez. Dar aceasta numire de mare calitate semnifica, in primul rand, angajarea magistratilor francezi in reforma justitiei romane, precum si in lupta impotriva coruptiei si impotriva criminalitatii transfrontaliere. Formarea si recrutarea magistratilor, precum si crearea jurisdictiilor specializate, in special pentru minori, reprezinta exemple importante in aceasta privinta. O comisie mixta de cooperare judecatoreasca si juridica a fost creata in acest an, precum si un grup de legatura operational pentru problematica minorilor romani in dificultate pe pamant francez. Pe de alta parte, politistii francezi si romani au creat la Oradea un centru de coordonare si de control al frontierelor, deschis si altor politisti europeni. Recenta vizita a colegului meu Herve Gaymard si semnarea, cu aceasta ocazie, a unei declaratii politice si a unui protocol de cooperare au confirmat faptul ca Franta si Romania, doua dintre principalele tari agricole din Europa, impartasesc aceeasi conceptie despre Politica Agricola Comuna (PAC). Ele acorda aceeasi importanta dezvoltarii rurale si se arata decise sa-si multiplice actiunile de cooperare in acest domeniu, inclusiv in sectorul securitatii alimentare, care este atat de important pentru consumatorii europeni. Inca si mai fundamentala este cooperarea in domeniul politicii externe si de aparare. Prezenta, in curand, a Romaniei in Consiliul de Securitate a Natiunilor Unite, pentru o perioada de doi ani, va oferi celor doua tari ale noastre ocazia de a-si intari colaborarea in domeniul marilor dosare si de a contribui impreuna la afirmarea identitatii europene in lume, in deplina coerenta cu relatiile transatlantice puternice si de incredere. In fine, vizita in Franta, in septembrie 2003, a primului-ministru Adrian Nastase, care a participat alaturi de mine la incheierea "intalnirilor franco-romane privind colectivitatile locale" in departamentul Aveyron, a permis o noua impulsionare a cooperarii descentralizate, deja foarte dezvoltate, si a intalnirilor dintre cetatenii celor doua tari ale noastre. Francofonia, care este atat de vie in Romania, nu poate decat sa fie si mai favorizata. Ceea ce ma bucura, cu atat mai mult cu cat este important sa consolidam legaturile noastre culturale. Franta a fost alaturi de Romania in momentele dificile ale istoriei ei. Ea doreste sa mentina si sa-si intareasca sprijinul in cursul lunilor si anilor urmatori, pentru a primi in sanul familiei europene, in 2007, o Romanie moderna, care sa poarte o parte importanta a patrimoniului si a devenirii Europei. Un fost prim-ministru al unei tari din Europa centrala a afirmat ca tarile candidate nu doresc un colac de salvare; ele doresc sa urce la bord. Ei bine, Romania aproape a urcat, iar Franta ramane pe pozitii pentru a-i da mana, asteptand sa intre definitiv in familia Uniunii Europene.
======================================================================








Raspunsuri - de Ly la: 23/03/2004 03:56:33
(la: Cine esti tu, America?)
1. "Indianul dupa 6 ani tot in soc cultural" si "4 ani si tot nu mi-a trecut"

Well, niciodata nu o sa fim intr-u totul americani (sau whatever else) ci doar integrati. E normal pentru o generatie care si-a trait viata adulta in doua tari. Cit despre placut sau nu - presupunem nu. Atunci de ce continuarea presupusului supliciu ? Trebuie sa existe o motivatie, nu ?

Poate o analiza a cauzelor (cu curaj) si a optiunilor ar clarifica ceva.

Indianul ? - ei, indienii sunt putin intr-o situatie aparte. Din 3 motive:

- ei au obiceiul sa stea in comunitatea lor in ceea ce priveste amicitiile,
- sunt in numar destul de mare in US (numai anul trecut au devenit rezidenti permanenti 70,000, dupa statisticile oficiale; comunitatea fiind mare si bogata - dupa statistici la venit per comunitati etnice sunt in primele 3 locuri in US)
- si mare parte dintre ei sunt la categoria minoritate vizibila.

Ceea ce modifica datele problemei referitor la inclinarea lor de a sta conectati in comunitatea lor in SUA si la rezultat. Nu prea ne comparam cu ei. Plus ca nu stiu cit de cinstit a fost indianul tau.

Altfel, in general cind va vine sa idealizati Romania aplicati de exemplu terapia de a citi ziarele din tara. Sunt si pe internet. Precis veti gasi ceva articole - mai ales acum in pre-campanie electorala - care va vor soca.

Daca va face placere - as opposed to your cultural shock in the US - il puteti cota ca ...post-traumatic stres. Se poate sa-l numiti si soc cultural balcano-romanesc.

Se construieste cu cantitati impresionante de coruptie, nesimtire si brutalitate in promovarea in ziare cu mindrie a respectivei coruptii transformate in mare success social, manele, pornografie de joasa speta si impingerea in fata a non valorii. Salata rezultata este ...foarte "apetisanta".

Da exista si cealalta Romanie, cea care a fost intotdeauna acolo indiferent de timpuri dar o sa o auziti timid in presa. Banui ca in general Romania aceea va lipseste.

Oricum luati o gura de realitate romaneasca din cind in cind - asa pentru reasezarea perceptiilor.

Dupa care listati si pacatele adoptivilor.


2. Pentru Ada

Acum tu vrei sa fii taranul roman traind in Franta ?

Apoi taranul roman nu e taranul francez si idea ta despre spiritualitatea taranului roman e ideea promovata in literatura. Adica tu cunosti taranul cel roman din carti si expozitii. Apoi poate iti trebuie o "emigrare" asa de un an intr-un sat romanesc, asa ca sa clarifici cum e si cu cultura ceea si cum e cu spiritualitatea lui Ba Gheorghe. Ceea ce ar fi benefic ca nimeni nu i-a mai luat pulsul de la Marin Preda incoace. (atentie la zavozii scapat din lant in fiecare seara (plus maidanezii locali), la fostul sef de SMA devenit om de afaceri/arendas modern, glodul si gropile strazilor, lipsa de apa etc)

Apoi "pupincuristi disperati sa vina altii sa ne ridice din saracie si sa ne elimine coruptia" - Ada, nu tot romanul e asa, nici intre cei de afara si nici in tara.

"Romania are o cultura trecuta, imbatrinta si nici nu se dau sanse celor care vor sa aduca ceva nou. " - poate cu partea a doua ai dreptate dar nu cu prima. Potentialul si cultura e acolo si daca nu va apare ceva remarcabil de la cei din tara atunci va fi recunoastere afara a cuiva undeva, cindva. Vezi istoria si Brancusi, Eugen Ionesco etc.

ASA ca fata draga ai 25 de ani si e timpul revoltei dar nu al judecatilor definitive.

Incearca sa intelegi si sa te uiti imprejur. Si nu mai crede toate cartile fiction (sunt literatura) sau propaganda - indiferent de unde vine ea.

Altfel nu e nimic rau in a te intoarce acasa daca acolo te simti tu mai bine. Nu ai fi nici prima nici ultima. Am vazut situatii de astea dupa ani de US sau Canada.

Si Franta are si ea lista ei de pacate. (iti asteptam revolta si dezamagirea de data asta cu aditie de cuvinte frantuzesti)









iertare......... - de cosmacpan la: 27/09/2004 22:04:07
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
……….
caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.

Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui?

« Draga Domnule Cojocaru!
Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate!
Av Andrei Vartic »

In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ?
Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci :
- in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..)
- in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?)
- in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!)
- in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti)
- pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”.
E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine.
Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)).
Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu :
- i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ?
- s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati »
- Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ?
- Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ?
« Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc)
« o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca.
Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ?
Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale.
Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan).
Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare.
In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate).

Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!)
Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09

"Romania
#7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.
…………..
! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!
Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau."

Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!
Teatru - de BLiTz la: 10/03/2005 20:36:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ma asez la o cafea cu dumneavoastra pentru a va povestii ce se mai intampla prin lumea artei...Azi m-am hotarat sa insotesc cinci doamne trecute de varsta a doua la o piesa de teatru "Lectia" de Eugene Ionesco la sala Elvira Popescu...ma simteam putin ciudat ca m-am infiltrat in "gasca" lor, cum isi spun, si ca nu eram acolo cu gasca mea...dar spre surprinderea mea sala a fost plina de elevi, tineret...inceputul spectacolului m-a prins cu un regret ca n-am dus aparatul foto cu mine stiind ca la teatru este interzisa pozarea, dar de filmat s-a filmat... sfarsitul piesei mi-a raspuns la intrebarea "de ce erau atatia tineri?"...pai bine...actiunea de pe scena era intre un profesor meditator si eleva dansului...lectii...aritmetica, filosofie ce s-a terminat cu uciderea elevei si o scena de ... nu stiu cum sa zic...intre profesor si servitoare care bine-nteles a ridicat sala plina de elevi in picioare...si ma intrebam daca numai asa se mai pot umple acum salile de teatru...prin scene de violenta si sex...deja este a doua piesa de genul asta pe care o vad...oricum la urmatoarele spectacole voi lua aparatul foto cu mine in speranta ca voi reusii sa si surprind momentele care aduc atatia tineri la teatru...si totodata sa surprind entuziasmul lor de a vedea asa ceva...
blitz - de Belle la: 10/03/2005 20:49:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
nu cred ca scenele de violenta si sex i-au atras pe tineri sa vada piesa
ci mai degraba faptul ca autorul este Eugen Ionesco... iar daca anumite
scene au fost "exagerate" pentru a se face mai bine inteles mesajul piesei
("natura sexuala a oricarei puteri si raportul dintre limba si putere ca
baza a tuturor relatiilor umane." dupa cum spun criticii) aceasta se datoreaza
unei regii mai putin formaliste si inchistate cu care eram obisnuiti in urma
cu 20 de ani (de exemplu).
in orice caz, bravo lor ca prefera o piesa de Eugen Ionesco unui spectacol de manele
#39002 (raspuns la: #39001) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cultura - de miraz la: 19/07/2005 09:01:47
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
"Observ ca Prepeleac a gustat din plin amaraciunea emigrantului, s-a lovit de o neputinta provenita din venirea lui intr-o cultura mare cu atributele unei culture mici (cea Romaneasca)!"
Nu am de gand sa comentez in nici un fel parerile pro si contra Canada. Am mai spus intr-o alta conferinta ca este o alegere personala care nu poate si nu trebuie judecata. Nu suntem identici, nu reactionam la fel la diferiti stimuli exteriori.
Totusi trebuie sa spun ceva: cum se defineste o cultura mare? Prin bunastare, prin McDonalds, Coca Cola, sau chiar prin respectul aratat celorlati, prin egalitate de sanse, prin oportunitati? Atunci da, SUA si Canada pot fi numite culturi mari. Iar Rusia este probbail o cultura infim de mica desi a dat lumii mari scriitori, mari compozitori, mari artisti, mari....... Iar Franta si Italia sunt probabil undeva pe la mijloc. Romania nu este o mare cultura, dar cred totusi ca exista mai mult oameni care au auzit de Brancusi sau de Eugen Ionesco sau de Cioran sau de Tzara decat de ........ Imi da si mie cineva numele unor personalitati marcante ale culturii canadiene? Ca in fara de Celine Dion..........
#60258 (raspuns la: #58853) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
well! - de Intruder la: 18/11/2005 11:50:26
(la: Spectacolul televiziunii)
nu am avut niciodata tendenta de a fi fascinata de vedete.

intr-o televiziune nu sunt numai vedete...acolo, in spatele camerelor, este o armata de oameni. oamenii aia, muncesc deseori pan' le crapa capul, indiferent ca-s ''vedete'', femei de serviciu, electricieni, ingineri de sunet, regizori de platou, regizori de montaj, cameramani, realizatori, scenografi, reporteri de teren, etc, etc...pe micul ecran se vede numai produsul finit, dar cat se munceste la el?...este un intreg angrenaj, daca scartzaie ceva, se duce de rapa toata munca si se ia da cappo.
la emisiunile in direct, iarasi e stres...daca la o emisiune de divertisment in direct mai poti improviza atunci cand gresesti, la o emisiune de stiri e foarte greu...sigur, multi neaveniti spun: ''lasa dom'le ca are prompter-ul, ce mare lucru?''...pai nimeni nu vine in studio aranjandu-si doar cravata si-ncepand sa citeasca din prompter, sa fim seriosi! se munceste mult in redactie, o stire trebuie verificata la sange si urmarita pana la sursa daca, televiziunea se respecta!

ah, si sa-ti mai zic ceva: n-as avea incredere nici cat negrul sub unghie in vorbele unui star de-asta de film, teatru, televiziune. lor le e asa de usor sa joace diferite roluri, incat m-as intreba tot timpul daca e venit din inima ceea ce mi-ar indruga. asta e!

multi vad in "staruri'' doar vedete cu fitze inghesuite de fani si dand autografe...dar exista si au existat Actorii, Teatrul, Shakespeare cu Hamlet, cu Othello si Moliere si Gorki si Puskin si Cehov si Ibsen si Caragiale si Bernard Shaw si Eugene Ionesco si Samuel Beckett si Eugene O'Neill si toti actorii care au dat viata personajelor lor...teatrul e o arta, filmul e o arta si ca orice arta are si kitsch-uri...
incredere?...nici mai mult, nici mai putin decat oricarui om de pe strada, diletant sau nu...

p.s.
anisia, facem pariu ca rac o sa ma-ntrebe daca lucrez intr-o televiziune???...is it a go!...:)))))




















#88598 (raspuns la: #88451) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
simone et les autres - de brod la: 26/03/2007 09:04:27
(la: "L'enfer c'est les autres")
era o moda, la generatia asta (vezi si la eugene ionesco, in jurnale)... sinceritatea totala, impudica. isi scoteau la vedere, pe taraba, toate trairile personale, toate mizeriile intime. astea se prizeaza intotdeauna, oriunde. uite si azi, cum scotocesc tabloidele dupa alde angelina jolie, oana zavoranu, bahmutanca - fara suport "filosofic", dar fondul e acelasi.
#181100 (raspuns la: #178864) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Binecuvantat fie - de cosmacpan la: 28/06/2009 12:58:21
(la: Eugène vs Eugen)
Eugen Ionesco pentru ca a murit inainte ca fiica sa decida unde si cum s-a nascut...

daca Slatina este un orasel prea mic pentru maretia Doamnei Marie Ionesco...

"Cand nu mai suntem copii, suntem deja morti."

"Arta trebuie sa apropie, iar nu sa departeze sa umple, iar nu sa sape prapastii – in bietele noastre spirite, si asa indestul de rascolite de intrebari."

"In sufletul meu nu a fost niciodata loc pentru invidie – nici pentru ura, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poti culege de oriunde si oricand. Consider ca ceea ce ne face sa traim cu adevarat este sentimentul permanentei noastre copilarii in viata."

Toate aceste citate apartin Lui, marelui Brancusi si chiar daca nu au nici o legatura cu tema "Ionesco" macar vreau sa cred ca toti, indiferent unde au murit, mai pot privi Romania in ochi fara sa le fie rusine...caci daca am ajuns "tiganii" europei am facut-o pentru ca poate asta este crucea noastra...de golani...
*** - de Intruder la: 29/06/2009 18:55:18
(la: Eugène vs Eugen)
Eugen Ionesco a fost scriitor francez de nationalitate romana.
Elie Wiesel a fost scriitor american, evreu de origine si nascut in Romania...si gata, ca ma 'nervez!

on topic: daca un parinte poate sa-si renege fiul/fiica si-un fiu/o fiica poate sa-si renege parintele...probabil ca se poate sa-ti renegi si tara, nicio chestie...numai ca Ionesco n-s facut-o si fiica-sa o ia in mana, de Malineanu! (scoozati expresia)
taticu - de zaraza la: 04/07/2009 15:32:31 Modificat la: 04/07/2009 15:43:53
(la: O fraza)
eu sunt cealalta zaraza, fara sc.

in leg cu ideea confei, citisem zilele astea un articol al lui matei calinescu despre eugen ionesco din care am retinut urmatoare istorisire: ionesco a pendulat mult intre credinta ortodoxa si cea catolica, iar ceea ce ii intriga si atragea la ortodoxie era tocmai radicalitatea ei, faptul ca nu conteaza ce faci atata vreme cat crezi. povestea cum se ducea la duhovnic sa se spovedeasca si acesta ii spunea: nu ma intereseaza daca ai ucis, daca ai furat, daca ai facut incest. dar spune-mi, crezi?

si ca sa revenim la oile noastre, daca ideea centrala a ortodoxiei este "sa crezi", atunci cum poti face judecati de valoare despre gradul de umanitate al cuiva? asta pur si simplu iese din discutie, judecata e o inutilitate. in orice moment, orice janghina de om, orice amiba poate fi atinsa de gratia de divina si poate incepe SA CREADA. si atunci, nimic nu mai conteaza, in mod cert nu conteaza gradul de inteligenta.

de-asta spuneam ca ma uimeste remarca venind din partea unui ortodox. practic isi da in cap cu propriile arme.
#458111 (raspuns la: #458108) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Concluzia ta ar fi ca Romania, si oamenii ei nu mai au valori?" - de cosmacpan la: 28/08/2009 15:50:12
(la: Valorile morale azi)
Daca asta reiese inseamna ca degetele mele chiar intepenisera pe taste...

VALOARE si PLUSvaloare

valoarea ti-o asumi ca pe un dat, valoarea se rasfrange asupra ta ca lumina celorlalti ochi indreptati asupra-ti?
Voiam a spune ca intr-o societate bolnava e greu sa vorbesti de lucruri normale (incearca sa vorbesti de cat de frumoasa este ziua asta de primavara cand ai vazut primul fir de iarba si primul boboc plesnit a floarea langa patul unui canceros in stadiu terminal...e cam acelasi lucru) fara pic de durere.
intr-o societate careia i s-a bagat pumnul in gura si a fost fortata sa uite - da, efectiv sa uite totul sau de nu sa moara ca tradatori de neam si patrie - e greu sa vorbesti de valori. Valorile noastre au fost decimate sistematic dand nastere altei scale a valorilor, poate deformata sau poate gresesc. Valorile noastre trecute ( ma refer la tot ceea ce s-a nascut in domeniul artei, nu vorbim de stiinte exacte) si prezente si poate chiar viitoare au fost si sunt niste valori bolnave, pline de spaime, pline pana la refuz de dorinta de autodenuntare si de autopedepsire...valorile noastre au plans pentru ca nu li s-a dat voie sa rada si sa planga normal, omeneste...totul trebuia facut la comanda...experimente tragice la scara sociala si nationala au imbolnavit societatea...

ne este rusine ca Madona a fost huiduita la Bucuresti, dar nu ne-a fost rusine sa apludam hoardele navalitoare in Bucurestiul anilor 1990...
ne este rusine de ceea ce se-tampla-n tara dar inca asteptam sa voteze altcineva in locul nostru...
ne este rusine de uratenia si mizeria oraselor noatre dar votam primari care vor cruci de flori, ceasuri de aur si veceuri de lux
ne este rusine ca Mamaia nu mai este ce a fost dar toate masinile, parcarile si ferestrele sunt pline de manele (sau aproape toate scuze...)
Vali Vijelie, Salam, si Copilul de aur sunt vedete ce dau ratingul dar persoanele invitate de Eugenia Voda apar la 23 pe TVR2
Ne agatam cu disperare de nume de valoare manjindu-le cu balele poftelor nostre...
am invatat ca totul se poate cumpara si vinde asa ca am cumparat brandul Nadia Comaneci dar nu avem bani de gimnastica, am cumparat brandul Ilie Nastase dar nici de sportul alb nu avem timp...am fluturat brandul Eugene Ionesco, dar mai mult ca sigur ca de acolo din cer isi rade de prostia noastra si de fatarnicia altora, chiar daca am avut valori nu am stiut sa le protejam. Oare de ce Academia Romana este ca si inexistenta? in ce programe se implica?
Cartile bune se degradeaza prin subsoluri iar noi nu avem o biblioteca Nationala unde sa se pastreze piesele de rezistenta iar multe "artefacte" au platit tribit de scrum la revolutie pentru o securitate stupida care trebuia sa-si ascunda sau sa-si piarda/arda urmele...
Valorile Noastre? cine ne reprezinta si astazi la 20 de revolutie pe mapamond? cine ne sunt Ambasadorii, Consulii si directorii de Institute Culturale?
cate proiecte au fost supuse plebiscitului? cate referendumuri cu adevarat reale si pe problema au fost ca sa redea omului speranta ca este ascultat?
Vechea vorba "ei se fac ...si noi ne facem..." este in vigoare...
Florian Pittis a murit luand cu el in ceruri cantecul ce-i era cel mai drag "nu conteaza cat de lung am parul, important e ce si cum gandesc"

iar mai iau o paoza ca altfel extinctorul ma mananca
#476389 (raspuns la: #476324) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RISamice - de goeteri la: 31/08/2010 22:27:50
(la: La astrul...sau... Odă Păunesciană)
Este un citat și atât, nu este un aforism, ceea ce vrea să însemne că ”aisement” este relativ, fiecare are modul său de exprimare, mai simplu, mai mult sau mai puțin cursiv, mai complicat, întortochiat... iar cu cărțile de care spui, convinge-mă și dăm o adresă din Canada, oriunde ai sta, că să mă asigur că citești cel puțin ziarul de dimineața în altă limbă decât româna.
Apropo de mod de ”compunere”, îmi explici cursivitatea și claritatea scrierilor lui Eugene Ionesco?
Sau oricine citește Goethe?
#566307 (raspuns la: #566301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RISamice - de goeteri la: 31/08/2010 22:28:40
(la: La astrul...sau... Odă Păunesciană)
Este un citat și atât, nu este un aforism, ceea ce vrea să însemne că ”aisement” este relativ, fiecare are modul său de exprimare, mai simplu, mai mult sau mai puțin cursiv, mai complicat, întortochiat... iar cu cărțile de care spui, convinge-mă și dăm o adresă din Canada, oriunde ai sta, că să mă asigur că citești cel puțin ziarul de dimineața în altă limbă decât româna.
Apropo de mod de ”compunere”, îmi explici cursivitatea și claritatea scrierilor lui Eugene Ionesco?
Sau oricine citește Goethe?
#566309 (raspuns la: #566301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de latu la: 22/11/2010 12:43:25 Modificat la: 22/11/2010 12:43:57
(la: Kobo Abe)
Amarnicele paharnice paharnicesc in timp ce tu 'bowlingesti' cu capul plin de cutii, bazandu-te pe clementza ridichilor cucuiete care nu povestesc nici macar istoria proprie. Sigur ca-ti vine sa haladuiesti in cautarea ielelor, ele fiind in conditiile astea partenerii mai de nadejde. Mai de nadejde decat Eugen Ionesco...
*** - de Intruder la: 29/03/2011 09:27:17
(la: paiata)
mi'am gandit la paharul cu purici al lui Eugen Ionesco. :)
RSI - de Victorian Silă la: 06/08/2013 21:28:48
(la: DE CE ESTE ROMANIA ALTFEL?)
Si ce?
Filmul romanesc e f apreciat la ora asta.
Enescu bifam si noi.
Eliade, il strecuram si pe el.
Arhitectii aia norvegieni poate au construit prin alte tari, n-am auzit de castele sau biserici vechi elvetiene.

Ibsen, de care zici, a fost publicat de danezi (Danemarca, alta tara) desi majoritatea pieselor au cadru norvegian, Ibsen a stat 27 de ani in Italia si Germania, acolo au fost anii lui cind a "produs".
Un altfel de Eugen Ionesco, de care tu si Zaraza o sa spuneti ca nu e roman.

Sper ca nu te afli in Norvegia, RSI, iar daca da, intelegi sper ca am luat un exemplu la nimereala.
Acum, la cit sint romanii de raspinditi, orice tara-exemplu as lua, nu se poate sa nu deranjez pe cineva.
#647026 (raspuns la: #647012) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
VS - de RSI la: 07/08/2013 08:24:21 Modificat la: 07/08/2013 08:24:50
(la: DE CE ESTE ROMANIA ALTFEL?)
Știi care este problema? Și norvegienii au vechi biserici de lemn deci iar ai vorbit din puțul necunoașterii. Când scrii ceva mai documentează-te.
"Eu nu inteleg altceva, din moment ce nu apreciati cultura noastra, de ce nu scrieti pe site-urile norvegiene sau ale altor tari super-avansate din Europa, pe care le apreciati mai mult?"
Tu nu intelegi multe. Si care este aia "cultura noastra"? Adica suntem "noi" si "voi"? Vorbim de aceeasi cultura cu diferenta ca unii incearca sa faca din ea ceea ce nu este iar altii o judeca critic la adevarata valoare si in adevaratul context istoric. Iti recomand interviul cu Marie-France Ionesco pentru ca sa intelegi carei culture considera Eugene Ionesco ca ii apartine.Parca si zaraza ti-a facut aceeasi recomandare.

In alta ordine de idei de Urmuz ai auzit? Este considerat unul din precursorii literaturii absurdului. Din pacate insuficient mediatizat. Aici este problema. El a fost un pionier al literaturii universal, dar cati stiu asta?

#647075 (raspuns la: #647030) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ah, Eugenia!!! - de (anonim) la: 05/11/2003 13:01:38
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
dar eu o stiu de cand costa 75 de bani!, sau, mai tarziu, cand era proaspata si buna, si o luam din fata facultatii, cate 4 bucati...stomacul plin, crema proaspata...cu timpul s-a schimbat si ambalajul, si forma biscuitelui...ah, unde esti tu Eugenia?

fata de sticksuri, sa fim seriosi!
Eugenia - de sergiu la: 10/11/2003 16:59:49
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Mi se pare o intrebare extraordinara.
Septembrie 1977:
Ne intorceam de la munca 'voluntara'(culesul porumbului).
Eram baieti din anul 3 la ASE, intre vagoane de tren, obositi, ne-rasi, destinzindu-ne facind glume, fericiti ca ne intoarcem acasa.
Am observat o gagica misto din anul unu, fumind o tigara si uitindu-se la mine. Dragoste la prima vedere. Am invitat-o sa vina linga noi si i-am oferit o eugenie, pe care a acceptat-o.
Dati imaginea cu repezitorul prin luni de intilniri zilnice, ameteala dragostei si durerea buzelor de atitea sarutari pasionate, fuga spre vest, departarea, mii de scrisori, multi ani de despartire, in sfirsit revederea in vest, casatoria, copilul.
Acum sintem inca indragostiti, la zece mii de kilometrii de unde am 'spart gheata'... cu o eugenie.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...